Fișă tehnică · Redex® 10 10 mg, comprimate filmate

Doze

Disfuncţie erectilă la bărbaţii adulţi

În general, doza recomandată este de 10 mg, administrată înainte de activitatea sexuală anticipată şi indiferent de ingestia de alimente.

La pacienţii la care tadalafil 10 mg nu produce un efect adecvat, se poate încerca administrarea a 20 mg. Medicamentul se poate administra cu cel puţin 30 minute înainte de activitatea sexuală.

Frecvenţa maximă recomandată pentru administrare este o dată pe zi.

Tadalafil 10 şi 20 mg este destinat utilizării înaintea activităţii sexuale anticipate şi nu este recomandat pentru administrare zilnică continuă.

La pacienţii care anticipează o utilizare frecventă a Redex (de exemplu cel puţin de două ori pe săptămână), în funcţie de alegerea pacientului şi decizia medicului, poate fi considerat adecvat un regim de administrare zilnică de Redex în doze mici.

La aceşti pacienţi doza recomandată este de 5 mg o dată pe zi, administrată la aproximativ acelaşi moment al zilei. În funcţie de tolerabilitatea individuală, doza poate fi scăzută la 2,5 mg pe zi. Oportunitatea regimului de administrare zilnică continuă trebuie reevaluată periodic.

Hiperplazie benignă de prostată la bărbaţii adulţi

Doza recomandată este de 5 mg, administrată aproximativ în acelaşi moment al zilei indiferent de ingestia de alimente.

Pentru bărbaţii adulţi trataţi pentru ambele afecţiuni, hiperplazie benignă de prostată şi disfuncţie erectilă, doza recomandată este de 5 mg administrată aproximativ în acelaşi moment al zilei. La pacienţii care nu pot tolera tadalafil 5 mg pentru tratamentul hiperplaziei benigne de prostată se poate considera o terapie alternativă deoarece eficacitatea tadalafil 2,5 mg în tratamentul hiperplaziei benigne de prostată nu a fost demonstrată.

Grupe speciale de pacienţi

Utilizarea la bărbaţii vârstnici

La pacienţii vârstnici nu sunt necesare ajustări ale dozei.

Bărbaţi cu insuficienţă renală

Nu sunt necesare modificări ale dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă doza maximă recomandată pentru administrare la nevoie este de 10 mg. Administrarea zilnică a tadalafil pentru tratamentul disfuncţiei erectile sau hiperplaziei benigne de prostată nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Bărbaţi cu insuficienţă hepatică

Pentru administrare la nevoie în tratamentul disfuncţiei erectile doza recomandată de Redex este de 10 mg administrată cu sau fără alimente, înainte de activitatea sexuală anticipată. Există date clinice limitate referitoare la siguranţa tadalafil la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Clasa ChildPugh C); dacă este prescris, medicul va trebui să facă o evaluare individuală atentă a raportului risc/beneficiu. Nu există informaţii referitoare la administrarea unor doze mai mari de 10 mg tadalafil la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Administrarea zilnică a tadalafil în ambele tratamente ale disfuncţiei erectile şi hiperplaziei benigne de prostată nu a fost evaluată la pacienţii cu insuficienţă hepatică; prin urmare, dacă este necesar, medicul va face o evaluare individuală atentă a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Bărbaţi cu diabet zaharat

La pacienţii diabetici nu sunt necesare ajustări ale dozelor.

Copii şi adolescenţi

Nu există date relevante pentru administrarea Redex în tratamentul disfuncţiei erectile la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare

Redex este disponibil sub formă de comprimate filmate de 5 mg, 10 mg şi 20 mg pentru administrare pe cale orală.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
S-au efectuat studii clinice privind interacţiunile cu doze de 10 mg şi/sau 20 mg tadalafil, aşa cum
este prezentat mai jos. În studiile clinice privind interacţiunile în care a fost utilizată numai doza de
10 mg tadalafil, nu pot fi complet excluse interacţiunile relevante clinic la doze mai mari.
Efectele altor substanţe asupra tadalafilului
Inhibitori ai citocromului P450
Tadalafilul este metabolizat în principal de către CYP3A4. Ketoconazolul (200 mg zilnic), un
inhibitor selectiv al CYP3A4, a crescut ASC a tadalafilului (10 mg) de 2 ori şi Cmax cu 15% faţă de
valorile ASC şi Cmax pentru tadalafilul administrat în monoterapie. Ketoconazolul (400 mg zilnic)
a crescut ASC a tadalafilului (20 mg) de 4 ori şi Cmax cu 22%. Ritonavirul, un inhibitor de protează
(200 mg de două ori pe zi), care inhibă CYP3A4, CYP2C9, CYP2C19 şi CYP2D6, a crescut ASC a
tadalafilului (20 mg) de 2 ori, fără modificarea Cmax. Deşi nu au fost studiate interacţiuni specifice,
administrarea concomitentă de alţi inhibitori de protează, cum este saquinavir, precum şi alţi
inhibitori ai CYP3A4, cum sunt eritromicina, claritromicina, itraconazolul şi sucul de grapefruit
trebuie făcută cu prudenţă, fiind de aşteptat să crească valoarea concentraţiilor plasmatice ale
tadalafilului (vezi pct. 4.4). În consecinţă, este posibil ca incidenţa reacţiilor adverse prezentate la
pct. 4.8 să crească.
Transportori
Nu se cunoaşte rolul transportorilor (de exemplu glicoproteina-P) în distribuţia tadalafilului. Astfel,
există posibilitatea interacţiunilor medicamentoase mediate prin inhibarea transportorilor.
Inductori ai citocromului P450
Un inductor al CYP3A4, rifampicina, a redus ASC a tadalafilului cu 88% faţă de valorile ASC ale
tadalafilului administrat în monoterapie (10 mg). Se poate anticipa că această expunere scăzută va
reduce eficacitatea tadalafilului; magnitudinea scăderii eficacităţii este necunoscută. De asemenea,
este de aşteptat ca administrarea concomitentă a altor inductori ai CYP3A4 cum sunt fenobarbitalul,
fenitoina şi carbamazepina, să scadă concentraţiile plasmatice ale tadalafilului.
Efectele tadalafilului asupra altor medicamente

