Fișă tehnică · Teriflu-SM 14 mg, comprimate filmate

Tratamentul trebuie iniţiat şi supravegheat de către un medic cu experienţă în tratamentul sclerozei multiple.

Doze

Adulți

La adulți, doza recomandată pentru teriflunomidă este de 14 mg, o dată pe zi.

Copii și adolescenți (cu vârsta de 10 ani și peste)

La copii și adolescenți ( cu vârsta de 10 ani și peste), doza recomandată depinde de greutatea corporală:

- Copii și adolescenți cu greutatea >40 kg: 14 mg o dată pe zi.

- Copii și adolescenți cu greutatea ≤40 kg: 7 mg o dată pe zi.

Copiii și adolescenții care ating o greutate corporală stabilă de peste 40 kg trebuie trecuți la doza de 14 mg o dată pe zi.

Comprimatele filmate pot fi administrate împreună cu sau fără alimente.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici

TERIFLU-SM trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu vârsta de 65 de ani şi peste, din cauza datelor insuficiente referitoare la siguranţă şi eficacitate.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, moderată sau severă, care nu efectuează şedinţe de dializă.

Pacienţii cu insuficienţă renală severă, care efectuează şedinţe de dializă, nu au fost evaluaţi. Teriflunomida este contraindicată la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.3).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată. Teriflunomida este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Copii ( cu vârsta sub 10 ani)

Siguranţa şi eficacitatea teriflunomidei la copii cu vârsta sub 10 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Comprimatele filmate sunt destinate administrării orale. Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu apă. Comprimatul filmat cu linie mediană poate fi divizat în două doze egale, dacă este necesar, pentru a furniza o doză exactă sau pentru a facilita administrarea.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacocinetice ale altor substanţe cu teriflunomida
Calea principală de metabolizare a teriflunomidei este hidroliza, oxidarea fiind o cale secundară.
Inductori puternici ai citocromului P450 (CYP) şi ai transportorului
Administrarea concomitentă a teriflunomidei (în doză unică a 70 mg) cu doze repetate (600 mg o dată pe
zi, timp de 22 de zile) de rifampicină (un inductor al CYP2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 3A), precum şi cu un
inductor al transportorilor de eflux glicoproteina P [gp-P] şi proteina care determină rezistenţă la
tratament în neoplasmul mamar [Breast-Cancer-Resistance-Protein BCRP] a determinat o scădere cu
aproximativ 40% a expunerii la teriflunomidă. Rifampicina şi alţi inductori puternici cunoscuţi ai CYP
şi ai transportorului, cum sunt carbamazepină, fenobarbital, fenitoină şi sunătoare trebuie utilizaţi cu
precauţie în timpul tratamentului cu teriflunomidă.
Colestiramină sau cărbune activat
La pacienţii trataţi cu teriflunomidă, se recomandă să nu se administreze colestiramină sau cărbune
activat, cu excepţia cazului în care se doreşte o eliminare accelerată, deoarece acestea determină o scădere
rapidă şi semnificativă a concentraţiilor plasmatice de teriflunomidă. Mecanismul se consideră a fi
întreruperea circuitului enterohepatic şi/sau dializa gastro-intestinală a teriflunomidei.
Interacţiuni farmacocinetice ale teriflunomidei cu alte substanţe
Efectul teriflunomidei asupra substratului CYP2C8: repaglinidă
După administrarea unor doze repetate de teriflunomidă, a existat o creştere a valorilor medii ale Cmax şi
ASC pentru repaglinidă (de 1,7 ori şi, respectiv, de 2,4 ori), ceea ce sugerează că teriflunomida este un
inhibitor al CYP2C8 in vivo. Prin urmare, medicamentele metabolizate de CYP2C8, cum sunt
repaglinidă, paclitaxel, pioglitazonă sau rosiglitazonă trebuie utilizate cu precauţie în timpul
tratamentului cu teriflunomidă.
Efectul teriflunomidei asupra contraceptivelor orale: etinilestradiol 0,03 mg şi levonorgestrel 0,15 mg
După administrarea repetată a unor doze de teriflunomidă, a existat o creştere a valorilor medii ale Cmax
şi ASC0-24 pentru etinilestradiol (de 1,58 ori şi, respectiv, de 1,54 ori) şi ale Cmax şi ASC0-24 pentru
levonorgestrel (de 1,33 ori şi, respectiv, de 1,41 ori). Deşi nu se anticipează ca această interacţiune a
teriflunomidei să influenţeze negativ eficacitatea contraceptivelor orale, trebuie avută în vedere la
momentul selectării sau ajustării tratamentului contraceptiv oral utilizat concomitent cu teriflunomida.
Efectul teriflunomidei asupra substratului CYP1A2: cafeină
Dozele de teriflunomidă administrate repetat au scăzut valorile medii ale Cmax şi ASC pentru cafeină
(substrat al CYP1A2) cu 18% şi, respectiv, cu 55%, ceea ce sugerează că teriflunomida poate fi un
inductor slab al CYP1A2 in vivo. Prin urmare, medicamentele metabolizate de CYP1A2 (cum sunt

