Fișă tehnică · Rosuvastatin-LF 10 mg, comprimate filmate

Înainte de inițierea tratamentului, pacientul trebuie să înceapă o dietă hipolipemiantă, care trebuie continuată în timpul tratamentului. Doza trebuie individualizată, în funcție de obiectivul terapeutic și răspunsul pacientului, utilizând ghidurile clinice actuale.

Rosuvastatin-LF poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.

Tratamentul hipercolesterolemiei

Doza iniţială recomandată este 5 mg sau 10 mg, administrară oral, o dată pe zi, atât la pacienţii care nu au mai urmat un tratament cu statine, cât şi la cei care schimbă tratament de la alt inhibitor al HMG-CoA reductază, administrat anterior. La alegerea dozei iniţiale trebuie să se ia în considerare, pentru fiecare pacient în parte, concentraţia plasmatică a colesterolului şi riscul cardiovascular, precum şi riscul potenţial de reacţii adverse (vezi mai jos). Dacă este necesar, după 4 săptămâni se poate realiza ajustarea dozei, la următorul nivel de dozaj (vezi pct. 5.1).

Datorită numărului crescut de raportări de reacţii adverse la doza de 40 mg, comparativ cu dozele mai mici (vezi pct. 4.8), stabilirea treptată a dozei până la doza maximă de 40 mg trebuie luată în considerare numai la pacienţi cu hipercolesterolemie severă şi risc cardiovascular crescut (în special la cei cu hipercolesterolemie familială), la care nu este atins obiectivul terapeutic cu doza de 20 mg şi la care se vor efectua controale regulate, de rutină (vezi pct. 4.4). La iniţierea tratamentului cu doza de 40 mg, se recomandă supravegherea de către un medic specialist.

Prevenirea evenimentelor cardiovasculare

În studiul clinic ce a evaluat scăderea riscului de evenimente cardiovasculare, doza utilizată a fost de 20 mg pe zi (vezi pct. 5.1).

Utilizarea la copii și adolescenți

Tratamentul la copii și adolescenți se face numai sub supraveghere medicală de specialitate.

Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani (stadiile Tanner II-V) Hipercolesterolemie familială heterozigotă

La copii și adolescenți cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza inițială recomandată este de 5 mg pe zi.

• La copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 9 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza uzuală este de 5-10 mg o dată pe zi, administrată oral. Siguranța și eficacitatea administrării de doze mai mari de 10 mg nu au fost studiate la acest grup de vârstă.

• La copii cu vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza uzuală este de 5-20 mg o dată pe zi, administrată oral. Siguranța și eficacitatea administrării de doze mai mari de 20 mg nu au fost studiate la acest grup de vârstă.

Doza trebuie crescută treptat în funcție de răspunsul fiecărui pacient la tratament şi de tolerabilitate, conform ghidurilor terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4).

Înainte de inițierea tratamentului cu rosuvastatină, copiii și adolescenții trebuie să treacă la regimul standard de reducere a colesterolului; acest regim alimentar trebuie continuat în timpul tratamentului cu rosuvastatină.

Hipercolesterolemie familială homozigotă

La copiii cu vârsta între 6 şi 17 ani cu hipercolesterolemie familială homozigotă, doza recomandată este 20 mg o dată pe zi.

Se recomandă o doză iniţială de 5-10 mg odată în zi, în funcţie de vârstă, greutate şi utilizarea prealabilă de statine. La copii și adolescenți, creşterea treptată a dozei până la doza maximă de 20 mg o dată pe zi trebuie efectuată în funcție de răspunsul fiecărui pacient la tratament şi tolerabilitate, conform recomandărilor de tratament la copii și adolescenți (vezi pct. 4.4). Copiii şi adolescenții trebuie trecuți pe un regim alimentar standard de scădere a colesterolului înainte de iniţierea tratamentului cu rosuvastatină; acest regim alimentar trebuie continuat în timpul tratamentului cu rosuvastatină.

La această populație, experiența cu doze diferite de cea de 20 mg este limitată.

Comprimatul filmat de 40 mg nu este adecvat pentru administrare la copii şi adolescenţi.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Siguranța și eficacitatea administrării la copiii mai mici de 6 ani nu au fost studiate. Ca urmare, nu se recomandă administrarea Rosuvastatin-LF la copii cu vârsta sub 6 ani.

