Fișă tehnică · Rovastin-BP 10 mg, comprimate filmate

Doze

Înainte de începerea tratamentului, pacientul trebuie să urmeze un regim hipocolesterolemiant standard care trebuie continuat şi în timpul tratamentului. Doza trebuie adaptată pentru fiecare pacient, în funcţie de obiectivul tratamentului şi de răspunsul pacientului, respectând recomandările din ghidurile actuale de tratament.

Rovastin-BP poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.

Tratamentul hipercolesterolemiei

Doza iniţială recomandată este de 5 sau 10 mg administrată oral, o dată pe zi, atât la pacienţii care iau pentru prima dată statine, cât şi la pacienţii care trec de pe un tratament cu alt inhibitor de HMG CoA reductază. Alegerea dozei iniţiale se face în funcţie de nivelul individual al colesterolemiei şi aprecierea riscului cardiovascular, precum şi de riscul potenţial al reacţiilor adverse (vezi mai jos). Dacă este necesar, doza poate fi crescută după 4 săptămâni la 20 mg (vezi pct. 5.1).

Din cauza creşterii incidenţei reacţiilor adverse la utilizarea dozei de 40 mg comparativ cu dozele mai scăzute (vezi pct. 4.8), creşterea dozei de la 20 mg la 30 mg sau până la doza maximă de 40 mg trebuie luată în considerare numai la pacienţii cu hipercolesterolemie severă şi risc cardiovascular crescut (în particular la pacienţii cu hipercolesterolemie familială), care nu ating valoarea stabilită ca obiectiv al tratamentului cu doza de 20 mg, aceştia urmând a fi monitorizaţi prin teste periodice (vezi pct. 4.4). La iniţierea tratamentului cu dozele de 30 mg sau 40 mg este necesară monitorizare de specialitate.

Prevenţia evenimentelor cardiovasculare

În studiul clinic care a evaluat scăderea riscului de evenimente cardiovasculare, doza utilizată a fost de 20 mg pe zi (vezi pct. 5.1).

Pacienţii vârstnici

La pacienţii cu vârsta >70 ani se recomandă o doză iniţială de 5 mg (vezi pct. 4.4). Nu sunt necesare alte ajustari de doză în funcţie de vârstă.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată.

Doza iniţială recomandată la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei <60 ml/min) este de 5 mg.

Dozele de 30 mg şi 40 mg sunt contraindicate la pacienţii cu insuficienţă renală moderată.

Utilizarea Rovastin-BP la pacienţii cu insuficienţă renală severă este contraindicată la orice doză (vezi pct. 4.3 şi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficiență hepatică scor Child-Pugh ≤7 nu s-a înregistrat o creştere a expunerii sistemice la rosuvastatină. Cu toate acestea, creşterea expunerii sistemice a fost observată la pacienţii cu scoruri Child-Pugh de 8 şi 9 (vezi pct. 5.2). La aceşti pacienţi, trebuie avută în vedere evaluarea funcţiei renale (vezi pct. 4.4).

Nu există experienţă clinică la pacienţii cu scoruri Child-Pugh peste 9.

Rovastin-BP este contraindicat la pacienţii cu afecţiuni hepatice active (vezi pct. 4.3).

Copii şi adolescenţi

Tratamentul la copii şi adolescenţi se face numai sub supraveghere medicală de specialitate.

Copii şi adolescenţi cu vârsta de 6 până la 17 ani (stadiul Tanner II-V) Hipercolesterolemie familială heterozigotă

La copii şi adolescenţi cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza recomandată iniţială este de 5 mg pe zi.

- La copiii cu vârsta de 6 ani până la 9 ani, cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza orală iniţială recomandată este de 5 mg-10 mg o dată pe zi. Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu doze mai mari de 10 mg nu au fost încă stabilite la aceste grupe de populaţie.

- La copiii şi adolescenţii cu vârsta de 10 până la 17 ani, cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza orală iniţială recomandată este de 5-20 mg o dată pe zi. Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu doze mai mari de 20 mg nu au fost încă stabilite la aceste grupe de populaţie.

