Fișă tehnică · Spironolacton-LF 50 mg, comprimate

Doze

Hipertensiune arterială esențială Doza inițială obișnuită este de 50-100 mg pe zi. În cazurile severe, doza poate fi crescută treptat până la 200 mg pe zi, în decurs de două săptămâni. Tratamentul trebuie continuat timp de 2 săptămâni sau mai mult până la apariția unui răspuns adecvat. Ulterior, doza trebuie ajustată în funcție de răspunsul pacientului la tratament.

Insuficiență cardiacă severă în combinație cu terapia convențională (clasa III-IV conform clasificării NYHA) Pe baza datelor obținute în studiul RALES (studiu randomizat pentru evaluarea spironolactonei), tratamentul în combinaţie cu terapia standard trebuie inițiat cu o doză de spironolactonă de 25 mg o dată pe zi la pacienții cu nivelul seric al potasiului ≤5,0 mmol/l și cu nivelul seric al creatininei ≤2,5 mg/dl. La pacienții care tolerează 25 mg o dată pe zi, doza poate fi crescută la 50 mg o dată pe zi, în funcţie de necesităţile clinice. La pacienții care nu tolerează doza de 25 mg spironolactonă o dată pe zi, doza poate fi redusă la 25 mg administrată peste o zi (vezi pct. 4.4 și 5.1). Doza pentru tratamentul insuficienței cardiace congestive nu trebuie să depășească 50 mg pe zi.

Hiperaldosteronism secundar Doza uzuală de spironolactonă pentru tratamentul edemului asociat cu insuficiența cardiacă cronică este de 100 mg pe zi. În cazurile severe sau complicate, doza poate fi crescută treptat până la 400 mg pe zi. Odată ce edemul este controlat, doza obișnuită de întreținere variază între 25 și 200 mg pe zi.

Edeme asociate cu ciroza hepatică Dacă raportul Na+/K+ urinar este mai mare de 1, doza uzuală pentru adulți este de 100 mg pe zi. Dacă raportul este mai mic de 1, doza va varia între 200 și 400 mg pe zi. Doza de întreținere trebuie stabilită individual.

Edeme asociate cu sindromul nefrotic Doza uzuală este de 100-200 mg pe zi. Spironolactona nu nu are efect antiinflamator deci nu acționează direct asupra procesului patologic subiacent. Utilizarea spironolactonei este recomandată numai atunci, când glucocorticoizii în monoterapie nu sunt eficienți.

Diagnosticul și tratamentul hiperaldosteronismului primar Spironolactona poate fi utilizată ca o metodă de diagnostic inițială pentru detectarea hiperaldosteronismului primar în timp ce pacienții urmează o dietă normală. - Test pe termen lung: spironolactona se administrează în doză zilnică de 400 mg, timp de 3 sau 4 săptămâni. Corectarea hipokaliemiei și a hipertensiunii arteriale oferă un diagnostic prezumtiv de hiperaldosteronism primar. - Test pe termen scurt: spironolactona se administrează în doză zilnică de 400 mg, timp de 4

2 zile. Dacă concentrațiile serice de potasiu cresc în timpul perioadei de administrare a spironolactonei, dar scad semnificativ la întreruperea administrării ei, atunci trebuie luat în considerare un diagnostic prezumtiv de hiperaldosteronism primar.

După ce a fost stabilit diagnosticul de hiperaldosteronism primar prin metode mai precise, se recomandă administrarea de spironolactonă în doze de 100-400 mg pe zi în pregătirea pentru intervenție chirurgicală. Pentru pacienții la care intervenția chirurgicală nu este considerată potrivită, spironolactona poate fi utilizată pentru terapia de întreținere pe termen lung la cea mai mică doză eficace, stabilită individual pentru fiecare pacient.

Grupuri speciale de pacienți

Pacienți vârstnici Doza uzuală de spironolactonă pentru tratamentul pacienților vârstnici este de 25 mg pe zi. Doza trebuie redusă la 25 mg o dată la două zile, în funcție de nivelul funcției renale și ori de câte ori concentrația serică de potasiu a pacientului este sub 5,0 mmol/l.

