Fișă tehnică · Remsima® 100 mg 100 mg, pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).

Cod ATC: L04AB02
Forma farmaceutică: pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Concentrație: 100 mg

Acțiune farmacologică

Ce este Remsima şi pentru ce se utilizează Remsima conţine substanţa activă infliximab. Infliximab este un anticorp monoclonal - un tip de proteină care se leagă de o anumită structură din organism numită TNF (factor de necroză tumorală) alfa. Remsima aparţine unui grup de medicamente numite „blocante ale TNF”. Este utilizat la adulţi pentru următoarele afecţiuni inflamatorii: • Poliartrita reumatoidă • Artrita psoriazică • Spondilita anchilozantă (boala Bechterew) • Psoriazis Remsima este de asemenea utilizat la pacienţi adulţi şi copii cu vârsta mai mare de 6 ani pentru: • Boala Crohn • Colita ulcerativă Remsima funcţionează legarea selectivă de TNF alfa și blocarea acțiunii acesteia. TNF alfa este implicată în procesele inflamatorii din corp, deci blocarea acesteia poate reduce inflamaţia din organism. Poliartrita reumatoidă Poliartrita reumatoidă este o boală inflamatorie a articulaţiilor. Dacă aveţi poliartrită reumatoidă activă, vi se vor administra mai întâi alte medicamente. Dacă aceste medicamente nu funcţionează suficient de bine, vi se va administra Remsima pe care îl veţi lua cu alt medicament numit metotrexat pentru: 1 • • • diminuarea semnelor şi a simptomelor bolii dumneavoastră, încetinirea deteriorării articulaţiilor dumneavoastră, îmbunătăţirea stării dumneavoastră fizice. Artrita psoriazică Artrita psoriazică este o boală inflamatorie a articulaţiilor, de obicei asociată psoriazisului. Dacă aveţi artrită psoriazică activă, vi se vor administra mai întâi alte medicamente. Dacă aceste medicamente nu funcţionează suficient de bine, vi se va administra Remsima pentru: • diminuarea semnelor şi a simptomelor bolii dumneavoastră, • încetinirea deteriorării articulaţiilor dumneavoastră, • îmbunătăţirea stării dumneavoastră fizice. Spondilita anchilozantă (Boala Bechterew) Spondilita anchilozantă este o boală inflamatorie a coloanei vertebrale. Dacă aveţi spondilită anchilozantă, vi se vor administra mai întâi alte medicamente. Dacă aceste medicamente nu funcţionează suficient de bine, vi se va administra Remsima pentru: • diminuarea semnelor şi simptomelor bolii dumneavoastră, • îmbunătăţirea stării dumneavoastră fizice. Psoriazis Psoriazisul este o boală inflamatorie a pielii. Dacă aveţi psoriazis în plăci, moderat până la sever, vi se vor administra mai întâi alte medicamente sau tratamente cum ar fi fototerapie. Dacă aceste medicamente sau tratamente nu funcţionează suficient de bine, vi se va administra Remsima pentru diminuarea semnelor şi simptomelor bolii dumneavoastră. Colită ulcerativă Colita ulcerativă este o boală inflamatorie a intestinului. Dacă aveţi colită ulcerativă, vi se vor administra mai întâi alte medicamente. Dacă aceste medicamente nu funcţionează suficient de bine, vi se va administra Remsima pentru tratamentul bolii dumneavoastră. Boala Crohn Boala Crohn este o boală inflamatorie a intestinului. Dacă aveţi boală Crohn vi se vor administra mai întâi alte medicamente. Dacă aceste medicamente nu funcţionează suficient de bine, vi se va administra Remsima pentru: • a trata boala Crohn activă, • a diminua numărul de orificii anormale (fistule) dintre intestin şi tegument care nu au fost controlate prin administrarea altor medicamente sau prin intervenţie chirurgicală.

Doze și mod de administrare

Tratamentul cu Remsima trebuie iniţiat şi supravegheat de către medici specializaţi, cu experienţă în diagnosticarea şi tratarea poliartritei reumatoide, bolilor inflamatorii intestinale, spondilitei anchilozante, artritei psoriazice sau psoriazisului. Remsima trebuie administrat intravenos. Perfuziile cu Remsima trebuie administrate de către profesionişti din domeniul sănătăţii calificaţi, instruit pentru a detecta orice probleme legate de perfuzii. Pacienţii trataţi cu Remsima trebuie să primească prospectul şi cardul de reamintire al pacientului.

Pe durata tratamentului cu Remsima, alte terapii concomitente, de exemplu cele cu corticosteroizi şi imunosupresoare trebuie optimizate.