Nitraţi
În studiile clinice, tadalafil (5 mg, 10 mg şi 20 mg) a intensificat efectele hipotensive ale nitraţilor.
De aceea, administrarea Redex la pacienţii care utilizează orice formă de nitrat organic este
contraindicată (vezi pct. 4.3). Rezultatele unui studiu clinic efectuat la 150 pacienţi la care s-au
administrat zilnic doze de 20 mg tadalafil timp de 7 zile şi 0,4 mg nitroglicerină sublingual la
momente diferite, au evidenţiat că interacţiunea celor două medicamente a persistat peste 24 ore,
dar nu a mai fost detectabilă la 48 ore după ultima doză de tadalafil. Cu toate acestea, la un pacient
la care se prescrie orice doză de Redex (2,5 mg- 20 mg) şi la care administrarea nitraţilor este
absolut necesară datorită unei afecţiuni potenţial letale, sunt necesare cel puţin 48 ore de la
administrarea ultimei doze de Redex înainte de a lua în considerare administrarea nitraţilor. În
aceste cazuri, nitraţii trebuie administraţi numai sub strictă supraveghere medicală şi cu
monitorizare hemodinamică adecvată.
Medicamente antihipertensive (inclusiv blocantele canalelor de calciu)
Administrarea concomitentă de doxazosin (4 şi 8 mg zilnic) şi tadalafil (5 mg în doză zilnică şi 20
mg ca doză unică) creşte semnificativ efectul hipotensor al acestui alfa-blocant. Acest efect durează
cel puţin douăsprezece ore şi poate fi simptomatic, incluzând sincopă. Prin urmare, această asociere
nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
În studiile de interacţiune efectuate la un număr limitat de voluntari sănătoşi, aceste efecte nu au
fost raportate la administrarea de alfuzosin sau de tamsulosin. Cu toate acestea, este necesară
prudenţă atunci când se utilizează tadalafil la pacienţii care urmează tratament cu oricare alfablocant, şi în mod special la vârstnici. Tratamentele trebuie iniţiate cu doza minimă şi ajustate
progresiv.
În studiile de farmacologie clinică s-a examinat potenţialul tadalafilului de a creşte efectele
hipotensive ale medicamentelor antihipertensive. S-au studiat clasele majore de medicamente
antihipertensive, incluzând blocantele canalelor de calciu (amlodipină), inhibitorii enzimei de
conversie a angiotensinei (ECA) (enalapril), blocantele receptorilor beta-adrenergici (metoprolol),
diureticele tiazidice (bendrofluazidă) şi blocantele receptorilor angiotensinei II (diferite tipuri şi
doze, singuri sau în asociere cu tiazide, blocante ale canalelor de calciu, blocante beta-adrenergice
şi/sau alfa-adrenergice). Tadalafilul (în doză de 10 mg, cu excepţia studiilor cu blocante ale
receptorilor angiotensinei II şi cu amlodipină, în care s-a administrat o doză de 20 mg) nu a
interacţionat semnificativ clinic cu nici una dintre aceste clase. Într-un alt studiu de farmacologie
clinică, tadalafilul (20 mg) a fost evaluat în asociere cu până la patru clase de antihipertensive. La
pacienţii care utilizau mai multe antihipertensive, modificările valorilor tensiunii arteriale
determinate în ambulator păreau a fi corelate cu gradul de control al tensiunii arteriale. În acest
sens, la pacienţii cu un control adecvat al tensiunii arteriale, scăderea tensiunii arteriale a fost
minimă, fiind similară cu cea observată la pacienţii sănătoşi. La pacienţii cu control inadecvat al
tensiunii arteriale, scăderea tensiunii arteriale a fost mai mare, aceasta nefiind însă asociată cu
simptome de hipotensiune arterială la majoritatea pacienţilor. La pacienţii care au primit
concomitent medicamente antihipertensive, tadalafil 20 mg poate să inducă o scădere a tensiunii
arteriale, care în general (cu excepţia blocantelor alfa-adrenergice - vezi mai sus), este minoră şi
puţin probabil relevantă clinic.
Analiza datelor unui studiu clinic de fază 3 nu a evidenţiat nicio diferenţă a evenimentelor adverse
la pacienţii care au utilizat tadalafil cu sau fără medicaţie antihipertensivă. Cu toate acestea,
pacienţii trebuie să primească recomandările clinice corespunzătoare cu privire la o posibilă scădere
a tensiunii arteriale atunci când sunt trataţi cu medicamente antihipertensive.
Riociguat
Studiile preclinice au arătat un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale în cazul
administrării concomitente de inhibitori ai PDE5 cu riociguat. În cadrul studiilor clinice, riociguat a
determinat o creştere a efectelor hipotensoare ale inhibitorilor de PDE5. În cadrul populaţiei

