Fișă tehnică · Tenox® 5 mg, comprimate

Doze
Adulţi
Doza zilnică iniţială uzuală în hipertensiunea arterială şi în angina pectorală este de 5 mg o dată pe
zi. Doza poate fi crescută până la doza maximă de 10 mg, în funcţie de răspunsul individual al
pacientului la tratament.
La pacienţii hipertensivi, amlodipina a fost utilizată în asociere cu un diuretic tiazidic, alfa-blocant,
beta-blocant sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.
Pentru tratamentul anginei pectorale, Tenox poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte
medicamente antianginoase, la pacienţii cu angină pectorală refractară la nitraţi şi/sau în asociere cu
o doză adecvată de beta-blocante.
Nu este necesară ajustarea dozei de Tenox în cazul administrării concomitente de diuretice tiazidice,
beta-blocante şi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei,.
Grupe speciale de populaţie Vârstnici
Tenox administrat în doze similare la pacienţi vârstnici şi la pacienţii tineri, este la fel de bine
tolerat. La pacienţii vârstnici sunt recomandate schemele de tratament standard, însă creşterea
dozelor necesită precauţie (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Nu au fost încă stabilite recomandări de doze la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată; prin urmare alegerea dozei necesită precauţie iar iniţierea tratamentului necesită doze
minime (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Farmacocinetica amlodipinei nu a fost încă studiată în cazul

insuficienţei hepatice severe. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, iniţierea tratamentului
trebuie făcută cu doza minimă, iar creşterea dozei trebuie efectuată în doze mici.
Insuficienţă renală
Modificările concentraţiei plasmatice a amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale,
prin urmare se recomandă tratamentul cu doze uzuale. Amlodipina nu se poate elimina prin dializă.
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani Doza orală
recomandată în hipertensiune arterială la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani este
de 2,5 mg o dată pe zi în iniţierea tratamentului, care poate fi crescută până la 5 mg o dată pe zi,
dacă valorile ţintă ale tensiunii arteriale nu sunt atinse după 4 săptămâni de tratament.
Administrarea de doze mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi pct.
5.1 şi 5.2).
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu există date disponibile.
Mod de administrare
Comprimat pentru administrare orală.
Contraindicaţii
Amlodipina este contraindicată la pacienţii cu:
- hipersensibilitate la derivaţii de dihidropiridină, substanța activă sau la oricare dintre excipienţii
enumerați la pct. 6.1;
- hipotensiune arterială severă;
- şoc (inclusiv şoc cardiogen);
- obstrucția căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică de grad înalt);
- insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic după infarct miocardic acut.
4.3

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Siguranţa şi eficacitatea amlodipinei în tratamentul crizei hipertensive nu au fost stabilite.
4.4

Pacienţi cu insuficienţă cardiacă
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu precauţie. Într-un studiu de lungă durată, controlat
cu placebo, la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasă NYHA III şi IV), incidenţa raportată a
edemului pulmonar a fost mai mare la grupul tratat cu amlodipină, în comparaţie cu grupul tratat cu
placebo (vezi pct. 5.1). Blocantele canalelor de calciu, inclusiv amlodipina, trebuie utilizate cu
precauţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, deoarece acestea pot creşte riscul de
evenimente cardiovasculare ulterioare şi mortalitatea.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amlodipinei este prelungit iar valorile ASC sunt
crescute la pacienţii cu insuficienţă hepatică; recomandările privind schema de tratament nu au fost
stabilite. Prin urmare, tratamentul cu amlodipină necesită precauţie şi doze mici, atât la iniţierea
tratamentului cât şi la creşterea dozei. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă poate fi necesară
creşterea treptată a dozelor şi monitorizare atentă.
Utilizare la pacienţii vârstnici
La vârstnici, creşterea dozelor trebuie efectuată cu atenţie (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Utilizarea în insuficienţă renală
La aceşti pacienţi amlodipina poate fi administrată în doze uzuale. Modificările concentraţiei
plasmatice a amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu se poate
elimina prin dializă.
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra amlodipinei
Inhibitori CYP3A4
Utilizarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori puternici sau cu activitate moderată asupra
CYP3A4 (inhibitori ai proteazelor, antifungice azolice, macrolide, cum sunt eritromicina sau
claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina creşteri semnificative ale concentraţiei
plasmatice a amlodipinei. Efectele clinice ale acestei creşteri a concentraţiei plasmatice a
amlodipinei pot fi mai accentuate la vârstnici.
Astfel, poate fi necesară monitorizarea clinică şi ajustarea dozei.
4.5

