Fișă tehnică · Rosunor 10 mg, comprimate filmate
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: C10AA07
- Forma farmaceutică: comprimate filmate
- Concentrație: 10 mg
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Înainte de iniţierea tratamentului, pacientul trebuie să înceapă o dietă hipolipemiantă, care trebuie continuată în timpul tratamentului. Doza trebuie individualizată, în funcţie de obiectivul terapeutic şi de răspunsul pacientului, utilizând ghidurile clinice actuale.
Acest medicament poate fi administrat în orice perioadă a zilei cu sau fără alimente.
Doze
Tratamentul hipercolesterolemiei
Doza iniţială recomandată este de 5 mg sau 10 mg, administrată oral, o dată pe zi, atât la pacienţii care nu au mai urmat un tratament cu statine, cât şi la cei care schimbă tratamentul de la un alt inhibitor de HMG-CoA reductază, administrat anterior. La alegerea dozei iniţiale trebuie să se ia în considerare,
1 pentru fiecare pacient în parte, concentraţia plasmatică a colesterolului şi riscul cardiovascular, precum şi riscul potenţial de reacţii adverse (vezi pct. 4.4 și 4.8). Dacă este necesar, după 4 săptămâni se poate realiza ajustarea dozei, la următorul nivel de dozaj (vezi punctul 5.1).
Datorită numărului crescut de raportări de reacţii adverse la doza de 40 mg, comparativ cu dozele mai mici (vezi pct. 4.8), stabilirea treptată a dozei până la doza maximă de 40 mg trebuie luată în considerare numai la pacienţii cu hipercolesterolemie severă şi risc cardiovascular crescut (în special cei cu hipercolesterolemie familială), la care nu este atins obiectivul terapeutic cu doza de 20 mg şi la care se vor efectua controale regulate, de rutină (vezi pct. 4.4). La iniţierea tratamentului cu doza de 40 mg, se recomandă supravegherea de către un medic specialist.
Prevenirea evenimentelor cardiovasculare
În studiul clinic ce a evaluat scăderea riscului de evenimente cardiovasculare, doza utilizată a fost de 20 mg pe zi (vezi pct. 5.1).
Utilizare la copii şi adolescenţi
Tratamentul la copii şi adolescenţi se face numai sub supraveghere medicală de specialitate.
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani (stadiile Tanner II-V)
Hipercolesterolemie familială heterozigotă
La copii şi adolescenţi cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza iniţială recomandată este de 5 mg pe zi.
• La copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 9 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza uzuală este de 5-10 mg o dată pe zi, administrată oral. Siguranța și eficacitatea administrării de doze mai mari de 10 mg nu au fost studiate la acest grup de vârstă.
La copii cu vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza• uzuală este de 5-20 mg o data pe zi, administrată oral. Siguranța și eficacitatea administrării de doze mai mari de 20 mg nu au fost studiate la acest grup de vârstă.
Doza trebuie crescută treptat în funcţie de răspunsul fiecărui pacient la tratament şi de tolerabilitate, conform ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4). Înainte de iniţierea tratamentului cu rosuvastatină, copiii şi adolescenţii trebuie să treacă la regimul standard de reducere a colesterolului; acest regim trebuie continuat în timpul tratamentului cu rosuvastatină.
Hipercolesterolemie familială homozigotă
La copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani cu hipercolesterolemie familială homozigotă doza recomandată este 20 mg o dată pe zi. În această populație, experiența cu doze diferite de cea de 20 mg este limitată.
Se recomandă o doză inițială de 5 până la 10 mg o dată pe zi, în funcție de vârstă, greutate, utilizarea anterioară a statinelor. Doza trebuie crescută treptat, până la 20 mg o dată pe zi, în funcţie de răspunsul fiecărui pacient la tratament şi de tolerabilitate, conform ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4). Înainte de iniţierea tratamentului cu rosuvastatină, copiii şi adolescenţii trebuie să treacă la regimul standard de reducere a colesterolului; acest regim trebuie continuat în timpul tratamentului cu rosuvastatină.
La aceasti pacienți, există o experiență limitată cu alte doze decât 20 mg.
2
Copii cu vârsta sub 6 ani
Siguranța și eficacitatea administrării la copii mai mici de 6 ani nu au fost studiate. Ca urmare, nu se recomandă administrarea RosuNor la copii cu vârsta sub 6 ani.
