Fișă tehnică · Sinegra® 100 mg, comprimate filmate

Doze

Administrare la adulţi Doza recomandată este de 50 mg Sinegra administrată la nevoie, cu aproximativ o oră înainte de activitatea sexuală. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută la 100 mg Sinegra sau scăzută până la 25 mg Sinegra. Doza maximă recomandată este de 100 mg Sinegra. Frecvenţa maximă de administrare recomandată este o dată pe zi. Dacă Sinegra se administrează în timpul mesei , instalarea efectului se face mai lent decât atunci când se administrează în condiţii de repaus alimentar (vezi pct. 5.2).

Grupe speciale de pacienți Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (≥65 ani).

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance-ul creatininei = 30 - 80 ml/min) se recomandă aceleaşi doze ca cele prezentate în paragraful Administrare la adulţi. Deoarece la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), clearance-ul sildenafilului este scăzut trebuie luată în considerare o doză inițială de 25 mg sildenafil. În funcţie de eficacitate şi de tolerabilitate, doza poate fi crescută până la 50 mg sau la 100 mg, în funcție de necesitate.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică (de exemplu ciroză), clearance-ul sildenafilului este scăzut trebuie avută în vedere administrarea unei doze de 25 mg sildenafil. În funcţie de eficacitate şi de tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat până la 50 mg sau la 100 mg sildenafil, în funcție de necesitate.

Copii şi adolescenţi Sinegra nu este indicată la persoane cu vârsta sub 18 ani.

Administrare la pacienţii aflați în tratament cu alte medicamente Cu excepţia ritonavirului, situaţie în care nu se recomandă administrarea concomitentă a sildenafilului (vezi pct. 4.4), la pacienţii care urmează tratament concomitent cu inhibitori ai CYP3A4 trebuie luată în considerare administrarea unei doze iniţiale de 25 mg sildenafil (vezi pct. 4.5).

Pentru a minimaliza potenţialul de apariţie a hipotensiunii arteriale posturale la pacienţii aflaţi în tratament cu alfa-blocante, pacienții trebuie să fie stabilizaţi hemodinamic sub tratamentul cu alfa- blocante, înainte de a începe tratamentul cu sildenafil. În plus, trebuie avută în vedere iniţierea tratamentului cu sildenafil cu o doză de 25 mg (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Mod de administrare Administrare pe cale orală.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra sildenafil
Studii in vitro
Metabolizarea sildenafilului este mediată în principal de citocromul P450 (CYP) prin izoenzimele
3A4 (calea principală) şi 2C9 (calea secundară). De aceea, inhibitorii acestor izoenzime pot reduce
clearance-ul sildenafilului iar inductorii acestor izoenzime pot creşte cleareance-ul sildenafilului.
Studii in vivo
Datele farmacocinetice populaţionale din studiile clinice au evidenţiat o reducere a clearance-ului
sildenafilului când acesta este administrat concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4 (cum
sunt ketoconazol, eritromicină, cimetidină). Deşi nu s-a înregistrat o creştere a incidenţei
evenimentelor adverse, la aceşti pacienţi trebuie luată în considerare utilizarea unei doze iniţiale
de 25 mg sildenafil când se administrează concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de ritonavir (în doză de 500 mg de două ori pe
zi), un inhibitor al proteazei HIV, care este şi un inhibitor puternic al citocromului P450, cu
sildenafil (în doză unică de 100 mg), a determinat creşterea cu 300% (de 4 ori) a Cmax a
sildenafilului şi cu 1000% (de 11 ori) a ASC (aria de sub curba concentraţiei în funcţie de timp)
pentru sildenafil. La 24 ore concentraţia plasmatică de sildenafil a fost încă de aproximativ 200
ng/ml, comparativ cu 5 ng/ml atunci când sildenafilul a fost administrat în monoterapie. Această
constatare este în concordanţă cu efectele marcate ale ritonavirului asupra unui spectru larg de
substraturi ale citocromului P450. Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica ritonavirului. Pe
baza acestor date farmacocinetice rezultă că administrarea concomitentă de sildenafil şi ritonavir
nu este recomandată (vezi pct. 4.4) şi că în nici un caz doza maximă de sildenafil nu trebuie să
depăşească 25 mg într-un interval de 48 ore.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de saquinavir, un inhibitor de protează HIV şi
al CYP3A4 (1200 mg de 3 ori pe zi) cu sildenafil (100 mg în doză unică) a determinat o creştere
cu 140% a Cmax a sildenafilului şi o creştere cu 210% a ASC a sildenafilului. Sildenafilul nu a
avut niciun efect asupra farmacocineticii saquinavirului (vezi pct. 4.2). Este de aşteptat ca
inhibitorii mai puternici ai CYP3A4, cum sunt ketoconazolul şi itraconazolul, să aibă efecte mai
importante.
Atunci când a fost administrată o doză unică de sildenafil 100 mg concomitent cu eritromicina
(500 mg de 2 ori pe zi, timp de 5 zile), un inhibitor moderat al CYP3A4, la starea de echilibru s-a
înregistrat o creştere cu 182% a expunerii sistemice la sildenafil (ASC). La voluntari sănătoşi de
sex masculin, nu s-a evidenţiat niciun efect al azitromicinei (500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra
ASC, Cmax, tmax, constantei vitezei de eliminare sau a timpului de înjumătăţire plasmatică ale