Inductori ai CYP3A4
După administrarea concomitentă a inductorilor cunoscuți ai CYP3A4, concentrația plasmatică a
amlodipinei poate varia. Prin urmare, trebuie monitorizată tensiunea arterială și trebuie luată în
considerare reglarea dozei atât în timpul, cât și după administrarea concomitentă, în special cu
inductori puternici CYP3A4 (de exemplu rifampicină, hypericum perforatum).
Administrarea amlodipinei cu grapefruit sau suc de grapefruit nu este recomandată, deoarece
biodisponibilitatea amlodipinei poate fi crescută la unii pacienţi, determinând potențarea efectelor
de scădere a tensiunii arteriale.
Dantrolen (perfuzie)
La animale, au fost observate cazuri letale de fibrilaţie ventriculară şi colaps cardiovascular asociate
cu hiperkaliemie atunci când verapamilul şi dantrolenul au fost administrate intravenos. La pacienţii
susceptibili de hipertermie malignă şi în abordarea terapeutică a hipertermiei maligne, se recomandă
evitarea administrării concomitente a blocantelor canalelor de calciu, cum este amlodipina, din
cauza riscului de hiperkaliemie.
Efectele amlodipinei asupra altor medicamente
Efectele amlodipinei de scădere a tensiunii arteriale se adaugă efectelor de scădere a tensiunii
arteriale ale altor medicamente antihipertensive.
Tacrolimus: Există riscul creșterii nivelului sanguin de tacrolimus atunci când se administrează
concomitent cu amlodipină, dar mecanismul farmacocinetic al acestei interacțiuni nu este înțeles pe
deplin. Pentru a evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea de amlodipină la un pacient tratat cu
tacrolimus necesită monitorizarea nivelului sanguin tacrolimus și ajustarea dozei de tacrolimus,
atunci când este cazul.
Claritromicina: Claritromicina este un inhibitor al CYP3A4. Există un risc crescut de hipotensiune
la pacienții care primesc claritromicină cu amlodipină. Se recomandă monitorizarea atentă a
pacienților atunci când amlodipina este administrată concomitent cu claritromicină.
Mecanica țintă a Rapamicinei (mTOR) inhibitori: Inhibitorii mTOR precum sirolimus,
temsirolimus și everolimus sunt substraturile CYP3A. Amlodipina este un inhibitor slab al CYP3A.
La utilizarea concomitentă cu inhibitori mTOR, amlodipina poate crește expunerea inhibitorilor
mTOR.
Ciclosporina: Nu au fost efectuate studii privind interacțiunile medicamentoase cu ciclosporina și

amlodipină la voluntari sănătoși sau alte populații cu excepția pacienților cu transplant renal, unde
au fost observate creșteri variabile de concentrație , (media 0%-40%) de ciclosporină. Trebuie
avută în vedere monitorizarea nivelului ciclosporinei la pacienții cu transplant renal pe amlodipină,
iar reducerea dozei de ciclosporină ar trebui să fie necesară.
Simvastatin: Administrarea concomitentă de doze multiple de amlodipină 10 mg cu 80 mg
simvastatina a determinat o creștere de 77% a expunerii la simvastatina, comparativ cu simvastatina
in monoterapie. Limitarea dozei de simvastatină la pacienții pe amlodipină până la 20 mg pe zi.
În studiile de interacțiune clinică, amlodipina nu a afectat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei
sau warfarinei.
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării amlodipinei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită.
În studiile efectuate la animale, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere a fost observată la doze
mari (vezi pct. 5.3).
4.6

