Fișă tehnică · Rhinostop® 101 mg/20,2 mg/1,01 mg/5 ml, sirop

Doze

Copii cu vârsta de 6-12 ani

Câte 1 linguriţă dozatoare (5 ml) sirop fiecare 6 ore.

Rhinostop sirop nu este recomandat pentru auto-tratamentul copiilor cu vârsta sub 6 ani. Copiii cu vârsta sub 6 ani pot folosi Rhinostop sirop numai cu recomandarea și supravegherea medicului. Copii cu vârsta peste 12 ani

Câte 3 linguriţe dozatoare (15 ml) sirop fiecare 6 ore.

Dacă preparatul Rhinostop sirop se recomandă de utilizat la adulţi, se vor administra dozele indicate pentru copii cu vârsta peste 12 ani.

1

Dozarea la pacienţii cu afectarea funcţiei renale

La pacienţii cu afectarea moderată sau uşoară a funcţiei renale se recomandă de respectat intervalul dintre prize până la 8-12 ore.

Notă

Copii cu vârsta de 6-12 ani nu vor utiliza Rhinostop sirop mai mult de 5 zile fără consultaţia medicului. Dozele recomandate de medicament pentru copii de această vârstă nu se vor depăşi. În cazul în care starea copilului se agravează în timpul tratamentului, părinții trebuie să consulte medicul.

Mod de administrare

Rhinostop sirop se administrează oral.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Paracetamol
Antimuscarinice (de exemplu propantelina) pot încetini absorbția de paracetamol din tractul
digestiv și astfel încetini debutul acțiunii paracetamolului, în timp ce medicamentele cu efect
procinetic (de exemplu, metoclopramid și cisapridă) pot accelera absorbția acestuia.
Medicamentele care induc enzimele microzomale hepatice, cum ar fi barbituricele, antiepilepticele
(de exemplu, fenitoina, carbamazepina) și medicamentele utilizate pentru tratamentul tuberculozei
(de exemplu, izoniazida) pot crește hepatotoxicitatea paracetamolului.
Hepatotoxicitatea paracetamolului este crescută la administrarea concomitentă de sulfinpirazonă.
Administrarea concomitentă a paracetamolului și zidovudinei poate induce neutropenie și creşte
efectul hepatotoxic al paracetamolului. De aceea, acest medicament trebuie utilizat concomitent cu
zidovudină numai după o evaluare atentă a beneficiilor și a riscurilor de tratament.
Efectul paracetamolului poate fi redus prin utilizarea concomitentă a colestiraminei.
Administrarea concomitentă de paracetamol și cloramfenicol poate induce toxicitatea
cloramfenicolului (vărsături, hipotensiune arterială, hipotermie).
Administrarea concomitentă de paracetamol și imatinib poate determina creșterea concentrațiilor de
paracetamol.
Paracetamolul poate crește concentrațiile plasmatice ale fenoldopamului, în timp ce efectul de
lamotrigină este redus datorită administrării concomitente de paracetamol.
Alcoolul poate crește riscul hepatotoxicităţii paracetamolului, dar aceasta se dezvoltă numai în
cazuri excepţionale. Consumarea continuă şi timp îndelungat a cantităţilor mari de alcool, de
asemenea consumarea acută a cantităţilor mari poate conduce la creşterea activităţii sistemului
enzimatic CYP2E1, care, dacă paracetamolul este administrat concomitent, poate duce la creșterea
producției de metaboliți hepatotoxici ai paracetamolului.
Dacă paracetamolul este administrat în doze recomandate, riscul hepatotoxicităţii nu este înalt la
altă populaţie de pacienţi (este practic nesemnificativ). Totuşi, în caz de supradozaj cu paracetamol,
riscul hepatotoxicităţii este mai mare decât la persoanele, care nu consumă cantităţi excesive de
alcool.
Efectul awarfarinei şi al altor anticoagulante cumarinice, poate fi intensificat de utilizarea repetată a
paracetamolului. Dozele ocazionale nu au un efect semnificativ.
Pseudoefedrina
Inhibitorii MAO (de exemplu, moclobemidă, rasagilină, selegilină) nu se vor administra
concomitent cu pseudoefedrină, datorită creşterii riscului de crize hipertensive (cefalee,
hiperpirexie, hipertensiune arterială) (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de pseudoefedrină și dihidroergotamină poate determina o creștere
semnificativă a tensiunii arteriale. Prin urmare, administrarea concomitentă a acestor două
medicamente este contraindicată.
Administrarea concomitentă de pseudoefedrină și guanetidină poate reduce efectul hipotensiv al
guanetidinei și poate conduce la apariția unor aritmii cardiace.
Administrarea concomitentă a pseudoefedrinei cu alţi agonişti adrenergici direcţi sau indirecţi,
crește riscul efectelor simpatomimetice (periferice) excesive (tahicardie, aritmie, hipertensiune
arterială, tulburări ale metabolismului glucozei şi a lipidelor, potenţarea simptomelor de
3