Este important să verificați etichetele produsului pentru a vă asigura că forma farmaceutică corectă (intravenoasă sau subcutanată) este administrată pacientului, conform prescripției. Remsina sub forma farmaceutică subcutanată nu este destinată administrării intravenoase și trebuie administrată numai prin injecție subcutanată.

2 Doze:

Adulţi (≥18 ani)

Poliartrita reumatoidă

Doza recomandată este de 3 mg/kg administrată în perfuzie intravenoasă, urmată de doze suplimentare de perfuzie de 3 mg/kg, la intervale de 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie şi apoi o dată la 8 săptămâni. Remsima trebuie administrat concomitent cu metotrexatul.

Datele disponibile sugerează că răspunsul clinic este obţinut, de obicei, în decurs de 12 săptămâni de tratament. Dacă un pacient prezintă un răspuns inadecvat sau nu mai răspunde după această perioadă, trebuie luată în considerare creşterea treptată a dozei cu aproximativ 1,5 mg/kg, până la maxim 7,5 mg/kg la fiecare 8 săptămâni. Alternativ, poate fi luată în considerare administrarea unei doze de 3 mg/kg la intervale de 4 săptămâni. Dacă se obţine un răspuns adecvat, pacienţii trebuie să continue cu aceeaşi doză sau cu aceeaşi frecvenţă de administrare a dozelor. Continuarea terapiei trebuie reevaluată cu atenţie la pacienţii care nu prezintă semne ale beneficiului terapeutic în primele 12 săptămâni de tratament sau după ajustarea dozei.

Boala Crohn activă, moderată până la severă

Doza recomandată este de 5 mg/kg administrată în perfuzie intravenoasă, urmată de o perfuzie suplimentară a câte 5 mg/kg la 2 săptămâni după prima perfuzie. Dacă un pacient nu prezintă răspuns terapeutic după 2 doze, nu trebuie administrat în continuare tratament cu infliximab. Datele disponibile în prezent nu susţin continuarea tratamentului cu infliximab la pacienţii care nu răspund în 6 săptămâni după perfuzia iniţială.

La pacienţii care prezintă răspuns terapeutic, strategiile alternative pentru continuarea tratamentului sunt:

Întreţinere: Perfuzii suplimentare cu 5 mg/kg la 6 săptămâni după doza iniţială, urmate de• perfuzii la fiecare 8 săptămâni sau

Readministrare: Perfuzie a câte 5 mg/kg dacă semnele şi simptomele de boală reapar (vezi mai• jos „Readministrarea” şi pct. 4.4).

Deşi datele comparative lipsesc, datele limitate de la pacienţii care au răspuns iniţial la doza de 5 mg/kg, dar la care ulterior a dispărut răspunsul, indică faptul că unii pacienţi pot prezenta din nou răspuns la creşterea dozei (vezi pct. 5.1). Continuarea tratamentului trebuie să fie atent reevaluată la pacienţii care nu prezintă nicio dovadă de beneficiu terapeutic după ajustarea dozei.

Boala Crohn activă, fistulizată

Doza recomandată este de 5 mg/kg, sub formă de perfuzie intravenoasă, urmată de perfuzii suplimentare cu 5 mg/kg, la intervale de 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie. Dacă pacientul nu prezintă răspuns terapeutic după administrarea acestor 3 doze, nu trebuie administrat în continuare tratament cu infliximab.

La pacienţii care prezintă răspuns terapeutic, strategiile alternative pentru continuarea tratamentului sunt:

• Întreţinere: Perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg la fiecare 8 săptămâni sau

• Readministrare: Perfuzie cu 5 mg/kg dacă semnele şi simptomele de boală reapar, urmată de perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg la fiecare 8 săptămâni (vezi mai jos ,,Readministrarea” şi pct. 4.4).

3 răspuns la creşterea dozei (vezi pct. 5.1). Continuarea tratamentului trebuie să fie atent reevaluată la pacienţii care nu prezintă nicio dovadă de beneficiu terapeutic după ajustarea dozei.

În boala Crohn, experienţa privind readministrarea, în cazul reapariţiei semnelor şi simptomelor de boală, este limitată, iar datele comparative referitoare la raportul beneficiu/risc al strategiilor alternative de continuare a tratamentului sunt insuficiente.

Colita ulcerativă

Datele disponibile sugerează că răspunsul clinic este obţinut, de obicei, în 14 săptămâni de tratament, adică după 3 doze. Continuarea tratamentului trebuie reevaluată cu atenţie la pacienţii care nu prezintă semne ale beneficiului terapeutic în această perioadă.