Utilizarea în timpul sarcinii este recomandată doar dacă nu există o alternativă mai sigură de
tratament şi atunci când afecţiunea tratată reprezintă risc mai mare pentru mamă şi făt.
Alăptare
Amlodipina este excretată în laptele uman. Proporția din doza maternă primită de către copil a fost
estimat cu un interval interquartil de 3-7%, cu un maxim de 15%. Efectul amlodipinei asupra
sugarilor nu este cunoscut. Decizia privind continuarea/întreruperea alăptării sau
continuarea/întreruperea terapiei cu amlodipină trebuie luată luând în considerare beneficiile
alăptării la copil și beneficiile terapiei cu amlodipină pentru mamă.
Fertilitatea
La unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai canalelor de calciu au fost observate modificări biochimice
reversibile la nivelul capului spermatozoidului. Datele clinice sunt insuficiente în ceea ce priveşte
efectul potenţial al amlodipinei asupra fertilităţii. Într- un studiu efectuat la şobolan, s-au observat
efecte adverse asupra fertilităţii masculine (vezi pct. 5.3).
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amlodipina poate avea o influenţă uşoară până la moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule
şi de a folosi utilaje. Dacă pacienţii în tratament cu amlodipină prezintă ameţeli, cefalee,
fatigabilitate sau greaţă, capacitatea de reacţie poate fi modificată. Se recomandă precauţie, în
special la iniţierea tratamentului.
4.7

Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului sunt somnolenţă, ameţeli,
cefalee, palpitaţii, eritem facial, dureri abdominale, greaţă, edem maleolar, edem şi fatigabilitate.
4.8

Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse ce pot apărea în cursul tratamentului cu amlodipină se clasifică în următoarele
grupe, în funcţie de frecvenţă:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/,000 şi <1/100)

-

Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000).
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Frecvenţă
Reacţii adverse
Aparate, sisteme şi organe
Tulburări
hematologice şi limfatice

Foarte rare

Tulburări
ale
sistemului Foarte rare
imunitar
Foarte rare
Tulburări metabolice şi
de nutriţie
Mai puţin frecvente
Tulburări psihice

Rare
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente
Mai puţin frecvente

Leucocitopenie,
trombocitopenie
Reacţii alergice
Hiperglicemie
Insomnie, modificări ale
dispoziţiei (inclusiv anxietate),
depresie
Confuzie
Somnolenţă, ameţeli,
cefalee (în special la iniţierea
tratamentului)
Tremor, disgeuzie,
sincopă, hipoestezie, parestezie

Foarte rare

Tulburări oculare
Tulburări acustice şi
vestibulare
Tulburări cardiace

Hipertonie,
neuropatie
periferică
Cu frecvenţă necunoscută Tulburare extrapiramidală
Frecvente
Tulburări de vedere (inclusiv
diplopie)
Mai puţin frecvente
Tinitus
Frecvente
Mai puţin frecvente

Palpitaţii
Aritmie (inclusiv bradicardie,
tahicardie
ventriculară
şi
fibrilaţie atrială)

Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale

Foarte rare
Frecvente
Mai puţin frecvente
Foarte rare
Frecvente
Mai puţin frecvente

Infarct miocardic
Eritem facial
Hipotensiune arterială
Vasculită
Dispnee
Tuse, rinită

Tulburări gastrointestinale

Frecvente

Durere abdominală, greaţă,
dispepsie, tulburări de tranzit
intestinal (inclusiv diaree și
constipație)

Tulburări vasculare

Mai puţin frecvente

Vărsături,
xerostomie

Foarte rare

Pancreatită,
gastrită,
hiperplazie gingivală
Hepatită,
icter,
creşterea
concentraţiilor enzimelor
hepatice *
Alopecie, purpură,
decolorare
cutanată,
hiperhidroză, prurit,
erupţie cutanată tranzitorie,
exantem, urticarie

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare

Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente

Foarte rare

Angioedem, eritem polimorf,
dermatită exfoliativă, sindrom
StevensJohnson,
edem
Quincke,
fotosensibilitate

Cu frecvenţă necunoscută Necroză epidermică toxică
Edem
maleolar,
crampe
Tulburări musculo- scheletice şi Frecvente
musculare
ale
ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente
Artralgie, mialgie,
, dorsalgie
Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin frecvente
urinare
Tulburări ale aparatului genital Mai puţin frecvente
şi
sânului
Tulburări generale şi la nivelul Foarte frecvente
locului de
Frecvente
administrare
Mai puțin frecvente