Utilizare la pacienţii vârstnici
La pacienţii cu vârsta peste 70 ani, se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 5 mg (vezi pct. 4.4). Nu este necesară nici un alt fel de ajustare a dozei, în funcţie de vârstă.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance creatinină < 60 ml/min), doza iniţială recomandată este de 5 mg. Doza de 40 mg este contraindicată la aceşti pacienţi. La pacienţii cu insuficienţă renală severă, este contraindicată administrarea rosuvastatinei, în orice doză. (vezi pct. 4.3 şi pct.5.2).
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică cu scor Child-Pugh ≤ 7 nu s-a înregistrat o creştere a expunerii sistemice la rosuvastatină. Totuşi, la pacienţii cu insuficienţă hepatică cu scor Child-Pugh de 8 şi respectiv, 9 a fost observată creşterea expunerii sistemice la rosuvastatină (vezi pct. 5.2). La aceşti pacienţi, trebuie avută în vedere o evaluare a funcţiei renale (vezi pct. 4.4). La pacienţii cu insuficienţă hepatică, cu scor Child-Pugh peste 9, nu există experienţă cu privire la administrarea rosuvastatinei. Rosuvastatina este contraindicată la pacienţii cu afecţiuni hepatice active (vezi pct. 4.3).
Rasă
La subiecţii asiatici, au fost observate expuneri sistemice crescute (vezi pct. 4.3, 4.4 şi pct. 5.2). La pacienţii de origine asiatică, este recomandată administrarea unei doze iniţiale de 5 mg. La aceşti pacienţi este contraindicată administrarea dozei de 40 mg.
Polimorfisme genetice
Polimorfismele genetice specifice sunt cunoscute că pot conduce la o creştere a expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 5.2). Pentru pacienţii cunoscuţi ca având astfel de tipuri specifice de polimorfisme, se recomandă o doză minimă zilnică de rosuvastatină.
Utilizarea la pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie
La pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie, doza iniţială recomandată este de 5 mg (vezi pct. 4.4). La unii dintre aceşti pacienţi este contraindicată administrarea dozei de 40 mg (vezi pct. 4.3).
Terapie concomitentă
Rosuvastatina este un substrat al mai multor proteine transportoare (de exemplu, OATP1B1 şi BCRP). Riscul de miopatie (inclusiv rabdomioliză) este crescut în cazul în care rosuvastatinul este administrat concomitent cu anumite medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică a rosuvastatinei din cauza interacţiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu, ciclosporina şi anumiţi inhibitori de protează ce includ combinaţii de ritonavir cu atazanavir, lopinavir, şi/sau tipranavir; vezi punctele 4.4 şi 4.5). Este recomandat ca medicii prescriptori să consulte informația referitoare la produs când se ia în considerare administrarea unor astfel de produse împreună cu rosuvastatina. Ori de câte ori este posibil, trebuie să fie luată în considerare administrarea unor medicamente alternative şi, dacă este necesar, întreruperea temporară a tratamentului cu rosuvastatina. În situaţiile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu rosuvastatina este inevitabilă, trebuie să se analizeze cu atenţie beneficiile şi riscurile tratamentului concomitent şi ajustarea dozei de rosuvastatina (vezi pct. 4.5).
3
Calea de administrare
Orală.
RosuNor a poate sa fie administrată in orce perioada a zile, cu sau fara alimente.
Interacțiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul administrării concomitente de medicamente asupra rosuvastatinei
Inhibitori de proteine transportoare: Rosuvastatina este un substrat al proteinelor transportoare
incluzând transportorul de captare hepatică OATP1B1 şi transportorul de eflux BCRP. Administrarea
concomitentă de RosuNor şi alte medicamente care sunt inhibitori ai acestor proteine transportoare
poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de rosuvastatină şi un risc crescut de miopatie
(vezi Tabelul 1, şi pct. 4.2 şi 4.4).
Ciclosporină: în timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină şi ciclosporină, valorile ASC
pentru rosuvastatină au fost, în medie, de 7 ori mai mari decât cele observate la voluntari sănătoşi (vezi
Tabelul 1). RosuNor este contraindicat la pacienţii care primesc concomitent tratament cu ciclosporină.
(vezi pct.4.3). Administrarea concomitentă nu afectează concentraţiilor plasmatice de ciclosporină.
