Fișă tehnică · Rosulip® 20 mg, comprimate filmate

Înainte de iniţierea tratamentului pacientului se indică o dietă standard, cu conţinut scăzut de colesterol, care e necesar de respectat şi pe durata tratamentului cu rosuvastatină. Doza se ajustează în mod individual în funcţie de obiectivul tratamentului şi de răspunsul pacientului, respectând recomandările din ghidurile actuale de tratament.

Regimul de dozare

Tratamentul hipercolesterolemiei

Doza iniţială recomandată este de 5 sau 10 mg administrată pe cale orală, o dată pe zi, atât pacienţilor fără tratament anterior cât şi celor transferaţi de la un tratament cu un alt inhibitor de HMG-CoA reductază. La ajustarea dozei iniţiale a preparatului, trebuie să ţină cont de colesterolemia individuală a pacientului, de riscul dezvoltării patologiilor cardiovasculare, deasemenea de riscul potenţial de dezvoltare a reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Ajustarea dozei, dacă este necesară, poate fi făcută la intervale de cel puţin 4 săptămâni (vezi pct. 5.1). În legătură cu riscul sporit al dezvoltării reacţiilor adverse la doza de 40 mg (2 pastile 20 mg) (vezi pct. 4.8), trecerea la doza maximă (40 mg) se va efectua doar la pacienţii cu hipercolesterolemie gravă şi risc înalt de apariţie a patologiilor cardiovasculare (îndeosebi la pacienţii cu hipercolesterolemie familială), dacă nu a fost obţinut rezultatul scontat la administrarea dozei de 20 mg. Trecerea la doza de 40 mg se va efectua cu condiţia că pacienţii se vor afla sub o supraveghere standard (vezi pct. 4.4). În plus, iniţierea tratamentului cu preparatul Rosulip, comprimate filmate, cu doze de 40 mg se recomandă de efectuat sub supravegherea medicului.

Profilaxia evenimentelor cardiovasculare

În studiul de reducere a riscului de evenimente cardiovasculare, doza utilizată a fost de 20 mg zilnic (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi

Utilizarea la copii şi adolescenţi trebuie efectuată de către specialişti.

Copii şi adolescenţi cu vârsta între 6 şi 17 ani (stadiul de dezvoltare Tanner II-IV):

Hipercolesterolemie familială heterozigotă

La copii şi adolescenţi cu hipercolesterolemie familială heterozigotă doza de iniţiere uzuală estede 5 mg zilnic.

• La copiii cu vârsta de 6 ani până la 9 ani, cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza orală iniţială recomandată este de 5-10 mg o dată pe zi. Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu doze mai mari de 10 mg nu au fost studiate la aceste grupe de populaţie.

• La copiii şi adolescenţii cu vârsta de 10 până la 17 ani, cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza orală iniţială recomandată este de 5-20 mg o dată pe zi. Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu doze mai mari de 20 mg nu au fost studiate la aceste grupe de populaţie.

Creşterea dozelor trebuie efectuată în funcţie de răspunsul la tratament şi tolerabilitatea individuală a copiilor, conform recomandărilor ghidurilor de tratament pediatric (vezi pct. 4.4). Înainte de inițierea tratamentului cu rosuvastatină, copiii și adolescenții trebuie să urmeze un regim alimentar standard de scădere a colesterolului; acest regim alimentar trebuie continuat pe toată perioada tratamentului cu rosuvastatină.

Hipercolesterolemie familială homozigotă

La copii şi adolescenţi cu vârsta de 6-17 ani cu hipercolesterolemie familială homozigotă doza maximă recomandată constituie 20 mg/zi.

Este recomandată o doză inițială de 5 până la 10 mg o dată pe zi, în funcție de vârstă, greutate și utilizarea prealabilă a statinei. Titrarea la doza maximă de 20 mg o dată pe zi trebuie efectuată în funcție de răspunsul individual și tolerabilitatea la copii și adolescenți, așa cum recomandă recomandările privind tratamentul pediatric (vezi pct. 4.4). Copiii și adolescenții trebuie să fie plasați pe o dietă standard de scădere a colesterolului înainte de inițierea tratamentului cu rosuvastatină; această dietă ar trebui continuată în timpul tratamentului cu rosuvastatină.

Există experiență limitată cu alte doze decât 20 mg la această populație.