sildenafilului sau ale principalilor săi metaboliţi circulanţi. Cimetidina (800 mg), un inhibitor al
citocromului P450 şi un inhibitor nespecific al CYP3A4, a determinat o creştere cu 56% a
concentraţiilor plasmatice ale sildenafilului, atunci când a fost administrată concomitent cu
sildenafil (50 mg) la voluntari sănătoşi.
Sucul de grapefruit este un inhibitor slab al CYP3A4, implicat în metabolizarea de la nivelul
peretelui intestinal şi poate determina creşteri modeste ale concentraţiilor plasmatice ale
sildenafilului.
Dozele unice de antiacide (hidroxid de magneziu /hidroxid de aluminiu) nu au influenţat
biodisponibilitatea sildenafilului.
Deşi nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune pentru toate medicamentele, studiile
populaţionale de farmacocinetică au demonstrat că farmacocinetica sildenafilului nu a fost
influenţată de tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP2C9 (cum sunt tolbutamida, warfarina,
fenitoina), inhibitori ai CYP2D6 (cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei,
antidepresivele triciclice), diuretice tiazidice şi cele înrudite cu acestea, diuretice de ansă şi
diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, blocante
ale canalelor de calciu, antagonişti ai receptorilor beta-adrenergici sau inductori ai metabolizării
prin intermediul CYP450 (cum sunt rifampicina, barbituricele). Într-un studiu efectuat la bărbaţi
sănătoşi, administrarea concomitentă a antagonistului endotelinei, bosentan (un inductor al
CYP3A4 [moderat], al CYP2C9 şi posibil al CYP2C19) la starea de echilibru (125 mg de două ori
pe zi) cu sildenafil la starea de echilibru (80 mg de trei ori pe zi) a rezultat în scăderea ASC şi
Cmax a sildenafilului cu 62,6% şi respectiv 55,4%. Prin urmare, administrarea concomitentă a
inductorilor puternici ai CYP3A4, cum este rifampicina, este de aşteptat să ducă la scăderi
importante ale concentraţiei plasmatice de sildenafil.
Nicorandil este un hibrid între un activator al canalelor de potasiu şi nitrat. Din cauza nitratului din
compoziţie, este posibil să determine o interacţiune puternică cu sildenafilul.
Efectele sildenafil asupra altor medicamente
Studiile in vitro
Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 (CI50 > 150
μM) ale citocromului P450. Având în vedere concentraţiile plasmatice maxime ale sildenafilului
de aproximativ 1 μM atinse după administrarea dozelor recomandate, este improbabil ca
sildenafilul să influenţeze clearance-ul substraturilor acestor izoenzime.
Nu există date disponibile referitoare la interacţiunea sildenafilului cu inhibitori nespecifici ai
fosfodiesterazei, cum sunt teofilina sau dipiridamolul.
Studiile in vivo
În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/GMPc (vezi pct. 5.1),
s-a demonstrat faptul că acesta potenţează efectele hipotensoare ale nitraţilor şi, din acest motiv,
administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de oxid nitric sau cu nitraţi sub orice formă
este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Riociguat:
Studiile preclinice au arătat un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale în cazul
administrării concomitente de inhibitori ai PDE5 cu riociguat. În cadrul studiilor clinice, riociguat
a determinat o creștere a efectelor hipotensoare ale inhibitorilor de PDE5. În cadrul populației
studiate nu s-a evidențiat niciun efect favorabil clinic al acestei administrări concomitente.
Administrarea concomitentă de riociguat cu inhibitori ai PDE5, inclusiv sildenafil, este
contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de sildenafil la pacienţii trataţi cu alfa-blocante poate determina