hipertireoză, slăbiciune, tremor, greaţă şi vomă, paloare, creşterea transpiraţiei, retenţie urinară,
agravarea simptomelor hipertrofiei de prostată) şi efectelor adrenergice centrale (frică, anxietate,
agitaţie, halucinaţii sau supresie a sistemului nervos central).
Administrarea concomitentă de pseudoefedrină și alcaloizi din ergot (ergotamină și metisergidă)
conduce la un risc crescut de ergotism.
Administrarea concomitentă de pseudoefedrină și antihipertensive (blocante ale receptorilor
adrenergici, diuretice și beta-blocante), poate bloca efectele hipotensive ale acestor medicamente.
Riscul aritmiilor cardiace este crescut la administrarea concomitentă a pseudoefedrinei cu
glicozidele cardiace.
Maleat de clorfenamină
Administrarea concomitentă a clorfenaminei cu alte preparate cu efect antimuscarinic sau
anticolinergic creşte riscul dezvoltării efectelor antimuscarinice: periferice (xerostomie, vedere
înceţoşată, creşterea presiunii intraoculare, retenţie urinară, constipaţii, reflux gastric crescut,
transpiraţii abundente, aritmii şi hipotensiune arterială, secreţie vâscoasă a tractului respirator cu
dificultăţi de respiraţie, agravarea simptomelor hipertrofiei de prostată) şi centrale (sedare,
diminuarea funcţiilor cognitive, tulburări de coordonare, sau, în special la copii şi vârstnici –
stimulare psihomotorie, acufene, tremor, hiperpirexie, convulsii).
Administrarea concomitentă de maleat de clorfenamină cu fenitoina creşte riscul toxicităţii
fenitoinei (ataxie, hiperreflexie, nistagmus, tremor).
Administrarea de lopinavir poate creşte concentraţia plasmatică a maleatului de clorfenamină.
Clorfenamina poate potenţa efectele altor preparate cu efect inhibitor asupra sistemului nervos
central precum alcool, benzodiazepine, analgezice opioide, hipnotice, barbiturice, antidepresive
triciclice și neuroleptice.
Datorită riscului de sindrom serotoninic, utilizarea Rhinostop sirop este contraindicată la pacienții
care utilizează sau au utilizat inhibitori MAO în decurs de 14 zile după întreruperea tratamentului
(vezi pct. 4.3).

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Sarcina
3
Siguranța utilizării Rhinostop sirop la femeile gravide nu a fost stabilită. Dacă sunteţi gravidă, sau
intenţionaţi să rămâneţi gravidă, credeți că trebuie să luați Rhinostop, nu-l luați fără a vă consulta în
prealabil medicul. Acest medicament poate fi luat în timpul sarcinii numai dacă medicul
dumneavoastră consideră că este esențial, după evaluarea atentă a beneficiului pentru mamă și a
riscului pentru făt. Utilizarea acestui medicament în timpul sarcinii trebuie limitată la cel mai scurt
timp posibil. Utilizarea medicamentului în timpul sarcinii trebuie limitată la cea mai mica doză
efecientă posibilă.
Alăptarea
Anumite ingrediente din acest medicament pot intra în laptele matern, ceea ce poate avea efecte
nocive asupra sugarului. Dacă alăptaţi, credeți că trebuie să luați Rhinostop, nu-l luați fără a vă
consulta în prealabil medicul.