Rosuvastatina de 40 mg nu este adecvat pentru administrare la copii şi adolescenţi.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Siguranța și eficacitatea utilizării la copiii mai mici de 6 ani nu au fost studiate. Prin urmare, preparatul nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 6 ani.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Doza iniţială recomandată la pacienţi cu vârste peste 70 de ani este 5 mg (vezi pct. 4.4). Nu este necesară nici o altă ajustare a dozei în funcţie de vârstă.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Doza iniţială recomandată la pacienţi cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei <60ml/min) constituie 5 mg. Doza de 40 mg este contraindicată la pacienţi cu insuficienţă renală moderată. Administrarea de Rosulip la pacienţi cu insuficienţă renală severă este contraindicată indiferent de doză (vezi pct. 4.3 și 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Nu s-a constatat creşterea expunerii sistemice la rosuvastatină în cazul pacienţilor cu scoruri ChildPugh de 7 sau mai mici. Totuşi, creşterea expunerii sistemice a fost observată la pacienţi cu scoruri Child-Pugh de 8 şi 9 (vezi pct. 5.2). La aceşti pacienţi trebuie avută în vedere evaluarea funcţiei renale (vezi pct. 4.4). Nu există experienţă clinică la subiecţi cu scoruri Child-Pugh peste 9.

Rosulip este contraindicat la pacienţii cu boală hepatică activă (vezi pct. 4.3).

Rasă

La subiecţii de origine asiatică a fost remarcată creşterea expunerii sistemice (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2). Doza iniţială recomandată pentru pacienţii de origine asiatică este de 5 mg. Doza de 40 mg este contraindicată la pacienţii de origine asiatică.

Polimorfism genetic

Polimorfismele genetice specifice sunt cunoscute că pot conduce la o creştere a expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 5.2). Pentru pacienţii cunoscuţi ca având astfel de tipuri specifice de polimorfisme, se recomandă o doză minimă zilnică de Rosulip.

Doze la pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie

La pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie, doza iniţială recomandată este de 5 mg (vezipct. 4.4). La unii dintre aceşti pacienţi este contraindicată administrarea dozei de 40 mg (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă cu alte preparate

Rosuvastatina este un substrat pentru diferite proteine transportatoare (de exemplu OATP1B1 şi BCRP). Riscul dezvoltării miopatiei (inclusiv şi a rabdomiolizei) creşte la administrarea concomitentă a rosuvastatinei cu unele preparate, capabile să crească concentraţia plasmatică a rosuvastatinei în rezultatul interacţiunii cu proteinele transportatoare menţionate mai sus (de exemplu, un astfel de preparat este ciclosporina, de asemenea unii inhibitori de proteaze, inclusiv combinaţia ritonavirului cu atazanavir, lopinavir şi/sau tipranavir; vezi pct. 4.4 şi 4.5). Medicii care prescriu astfel de medicamente sunt sfătuiți să se familiarizeze cu Rezumatul caracteristicilor produsului care se presupune a fi prescrise împreună cu rosuvastatina. Dacă este posibil, se vor administra preparate alternative, la necesitate – se recomandă sistarea temporară a rosuvastatinei. În cazurile când administrarea concomitentă a acestor preparate nu poate fi evitată, se va evalua minuţios raportul beneficiu/risc, legat de tratamentul combinat şi modificarea dozei rosuvastatinei (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare

Comprimate filmate pentru administrare orală.

Preparatul Rosulip poate fi administrat în orice moment al zilei, independent de luarea mesei.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Efectul administrării
concomitente de medicamente asupra rosuvastatinei Inhibitorii de proteine transportatoare
Rosuvastatina este un substrat al unor proteine transportatoare, inclusiv a proteinei transportatoare de
captare hepatică OATP1B1 şi proteinei de eflux BCRP. La administrarea concomitentă de
rosuvastatină cu preparatele, inhibitoare ale proteinelor transportatoare, poate creşte concentraţia
plasmatică de rosuvastatină şi riscul dezvoltării de miopatie (vezi Tabelul 1, şi pct. 4.2 şi 4.4).
Ciclosporină
În timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină şi ciclosporină, valorile ariei de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) ale rosuvastatinei au fost în medie de 7 ori mai mari
decât cele constatate la voluntarii sănătoşi (vezi Tabelul 1).
Rosuvastatina este contraindicată la pacienţii care primesc concomitent tratament cu ciclosporină. (vezi
pct.4.3).
Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi ciclosporină nu au modificat concentraţiile plasmatice
ale ciclosporinei.
Gemfibrozil şi alte medicamente hipolipemiante
Administrarea concomitentă a rosuvastatinei cu gemfibrozil a determinat o creştere de 2 ori a Cmax şi
ASC pentru rosuvastatină (vezi pct. 4.4).
Având la bază datele din studiile de interacţiune specifice, nu se aşteaptă o interacţiune relevantă din
punct de vedere farmacocinetic cu fenofibratul, cu toate acestea, poate apare o interacţiune
farmacodinamică.