Utilizare la pacienții vârstnici

La pacienții cu vârsta peste 70 de ani, se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 5 mg (vezi pct. 4.4). Nu este necesară nici un alt fel de ajustare a dozei, în funcţie de vârstă.

Doze la pacienții cu insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozei. Doza inițială recomandată este de 5 mg pentru pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei <60 ml/min). Doză de 40 mg este contraindicată la acești pacienți. La pacienții cu insuficiență renală severă, este contraindicată administrarea Rosuvastatin-LF, în orice doză (vezi pct. 4.3 şi pct. 5.2).

Doze la pacienții cu insuficiență hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică cu scor Child-Pugh ≤7 nu s-a înregistrat o creştere a expunerii sistemice la rosuvastatină. Totuşi, la pacienţii cu insuficienţă hepatică cu scor Child-Pugh de 8 şi respectiv, 9 a fost observată creşterea expunerii sistemice la rosuvastatină (vezi pct. 5.2). La acești pacienți trebuie efectuată evaluarea funcției renale (vezi pct. 4.4). Nu sunt disponibile date privind administrarea rosuvastatinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică, cu scor Child-Pugh peste 9. Rosuvastatin-LF este contraindicat la pacienții cu afecţiuni hepatice active (vezi pct. 4.3).

Rasa

A fost observată o creștere a expunerii sistemice la rosuvastatină în rândul pacienților de origine asiatică (vezi pct. 4.3, 4.4 şi pct. 5.2). La pacienţii de origine asiatică, este recomandată administrarea unei doze inițiale de 5 mg. La aceşti pacienţi este contraindicată administrarea dozei de 40 mg.

Polimorfismul genetic

Polimorfismele genetice specifice sunt cunoscute că pot conduce la o creştere a expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 5.2). Pentru pacienţii cunoscuţi ca având astfel de tipuri specifice de polimorfisme, se recomandă o doză zilnică de rosuvastatină mai mică.

Doze la pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie

La pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie, doza iniţială recomandată este de 5 mg (vezi pct. 4.4). La unii dintre aceşti pacienţi este contraindicată administrarea dozei de 40 mg (vezi pct. 4.3).

Terapie concomitentă

Rosuvastatina este un substrat al mai multor proteine transportoare (de exemplu, OATP1B1 și BCRP). Riscul de miopatie (inclusiv rabdomioliză) este crescut în cazul în care Rosuvastatin-LF este administrat concomitent cu anumite medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică a rosuvastatinei din cauza interacţiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu, ciclosporina şi anumiţi inhibitori de protează ce includ combinaţii de ritonavir cu atazanavir, lopinavir şi/sau tipranavir; vezi punctele 4.4 şi 4.5). Este recomandat ca medicii prescriptori să consulte informația referitoare la produs când se ia în considerare administrarea unor astfel de produse împreună cu Rosuvastatin-LF. Ori de câte ori este posibil, trebuie să fie luată în considerare administrarea unor medicamente alternative şi, dacă este necesar, întreruperea temporară a tratamentului cu Rosuvastatin-LF. În situaţiile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu Rosuvastatin-LF este inevitabilă, trebuie să se analizeze cu atenţie beneficiile şi riscurile tratamentului concomitent şi ajustarea dozei de Rosuvastatin-LF (vezi pct. 4.5).