hipotensiune arterială simptomatică la unele persoane susceptibile. Acest lucru este cel mai
probabil să apară în decurs de 4 ore după administrarea sildenafilului (vezi pct. 4.2 şi 4.4). În trei
studii specifice de interacţiune medicamentoasă, alfa-blocantul doxazosin (4 mg şi 8 mg) şi
sildenafilul (25 mg, 50 mg sau 100 mg) au fost administrate concomitent la pacienţi cu hiperplazie
benignă de prostată (HBP) stabilizaţi sub tratamentul cu doxazosin. La grupele de pacienţi incluse
în studiu, au fost observate scăderi suplimentare medii ale tensiunii arteriale măsurate în
clinostatism de 7/7 mmHg, 9/5 mmHg şi 8/4 mmHg şi, respectiv, reduceri medii suplimentare ale
tensiunii arteriale măsurate în ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg şi 4/5 mmHg. Când
sildenafilul şi doxazosinul au fost administrate concomitent pacienţilor stabilizaţi sub tratamentul
cu doxazosin, au fost raportate ocazional cazuri de hipotensiune arterială ortostatică simptomatică.
Simptomatologia acestor cazuri raportate a inclus ameţeli şi stare de confuzie, dar nu sincopă.
Nu au fost evidenţiate interacţiuni semnificative atunci când sildenafilul (50 mg) a fost administrat
concomitent cu tolbutamidă (250 mg) sau warfarină (40 mg), ambele fiind metabolizate prin
intermediul CYP2C9.
Administrarea de sildenafil (50 mg) nu a potenţat creşterea timpului de sângerare cauzată de acidul
acetilsalicilic (150 mg).
Administrarea de sildenafil (50 mg) nu a potenţat efectele hipotensoare ale alcoolului etilic la
voluntari sănătoşi, cu o medie a alcoolemiilor maxime de 80 mg/dl.
S-a demonstrat că profilul reacţiilor adverse în cazul în care se administrează sildenafil la pacienţii
care sunt în tratament cu un medicament antihipertensiv aparţinând uneia din următoarele clase diuretice, beta-blocante, inhibitori ai ECA, antagonişti ai angiotensinei II, vasodilatatoare şi
antihipertensive cu acţiune centrală, blocanţi ai neuronilor adrenergici, blocante ale canalelor de
calciu şi blocante ale receptorilor alfa-adrenergici, este similar cu profilul reacţiilor adverse
observat la pacienţii la care s-a administrat placebo. Într-un studiu de interacţiune specifică, în care
sildenafilul (100 mg) a fost administrat concomitent cu amlodipină la pacienţii hipertensivi, s-a
observat o reducere suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg.
Scăderea suplimentară corespunzătoare a tensiunii arteriale diastolice în clinostatism a fost de 7
mmHg. Aceste reduceri suplimentare ale tensiunii arteriale au avut o magnitudine similară celor
înregistrate atunci când sildenafilul a fost administrat în monoterapie la voluntari sănătoşi (vezi
pct. 5.1).

Administrarea de sildenafilul (100 mg) nu a influenţat farmacocinetica la starea la echilibru a
inhibitorilor de protează HIV, saquinavir şi ritonavir, ambele fiind substraturi ale CYP3A4.
La voluntari sănătoşi de sex masculin, sildenafilul la starea de echilibru (80 mg de trei ori pe zi) a
dus la creşterea cu 49,8% a ASC a bosentanului şi cu 42% a Cmax a bosentanului (125 mg de două
ori pe zi).
Adăugarea unei singure doze de sildenafil la sacubitril/valsartan la pacienții cu hipertensiune
arterială, la starea de echilibru, a fost asociată cu o reducere a tensiunii arteriale, semnificativ mai
mare comparativ cu administrarea de sacubitril/valsartan singur. Prin urmare, se recomandă
precauție atunci când se inițiază tratamentul cu sildenafil la pacienții cărora li se administrează
sacubitril/valsartan.

Sarcina şi alăptarea
Sinegra nu este destinată utilizării de către femei.