Gemfibrozilul, fenofibratul, alţi fibraţi şi dozele hipolipemiante (≥ 1 g/zi) de niacină (acid nicotinic)
cresc riscul de miopatie atunci când sunt administrate concomitent cu inhibitorii HMG-CoA
reductazei. Probabil acest efect poate fi legat cu aceea că preparatele enumerate mai sus pot determina
miopatie atunci când sunt administraţi în monoterapie (fără tratamentul concomitent cu inhibitorii
HMG-CoA reductazei). În tratamentul concomitent cu fibrați doza inițială de rosuvastatină trebuie să
constituie 5 mg. Doza de 40 mg este contraindicată în situaţiile administrării concomitente cu un
fibrat (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Ezetimib
La administrarea concomitentă de rosuvastatină 10 mg şi ezetimib 10 mg la pacienţii cu
hipercolesterolemie a fost înregistrată creşterea de 1,2 ori a indicilor ASC (vezi Tabelul 1). Totuşi, din
punct de vedere a dezvoltării reacţiilor adverse nu poate fi exclusă interacţiunea farmacodinamică între
rosuvastatină şi ezetimib (vezi pct. 4.4).
Inhibitori de protează
Cu toate că nu se cunoaşte mecanismul exact al interacţiunilor, utilizarea concomitentă a inhibitorilor
de protează determină o creştere semnificativă a expunerii la rosuvastatină (vezi Tabelul 1).
De exemplu, într-un studiu de farmacocinetică, administrarea concomitentă a 10 mg de rosuvastatină
şi un medicament combinat cu doi inhibitori de protează (300 mg atazanavir / ritonavir 100 mg) la
voluntari sănătoşi, a fost asociată cu o creştere de aproximativ trei ori a ASC pentru rosuvastatină și
respectiv de aproximativ șapte ori pentru Cmax la starea de echilibru. Utilizarea concomitentă a
rosuvastatinei cu unele combinaţii de inhibitori de protează poate fi luată în considerare după o analiză
atentă a ajustărilor dozelor pe baza creşterii preconizate a expunerii la rosuvastatină (vezi Tabelul 1 și
pct. 4.2, 4.4).
Antiacide
Administrarea concomitentă de rosuvastatină cu o suspensie antiacidă, care conţine hidroxid de aluminiu şi
magneziu, a determinat o scădere a concentraţiei plasmatice a rosuvastatinei de aproximativ 50%. Acest efect a
fost diminuat atunci când antiacidul a fost administrat la 2 ore după administrarea rosuvastatinei. Relevanţa
clinică a acestei interacţiuni nu a fost studiată.

Eritromicină
Administrarea concomitentă de rosuvastatină cu eritromicina a determinat o scădere de 20% a ASC şi o
scădere de 30% a Cmax pentru rosuvastatină. Această interacţiune poate fi determinată de creşterea
motilităţii intestinale produse de eritromicină.
Enzimele citocromului P450
Rezultatele studiilor in vivo şi in vitro au arătat că rosuvastatina nu este nici un inhibitor şi nici un
inductor al izoenzimelor citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru aceste
izoenzime. Prin urmare, nu sunt de aşteptat interacţiuni medicamentoase care să rezultate din
metabolizarea mediată de citocromul P450. Nu au fost observate interacţiuni relevante din punct de
vedere clinic între rosuvastatină şi fluconazol (un inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4) sau ketoconazol (un
inhibitor al CYP2A6 şi CYP3A4).
Ticagrelor:
Ticagrelor poate provoca insuficiență renală și poate influența excreția renală a rosuvastatinei, ceea ce
crește riscul de acumulare a rosuvastatinei. În unele cazuri, administrarea concomitentă de ticagrelor și
rosuvastatină a dus la scădere a funcției renale, creștere a valorilor creatinfosfokinazei și rabdomioliză.
În timpul administrării concomitente de ticagrelor și rosuvastatină, se recomandă verificarea funcției
renale și a valorilor creatinfosfokinazei.
Interacţiuni, care necesită modificarea dozei de rosuvastatină (vezi Tabelul 1)
La necesitatea administrării concomitente a rosuvastatinei cu preparatele, despre care se cunoaşte că ele
măresc expoziţia rosuvastatinei, doza ultimei trebuie modificată. Dacă se anticipează creşterea
expoziţiei ASC de 2 sau 3 ori, atunci rosuvastatina se va administra în doză iniţială de 5 mg. Doza
maximă nictemerală de rosuvastatină trebuie modificată astfel, încât expoziţia anticipată de
rosuvastatină să nu depăşească indicii, înregistraţi la administrarea rosuvastatinei în doză de 40 mg fără
alte preparate, care determină interacţiune (de exemplu, rosuvastatină în doză de 20 mg cu gemfibrozil
– creşterea de 1,9 ori; rosuvastatină în doză de 10 mg cu combinaţia de ritonavir/atazanavir – creşterea