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul administrării concomitente de medicamente asupra rosuvastatinei
Inhibitori de proteine transportatoare
Rosuvastatina este un substrat al proteinelor transportoare, includ transportorul de captare hepatică
OATP1B1 și transportorul de eflux BCRP. Administrarea concomitentă de rosuvastatină și alte
medicamente care sunt inhibitori ai acestor proteine transportoare poate determina creșterea
concentrațiilor plasmatice de rosuvastatină și un risc crescut de miopatie (vezi Tabelul 1 şi pct. 4.2,
4.4 și 4.5).
Ciclosporina
În timpul tratamentului concomitent de rosuvastatină şi ciclosporină, valorile ASC pentru
rosuvastatină au fost, în medie, de 7 ori mai mari decât cele observate la voluntarii sănătoşi (vezi
Tabelul 1). Rosuvastatin-LF este contraindicat la pacienții care administrează concomitent
tratament cu ciclosporină (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă nu afectează concentraţiile
plasmatice ale ciclosporinei.
Inhibitori de protează
Deşi nu se cunoaşte mecanismul exact al interacţiunilor, administrarea concomitentă a inhibitorilor
de protează determină o creștere semnificativă a expunerii la rosuvastatină (vezi Tabelul 1). De
exemplu, într-un studiu de farmacocinetică, administrarea concomitentă a 10 mg rosuvastatină și o
combinație de doi inhibitori de protează (300 mg atazanavir/100 mg ritonavir) la voluntari sănătoși
a fost asociată cu o creștere pentru rosuvastatină de aproximativ 3 ori a ASC și de 7 ori a Cmax.
Utilizarea concomitentă a rosuvastatinei cu unele combinaţii de inhibitori de protează poate fi luată
în considerare după o analiză atentă a ajustărilor dozelor de rosuvastatină, pe baza creșterii
preconizate a expunerii la rosuvastatină (Tabelul 1 şi pct. 4.2, 4.4 și 4.5).
Gemfibrozil și alte medicamente hipolipemiante
Administrarea concomitentă a rosuvastatinei cu gemfibrozil a determinat o dublare a Cmax ASC
pentru rosuvastatină (vezi pct. 4.4). Pe baza datelor obţinute din studii de interacţiune specifice, nu
sunt de aşteptat interacţiuni farmacocinetice relevante cu fenofibratul, totuşi este posibilă o
interacţiune farmacodinamică.
Gemfibrozil, fenofibrat, alţi fibraţi şi niacină (acid nicotinic) în doze hipolipemiante (≥ 1 g/zi), cresc
riscul de miopatie la administrarea concomitentă cu inhibitori de HMG-CoA reductază, probabil
deoarece aceștia pot produce miopatie în cazul administrării în monoterapie. Administrarea dozei de
40 mg rosuvastatină este contraindicată în cazul administrării concomitente cu un fibrat (vezi pct.
4.3 şi 4.4). De asemenea, aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu doza de 5 mg.
Ezetimib
Administrarea concomitentă a 10 mg rosuvastatină cu 10 mg ezetimib a determinat o creștere de 1,2
ori în ceea ce priveşte parametrul ASC al rosuvastatinei la pacienți cu hipercolesterolemie (vezi

Tabelul 1). Nu poate fi exclusă o interacţiune farmacodinamică între rosuvastatină şi ezetimib, în
ceea ce privește apariţia reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Antiacide
Administrarea concomitentă de rosuvastatină cu o suspensie antiacidă care conţine hidroxid de
aluminiu şi magneziu a determinat o scădere a concentraţiei plasmatice a rosuvastatinei cu
aproximativ 50%. Acest efect a fost ameliorat atunci când antiacidul a fost administrat la 2 ore după
rosuvastatină. Relevanța clinică a acestei interacţiuni nu a fost studiată.
Eritromicină
Administrarea concomitentă de rosuvastatină și eritromicină a determinat o reducere cu 20% a ASC
şi cu 30% a Cmax de rosuvastatină. Această interacţiune poate fi determinată de creşterea mobilităţii
intestinale determinate de eritromicină.
Enzimele citocromului P450
Rezultatele studiilor in vivo şi in vitro au arătat că rosuvastatina nu este nici un inhibitor şi nici un
inductor al izoenzimelor citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru
aceste izoenzime. Prin urmare, nu sunt de aşteptat interacţiuni medicamentoase care să rezultate din
metabolizarea mediată de citocromul P450. Nu au fost observate interacţiuni relevante clinic între
rosuvastatină şi fluconazol (inhibitor al izoenzimelor CYP2C9 şi CYP3A4) sau ketoconazol
(inhibitor al izoenzimelor CYP2A6 şi CYP3A4).
Ticagrelor:
S-a demonstrat că Ticagrelor crește concentrațiile de rosuvastatină, ceea ce poate duce la un risc
crescut de miopatie. Trebuie luate în considerare beneficiile prevenirii evenimentelor
cardiovasculare adverse majore prin utilizarea rosuvastatinei și riscurile cu concentrații plasmatice
crescute de rosuvastatină.
Interacţiuni care impun ajustarea dozelor de rosuvastatină (vezi, de asemenea Tabelul 1)
În cazul în care este necesar să se administreze concomitent Rosuvastatin-LF cu alte medicamente
cu efect cunoscut de creştere a expunerii la rosuvastatină, dozele de Rosuvastatin-LF trebuie să fie
ajustate. Este recomandat ca medicii prescriptori să consulte informația referitoare la produs când se
ia în considerare administrarea unor astfel de produse împreună cu rosuvastatina. Începeţi cu o doză
de 5 mg de Rosuvastatin-LF o dată pe zi, în cazul în care creşterea aşteptată a expunerii (ASC) este
aproximativ dublă sau mai mare. Doza zilnică maximă de Rosuvastatin-LF trebuie să fie ajustată
astfel încât expunerea aşteptată la rosuvastatină să nu depăşească o doză zilnică de Rosuvastatin-LF
de 40 mg, luată fără alte medicamente cu care să interacționeze, de exemplu, o doză de 20 mg de
Rosuvastatin-LF cu gemfibrozil (o creştere de 1,9 ori) şi o doză de 10 mg de Rosuvastatin-LF cu o
combinaţie de ritonavir/atazanavir (o creştere de 3,1 ori).
Dacă se observă că medicamentul crește cu mai puțin de două ori valoarea ASC, nu este necesară
reducerea dozei dar trebuie avută în vedere precauție în cazul creșterii dozei de Rosuvastatin-LF
peste 20 mg
Tabelul 1. Efectul administrării concomitente a medicamentelor asupra expunerii la
rosuvastatină (ASC; în ordine descrescătoare) conform rezultatelor studiilor clinice publicate
Creșterea de două ori sau mai mult a valorii ASC a rosuvastatinei
Interacțiuni în diferite scheme de Doza de rosuvastatină
dozaj