Pacienți cu insuficiență renală: În insuficiență renală ușoară doza uzuală de spironolactonă este de 25 mg pe zi. În cazul insuficienței renale moderate doza trebuie redusă la 25 mg o dată la două zile, ori de câte ori concentrația serică de potasiu a pacientului este sub 5,0 mmol/l.

Copii și adolescenți sub 18 ani Doza zilnică inițială de spironolactonă este de 1-3 mg/kg, divizată în mai multe prize. administrată în doze divizate. Doza trebuie ajustată treptat în funcție de răspunsul și toleranța pacientului (vezi pct. 4.3 și 4.4). Tratamentul copiilor trebuie efectuat numai sub supravegherea unui specialist pediatru. Sunt disponibile date limitate privind utilizarea spironolactonei la copii (vezi pct. 5.1 și 5.2). Copiii trebuie tratați numai sub supravegherea unui pediatru. Sunt disponibile date pediatrice limitate (vezi pct. 5.1 și 5.2).

Mod de administrare Administrare orală. Se recomandă administrarea Spironolacton-LF cu un pahar cu apă, împreună cu alimentele.

4.2 Contraindicaţii - Hipersensibilitate la spironolactonă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1; - la adulți și copii cu insuficiență renală moderată până la severă: - insuficiență renală acută, disfuncție renală severă, anurie; - hiperkaliemie; - boala Addison; - utilizarea concomitentă a eplerenonei

4.3 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

3 Precauții speciale sunt necesare în caz de utilizare a Spironolactonei-LF concomitent cu alte diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antagoniști ai angiotensinei II, blocante ale aldosteronului, heparină, heparine cu greutate moleculară mică sau alte medicamente sau afecțiuni cunoscute că determină hiperkaliemie, suplimentele de potasiu, o dietă bogată în potasiu sau înlocuitorii de sare care conțin potasiu pot duce la hiperkaliemie severă. De asemenea, utilizarea concomitentă a spironolactonei cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și beta-blocante poate duce la hiperkaliemie. Utilizarea concomitentă a medicamentelor care provoacă hiperkaliemie cu spironolactona poate duce la hiperkaliemie severă.

Pacienți cu funcție hepatică afectată Trebuie menționat că la pacienții cu boli hepatice severe, utilizarea diureticelor poate precipita coma hepatică. De asemenea, este necesară monitorizare specială la pacienții cu diabet zaharat. Au fost raportate unele cazuri de acidoză metabolică hipercloremică reversibilă, de obicei în asociere cu hiperkaliemie, la pacienți cu ciroză hepatică decompensată, chiar și atunci când funcția renală era normală.

Echilibrul hidroelectrolitic Utilizarea spironolactonei poate provoca dezechilibru electrolitic, în special hiperkaliemie, hiponatremie și posibile creșteri tranzitorii ale azotului ureic sanguin (BUN) la vârstnici și/sau la pacienții cu funcție hepatică sau renală afectată. Prin urmare, nivelurile plasmatice de sodiu și potasiu trebuie monitorizate periodic.

Pacienți vârstnici La pacienții cu vârsta peste 80 de ani, este esențial să se evalueze rata de filtrare glomerulară și să se acorde atenție la posibila prezență a unei insuficiențe renale latente.

Spironolactona trebuie evitată la pacienții cu insuficiență cardiacă clasa NYHA I și II din cauza riscului ridicat de hiperkaliemie.

Hiperkaliemia la pacienții cu insuficiență cardiacă severă Hiperkaliemia poate fi fatală. Este esențial să se controleze valorile serice de potasiu la pacienții cu insuficiență cardiacă severă (clasa NYHA III și IV) care administrează spironolactonă. Trebuie evitată utilizarea concomitentă cu alte diuretice care economisesc potasiu (amilorid, triamteren) sau antagoniști ai aldosteronului (eplerenonă, drospirenonă). Trebuie evitată utilizarea suplimentelor orale de potasiu la pacienţii cu concentrația serică de potasiu >3,5 mmol/L. Monitorizarea potasiului seric și a creatininei trebuie efectuată în decurs de o săptămână de la începerea tratamentului sau când doza de spironolactonă este crescută, apoi lunar în primele 3 luni, apoi trimestrial timp de un an și la fiecare șase luni după un an de tratament. Tratamentul trebuie întrerupt temporar sau permanent dacă nivelurile serice de potasiu sunt > 5 mmol/L sau nivelurile de creatinină sunt > 4 mg/dL. (Vezi pct. 4.2).