Tulburări de micțiune, nicturie,
polakiurie
Impotenţă, ginecomastie

Mai puţin frecvente

Creşterea greutăţii
corporale, scăderea greutăţii
corporale

Investigaţii diagnostice

Edem
Fatigabilitate, astenie
Durere toracică, ,
durere, stare de rău

*în general în asociere cu colestaza
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acesta
permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate, prin intermediul
sistemului național de raportare disponibil pe site-ul oficial al Agenției Medicamentului și
Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: www.amdm.gov.md sau e-mail:
[email protected]

Supradozaj
La om, experienţa privind supradozajul intenţionat cu amlodipină este limitată.
4.9

Simptome
Datele disponibile sugerează că supradozajul poate determina o vasodilataţie periferică excesivă şi,
posibil, tahicardie reflexă. A fost raportată hipotensiune arterială marcată şi prelungită până la şoc,
inclusiv cu evoluţie letală.
Tratament
Hipotensiunea arterială clinic semnificativă necesită suport cardiovascular activ, inclusiv
monitorizarea frecventă a funcţiei cardiace şi respiratorii, ridicarea extremităţilor şi supravegherea
volumului circulator şi a diurezei.
Administrarea unui vasoconstrictor poate fi utilă pentru corectarea tonusului vascular şi a tensiunii
arteriale, cu condiţia să nu existe nici o contraindicaţie pentru utilizarea acestuia. Administrarea
intravenoasă de gluconat de calciu poate fi utilă pentru contracararea efectelor blocării canalelor de
calciu.
Lavajul gastric poate fi util în anumite cazuri de supradozaj. La voluntarii sănătoşi, utilizarea
cărbunelui activat într-o perioadă de până la 2 ore după administrarea medicamentului, a determinat
scăderea ratei de absorbţie a amlodipinei.
Deoarece amlodipina se leagă în proporţie foarte mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil
ca dializa să fie eficace.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte preponderent
vasculare, codul ATC: C08CA01.
5.
5.1

Mecanism de acțiune
Amlodipina este un inhibitor al influxului ionilor de calciu, din grupul dihidropiridinei (blocant al
canalelor lente sau antagonist al ionului de calciu) şi inhibă influxul ionilor de calciu prin
membrana celulară a fibrelor musculare netede cardiace şi vasculare.
Efecte farmacodinamice
Mecanismul de acţiune antihipertensivă este determinat de efectul relaxant direct al amlodipinei
asupra muşchiului neted vascular. Mecanismul exact al acţiunii în angina pectorală nu este cunoscut
în totalitate, însă se consideră că efectul antiischemic al amlodipinei este determinat de două
mecanisme:
1. Amlodipina dilată arteriolele periferice şi astfel scade rezistenţa periferică totală (postsarcină)
împotriva căreia funcţionează inima. Deoarece frecvenţa cardiacă nu se modifică, scăderea sarcinii
inimii reduce consumul de energie şi necesarul de oxigen al miocardului.
2. Mecanismul de acţiune al amlodipinei implică, probabil, şi dilatarea arterelor şi arteriolelor
coronare, atât în zonele miocardice normale, cât şi în zonele cu ischemie. Dilatarea vaselor coronare
creşte aportul miocardic de oxigen la pacienţii cu spasm arterial coronar (angină Prinzmetal sau
angină pectorală variantă).
La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea amlodipinei o dată pe zi determină scăderea
clinic semnificativă a tensiunii arteriale (atât în clinostatism, cât şi în ortostatism) pentru o perioadă
de 24 ore. Datorită debutului lent al acţiunii, hipotensiunea arterială acută nu reprezintă o