Modificare a ASC-ului
rosuvastatinei*

Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir 10 mg doză unică
(400 mg-100 mg-100 mg) +

de 7,4 ori ↑

Voxilaprevir (100 mg) o dată pe zi
pentru 15 zile
Ciclosporină, de la 75 mg de două
ori pe zi la 200 mg de 2 ori pe zi, 6

10 mg o dată pe zi, 10 zile

de 7,1 ori ↑

5 mg, doză unică

de 5,2 ori ↑

Regorafenib 160 mg o dată pe zi, 14 5 mg o doză unică
zile

de 3,8 ori ↑

Atazanavir 300 mg/ritonavir 100
mg, o dată pe zi, 8 zile

10 mg doză unică

de 3,1 ori ↑

Velpatasvir 100 mg o dată pe zi
Ombitasvir 25 mg/
paritaprevir 150 mg/
ritonavir 100 mg o dată pe
zi/dasabuvir 400 mg de două ori pe
zi, 14 zile
Grazoprevir 200 mg/elbasvir 50
mg o dată pe zi, 11 zile

10 mg doză unică

de 2,7 ori ↑

5 mg doză unică

de 2,6 ori ↑

10 mg doză unică i

de 2,3 ori ↑

Glecaprevir 400 mg/pibrentasvir
120 mg o dată pe zi, 7 zile

5 mg o dată pe zi, 7 zile

de 2,2 ori ↑

Lopinavir 400 mg/ritonavir 100
mg, de 2 ori pe zi, 17 zile

20 mg o dată pe zi, 7 zile

de 2,1 ori ↑

Clopidogrel 300 mg doza de
încărcare, apoi de 75 mg pe zi

20 mg doză unică

de 2 ori ↑

Gemfibrozil 600 mg de două ori pe
zi, 7 zile

80 mg doză unică

de 1,9 ori ↑

luni

Darolutamidă 600 mg de două ori
pe zi, 5 zile

Creșterea mai puțin de două ori a valorii ASC a rosuvastatinei
Eltrombopag 75 mg o dată pe zi, 5
zile

10 mg doză unică

de 1,6 ori ↑

Darunavir 600 mg/ritonavir 100
mg de două ori pe zi, 7 zile
Tipranavir 500 mg/ritonavir 200
mg de două ori pe zi, 11 zile

10 mg o dată pe zi, timp de 7
zile
10 mg doză unică

de 1,5 ori ↑

Dronedaronă 400 mg de două ori
pe zi
Itraconazol 200 mg o dată pe zi, 5
zile

Nu este disponibil

de 1,4 ori ↑

10 mg doză unică

de 1,4 ori ↑**

Ezetimib 10 mg o dată pe zi, 14
zile
Scăderea ASC a rosuvastatinei
Eritromicină 500 mg de 4 ori pe zi,
7 zile
Baicalină 50 mg de 3 ori pe zi, 14
zile