Utilizare la sportivi: Sportivii trebuie informați că acest medicament conține spironolactonă, care poate determina un rezultat pozitiv la testele de control antidoping.

Populația pediatrică Diureticele care economisesc potasiu trebuie utilizate cu precauție la copii hipertensivi cu insuficiență renală ușoară din cauza riscului de hiperkaliemie. Spironolactona este contraindicată la pacienții pediatrici cu insuficiență renală moderată până la severă (vezi pct. 4.3.).

Excipienți Spironolacton-LF conține mai puțin de 1 mmol (23 mg) de sodiu per comprimat, adică practic nu conține sodiu.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Acțiunea spironolactonei poate fi afectată de administrarea următoarelor medicamente: • Medicamente care determină hiperkaliemie: utilizarea concomitentă cu spironolactonă poate duce la hiperkaliemie severă. • Diuretice care economisesc potasiu sau suplimente de potasiu: administrarea concomitentă cu spironolactonă trebuie evitată din cauza riscului de hiperkaliemie. • Inhibitori ai ECA sau antagoniști ai receptorilor de angiotensină II: utilizarea concomitentă cu diuretice care economisesc potasiu a fost asociată cu apariția hiperkaliemiei. • Acid acetilsalicilic: dozele mari de acid acetilsalicilic pot reduce efectul diuretic al spironolactonei prin blocarea secreției de canrenonă (unul dintre principalii metaboliți activi ai spironolactonei) în tubii renali. S-a demonstrat că indometacinul și acidul mefenamic inhibă eliminarea canrenonei. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi aspirina, indometacinul și acidul mefenamic, pot reduce eficacitatea diurezei natriuretice din cauza inhibării sintezei prostaglandinelor intrarenale și s-a demonstrat că reduc efectul diuretic al spironolactonei. • Medicamente care provoacă acidoză metabolică (de exemplu, clorură de amoniu, colestiramină): utilizarea concomitentă cu spironolactonă poate duce la un risc crescut de apariție a acidozei metabolice hipercloremice semnificative. Se recomandă prudență la administrarea medicamentelor de acest tip în combinație cu spironolactonă. • Carbenoxolonă: poate cauza retenție de sodiu și, prin urmare, poate reduce eficacitatea spironolactonei. • Corticosteroizi, ACTH: poate apărea depleție de electroliți, în special hiperkaliemie. • Analgezice antiinflamatoare nesteroidiene: uilizarea concomitentă a AINS cu diuretice care economisesc potasiu a fost asociată cu apariția hiperpotasemiei. • Alcool, barbiturice sau narcotice: poate apărea potențarea hipotensiunii ortostatice.

Spironolactona poate afecta acțiunea următoarelor medicamente:

5 • Norepinefrină (noradrenalină): Spironolactona reduce răspunsul vascular la noradrenalină. Prin urmare, trebuie luate măsuri de precauție adecvate la pacienții aflați sub anestezie generală sau locală, care sunt tratați cu acest medicament. • Medicamente antihipertensive: spironolactona poate potența efectele medicamentelor antihipertensive. În cazul administrării concomitente, doza de spironolactonă trebuie redusă cu 50% la începutul terapiei combinate și apoi ajustată treptat până la nivelul adecvat. • Digoxină: s-a demonstrat că spironolactona crește timpul de înjumătățire al digoxinei. Spironolactona poate interfera cu testele de măsurare a concentrațiilor plasmatice de digoxină. • Carbenoxolonă: utilizarea concomitentă de spironolactonă poate duce la scăderea activității antiulceroase a carbenoxolonei din cauza unui posibil antagonism competitiv. Se recomandă înlocuirea spironolactonei cu un alt medicament diuretic. • Fenazonă: spironolactona intensifică metabolismul fenazonei. • Anticoagulante orale: nu s-a observat nicio interacțiune potențială între acenocumarol și spironolactonă. Există informații despre o posibilă interacțiune între warfarină și spironolactonă, deși natura acestei interacțiuni rămâne neclară și nu este bine documentată. Aceasta se poate datora unei scăderi a efectului anticoagulant din cauza creșterii concentrației factorilor de coagulare cauzată de diureză. Prin urmare, parametrii de coagulare trebuie monitorizați atunci când spironolactona este adăugată la sau exclusă din terapia anticoagulantă orală. • Litiu: În general, litiul nu trebuie administrat în combinație cu diuretice, deoarece acestea scad clearance-ul renal al diureticului și există un risc de toxicitate. • Beta-blocante și heparine: utilizarea concomitentă a spironolactonei cu beta-blocante și heparină poate duce la hiperkaliemie. • Pe lângă alte medicamente care determină hiperpotasemie, administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol (co-trimoxazol) cu spironolactonă poate provoca o hiperpotasemie cu relevanță clinică. • Interferențe analitice: în literatura de specialitate există rapoarte despre posibile interferențe între spironolactonă sau metaboliții acesteia și testele radioimunologice legate de digoxină deși nu se poate stabili nici amploarea, nici semnificația clinică a acestei interferențe. În testele fluorimetrice, spironolactona poate interfera cu evaluarea compușilor care prezintă caracteristici de fluorescență similare. • Abirateronă: spironolactona se leagă de receptorii androgeni și poate crește nivelurile de antigen specific al prostatei (PSA) la pacienții cu cancer de prostată care primesc abirateronă. Utilizarea sa cu abirateronă nu este recomandată. • Mitotan: spironolactona poate scădea concentrațiile plasmatice de mitotan la pacienții cu carcinom adrenocortical care primesc tratament cu mitotan și nu trebuie administrată concomitent cu mitotan.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Există date limitate privind utilizarea spironolactonei la femeile gravide. Studiile pe animale

6 au demonstrat toxicitate reproductivă asociată cu efectul antiandrogenic al spironolactonei (vezi pct. 5.3). Diureticele pot provoca scăderea perfuziei placentare și, în consecință, afectarea creșterii intrauterine. Prin urmare, acestea nu sunt recomandate ca tratament pentru hipertensiune arterială sau edeme în timpul sarcinii. Spironolactona nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care beneficiul potențial depăşeşte riscurile posibile.

Alăptarea Canrenona (metabolit activ major al spironolactonei) se excretă în laptele matern. Nu există date suficiente privind efectele spironolactonei asupra nou-născuților/sugarilor. Spironolactona nu trebuie administrată în timpul alăptării. Decizia privind întreruperea alăptării sau întreruperea/abținerea de la tratamentul cu spironolactonă trebuie luată ținând cont de beneficiul alăptării pentru copil și de beneficiul tratamentului pentru mamă.

Fertilitate Administrarea spironolactonei la femelele de șoarece a fost asociată cu scăderea fertilității (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje La unii pacienți au fost raportate somnolență și amețeli în timpul tratamentului cu spironolactonă, în special la începutul tratamentului. Se recomandă prudență atunci când se conduc vehicule sau se folosesc utilaje, precum și atunci când se desfășoară orice altă activitate care necesită concentrare.

4.8 Reacții adverse Frecvența reacțiilor adverse depinde de doza zilnică și de durata tratamentului. Incidența reacțiilor adverse este scăzută la utilizarea dozelor de până la 100 mg. Ginecomastia este cea mai frecventă reacție adversă, în special în cazul tratamentului pe termen lung (2-7 luni). Incidența ginecomastiei atunci când este utilizată în doze de până la 100 mg este de 13%. Acest efect este de obicei reversibil la întreruperea tratamentului.

Au fost raportate cazuri de hiperpotasemie la pacienți spitalizați în stare critică cu insuficiență renală care primesc suplimente de potasiu. La pacienții cu funcție renală normală sau la pacienții care nu primesc suplimente de potasiu sau diuretice care economisesc potasiu, cărora li se administrează doze de până la 100 mg, riscul de a dezvolta hiperkaliemie este minor.