duloxetină, alosetron, teofilină şi tizanidină) trebuie utilizate cu precauţie în timpul tratamentului cu
teriflunomidă, deoarece teriflunomida poate determina diminuarea eficacităţii acestor medicamente.
Efectul teriflunomidei asupra warfarinei
Dozele de teriflunomidă administrate repetat nu au avut niciun efect asupra farmacocineticii Swarfarinei, ceea ce indică faptul că teriflunomida nu este inhibitor sau inductor al CYP2C9. Cu toate
acestea, în cazul administrării teriflunomidei concomitent cu warfarina, s-a observat o scădere cu 25% a
valorilor maxime ale international normalised ratio (INR), comparativ cu administrarea de warfarină în
monoterapie. Prin urmare, în cazul administrării warfarinei concomitent cu teriflunomida, se recomandă
monitorizarea atentă şi în dinamică a valorilor INR.
Efectul teriflunomidei asupra substraturilor transportorului de anioni organici 3 (OAT3):
După administrarea repetată a unor doze de teriflunomidă, a existat o creştere a valorilor medii ale Cmax
şi ASC pentru cefaclor (de 1,43 ori şi, respectiv, de 1,54 ori), ceea ce sugerează că teriflunomida este un
inhibitor al OAT3 in vivo. Prin urmare, se recomandă precauţie atunci când teriflunomida este
administrată concomitent cu substraturi ale OAT3, cum sunt cefaclor, benzilpenicilină, ciprofloxacină,
indometacin, ketoprofen, furosemid, cimetidină, metotrexat, zidovudină.
Efectul teriflunomidei asupra substraturilor BCRP şi/sau a polipeptidelor transportoare de anioni
organici B1 şi B3 (OATP1B1/B3):
După administrarea repetată a unor doze de teriflunomidă, a existat o creştere a valorilor medii ale Cmax
şi ASC pentru rosuvastatină (de 2,65 ori şi, respectiv, de 2,51 ori). Cu toate acestea, nu a existat, aparent,
nicio influenţă a acestei creşteri a expunerii plasmatice la rosuvastatină asupra activităţii
hidroximetilglutaril coenzima A (HMG-CoA) reductazei. În cazul administrării concomitente cu
teriflunomida, se recomandă o scădere cu 50% a dozei de rosuvastatină. De asemenea, în cazul altor
substraturi ale BCRP (de exemplu metotrexat, topotecan, sulfasalazină, daunorubicină, doxorubicină) şi
ale familiei OATP, în special al inhibitorilor HMG-CoA reductazei (de exemplu simvastatină,
atorvastatină, pravastatină, metotrexat, nateglinidă, repaglinidă, rifampicină), administrarea
concomitentă cu teriflunomida trebuie efectuată cu precauţie. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie
pentru apariţia semnelor şi simptomelor expunerii excesive la medicamente şi trebuie avută în vedere
reducerea dozelor acestor medicamente.

Sarcina şi alăptarea
Nu luaţi TERIFLU-SM dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă. Dacă sunteţi gravidă sau
rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu TERIFLU-SM, riscul de a avea un copil cu malformaţii este
crescut. Femeile aflate la vârsta fertilă nu trebuie să ia acest medicament fără să utilizeze măsuri de
contracepţie sigure.
Dacă fiica dumneavoastră are prima menstruație în timp ce utilizează TERIFLU-SM, trebuie să informați
medicul, care vă va oferi consiliere de specialitate cu privire la contracepție și riscurile potențiale în caz
de sarcină.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă după ce aţi încetat tratamentul
cu TERIFLU-SM, deoarece este nevoie să vă asiguraţi că cea mai mare parte din acest medicament a fost
eliminată din organism înainte de a încerca să rămâneţi gravidă. Eliminarea substanţei active, dacă se
efectuează în mod natural, poate dura până la 2 ani. Perioada poate fi scăzută la câteva săptămâni prin
utilizarea anumitor medicamente care accelerează îndepărtarea TERIFLU-SM din organismul
dumneavoastră.
În oricare dintre situaţii, trebuie confirmat printr-o analiză de sânge faptul că substanţa activă a fost
îndepărtată suficient din organismul dumneavoastră, iar dumneavoastră aveţi nevoie de confirmarea
medicului curant că valoarea concentraţiei de TERIFLU-SM în sânge este suficient de scăzută pentru a
vă permite să rămâneţi gravidă.
Pentru informaţii suplimentare referitoare la analizele de laborator, vă rugăm să vă adresaţi medicului
dumneavoastră.
În cazul în care credeţi că aţi rămas gravidă în timpul tratamentului cu TERIFLU-SM sau în următorii
doi ani după ce aţi încetat tratamentul, trebuie să întrerupeți administrarea TERIFLU-SM și să vă adresaţi
imediat medicului dumneavoastră, pentru a vă face un test de sarcină. Dacă testul confirmă că sunteţi
gravidă, medicul dumneavoastră vă poate recomanda un tratament cu anumite medicamente pentru a
elimina TERIFLU-SM rapid şi suficient din organismul dumneavoastră, deoarece acest tratament poate
scădea riscul la care este expus copilul.
Contracepţia
Trebuie să utilizaţi o metodă de contracepţie eficace în timpul tratamentului cu TERIFLU-SM şi după
acesta. Teriflunomida rămâne în sângele dumneavoastră o perioadă lungă de timp după ce aţi încetat
administrarea sa. Continuaţi să utilizaţi metode de contracepţie eficace şi după ce aţi încetat tratamentul.
•
Procedaţi astfel până când valoarea concentraţiei de TERIFLU-SM în sânge este suficient de
scăzută - medicul dumneavoastră va verifica aceasta.
•
Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre cea mai bună metodă de contracepţie pentru
dumneavoastră şi despre orice posibilă nevoie de a schimba metoda de contracepţie.
Nu luaţi TERIFLU-SM dacă alăptaţi, deoarece teriflunomida trece în lapte.