caracteristică a tratamentului cu amlodipină.
La pacienţii cu angină pectorală, administrarea de amlodipină în doză zilnică unică prelungeşte
timpul total de efort, întârzie apariţia episodului anginos şi a subdenivelării segmentului ST cu 1
mm, şi scade atât frecvenţa episoadelor anginoase, cât şi necesitatea administrării comprimatelor
care conţin nitroglicerină.
Tratamentul cu amlodipină nu a fost asociat cu vre-un efect advers metabolic sau cu modificări ale
lipidemiei, astfel încât amlodipina poate fi utilizată la pacienţii cu astm bronşic, diabet zaharat şi
gută.
Eficacitate și siguranță clinică
Utilizarea amlodipinei la pacienții cu boala arterială coronariană
Eficacitatea amlodipinei în prevenirea evenimentelor clinice la pacienţii cu boală coronariană (BC)
a fost evaluată într-un studiu independent, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo
la 1997 pacienţi: Comparison of Amlodipine vs.
Enalapril to Limit Occurrences of Thrombosis (CAMELOT). Dintre pacienţi, 663 au fost trataţi cu
amlodipină 5-10 mg, 673 pacienţi au fost trataţi cu enalapril 10-20 mg, şi 655 pacienţi au fost trataţi
cu placebo, în plus faţă de tratamentul standard cu statine, beta-blocante, diuretice si acid
acetilsalicilic, pentru o perioadă de 2 ani. Rezultatele principale privind eficacitatea sunt prezentate
în tabelul 1. Rezultatele indică faptul că
tratamentul cu amlodipină a fost asociat cu mai puține spitalizări pentru angină pectorală şi mai
puţine proceduri de revascularizare la pacienţi cu BC.
Tabel 1. Incidenţa rezultatelor clinic semnificative în studiul CAMELOT
Frecvenţa evenimentelor cardiovasculare,
Amlopidină comparativ cu placebo
nr, (%)
Rezultate

Amlopidină

Placebo

Criteriul final principal de evaluare
Evenimente
110 (16,6)
151 (23,1)
adverse
cardiovascul
are
Criterii individuale
Revasculariz
78 (11,8)
103 (15,7)
are coronariană

Enalapril

Risc
relativ Valoare P
(95% IÎ)

136 (20,2)

0,69 (0,540,88)

0,003

95 (14,1)

0,73 (0,540,98)

0,03

Spitalizare
pentru angină
pectorală

51 (7,7)

84 (12,8)

86 (12,8)

0,58 (0,410,82)

0,002

IM non-letal

14 (2,1)

19 (2,9)

11 (1,6)

0,37

Accident
6 (0,9)
vascular cerebral
sau
AIT

12 (1,8)

8 (1,2)

0,73 (0,371,46)
0,50 (0,191,32)

0,15

Deces de cauză 5 (0,8)
cardiovascul ară

2 (0,3)

5 (0,7)

2,46 (0,4812,7)

0,27

Spitalizare
3 (0,5)
pentru ICC
Stop
cardiac 0
resuscitat
Boală vasculară 5 (0,8)
periferică
nou
diagnosticat
ă

5 (0,8)

4 (0,6)

0,46

4 (0,6)

1 (0,1)

0,59 (0,142,47)
NA

2 (0,3)

8 (1,2)

2,6 (0,5013,4)

0,24

0,04

Abrevieri: ICC=insuficienţă cardiacă congestivă; IÎ= interval de încredere; IM=infarct miocardic;
AIT=accident ischemic tranzitoriu.
Utilizare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
Studiile de hemodinamică şi studiile clinice controlate prin efort fizic la pacienţi cu insuficienţă
cardiacă clasă NYHA II-IV au arătat că amlodipina nu a determinat deteriorarea stării clinice,
determinată prin toleranţă la efort, fracţia de ejecţie ventriculară stângă şi simptomatologie clinică.
Un studiu clinic controlat cu placebo (PRAISE) în care au fost evaluaţi pacienţi cu insuficienţă
cardiacă clasă NYHA III-IV în tratament cu digoxină, diuretice şi inhibitori
ECA, a arătat că amlodipina nu a crescut riscul de mortalitate generală sau parametrul combinat
mortalitate şi morbiditate generală la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
Într-un studiu clinic de urmărire, de lungă durată, controlat cu placebo (PRAISE 2) la pacienţi cu
insuficienţă cardiacă clasă NYHA III şi IV fără simptome clinice sau diagnostic de boală ischemică
asociată, în tratament cu doze stabile de inhibitori ECA, digitală şi diuretice, tratamentul cu
amlodipină nu a prezentat vreun efect asupra mortalităţii generale sau cardiovasculare. În cadrul
aceluiaşi grup de populaţie, utilizarea amlodipinei a fost asociată cu o creştere a incidenţei edemului
pulmonar.
Tratament de prevenţie al infarctului miocardic (studiul ALLHAT)
Un studiu clinic randomizat, dublu orb, privind morbiditatea-mortalitatea, “Antihypertensive and
Lipid-Lowering Tratament to Prevent Heart Attack Trial” (ALLHAT) a comparat tratamente cu
medicamente noi: amlodipină 2,5-10 mg/zi (blocant al canalelor de calciu) sau lisinopril 10-40
mg/zi (inhibitor ECA) ca terapie de primă intenţie, comparativ cu tratamentul cu diuretic tiazidic,
clortalidonă 12,5-25 mg/zi, în hipertensiune arterială uşoară până la moderată.
Un număr total de 33.357 pacienţi hipertensivi în vârstă de 55 ani sau mai mult au fost randomizaţi
şi au urmat un tratament pentru o perioadă medie de 4,9 ani.
Pacienţii au prezentat cel puţin un factor adiţional de risc de BCV, incluzând: infarct miocardic în
antecedente sau accident vascular cerebral (>6 luni înainte de intrarea în studiu) sau diagnostic
documentat de altă afecţiune cardiovasculară aterosclerotică (per total 51,5%), diabet zaharat tip 2
(36,1%), HDL-C <35 mg/dl (11,6%), hipertrofie ventriculară stângă diagnosticată
electrocardiografic sau ecocardiografic (20,9%), statut de fumător în momentul înrolării (21,9%).
Criteriul de evaluare final principal al studiului a fost combinat, incluzând boală coronariană letală
sau infarct miocardic non-letal. Nu a fost observată nici o diferenţă semnificativă în cadrul