Tabelul de mai jos prezintă reacțiile adverse identificate în cursul studiilor clinice și al supravegherii post-înregistrare, clasificate pe aparate și sisteme conform terminologiei MedDRA. În cadrul fiecărei categorii de frecvență, acestea sunt ordonate în funcție de importanța lor clinică..

Categorii de frecvență: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

<1/100) ă

(incluzând chisturi bărbați şi polipi) Tulburări agranulocito hematologice şi ză, limfatice leucopenie , trombocitop enie Tulburări hiperkali dezechilibru metabolice şi de emie electrolitic, nutriție hiponatriem ie Tulburări psihice Confuzie tulburări mentală de libido Tulburări ale amețeli , parestezie ataxie sistemului nervos cefalee , somnolenț ă

inale Tulburări funcție hepatobiliare hepatică afectată

eritem (TEN), Sindromul Stevens- Johnson (SSJ), erupție cutanată medicament oasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) Tulburări musculo- crampe scheletice şi ale musculare

8 țesutului conjunctiv

acute creatinină serică

ale sânului menstruați e neregulată sau amenoree, sângerare postmenop auză, impotență, mastodinie la bărbați Tulburări generale stare şi la nivelul locului generală de administrare de rău, astenie

Hiperpotasemia este caracterizată prin aritmie cardiacă, parestezii, slăbiciune musculară, paralizie flască și crampe musculare. Mai frecvent la pacienții cu insuficiență renală sau la cei care au o dietă bogată în potasiu sau iau suplimente de potasiu (vezi pct. 4.4 și 4.5). Utilizarea concomitentă a altor diuretice poate duce, de asemenea, la hiponatremie, caracterizată prin vomă, dispepsie, xerostomie, sete, oboseală și stare generală de rău, din cauza efectului diuretic sporit. Pentru a evita hiponatremia, doza trebuie redusă sub valoarea normală.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate, prin intermediul sistemului național de raportare disponibil pe site-ul oficial al Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected]

4.9 Supradozaj Supradozajul masiv poate provoca letargie, confuzie mentală, hipotensiune arterială și tulburări de ritm cardiac, greață, vărsături, diaree și erupții cutanate eritematoase sau maculopapulare. Pot apărea tulburări electrolitice și deshidratare. Se va efectua lavaj gastric inclusiv inducerea vărsăturilor și se va institui tratament simptomatic. Deshidratarea, dezechilibrul electrolitic și hipotensiunea arterială trebuie tratate conform terapiilor standard. Pentru a corecta hiperkaliemia, se va reduce consumul de potasiu (inclusiv așa-numitele

9 „săruri alimentare”), se va administra alt diuretic care elimină potasiul sau rășini schimbătoare de ioni și, dacă este necesar, ca tratament de urgență, administrarea intravenoasă de glucoză (20-50%) în asociere cu insulină, în doză de 0,25-0,5 UI de insulină la 1,0 g de glucoză. Administrarea de spironolactonă trebuie întreruptă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Diuretice care economisesc potasiu. Antagoniștii aldosteronului. Codul ATC: C03DA01.

Spironolactona este un antagonist specific al receptorilor de aldosteron, care acționează predominant printr-un mecanism competitiv de legare cu receptorii de aldosteron localizați la locurile de schimb de sodiu/potasiu (Na⁺/K⁺) de la nivelul tubului contort distal. Spironolactona acționează ca un diuretic care economisește potasiul, determinând creșterea excreției de sodiu și apă, menținând în același timp excreția de potasiu și magneziu. De asemenea, prezintă un efect antiandrogenic, cel mai probabil printr-un mecanism de antagonism periferic al androgenilor. Efectul farmacodinamic al spironolactonei constă în pierderea urinară de sodiu și apă și retenția de potasiu; efectele clinice finale fiind diureza care economisește potasiul și scăderea tensiunii arteriale. Spironolactona inhibă, de asemenea, biosinteza aldosteronului la nivelul corticosuprarenalei, la pacienții cu hiperaldosteronism primar. În cazul pacienților cu hiperaldosteronism secundar însoțit de edem, acționează ca diuretic. Mai exact, efectul său diuretic este eficient în tratamentul pacienților cu edeme refractare, asociate sau nu cu hiperaldosteronism secundar, în patologii precum: ciroză hepatică cu ascită, insuficiență cardiacă congestivă și sindrom nefrotic — în special în situațiile în care alte diuretice s-au dovedit ineficiente.