10 mg, o dată pe zi, 14 zile

de 1,2 ori ↑**

80 mg, doză unică

20% ↓

20 mg, doză unică

47% ↓

de 1,4 ori ↑

*Datele exprimate ca modificare de x -ori reprezintă un raport simplu între valorile obţinute în
cazul administrării concomitente şi valorile obţinute în cazul administrării rosuvastatinei în
monoterapie. Datele exprimate ca modificare procentuală (%) reprezintă diferenţa procentuală (%)
relativă, comparativ cu administrarea de rosuvastatină în monoterapie.
Creşterea este indicată prin "↑", scăderea este indicată prin "↓".
**Au fost efectuate mai multe studii de interacţiune la doze diferite de rosuvastatină; tabelul
prezintă raportul cel mai semnificativ
AUC = aria de sub curbă; OD = o dată pe zi; BID = de două ori pe zi; TID = de trei ori pe zi; QID
= de patru ori pe zi.
Următoarele medicamente/combinații de medicamente nu au un efect cu semnificație clinică asupra
raportului ASC al rosuvastatinei în cazul administrării concomitente:
Aleglitazar 0,3 mg administrat timp 7 zile; Fenofibrat 67 mg de trei ori pe zi, administrat timp de 7
zile; Fluconazol 200 mg o dată pe zi, administrat timp de 11 zile; Fosamprenavir 700 mg/ritonavir
100 mg de două ori pe zi, administrat timp de 8 zile; Ketoconazol 200 mg de două ori pe zi,
administrat timp de 7 zile; Rifampin 450 mg o data pe zi, administrat timp de 7 zile; Silimarină 140
mg de trei ori pe zi, administrat timp de 5 zile.
Efectul rosuvastatinei asupra unor medicamente administrate concomitent
Antagoniști ai vitaminei K
Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, iniţierea tratamentului sau creşterea treptată a
dozei de rosuvastatină la pacienţii tratați concomitent cu antagonişti ai vitaminei K (de exemplu,
warfarină sau alte anticoagulante cumarinice) poate determina creşterea Raportului Internaţional
Normalizat (International Normalised Ratio - INR). Întreruperea sau reducerea gradată a dozei de
rosuvastatină poate determina scăderea INR. În aceste situaţii, este necesară monitorizarea
corespunzătoare a INR.
Contraceptive orale/tratament de substituţie hormonală (TSH)
Administrarea concomitentă de rosuvastatină și un contraceptiv oral a determinat creşterea
concentraţii plasmatice a etinil-estradiol şi norgestrel cu 26% și, respectiv 34%. Această creştere a
nivelurilor plasmatice trebuie avută în vedere atunci când se stabilesc dozele de contraceptive orale.
Nu sunt disponibile date farmacocinetice pentru pacienții tratați cu rosuvastatină concomitent cu
terapie de substituție hormonală și, din acest motiv, nu poate fi exclus un efect similar. Totuși,
asociere a fost evaluată extensiv în studii clinice și a fost bine tolerată.
Alte medicamente
Digoxină
Pe baza datelor din studii de interacţiune specifice, nu este de așteptat nicio interacțiune
semnificativă clinic cu digoxină.
Acid fusidic
Nu au fost efectuate studii de interacțiune cu rosuvastatină și acid fusidic. Riscul de miopatie,
inclusiv rabdomioliză, poate fi crescut prin administrarea concomitentă de acid fusidic cu statine.
Mecanismul acestei interacțiuni (dacă este farmacodinamică, farmacocinetică sau ambele) nu este
încă determinat. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză (incluzând cazuri letale) la pacienții care
au primit această combinație.
Dacă tratamentul cu acid fusidic administrat sistemic este necesar, tratamentul cu rosuvastatină
trebuie întrerupt pe toată durata tratamentului cu acid fusidic. Vezi și pct. 4.4.

Copii şi adolescenţi
Studii privind interacțiunile medicamentoase au fost efectuate numai la pacienții adulți. Gradul de
interacțiune la copii și adolescenți nu este cunoscut.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu administrați Rosuvastatin-LF dacă sunteţi gravidă sau dacă alăptaţi. Dacă rămâneţi gravidă în
timpul tratamentului cu Rosuvastatin-LF, opriţi imediat administrarea acestuia şi informaţi-l pe
medicul dumneavoastră. Femeile trebuie să evite apariţia unei sarcini în timpul tratamentului cu
Rosuvastatin-LF prin utilizarea de metode contraceptive adecvate.