Spondilita anchilozantă

Doza recomandată este de 5 mg/kg administrată în perfuzie intravenoasă, urmată de perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg la intervale de 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie, apoi la fiecare 6 sau 8 săptămâni. Dacă pacientul nu prezintă răspuns terapeutic în 6 săptămâni (adică după administrarea a 2 doze), nu trebuie continuat tratamentul cu infliximab.

Artrita psoriazică

Psoriazis

Doza recomandată este de 5 mg/kg administrată sub formă de perfuzie intravenoasă, urmată de perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg la intervale de 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie şi apoi la fiecare 8 săptămâni. Dacă pacientul nu prezintă răspuns terapeutic după 14 săptămâni (adică după administrarea a 4 doze), nu trebuie continuat tratamentul cu infliximab.

Readministrarea în cazul bolii Crohn şi al poliartritei reumatoide

Dacă semnele şi simptomele bolii reapar, infliximab poate fi readministrat în decurs de 16 săptămâni după ultima perfuzie. În studiile clinice, reacţiile de hipersensibilitate cu debut întârziat au fost mai puţin frecvente şi au apărut după intervale libere de administrare a infliximab de mai puţin de 1 an (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Siguranţa şi eficacitatea readministrării infliximab după un interval liber de peste 16 săptămâni nu au fost stabilite. Aceasta se referă atât la pacienţii cu boală Crohn, cât şi la pacienţii cu poliartrită reumatoidă.

Readministrarea în cazul colitei ulcerative

Siguranţa şi eficacitatea readministrării, altfel decât la fiecare 8 săptămâni nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Readministrarea în cazul spondilitei anchilozante

Siguranţa şi eficacitatea readministrării, altfel decât la fiecare 6 – 8 săptămâni nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

4 Readministrarea în cazul artritei psoriazice

Siguranţa şi eficacitatea readministrării, altfel decât la fiecare 8 săptămâni nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Readministrarea în cazul psoriazisului

Experienţa limitată privind retratamentul cu o doză unică de infliximab în caz de psoriazis, după un interval de 20 săptămâni, sugerează o eficacitate scăzută şi o incidenţă crescută a reacţiilor la perfuzie, uşoare până la moderate, comparativ cu regimul iniţial de inducţie (vezi pct. 5.1).

Experienţa limitată obţinută din retratamentul pacienţilor cu un regim de administrare de re-inducţie, ca urmare a episoadelor de acutizare a bolii, sugerează o incidenţă mai mare a reacţiilor la perfuzie, inclusiv a celor grave, comparativ cu tratamentul de întreţinere de 8 săptămâni (vezi pct. 4.8)

Readministrarea în diferite indicaţii

În cazul în care tratamentul de întreţinere este întrerupt şi este necesară reînceperea tratamentului, nu este recomandată utilizarea unui regim de re-inducţie (vezi pct. 4.8). În această situaţie, tratamentul cu infliximab va fi reiniţiat sub formă de doză unică, urmată de dozele de întreţinere recomandate, descrise mai sus.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Nu s-au efectuat studii specifice cu infliximab la pacienţi vârstnici. În studiile clinice nu au fost observate diferenţe majore ale clearance-ului sau volumului de distribuţie, datorate vârstei. Nu sunt necesare ajustări ale dozei (vezi pct. 5.2). Pentru informaţii suplimentare cu privire la siguranţa utilizării infliximab la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Insuficienţă renală şi/sau hepatică:

Infliximab nu a fost studiat la aceste grupe de pacienţi. Nu se poate face nicio recomandare privind dozele (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Boala Crohn (vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani)

Doza recomandată este de 5 mg/kg administrată sub formă de perfuzie intravenoasă, urmată de două perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg, la intervale de 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie, apoi la fiecare 8 săptămâni. Datele disponibile nu susţin continuarea administrării de infliximab la copiii şi adolescenţii care nu au răspuns la tratament în primele 10 săptămâni (vezi pct. 5.1).

Pentru a menţine beneficiile clinice, unii pacienţi pot necesita un interval mai scurt între administrări, în timp ce în cazul altor pacienţi un interval mai lung între administrări poate fi suficient. Pacienţii care au avut intervalul dintre doze mai scurt de 8 săptămâni pot prezenta un risc crescut de reacţii adverse. Continuarea tratamentului cu un interval mai scurt între administrări trebuie evaluată cu atenţie la pacienţii care nu prezintă nicio dovadă de beneficiu terapeutic suplimentar după o modificare a intervalului dintre administrări.