Eficacitate și siguranță clinică

Insuficiență cardiacă severă Studiul RALES a fost un studiu multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, în care au fost incluși 1663 de pacienți cu fracție de ejecție sub 35%, cu antecedente de insuficiență cardiacă în stadiul IV funcțional NYHA în ultimele 6 luni și cu insuficiență cardiacă în clasa funcțională III sau IV NYHA la momentul randomizării. Toți pacienții trebuiau să fie sub tratament cu un diuretic de ansă și, dacă tolerau, cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Au fost excluși pacienții cu creatinină serică bazală >2,5 mg/dL sau cu o creștere recentă >25%, precum și cei cu nivel seric de potasiu >5,0 mmol/L. Pacienții incluși în studiu au primit, după randomizare 1:1, 25 mg spironolactonă pe cale orală o dată pe zi sau placebo. Pentru pacienții care tolerau doza de 25 mg, aceasta putea fi crescută la 50 mg o dată pe zi, dacă era justificat clinic. Pentru pacienții care nu tolerau doza de 25 mg zilnic, aceasta era redusă la 25 mg administrată la două zile. Criteriul principal de evaluare în studiul RALES a fost timpul până la decesul de orice cauză. După o perioadă medie de urmărire

10 de 24 de luni, studiul a fost întrerupt prematur datorită unui beneficiu semnificativ asupra mortalității evidențiat la analiza intermediară planificată. Spironolactona a redus riscul de deces cu 30% comparativ cu placebo (p<0,001; IC 95%, 18% – 40%). De asemenea, a redus riscul de deces cardiac — în special prin moarte subită și insuficiență cardiacă progresivă — cu 31% față de placebo (p<0,001; IC 95%, 18% – 42%). Spironolactona a redus și riscul de spitalizare din cauze cardiace (definite ca agravarea insuficienței cardiace, angină pectorală, aritmii ventriculare și infarct miocardic) cu 30% (p<0,001; IC 95%, 18% – 41%). Modificările în clasificarea funcțională NYHA au fost mai favorabile în grupul tratat cu spironolactonă: la finalul studiului, 41% dintre pacienți au prezentat o ameliorare a clasei NYHA, în timp ce 38% au prezentat o agravare, comparativ cu 33% ameliorări și 48% agravări în grupul placebo (p<0,001).

Populația pediatrică Există un deficit semnificativ de date clinice privind administrarea spironolactonei la copii. Acest fapt se datorează mai multor factori: număr redus de studii efectuate în populația pediatrică, administrarea concomitentă cu alte substanțe, numărul mic de pacienți analizați în fiecare studiu și varietatea indicațiilor terapeutice studiate. Recomandările privind dozele pediatrice se bazează pe experiența clinică și pe studii de caz publicate în literatura științifică.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție Spironolactona se absoarbe rapid și prezintă o biodisponibilitate orală de aproximativ 90%, care este ușor crescută de prezența alimentelor, datorită unei creșteri a absorbției și, posibil, unei reduceri a metabolismului de prim pasaj. După administrarea a 100 mg de spironolactonă pe zi, timp de 15 zile, la voluntari sănătoși care nu erau à jeun, s-au obținut pentru acest compus valori ale Cmax și Tmax de 80 ng/ml și, respectiv 2,6 ore.

Distribuție Gradul de legare la proteinele plasmatice al spironolactonei și al metaboliților săi este mai mare de 90%.

Metabolism sau Biotransformare Spironolactona este intens metabolizată hepatic, principalii metaboliți activi fiind canrenona și 7-alfa-(tiometil)spiro-lactona, care prezintă valori ale Cmax de 181 ng/ml și 391 ng/ml, respectiv, și ale Tmax de 4,3 ore și 3,2 ore.