de 3,1 ori).
Tabelul 1 Efectul preparatelor administrate concomitent asupra expoziţiei rosuvastatinei
(asupra ASC în ordinea descrescătoare a efectului) pe baza studiilor clinice publicate.
Creșterea de două ori sau mai mult a valorii ASC a rosuvastatinei
Interacțiuni în diferite scheme de dozaj

Doza de rosuvastatină

Modificare a ASC-ului
rosuvastatinei *
10 mg o dată pe zi, 10 zile de 7,4 ori ↑

Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir (400
mg-100 mg-100 mg) + Voxilaprevir (100
mg) o dată pe zi pentru 15 zile
Ciclosporină, de la 75 mg de două ori pe zi 10 mg o dată pe zi, 10 zile de 7,1 ori↑
la 200 mg de două ori pe zi, 6 luni
Darolutamidă 600 mg de două ori pe zi, 5 5 mg, doză unică
de 5,2 ori↑
zile
Regorafenib 160 mg, o dată pe zi, 14 zile
5 mg doză unică
de 3,8 ori ↑
Atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată 10 mg, doză unică
pe zi, 8 zile

de 3,1 ori↑

Velpatasvir 100 mg o dată pe zi
10 mg, doză unică
Ombitasvir 25 mg/paritaprevir 150
5 mg, doză unică
mg/Ritonavir 100 mg o dată pe zi/dasabuvir
400 mg de două ori pe zi, 14 zile
Teriflunomid
nu există date

de 2,7 ori ↑
de 2,6 ori ↑

Grazoprevir 200 mg/elbasvir 50 mg o dată 10 mg, doză unică
pe zi, 11 zile
Glecaprevir 400 mg/pibrentasvir 120 mg o 5 mg o dată pe zi, 7 zile
dată pe zi, 7 zile

de 2,3 ori ↑

de 2,5 ori ↑

de 2,2 ori ↑

Lopinavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două 20 mg o dată pe zi, 7 zile de 2,1 ori↑
ori pe zi, 17 zile
Capmatinib 400 mg de două ori pe zi
10 mg, doză unică
de 2,1 ori↑
Clopidogrel 300 mg doza de încărcare, apoi 20 mg, doză unică
75 mg pe zi.
Fostamatinib 100 mg de două ori pe zi
20 mg, doză unică

de 2 ori↑
de 2 ori↑

Creșterea mai puțin de două ori a valori ASC
a rosuvastatinei

Interacțiuni în diferite scheme de dozaj

Doza de rosuvastatină

Febucsostat 120 mg, o dată pe zi

10 mg, doză unică

Gemfibrozil 600 mg de două ori pe zi, 7 zile 80 mg, doză unică
Eltrombopag 75 mg o dată pe zi, 5 zile

10 mg, doză unică

Modificare a ASC-ului
rosuvastatinei *
de 1,9 ori↑
de 1,9 ori↑
de 1,6 ori↑

Darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două
ori pe zi, 7 zile
Tipranavir 500 mg/ritonavir 200 mg de două
ori pe zi, 11 zile

10 mg o dată pe zi, 7 zile

10 mg, doză unică

de 1,5 ori↑

de 1,4 ori↑

Dronedaron 400mg de două ori pe zi

nu există date

Itraconazol 200 mg o dată pe zi, 5 zile

10 mg, doză unică

Ezetimib 10 mg o dată pe zi, de 14 zile

10 mg o dată pe zi, 14 zile de 1,2 ori↑**

de 1,4 ori↑

de 1,4 ori↑**

Scăderea valorii ASC a rosuvastatinei
Interacțiuni în diferite scheme de dozaj

Doza de rosuvastatină

Modificare a ASC-ului
rosuvastatinei *

Eritromicină 500 mg de patru ori pe zi,
7 zile
Baicalin 50 mg de trei ori pe zi, 14 zile