Siguranţa şi eficacitatea infliximab la copii cu vârsta sub 6 ani cu boală Crohn nu au fost studiate. Datele farmacocinetice disponibile în prezent sunt descrise la punctul 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele la copiii cu vârstă sub 6 ani.

Colită ulcerativă (vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani)

5 Doza recomandată este de 5 mg/kg administrată sub formă de perfuzie intravenoasă urmată de perfuzii suplimentare cu doze a câte 5 mg/kg la 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie, apoi la fiecare 8 săptămâni. Datele disponibile nu susţin continuarea tratamentului cu infliximab la copiii şi adolescenţii care nu au răspuns în primele 8 săptămâni de tratament (vezi pct. 5.1).

Siguranţa şi eficacitatea infliximab la copii cu vârsta sub 6 ani cu colită ulcerativă nu au fost studiate. Datele farmacocinetice disponibile în prezent sunt descrise la punctul 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele la copiii cu vârsta sub 6 ani.

Psoriazis

Siguranţa şi eficacitatea infliximab la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani pentru indicația de psoriazis nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctul 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Artrită idiopatică juvenilă, artrită psoriazică şi spondilită anchilozantă Siguranţa şi eficacitatea infliximab la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani pentru indicații de artrită idiopatică juvenilă, artrită psoriazică şi spondilită anchilozantă nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctul 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Artrită reumatoidă juvenilă

Siguranţa şi eficacitatea infliximab la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani pentru indicația în cazul de artrită reumatoidă juvenilă nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctele 4.8 şi 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Mod de administrare:

Infliximab trebuie administrat intravenos timp de 2 ore. Toţi pacienţii cărora li s-a administrat infliximab trebuie ţinuţi sub observaţie timp de cel puţin 1-2 ore după perfuzie, pentru a se observa reacţiile adverse acute legate de perfuzie. Echipamentele pentru intervenţie de urgenţă, cum sunt adrenalina, antihistaminicele, corticosteroizii şi aparatura pentru intubare, trebuie să fie disponibile. Pacienţii pot fi trataţi anterior, de exemplu cu un antihistaminic, hidrocortizon şi/sau paracetamol şi viteza perfuziei poate fi încetinită pentru a scădea riscul de apariţie a unor reacţii adverse legate de perfuzie în special dacă acestea au apărut anterior (vezi pct. 4.4).

Scurtarea duratei de perfuzie la adulţi

La pacienţii atent selectaţi, care au tolerat cel puţin 3 perfuzii iniţiale cu infliximab cu durată de 2 ore (faza de inducţie) şi la care se administrează tratament de întreţinere, poate fi luată în considerare administrarea perfuziilor următoare într-o perioadă cu durată de până la 1 oră, dar nu mai puţin. Dacă, în asociere cu scurtarea perioadei de perfuzie, apare o reacţie legată de perfuzie, se poate lua în considerare o viteză mai mică de perfuzie pentru perfuziile ulterioare dacă tratamentul trebuie continuat. Scurtarea perioadei de perfuzie la doze > 6 mg/kg nu a fost studiată (vezi pct. 4.8).

Pentru instrucţiuni privind prepararea şi administrarea, vezi pct. 6.6.

Interacțiuni

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.
La pacienţii cu poliartrită reumatoidă, artrită psoriazică şi boală Crohn, există indicii conform cărora
utilizarea concomitentă a metotrexatului şi a altor imunomodulatoare determină diminuarea formării de
anticorpi la infliximab şi creşterea concentraţiilor plasmatice de infliximab. Cu toate acestea, rezultatele
sunt incerte datorită deficienţelor metodelor utilizate pentru analizele serice ale infliximabului şi ale
anticorpilor la infliximab.
Corticosteroizii nu par să afecteze farmacocinetica infliximabului într-o măsură relevantă din punct de
vedere clinic.
Nu se recomandă asocierea infliximab cu alte terapii biologice utilizate pentru a trata aceleaşi afecţiuni
ca infliximab, cum ar fi anakinra şi abatacept (vezi pct. 4.4).
Se recomandă ca vaccinurile cu virusuri vii să nu se administreze concomitent cu infliximab. De
asemenea, se recomandă ca vaccinurile cu germeni vii să nu fie administrate la sugari după expunerea
in utero la infliximab, pentru 12 luni după naștere. Dacă nivelurile serice de infliximab la sugar sunt
nedetectabile sau administrarea infliximab a fost limitată la primul trimestru de sarcină, administrarea
unui vaccin cu germeni vii poate fi luată în considerare la un moment anterior, dacă beneficiul clinic
pentru fiecare sugar în parte este evident (vezi pct. 4.4).
Nu este recomandată administrarea unui vaccin cu germeni vii la un sugar alăptat, în timp ce mamei i
se administrează infliximab, cu excepția cazului în care nivelurile serice de infliximab sunt
nedetectabile la sugar (vezi pct. 4.4 și 4.6).
Nu se recomandă administrarea concomitentă de agenți infecțioși terapeutici împreună cu infliximab
(vezi pct. 4.4).