Eliminare Spironolactona este eliminată pe cale urinară și fecală, aproape în totalitate sub formă de metaboliți. Timpul de înjumătățire plasmatică (t½) al spironolactonei, determinat după administrarea repetată de doze de 100 mg/zi, este de 1,4 ore, crescând semnificativ pentru metaboliții activi: 13,8 ore pentru 7-alfa-(tiometil)spiro-lactona și 16,5 ore pentru canrenonă.

Populația pediatrică Nu sunt disponibile date farmacocinetice privind utilizarea spironolactonei la populația pediatrică. Recomandările de dozare pentru pacienții pediatrici se bazează pe experiența clinică și pe studii de caz documentate în literatura științifică.

11 5.3 Date preclinice de siguranţă S-a demonstrat că spironolactona provoacă tumori la şobolani atunci când a fost administrată în doze mari timp îndelungat. Semnificația acestor constatări în ceea ce privește utilizarea clinică nu a fost determinată. Datele din studiile preclinice nu evidențiază teratogenitate, însă a fost observată toxicitate embrio-fetală la iepuri și un efect antiandrogenic la puii de șobolan, ceea ce a generat îngrijorări cu privire la posibile efecte adverse asupra dezvoltării genitale masculine. La șobolani, s-a observat că spironolactona prelungește durata ciclului estral, iar la șoareci inhibă ovulația și implantarea embrionului, reducând astfel fertilitatea.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Stearat de magneziu Amidon de porumb Laurilsulfat de sodiu Povidonă (K25) Dioxid de siliciu coloidal anhidru Croscarmeloză sodică Hidrogenfosfat de calciu dihidrat

6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate 24 luni.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C. A nu se lăsa la vederea și îndemâna copiilor.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Câte 10 comprimate în blistere din folie de clorură de polivinil și folie de aluminiu. Câte trei sau șase blistere și prospectul pentru utilizator pacient în cutie de carton.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Fără cerințe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

12 Lekpharm SRL str. Minskaya 2А, of. 301, or. Logoysk 223141, Republica Belarus Tel./fax: +375 1774 53801 e-mail: office@lekpharm,by

8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 30903 30902

9. DATA AUTORIZĂRII 01.12.2025

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Decembrie 2025

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Acțiunea spironolactonei poate fi afectată de administrarea următoarelor medicamente:
• Medicamente care determină hiperkaliemie: utilizarea concomitentă cu spironolactonă
poate duce la hiperkaliemie severă.
• Diuretice care economisesc potasiu sau suplimente de potasiu: administrarea
concomitentă cu spironolactonă trebuie evitată din cauza riscului de hiperkaliemie.
• Inhibitori ai ECA sau antagoniști ai receptorilor de angiotensină II: utilizarea
concomitentă cu diuretice care economisesc potasiu a fost asociată cu apariția
hiperkaliemiei.
• Acid acetilsalicilic: dozele mari de acid acetilsalicilic pot reduce efectul diuretic al
spironolactonei prin blocarea secreției de canrenonă (unul dintre principalii metaboliți
activi ai spironolactonei) în tubii renali. S-a demonstrat că indometacinul și acidul
mefenamic inhibă eliminarea canrenonei. Medicamentele antiinflamatoare
nesteroidiene, cum ar fi aspirina, indometacinul și acidul mefenamic, pot reduce
eficacitatea diurezei natriuretice din cauza inhibării sintezei prostaglandinelor
intrarenale și s-a demonstrat că reduc efectul diuretic al spironolactonei.
• Medicamente care provoacă acidoză metabolică (de exemplu, clorură de amoniu,
colestiramină): utilizarea concomitentă cu spironolactonă poate duce la un risc crescut
de apariție a acidozei metabolice hipercloremice semnificative. Se recomandă prudență
la administrarea medicamentelor de acest tip în combinație cu spironolactonă.
• Carbenoxolonă: poate cauza retenție de sodiu și, prin urmare, poate reduce eficacitatea
spironolactonei.
• Corticosteroizi, ACTH: poate apărea depleție de electroliți, în special hiperkaliemie.
• Analgezice antiinflamatoare nesteroidiene: uilizarea concomitentă a AINS cu diuretice
care economisesc potasiu a fost asociată cu apariția hiperpotasemiei.
• Alcool, barbiturice sau narcotice: poate apărea potențarea hipotensiunii ortostatice.
Spironolactona poate afecta acțiunea următoarelor medicamente:

•

•

•

•

•
•

•
•
•

•

•

•

Norepinefrină (noradrenalină): Spironolactona reduce răspunsul vascular la
noradrenalină. Prin urmare, trebuie luate măsuri de precauție adecvate la pacienții aflați
sub anestezie generală sau locală, care sunt tratați cu acest medicament.
Medicamente antihipertensive: spironolactona poate potența efectele medicamentelor
antihipertensive. În cazul administrării concomitente, doza de spironolactonă trebuie
redusă cu 50% la începutul terapiei combinate și apoi ajustată treptat până la nivelul
adecvat.
Digoxină: s-a demonstrat că spironolactona crește timpul de înjumătățire al digoxinei.
Spironolactona poate interfera cu testele de măsurare a concentrațiilor plasmatice de
digoxină.
Carbenoxolonă: utilizarea concomitentă de spironolactonă poate duce la scăderea
activității antiulceroase a carbenoxolonei din cauza unui posibil antagonism competitiv.
Se recomandă înlocuirea spironolactonei cu un alt medicament diuretic.
Fenazonă: spironolactona intensifică metabolismul fenazonei.
Anticoagulante orale: nu s-a observat nicio interacțiune potențială între acenocumarol
și spironolactonă. Există informații despre o posibilă interacțiune între warfarină și
spironolactonă, deși natura acestei interacțiuni rămâne neclară și nu este bine
documentată. Aceasta se poate datora unei scăderi a efectului anticoagulant din cauza
creșterii concentrației factorilor de coagulare cauzată de diureză. Prin urmare,
parametrii de coagulare trebuie monitorizați atunci când spironolactona este adăugată
la sau exclusă din terapia anticoagulantă orală.
Litiu: În general, litiul nu trebuie administrat în combinație cu diuretice, deoarece
acestea scad clearance-ul renal al diureticului și există un risc de toxicitate.
Beta-blocante și heparine: utilizarea concomitentă a spironolactonei cu beta-blocante
și heparină poate duce la hiperkaliemie.
Pe lângă alte medicamente care determină hiperpotasemie, administrarea concomitentă
de trimetoprim/sulfametoxazol (co-trimoxazol) cu spironolactonă poate provoca o
hiperpotasemie cu relevanță clinică.
Interferențe analitice: în literatura de specialitate există rapoarte despre posibile
interferențe între spironolactonă sau metaboliții acesteia și testele radioimunologice
legate de digoxină deși nu se poate stabili nici amploarea, nici semnificația clinică a
acestei interferențe. În testele fluorimetrice, spironolactona poate interfera cu evaluarea
compușilor care prezintă caracteristici de fluorescență similare.
Abirateronă: spironolactona se leagă de receptorii androgeni și poate crește nivelurile
de antigen specific al prostatei (PSA) la pacienții cu cancer de prostată care primesc
abirateronă. Utilizarea sa cu abirateronă nu este recomandată.
Mitotan: spironolactona poate scădea concentrațiile plasmatice de mitotan la pacienții
cu carcinom adrenocortical care primesc tratament cu mitotan și nu trebuie administrată
concomitent cu mitotan.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi însărcinată sau intenţionaţi să
rămâneţi însărcinată, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de
a lua acest medicament.
Sarcină
Există date limitate privind utilizarea spironolactonei la femeile gravide. Medicul
dumneavoastră vă va prescrie Spironolacton-LF numai dacă beneficiul potențial depășește
riscul posibil.
Alăptare
Nu trebuie să utilizați Spironolacton-LF dacă alăptaţi. Discutaţi cu medicul dumneavoastră
despre administrarea Spironolacton-LF, care vă va recomanda utilizarea unei metode
alternative de hrănire a copilului atunci când este necesar să luaţi acest medicament.
Fertilitate
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive adecvate.
Utilizare la sportivi
Acest medicament conține spironolactonă, care poate produce un rezultat pozitiv la testele de
control antidoping.