80 mg, doză unică

cu 20% ↓

20 mg, doză unică

cu 47% ↓

Datele exprimate ca modificare de x -ori reprezintă un raport simplu între valorile obţinute în cazul
administrării concomitente şi valorile obţinute în cazul administrării rosuvastatinei în monoterapie.
Datele exprimate ca modificare procentuală (%) reprezintă diferenţa procentuală (%) relativă,
comparativ cu administrarea de rosuvastatină în monoterapie.
**
Au fost efectuate mai multe studii de interacţiune la doze diferite de rosuvastatina; tabelul prezintă
raportul cel mai semnificativ.
*

Creşterea este indicată prin "↑", scăderea este indicată prin "↓", nicio modificare prin ↔ .
Următoarele medicamente/combinații de medicamente nu au un efect cu semnificație clinică asupra
raportului ASC al rosuvastatinei în cazul administrării concomitente:
Aleglitazar 0,3 mg administrat timp 7 zile; Fenofibrat 67 mg de trei ori pe zi, administrat timp de 7
zile; Fluconazol 200 mg o dată pe zi, administrat timp de 11 zile; Fosamprenavir 700 mg/ritonavir
100 mg de două ori pe zi, administrat timp de 8 zile; Ketoconazol 200 mg de două ori pe zi,
administrat timp de 7 zile; Rifampin 450 mg o data pe zi, administrat timp de 7 zile; Silimarină 140 mg
de trei ori pe zi, administrat timp de 5 zile.
Efectul rosuvastatinei asupra medicamentelor administrate concomitent
Antagonişti de vitamină K: similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, iniţierea tratamentului sau
creşterea gradată a dozei de rosuvastatină, la pacienţi trataţi concomitent cu antagonişti de vitamina K
(de exemplu warfarina sau alte anticoagulante cumarinice) poate determina creşterea Raportului
Internaţional Normalizat (International Normalised Ratio - INR). Întreruperea sau reducerea gradată a
dozei de rosuvastatină poate determina scăderea INR. În aceste situaţii este necesară monitorizarea
corespunzătoare a INR.
Contraceptive orale/tratament de substituţie hormonală (TSH): administrarea concomitentă de
rosuvastatină şi un contraceptiv oral a determinat creşterea concentraţiei plasmatice a etinil- estradiol
şi norgestrel cu 26% şi respectiv cu 34%. Această creştere a nivelelor plasmatice trebuie avută în
vedere atunci când se stabilesc dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile date farmacocinetice
pentru pacienţii trataţi cu rosuvastatină concomitent cu TSH şi, din acest motiv, nu poate fi exclus un

efect similar. Totuşi, asocierea a fost evaluată extensiv în studii clinice şi a fost bine tolerată.
Digoxină:
Pe baza datelor din studii de interacţiune specifice, nu este de aşteptat nicio interacţiune semnificativă
clinic cu digoxina.
Acid fusidic:
Nu au fost realizate studii de interacţiune cu rosuvastatină şi acid fusidic. Riscul de miopatie, inclusiv
rabdomioliză, poate fi crescut prin administrarea concomitentă a acidului fusidic cu statine.
Mecanismul acestei interacțiuni (dacă este farmacodinamică, farmacocinetică, sau ambele) nu este încă
determinat. Au fost raportate cazuri (inclusiv unele fatale) de rabdomioliză la pacienți care au primit
această combinație. Dacă este necesar tratamentul cu acid fusidic, tratamentul cu statine trebuie
întrerupt pe toată durata tratamentului cu acid fusidic (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Studiile de interacţiuni au fost efectuate numai la adulţi. Gradul de interacţiuni la copii nu se cunoaşte.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Nu utilizați Rosulip dacă sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă.
Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu Rosulip, întrerupeți imediat administrarea acestuia
şi spuneți-i medicului dumneavoastră. În timpul tratamentului cu Rosulip, femeile trebuie să
utilizeze metode contraceptive adecvate.
Alăptarea
Nu utilizați Rosulip dacă alăptați, deoarece nu se cunoaşte dacă acest medicament trece în laptele
matern.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări
înainte de a lua orice medicament.