Inhibitori de protează: Deşi nu se cunoaşte mecanismul exact al interacţiunilor, utilizarea
concomitentă a inhibitorilor de protează determină o creştere semnificativă a expunerii la rosuvastatină
(vezi Tabelul 1). De exemplu, într-un studiu de farmacocinetică, administrarea concomitentă a 10 mg
de rosuvastatina şi un medicament combinat cu doi inhibitori de protează (300 mg atazanavir / ritonavir
100 mg) la voluntari sănătoşi a fost asociată cu o creştere pentru rosuvastatină de aproximativ trei ori
a ASC. Utilizarea concomitentă a RosuNor cu unele combinaţii de inhibitori de protează poate fi luată
în considerare după o analiză atentă a ajustărilor dozelor de rosuvastatina pe baza creşterii preconizate
a expunerii la rosuvastatină (Tabelul 1 şi pct. 4.2 şi 4.4).
Gemfibrozil şi alte medicamente hipolipemiante: administrarea concomitentă de RosuNor şi
gemfibrozil a determinat o dublare a C max şi ASC pentru rosuvastatină (vezi pct. 4.4).
Pe baza datelor obţinute din studii de interacţiune specifice, nu sunt de aşteptat interacţiuni
farmacocinetice relevante cu fenofibratul, totuşi este posibilă o interacţiune farmacodinamică.
Gemfibrozilul, fenofibratul, alţi fibraţi şi niacina (acid nicotinic) în doze hipolipemiante (≥ 1 g pe zi)
cresc riscul de miopatie, în cazul administrării concomitente cu inhibitorii de HMG-CoA reductază,
probabil deoarece aceştia pot produce miopatie şi în cazul administrării în monoterapie. Este
contraindicată administrarea dozei de 40 mg concomitent cu un fibrat (vezi pct. 4.3 şi 4.4). De
asemenea, aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu doza de 5 mg.
Ezetimib: Utilizarea concomitentă a RosuNor 10 mg cu ezetimib 10 mg a determinat o creştere de 1,2
ori în ceea ce priveşte parametrul ASC al rosuvastatinei la pacienţi cu hipercolesterolemie (Tabelul 1).
Nu poate fi exclusă o interacţiune farmacodinamică între rosuvastatina şi ezetimib, în ceea ce priveşte
apariţia reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Antiacide: Administrarea RosuNor concomitent cu o suspensie antiacidă conţinând hidroxid de
aluminiu şi magneziu a determinat o reducere de aproximativ 50% a concentraţiei plasmatice de
rosuvastatină. Acest efect a fost ameliorat atunci când antiacidul a fost administrat la 2 ore după
RosuNor. Nu a fost studiată relevanţa clinică a acestei interacţiuni.
Eritromicină: Administrarea concomitentă de RosuNor şi eritromicină a determinat o reducere cu
20% a ASC şi cu 30% a Cmax de rosuvastatină. Această interacţiune poate fi determinată de creşterea
mobilităţii intestinale determinate de eritromicină.
Ticagrelor: Ticagrelor poate provoca insuficiență renală și poate afecta excreția renală de
rosuvastatină, crescând riscul de acumulare a rosuvastatinei. În unele cazuri, ticagrelor și rosuvastatina
administrate concomitent au condus la scăderea funcției renale, creșterea nivelului CPK și
rabdomioliză. Funcția renală și controlul CPK sunt recomandate în timpul utilizării concomitente a
ticagrelor și rosuvastatină.
Enzimele citocromului P450: rezultatele studiilor in vitro şi in vivo indică faptul că rosuvastatina nu
este nici inhibitor, nici inductor al izoenzimelor citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un
substrat slab pentru aceste izoenzime. Prin urmare, nu sunt de aşteptat interacţiuni medicamentoase
care să rezultate din metabolizarea mediată de citocromul P450. Nu au fost observate interacţiuni
relevante clinic între rosuvastatină şi fluconazol (inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4) sau ketoconazol
(inhibitor al CYP2A6 şi CYP3A4).
Interacţiuni care impun ajustarea dozelor de rosuvastatină (vezi, de asemenea, Tabelul 1): în
cazul în care este necesar să se administreze concomitent RosuNor cu alte medicamente cu efect
cunoscut de creştere a expunerii la rosuvastatină, dozele de RosuNor trebuie să fie ajustate. Începeţi
cu o doză de 5 mg de RosuNor o dată pe zi, în cazul în care creşterea aşteptată a expunerii (ASC) este
aproximativ dublă sau mai mare. Doza zilnică maximă de RosuNor trebuie să fie ajustată astfel încât
expunerea aşteptată la rosuvastatină să nu depăşească o doză zilnică de RosuNor de 40 mg, luată fără
alte medicamente cu care să interacţioneze, de exemplu, o doză de 20 mg de RosuNor cu gemfibrozil
(o creştere de 1,9 ori) şi o doză de 10 mg de RosuNor cu o combinaţie de ritonavir/atazanavir (o
creştere de 3,1 ori).