Creşterea dozelor trebuie efectuată în funcţie de răspunsul la tratament şi tolerabilitatea individuală a copiilor, conform recomandărilor ghidurilor de tratament pediatric (vezi pct. 4.4). Înainte de inițierea tratamentului cu rosuvastatină, copiii și adolescenții trebuie să urmeze un regim alimentar standard de scădere a colesterolului; aceast regim alimentar trebuie continuat pe toată perioada tratamentului cu rosuvastatină.

Hipercolesterolemie familială homozigotă

La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani cu hipercolesterolemie familială homozigotă, doza maximă recomandată este de 20 mg o dată pe zi.

Se recomandă o doză inițială de 5 până la 10 mg o dată pe zi, în funcție de vârstă, greutate și utilizarea anterioară a statinelor. Titrarea la doza maximă de 20 mg o dată pe zi trebuie efectuată în funcție de răspunsul individual și tolerabilitatea la copii și adolescenți, așa cum este recomandat de ghidurile de tratament pediatric (vezi pct. 4.4).

Copiii și adolescenții trebuie să urmeze o dietă standard de scădere a colesterolului înainte de inițierea tratamentului cu rosuvastatină; această dietă trebuie continuată în timpul tratamentului cu rosuvastatină.

Experiența cu alte doze decât 20 mg la această populație este limitată.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Siguranţa şi eficacitatea tratamentului la copiii cu vârsta sub 6 ani nu au fost studiate. Prin urmare, Rovastin-BP nu este recomandat la copii cu vârsta sub 6 ani.

Rasă

La subiecţii asiatici a fost observată creşterea expunerii sistemice (vezi pct. 4.4 şi 5.2). La pacienţii de origine asiatică se recomandă o doză iniţială de 5 mg. Dozele de 30 şi 40 mg sunt contraindicate la aceşti pacienţi.

Polimorfism genetic

Se ştie că prezenţa anumitor tipuri de polimorfism genetic poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei (vezi pct. 5.2). La pacienţii cu astfel de tipuri cunoscute de polimorfism, se recomandă administrarea unor doze mai mici de rosuvastatină.

Doze la pacienţii cu factori de risc predispozanţi la miopatie

La pacienţii cu factori de risc de miopatie, doza inţială recomandată este de 5 mg (vezi pct. 4.4). Dozele de 30 şi 40 mg sunt contraindicate la unii dintre aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).

Tratament concomitent

Rosuvastatina reprezintă substrat al unor proteine de transport (de exemplu, OATP1B1 şi BCRP). Riscul de miopatie (incluzând rabdomioliză) este crescut în cazul administrării concomitente a rosuvastatinei cu anumite medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică a rosuvastatinei, din cauza interacţiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu, ciclosporina şi anumiţi inhibitori ai proteazelor, inclusiv combinaţii de ritonavir cu atazanavir, lopinavir şi/sau tipranavir; vezi pct. 4.4 şi 4.5). Atunci când este posibil, se recomandă luarea în consideraţie a unui tratament alternativ şi, dacă este necesar, terapia cu rosuvastatină poate fi întreruptă. În situaţiile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente şi rosuvastatină nu poate fi evitată, trebuie evaluat raportul beneficiu/risc al tratamentului concomitent şi ajustarea cu atenţie a dozelor de rosuvastatină (vezi pct. 4.5).

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
➢ Efectul administrării concomitente de medicamente asupra rosuvastatinei
Inhibitori ai proteinelor transportoare:
Rosuvastatina este un substrat al anumitor proteine transportoare incluzând cea de transport pentru
recaptarea hepatică OATP1B1 şi a celei de transport de eflux BCRP. Administrarea concomitentă de
rosuvastatină cu medicamente care inhibă aceste proteine transportoare poate determina creşterea
concentraţiei plasmatice de rosuvastatină şi un risc crescut de miopatie (vezi pct.4.2, 4.4 şi 4.5 Tabel 1).
Ciclosporină:
În timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină şi ciclosporină, valorile ariei de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) ale rosuvastatinei au fost în medie de 7 ori mai mari
decât cele constatate la voluntarii sănătoşi (vezi Tabel 1). Rosuvastatina este contraindicată pacienţilor