criteriului de evaluare final principal între terapia cu amlodipină şi cea cu clortalidonă: RR 0,98,
IĂ=95% (0,90-1,07) p=0,65. În cadrul criteriilor secundare de evaluare, incidenţa insuficienţei
cardiace (componentă a unui criteriu cardiovascular combinat) a fost semnificativ mai mare în
grupul tratat cu amlodipină, comparativ cu grupul tratat cu clortalidonă (10,2% comparativ cu 7,7%,
RR 1,38, IÎ=95% [1,25-1,.52] p<0,001). Cu toate acestea, nu a existat o diferenţă semnificativă din
punct de vedere al mortalităţii de orice cauză între terapia cu amlodipină şi cea cu clortalidonă. RR
0.96 IÎ=95% [0,89-1,.02] p=0,20.
Copii și adolescenți (cu vârsta de 6 ani și peste)
Într-un studiu la care au participat 268 de copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani cu
hipertensiune arterială predominant secundară, comparaţia între dozele de amlodipină de 2,5 mg şi
5,0 mg şi placebo, a arătat că ambele doze de amlodipină au redus semnificativ tensiunea arterială
sistolică în comparaţie cu placebo. Diferenţa între cele două doze de amlodipină nu a fost statistic
semnificativă.
Efectele pe termen lung ale amlodipinei asupra creşterii, pubertăţii şi dezvoltării generale nu au fost
studiate. Eficacitatea tratamentului cu amlodipină la copii pe termen lung privind reducerea
morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare în perioada adultă nu a fost, de asemenea, studiată.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia, distribuţia şi legarea de proteinele plasmatice
După administrarea orală a dozelor recomandate, amlodipina este bine absorbită, cu concentraţii
maxime atinse într-o perioadă de 6-12 ore de la administrare.
Biodisponibilitatea absolută este de 64% până la 80%. Volumul aparent de distribuţie
este de aproximativ 21 l/kg greutate corporală. Studiile in vitro au arătat că aproximativ 97,5% din
amlodipina circulantă este legată de proteinele plasmatice.
5.2

Absorbţia amlodipinei nu este influentaţă de consumul de alimente.
Metabolizare/eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore şi este în
concordanţă cu administrarea unică zilnică. Amlodipina este în mare parte metabolizată hepatic,
rezultând metaboliţi inactivi, care sunt excretaţi în urină : 10% sub formă de substanţă nemodificată
şi 60% sub formă de metaboliţi.
Utilizare în insuficienţă hepatică
Datele clinice privind administrarea amlodipinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt foarte
limitate. Pacienţii cu insuficienţă hepatică prezintă un clearance scăzut al amlodipinei, care
determină un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare prelungit şi o creştere a ASC de
aproximativ 40–60%.
Utilizare la vârstnici
Timpul necesar pentru a atinge valorile concentraţiilor plasmatice maxime ale amlodipină este
similar cu cel observat la pacienţii mai tineri. Clearance-ul amlodipinei are tendinţa de scădere, ceea
ce determină creşterea ASC şi a timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la pacienţii vârstnici.
Creşterea ASC şi a timpului de înjumătăţire prin eliminare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
congestivă au fost conform aşteptărilor, pentru grupa de vârstă studiată..
Utilizare la copii şi adolescenţi
Un studiu de farmacocinetică, efectuat pe grupe de vârstă, a inclus 74 de copii şi adolescenţi
hipertensivi cu vârsta cuprinsă între 1 an şi 17 ani (cu 34 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani

şi 28 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani), trataţi cu amlodipină în doze cuprinse între 1,25
mg şi 20 mg, administrate o dată sau de două ori pe zi. La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani
şi la adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 13 ani şi 17 ani, clearance-ul oral standard (CL/F) a fost de
22,5 şi, respectiv, 27,4 l/oră la copiii şi adolescenţii de sex masculin şi de 16,4 şi, respectiv, 21,3
l/oră copiii şi adolescenţii de sex feminin. A fost observată o variabilitate mare individuală a
concentraţiilor plasmatice. Datele raportate pentru copiii cu vârsta sub 6 ani sunt limitate.
Date preclinice de siguranţă
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani şi şoareci au arătat
întârzierea momentului naşterii, prelungirea duratei travaliului şi reducerea supravieţuirii puilor, în
cazul administrării de doze de aproximativ 50 de ori mai mari decât dozele recomandate la om,
exprimate în mg/kg.
5.3

Influenţă asupra fertilităţii
La şobolanii trataţi cu amlodipină (masculi trataţi timp de 64 zile şi administrare la femele timp de
14 zile înainte de împerechere) în doze de 10 mg/kg şi zi (de 8 ori* doza maximă recomandată la
om, exprimată în mg/m2) nu a fost observată influenţarea fertilităţii. Într-un alt studiu efectuat la
şobolani în care şobolanii masculi au fost trataţi cu amlodipină besilat timp de 30 de zile, în doze
comparabile cu dozele recomandate la om exprimate în mg/kg, au fost observate scăderi ale
concentraţiilor plasmatice de hormon de stimulare foliculară şi testosteron, scăderea densităţii
spermei şi scăderea numărului de spermatozoizi maturi şi celule Sertoli.
Carcinogeneză, mutageneză
La şobolanii şi şoarecii cărora li s-administrat oral amlodipină timp de doi ani, la concentraţii
echivalente cu doze zilnice de 0,5 mg/kg şi zi, 1,25 mg/kg şi zi şi 2,5 mg/kg şi zi, nu au fost
observate efecte carcinogene. Cea mai mare doză administrată (la şoareci, similară cu, iar la
şobolani de două ori mai mare* decât doza zilnică maximă recomandată la om – de 10 mg,
exprimată în mg/m2) a fost aproximativ egală cu doza maximă tolerată la şoareci, dar nu şi cu doza
maximă tolerată la şobolani.
Studiile de mutagenitate nu evidenţiat efecte ale amlodipinei la nivelul genelor sau cromozomilor.
* Raportat la pacienţi cu greutatea de 50 kg.
PARTICULARITĂȚI FARMACEUTICE
Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină (E 460)
Amidon de porumb pregelatinizat
Amidonglicolat de sodiu
Siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu (E 572)
6.
6.1

Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.2

Perioada de valabilitate
48 luni
6.3

Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30 °C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină și umiditate.
6.4

Natura şi conţinutul ambalajului
Blister (folie Al, folie OPA/Al/PVC): 30 comprimate 5 mg (3 blistere a câte 10 comprimate), în
cutie.
Blister (folie Al, folie OPA/Al/PVC): 30 comprimate 10 mg (3 blistere a câte 10 comprimate), în
cutie.
6.5

Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
6.6

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
7.

8.
NUMĂRUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
5 mg – 26438
10 mg - 26439
9.
DATA AUTORIZĂRII
11.08.2020

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului
şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md/

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că sunteți gravidă sau planificați să concepeți un copil,
consultați medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Nu a fost stabilită siguranţa utilizării amlodipinei în timpul sarcinii la om. Dacă credeţi că aţi putea
fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră,
înainte de a începe să luaţi Tenox.
Alăptarea
S-a dovedit că amlodipina trece în laptele matern în cantități mici.
Dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi, trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră, înainte
de a lua Tenox.
Adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.