Dacă se observă că medicamentul crește ASC de rosuvastatină de mai puțin de 2 ori, doza inițială nu
trebuie redusă, dar trebuie de avut precauție dacă doza de rosuvastatină este mai mare de 20 mg.
Tabelul 1 Efectul administrării concomitente a medicamentelor asupra expunerii la
rosuvastatină (ASC; în ordine descrescătoare) conform studiilor clinice publicate
Creștere de 2 ori sau mai mare de 2 ori a ASC a rosuvastatinei
Schema posologică a interacţiunilor
medicamentoase
Schema posologică a
rosuvastatinei
Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir (400 mg –
100 mg – 100 mg) + voxilaprevir (100 mg) o dată
pe zi, 15 zile
Ciclosporină, de la 75 mg de două ori pe zi la 200
mg de două ori pe zi, 6 luni
10 mg , doză unică
↑ de 7,4 ori
10 mg o dată pe zi,
10 zile
↑ de 7,1 ori
Modificare a ASC-ului
rosuvastatinei *
Darolutamida 600 mg de două ori pe zi, 5 zile
5 mg, doză unică
↑ de 5,2 ori
Regorafenib 160 mg o dată pe zi, 14 zile
5 mg, doză unică
de 3,8 ori ↑
Atazanavir 300 mg /ritonavir 100 mg o dată pe
zi, 8 zile
10 mg, doză unică
↑ de 3,1 ori
Roxadustat 200 mg, o dată la douî zile
10 mg, doză unică
de 2,9 ori ↑
Velpatasvir 100 mg o dată pe zi
10 mg, doză unică
↑ de 2,7 ori
Ombitasvir
25
mg/paritaprevir
150 5 mg, doză unică
mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi/dasabuvir 400
mg de două ori pe zi, 14 zile.
Nu este disponibil
Teriflunomida
↑ de 2,6 ori
Grazoprevir 200 mg/elbasvir 50 mg o dată pe 10 mg, doză unică
zi, 11 zile.
↑ de 2,3 ori
Glecaprevir 400 mg/pibrentasvir 120 mg o dată 5 mg o dată pe zi, 7 zile
pe zi, 7 zile.
↑ de 2,2 ori
20 mg o dată pe zi,
7 zile
↑ de 2,1 ori
Lopinavir 400 mg / ritonavir 100 mg de două ori
pe zi, 17 zile
Capmatinib 400 mg de două ori pe zi
10 mg o dată pe zi
de 2,5 ori ↑
de 2,1 ori ↑
20 mg, doză unică
↑ de 2 ori
20 mg, doză unică
↑ de 2,0 ori ↑
10 mg, doză unică
↑ de 1,9 ori ↑
Tafamidis 61 mg se două ori pe zi în ziua 1 și
ziua 2, o dată pe zi în zilele 3 până la 9
10 mg, doză unică
↑ de 2,0 ori ↑
Gemfibrozil 600 mg de două ori pe zi, 7 zile
80 mg, doză unică
↑ de 1,9 ori
Creștere de mai puțin de 2 ori a ASC a
rosuvastatinei
Schema
posologică
a
interacţiunilor
medicamentoase
Schema posologică
a rosuvastatinei
Modificare
a ASC-ului
rosuvastatinei
Clopidogrel 300 mg doza de încărcare, apoi
75 mg pe zi.