trataţi concomitent cu ciclosporină (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă nu a afectat
concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei.
Inhibitori de proteaze:
Cu toate că nu este cunoscut mecanismul exact al interacţiunilor, utilizarea concomitentă de inhibitori
de proteaze poate creşte puternic expunerea la rosuvastatină (vezi Tabelul 1). De fapt, într-un studiu de
farmacocinetică, administrarea concomitentă a 10 mg rosuvastatină cu un medicament care asociază
doi inhibitori de proteaze (300 mg atazanavir / 100 mg ritonavir) la voluntari sănătoşi a fost asociată cu
o creştere de aproximativ trei ori, respectiv şapte ori, a ASC şi, respectiv, Cmax a rosuvastatinei la
starea de echilibru. Utilizarea concomitentă de rosuvastatină cu unele combinaţii de inhibitori de
protează poate fi luată în considerare după aprecierea atentă a ajustării dozei de rosuvastatină pe baza
creşterii prezumtive a expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 4.5 Tabelul 1).
Gemfibrozil şi alte medicamente hipolipemiante:
Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi gemfibrozil a determinat creşterea de 2 ori a Cmax şi
ASC pentru rosuvastatină (vezi pct. 4.4).
Pe baza datelor obţinute din studiile privind interacţiunii specifice, nu sunt de aşteptat interacţiuni
farmacocinetice relevante în cazul administrării concomitente de fenofibrat, cu toate acestea este
posibilă o interacţiune farmacodinamică.
Gemfibrozilul, fenofibratul, alţi fibraţi şi doze hipolipemiante (≥ 1g/zi) de niacină (acid nicotinic) cresc
riscul de miopatie atunci când sunt administrate concomitent cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei,
probabil datorită faptului că aceştia pot produce miopatie şi în monoterapie. Dozele de 30 mg şi 40 mg
sunt contraindicate la utilizarea concomitentă a fibraţilor (vezi pct. 4.3 şi 4.4). De asemenea, aceşti
pacienţi trebuie să utilizeze doza iniţială de 5 mg.
Ezetimib:
Utilizarea concomitentă de rosuvastatină 10 mg şi ezetimib 10 mg a determinat o creştere de 1,2 ori a
ASC pentru rosuvastatină la pacienţii cu hipercolesterolemie (Tabelul 1). Cu toate acestea, nu poate fi
exclusă o interacţiune farmacodinamică, privitor la reacţiile adverse, între rosuvastatin şi ezetimib (vezi
pct. 4.4).
Antiacide:
Administrarea simultană de rosuvastatină şi o suspensie conţinând un antiacid cu hidroxid de aluminiu
şi magneziu a determinat scăderea concentraţiei plasmatice a rosuvastatinei de aproximativ 50%. Acest
efect a fost mai mic atunci când antiacidul a fost administrat la 2 ore după rosuvastatin. Nu a fost
studiată importanţa clinică a acestei interacţiuni.
Eritromicină:
Administrarea simultană de rosuvastatină şi eritromicină a dus la scăderea cu 20% a ASC şi scăderea
cu 30% a Cmax a rosuvastatinei. Această interacţiune poate fi determinată de creşterea motilităţii
intestinale de către eritromicină.
Ticagrelor
Ticagrelor poate influența excreția renală a rosuvastatinei, ceea ce crește riscul de acumulare a
rosuvastatinei. Deși mecanismul exact nu este cunoscut, în unele cazuri, administrarea concomitentă de
ticagrelor și rosuvastatină a dus la scădere a funcției renale, creștere a valorilor creatinfosfokinazei și
rabdomioliză.
Enzimele citocromului P450:

Rezultatele din studiile in vitro şi in vivo arată că rosuvastatina nu este nici inhibitor şi nici inductor al
izoenzimelor citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru aceste enzime. Prin
urmare, nu sunt aşteptate interacţiuni medicamentoase determinate de metabolizarea mediată de
citocromul P450. Nu s-au observat interacţiuni clinic semnificative nici între rosuvastatină şi
fluconazol (un inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4) sau rosuvastatină şi ketoconazol (un inhibitor al
CYP2A6 şi CYP3A4).
➢ Interacţiuni care necesită ajustarea dozei de rosuvastatină (vezi şi Tabelul 1):
Atunci când este necesară administrarea concomitentă de rosuvastatină şi alte medicamente care
determină creşterea cunoscută a concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei, dozele de rosuvastatină
trebuie scăzute. În cazul în care creşterea aşteptată a ASC este de aproximativ 2 ori sau mai mare,
tratamentul trebuie iniţiat cu doza zilnică unică de 5 mg rosuvastatină. Doza zilnică maximă de
rosuvastatină trebuie redusă astfel încât expunerea la rosuvastatină să nu depăşească pe cea determinată
după administrarea de rosuvastatină 40 mg pe zi, în monoterapie; de exemplu, la administrarea
concomitentă cu gemfibrozil, trebuie administrată o doză zilnică de 20 mg rosuvastatină (creştere de
1,9 ori a ASC) şi de 10 mg rosuvastatină, în cazul administrării concomitente cu asocierea
atazanavir/ritonavir (creştere de 3,1 ori a ASC).
Dacă se observă că medicamentul crește cu mai puțin de două ori valoarea ASC, nu este necesară
reducerea dozei, dar trebuie avută în vedere precauție în cazul creșterii dozei de rosuvastatină peste 20
mg.
Tabelul 1
Efectul asupra expunerii la rosuvastatină în cazul administrării concomitente de medicamente (ASC;
pentru evaluarea reducerii magnitudinii) din datele publicate din studiile clinice.
Creştere a ASC pentru rosuvastaină de 2 ori sau mai mare
Doze pentru medicamente care Doze pentru
interacţionează
rosuvastatină
Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir
10 mg, doză unică
(400 mg-100 mg-100 mg) +
voxilaprevir (100 mg) o dată pe zi,
15 zile
Ciclosporină 75 mg de 2 ori pe zi până la 10 mg o dată pe zi, 10 zile
200 mg de 2 ori pe zi, 6 luni
Darolutamidă 600 mg de două ori
5 mg, doză unică
pe zi, 5 zile
Regorafenib 160 mg, o dată pe zi, 14 zile 5 mg, doză unică
Atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o 10 mg, doză unică
dată pe zi, 8 zile
Velpatasvir 100 mg o dată pe zi
10 mg, doză unică
Ombitasvir 25 mg/paritaprevir 150 5 mg, doză unică
mg/Ritonavir 100 mg o dată pe
zi/dasabuvir 400 mg de 2 ori pe zi, 14
zile
Grazoprevir 200 mg/elbasvir 50 mg o 10 mg, doză unică
dată pe zi, 11 zile
Glecaprevir 400 mg/pibrentasvir 120 mg 5 mg o dată pe zi,
o dată pe zi, 7 zile
7 zile

Modificarea ASC*
ale rosuvastatinei
de 7,4 ori

de 7,1 ori ↑
de 5,2 ori ↑
de 3,8 ori ↑
de 3,1 ori ↑
de 2,7 ori ↑
de 2,6 ori ↑

de 2,3 ori ↑
de 2,2 ori ↑

Lopinavir 400 mg/ritonavir 100 mg de 2 20 mg o dată pe zi,
ori pe zi, 17 zile
7 zile
Clopidogrel 300 mg doza de încărcare, 20 mg, doză unică
apoi 75 mg pe zi
Gemfibrozil 600 mg de 2 ori pe zi, 7 zile 80 mg, doză unică
Creştere a ASC pentru rosuvastatină mai mică de 2 ori
Doze pentru medicamente care Doze pentru
interacţionează
Rosuvastatină
Eltrombopag 75 mg o dată pe zi, 5 zile
10 mg, doză unică
Darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de 2 10 mg o dată pe zi,
ori pe zi, 7 zile
7 zile
Tipranavir 500 mg/ritonavir 200 mg de 2 10 mg, doză unică
ori pe zi, 11 zile
Dronedaronă 400 mg de 2 ori pe zi
Nu este disponibil
Itraconazol 200 mg o dată pe zi, 5 zile
10 mg, doză unică
Ezetimib 10 mg o dată pe zi, 14 zile
10 mg o dată pe zi, 14 zile
Scădere a ASC pentru rosuvastatină
Doze
pentru
medicamente
care Doze pentru
interacţionează
rosuvastatină
Eritromicină 500 mg de 4 ori pe zi, 7 zile 80 mg, doză unică
Baicalin 50 mg de 3 ori pe zi, 14 zile
20 mg, doză unică

de 2,1 ori ↑
de 2 ori ↑
de 1,9 ori ↑
Modificarea ASC*
ale rosuvastatinei
de 1,6 ori ↑
de 1,5 ori ↑
de 1,4 ori ↑
de 1,4 ori ↑
de 1,4 ori ↑**
de 1,2 ori ↑**
Modificarea ASC*
ale rosuvastatinei
20% ↓
47% ↓