Sarcină și alăptare

, sarcina şi alăptarea
Femei aflate la vârsta fertilă
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să ia în considerare folosire unei metode contraceptive adecvate
pentru a preveni apariţia sarcinii şi să continue folosirea acesteia timp de cel puţin 6 luni după ultimul
tratament cu infliximab.
14

Sarcina
Numărul moderat de cazuri de sarcină cu expunere la infliximab, incluzând aproximativ 1100 cu
expunere pe parcursul primului trimestru de sarcină, care au dus la nașteri vii, şi a căror evoluţie a fost
cunoscută, a fost obţinut prospectiv nu a indicat o creștere a ratei malformațiilor la nou-născut.
În baza unui studiu observațional desfășurat în Europa de nord, a fost observat un risc crescut (RP, IÎ
95%; valoarea p) pentru cezariană (1,50, 1,14-1,96; p = 0,0032), naștere prematură (1,48, 1,05-2,09; p
= 0,024), dimensiuni reduse comparativ cu vârsta gestaţională (2,79, 1,54-5,04; p = 0,0007) și greutate
scăzută la naștere (2,03, 1,41-2,94; p = 0,0002) la femeile expuse la infliximab în timpul sarcinii (cu
sau fără imunomodulatori/corticosteroizi, 270 sarcini), comparativ cu femeile expuse la
imunomodulatori și/sau doar corticosteroizi (6460 sarcini). Contribuția potențială a expunerii la
infliximab și/sau severitatea bolii subiacente în aceste rezultate rămâne neclară.
Datorită inhibării TNFα, administrarea de infliximab în timpul sarcinii ar putea afecta răspunsurile
imune normale la nou-născut. Într-un studiu de toxicitate asupra dezvoltării, efectuat la şoareci prin
utilizarea unui anticorp analog care inhibă selectiv activitatea funcţională a TNFα la animal, nu s-au
obţinut date privind toxicitatea maternă, embriotoxicitatea sau teratogenitatea infliximabului (vezi pct.
5.3).
Experienţa clinică disponibilă este limitată Infliximab trebuie utilizat în timpul sarcinii doar dacă este
absolut necesar.
Infliximab traversează placenta, fiind detectat în serul sugarilor până la 12 luni după naștere. În urma
expunerii in utero la, a infliximab sugarii pot avea un risc crescut pentru infecţii inclusiv infecție
diseminată gravă care poate avea evoluție letală. Administrarea vaccinurilor cu germeni vii (de 6
exemplu, vaccinul BCG) la sugarii expuși la infliximab in utero nu este recomandată timp de 12 luni
după naștere (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Dacă nivelurile serice de infliximab la sugar sunt nedetectabile sau
administrarea infliximab a fost limitată la primul trimestru de sarcină, administrarea unui vaccin cu
germeni vii poate fi luată în considerare la un moment anterior, dacă beneficiul clinic pentru fiecare
sugar în parte este evident. De asemenea, au fost raportate cazuri de agranulocitoză (vezi pct. 4.8).
Alăptarea
Datele limitate din literatura publicată indică faptul că niveluri scăzute de infliximab au fost detectate
în laptele matern în concentrații de până la 5% din nivelul seric matern. De asemenea, infliximab a fost
detectat în serul sugarului după expunerea la infliximab prin intermediul laptelui matern. În timp ce
expunerea sistemică a unui sugar alăptat este de așteptat să fie scăzută deoarece infliximab este în mare
parte degradat în tractul gastro-intestinal, nu este recomandată administrarea vaccinurilor cu germeni
vii la un sugar alăptat atunci când mamei i se administrează infliximab, cu excepția cazului în care
nivelurile serice de infliximab sunt nedetectabile la sugar. Infliximab poate fi luat în considerare pentru
utilizare în timpul alăptării.
Fertilitatea
Există date preclinice insuficiente care să permită formularea unor concluzii privind efectele
infliximabului asupra fertilităţii şi a funcţiei generale de reproducere (vezi pct. 5.3)

Insuficiență renală

Insuficienţă renală şi/sau hepatică: Infliximab nu a fost studiat la aceste grupe de pacienţi. Nu se poate face nicio recomandare privind dozele (vezi pct. 5.2).

Substanță activă: vezi toate medicamentele cu această substanță →