Fostamatinib 100 mg se două ori pe zi
Febuxostat 120 mg o dată pe zi
Eltrombopag 75 mg o dată pe zi, 5 zile
10 mg, doză unică
↑ de 1,6 ori
Darunavir 600 mg / ritonavir 100 mg de două
ori pe zi, 7 zile
10 mg o dată pe zi, 7 zile
↑ de 1,5 ori
Tipranavir 500 mg / ritonavir 200 mg de două
ori pe zi, 11 zile
10 mg, doză unică
↑ de 1,4 ori
Dronedaronă 400 mg de două ori pe zi
Nu este disponibil
↑ de 1,4 ori
Itraconazol 200 mg o dată pe zi, 5 zile
10 mg, doză unică
↑ de 1,4 ori**
Ezetimib 10 mg o dată pe zi, de 14 zile
10 mg o dată pe zi,
....... 14 zile
↑ de 1,2 ori**
Descreștere a ASC a rosuvastatinei
Schema
posologică
medicamentoase
a
interacţiunilor
Schema posologică
a rosuvastatinei
Eritromicină 500 mg de patru ori pe zi, 7 zile
80 mg, doză unică
Modificare
a
ASC-ului
rosuvastatinei
↓ 20%
Baicalin 50 mg de trei ori pe zi, 14 zile
20 mg, doză unică
↓47%
Datele exprimate ca modificare de x -ori reprezintă un raport simplu între valorile obţinute în cazul administrării
concomitente şi valorile obţinute în cazul administrării rosuvastatinei în monoterapie.
Datele exprimate ca modificare procentuală ( %) reprezintă diferenţa procentual (%) relativă, comparativ cu
administrarea de rosuvastatină în monoterapie.
**
Au fost efectuate mai multe studii de interacţiune la doze diferite de rosuvastatină; tabelul prezintă raportul cel
mai semnificativ
Creşterea este indicată prin "↑, descreşterea este indicată prin "↓".
AUC = aria sub curbă
*
Următoarele produse/combinații medicale nu au avut un efect semnificativ clinic asupra ASC a
rosuvastatinei la administrarea concomitentă:
Aleglitazar 0,3 mg 7 zile; fenofibrat 67 mg, de 3 ori pe zi, 7 zile; fluconazol 200 mg, o dată pe zi, timp
de 11 zile; fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg, de două ori pe zi timp de 8 zile; ketoconazol 200 mg,
de două ori pe zi timp de 7 zile; rifampicină 450 mg, o dată pe zi timp de 7 zile; silimarină 140 mg, de 3
ori pe zi timp de 5 zile.
Efectul rosuvastatinei asupra medicamentelor administrate concomitent
Antagonişti de vitamină K: similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, iniţierea tratamentului sau
creşterea gradată a dozei de RosuNor, la pacienţi trataţi concomitent cu antagonişti de vitamina K (de exemplu
warfarina sau alte anticoagulante cumarinice) poate determina creşterea Raportului Internaţional Normalizat
(International Normalised Ratio - INR). Întreruperea sau reducerea gradată a dozei de RosuNor poate determina
scăderea INR. În aceste situaţii este necesară monitorizarea corespunzătoare a INR.
Contraceptive orale/tratament de substituţie hormonală (TSH): administrarea concomitentă de RosuNor şi
un contraceptiv oral a determinat creşterea concentraţiei plasmatice a etinil-estradiol şi norgestrel cu 26% şi
respectiv cu 34%. Această creştere a nivelurilor plasmatice trebuie avută în vedere atunci când se stabilesc
dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile date farmacocinetice pentru pacienţii trataţi cu RosuNor
concomitent cu TSH şi, din acest motiv, nu poate fi exclus un efect similar. Totuşi, asocierea a fost evaluată
extensiv în studii clinice şi a fost bine tolerată.
Alte medicamente:
Digoxină: Pe baza datelor din studii de interacţiune specifice, nu este de aşteptat nicio interacţiune semnificativă
clinic cu digoxina.
Acid fusidic: Nu au fost realizate studii de interacţiune cu rosuvastatină şi acid fusidic.
Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliză, poate fi crescut prin administrarea concomitentă a acidului fusidic
cu statine. Mecanismul acestei interacțiuni (dacă este farmacodinamică, farmacocinetică, sau ambele) nu este
încă determinat. Au fost raportate cazuri (inclusiv unele fatale) de rabdomioliză la pacienți care au primit această
combinație.
Dacă este necesar tratamentul cu acid fusidic, tratamentul cu RosuNor trebuie întrerupt pe toată durata
tratamentului cu acid fusidic.
Copii şi adolescenţi :Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Gradul de interacţiune la
copii şi adolescenţi nu este cunoscut.
Sarcină și alăptare
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Nu luaţi RosuNor dacă sunteţi gravidă sau dacă alăptaţi. Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului
cu RosuNor, opriţi imediat administrarea acestuia şi informaţi-l pe medicul dumneavoastră. Femeile
trebuie să evite apariţia unei sarcini în timpul tratamentului cu RosuNor prin utilizarea de metode
contraceptive adecvate.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţivă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