* Datele prezentate ca modificări de x ori reprezintă un simplu raport între valorile obținute în
cazul administrării concomitente şi valorile în cazul rosuvastatinei administrate în monoterapie
Datele prezentate ca modificări % reprezintă diferenţa % relativă comparativ cu administrarea
de rosuvastatină în monoterapie.
Cresterea este marcată prin “ ↑”, scăderea prin “↓”.
** Câteva studii privind interacţiunile au fost efectuate pentru diferite doze de rosuvastatină,
tabelul prezintă raportul cel mai semnificativ.
ASC = aria de sub curbă
Următoarele medicamente/combinaţii nu au avut un efect clinic semnificativ asupra ASC pentru
rosuvastatină în timpul administrării concomitente:
Aleglitazar 0,3 mg administrare la 7 zile;
Fenofibrat 67 mg, de 3 ori pe zi, 7 zile;
Fluconazol 200 mg, o dată pe zi, 11 zile;
Fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg, de două ori pe zi, 8 zile;
Ketoconazol 200 mg, de două ori pe zi, 7 zile;
Rifampicină 450 mg, o dată pe zi, 7 zile;
Silimarină 140 mg, de trei ori pe zi, 5 zile.
➢ Efectul rosuvastatinei asupra unor medicamente administrate concomitent
Antagonişti de vitamină K:
Ca şi în cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, iniţierea tratamentului sau creşterea dozei de
rosuvastatin la pacienţi trataţi concomitent cu antagonişti de vitamină K (de exemplu, warfarină sau alt
anticoagulant cumarinic) poate duce la creşterea International Normalised Ratio (INR). Întreruperea
tratamentului sau scăderea dozelor de rosuvastatin poate duce la scăderea INR-ului. În astfel de situaţii,
se impune monitorizarea valorilor INR.

Contraceptive orale/tratament de substituţie hormonală (HRT-hormone replacement therapy)
Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi un contraceptiv oral a determinat creşterea ASC pentru
etinilestradiol şi norgestrel cu 26% şi, respectiv 34%. Această creştere a concentraţiilor plasmatice
trebuie avută în vedere când se aleg dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile date de
farmacocinetică pentru subiecţii care utilizează concomitent rosuvastatină şi HRT şi, de aceea, un efect
similar nu poate fi exclus. Cu toate acestea, în studiile clinice, asocierea a fost frecvent utilizată la
femei şi a fost bine tolerată.
Alte medicamente:
Digoxină
Pe baza datelor obţinute din studiile de interacţiune specifică, nu sunt de aşteptat interacţiuni clinic
semnificative în cazul administrării concomitente de digoxină.
Acid fusidic
Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliză, poate fi crescut prin administrarea concomitentă de acid
fusidic și statine.
Mecanismul acestei interacțiuni (farmacodinamic sau farmacocinetic, sau ambele) este încă
necunoscut. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză (inclusiv unele decese) la pacienții care au primit
aceasta combinație. Dacă tratamentul cu acid fusidic este necesar, tratamentul cu statine trebuie
întrerupt pe durata tratamentului cu acid fusidic. Vezi și pct. 4.4
Copii şi adolescenţi
Studiile privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi. Nu se cunoaşte manifestarea
interacţiunilor la copii.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Nu utilizați Rovastin-BP dacă sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă.
Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu Rovastin-BP, întrerupeți imediat administrarea
acestuia şi spuneți-i medicului dumneavoastră. În timpul tratamentului cu Rovastin-BP, femeile trebuie
să utilizeze metode contraceptive adecvate.
Alăptarea
Nu utilizați Rovastin-BP dacă alăptați, deoarece nu se cunoaşte dacă acest medicament trece în laptele
matern.