studiate nu s-a evidenţiat niciun efect favorabil clinic al acestei administrări concomitente.
Administrarea concomitentă de riociguat cu inhibitori ai PDE5, inclusiv tadalafil, este
contraindicată (vezi pct. 4.3).
Inhibitori de 5 alfa-reductază
Într-un studiu clinic care a comparat tadalafil 5 mg administrat concomitent cu finasteridă 5 mg cu
placebo plus finasteridă 5 mg în ameliorarea simptomelor HBP nu au fost identificate reacţii
adverse noi. Cu toate acestea, deoarece nu a fost efectuat un studiu formal de interacţiune
medicament-medicament care să evalueze efectele tadalafilului cu inhibitorii 5 alfa-reductază (5IAR) este necesară prudenţă la administrarea concomitentă de tadalafil cu 5-IAR.
Substraturi ale CYP1A2 (de exemplu, teofilina)
Când tadalafil 10 mg a fost administrat cu teofilină (inhibitor neselectiv al fosfodiesterazei) într–un
studiu de farmacologie clinică, nu s-a evidenţiat nici o interacţiune farmacocinetică. Singurul efect
farmacodinamic a fost o mică creştere a frecvenţei cardiace (3,5 bpm). Cu toate că acest efect este
minor şi nu a avut o semnificaţie clinică în acest studiu, el trebuie luat în considerare în cazul
administrării concomitente a acestor medicamente.
Etinilestradiol şi terbutalină
S-a demonstrat că tadalafil determină o creştere a biodisponibilităţii orale a etinilestradiolului; o
creştere similară poate fi aşteptată şi la administrarea orală a terbutalinei, cu toate că urmările
clinice ale acestui fapt sunt incerte.
Alcool etilic
Concentraţiile alcoolului etilic (media alcoolemiilor maxime 0,08%) nu au fost afectate în cazul
administrării concomitente de tadalafil (10 mg sau 20 mg). În plus, nu s-au constatat modificări ale
concentraţiei plasmatice a tadalafilului la 3 ore după administrarea concomitentă de alcool etilic.
Alcoolul etilic a fost administrat într-un mod care să crească la maximum viteza absorbţiei digestive
(repaus alimentar nocturn şi încă 2 ore după administrarea alcoolului etilic). Tadalafil (20 mg) nu a
crescut valoarea medie a scăderilor tensiunii arteriale determinate de alcoolul etilic (0,7 g/kg sau
aproximativ 180 ml alcool 40% [vodcă] pentru un bărbat de 80 kg) dar, la unii subiecţi, s-au
observat ameţeală în ortostatism şi hipotensiune arterială ortostatică. Când tadalafil a fost
administrat cu doze mai mici de alcool (0,6 g/kg) nu s-a observat hipotensiune arterială, iar
ameţeala a apărut cu o frecvenţă similară cazurilor în care s-a administrat doar alcool etilic. Efectul
alcoolului etilic asupra funcţiei cognitive nu a fost crescut de tadalafil (10 mg).
Medicamente metabolizate de izoenzimele citocromului P450
Nu este de aşteptat ca tadalafil să determine inhibiţia sau inducţia semnificativă clinic a clearanceului medicamentelor metabolizate de izoenzimele CYP450. Studiile au confirmat că tadalafil nu
inhibă sau induce izoenzimele CYP450, incluzând CYP3A4, CYP1A2, CYP2D6, CYP2E1,
CYP2C9 şi CYP2C19.
Substraturi ale CYP2C9 (de exemplu, R-warfarina)
Tadalafil (10 mg şi 20 mg) nu a avut efect semnificativ clinic asupra expunerii (ASC) la Swarfarină sau R-warfarină (substrat CYP2C9) şi nici nu a afectat modificările timpului de
protrombină induse de către warfarină.
Acid acetilsalicilic
Tadalafil (10 mg şi 20 mg) nu a potenţat creşterea timpului de sângerare determinată de acidul
acetilsalicilic.
Medicamente antidiabetice

Nu s-au efectuat studii specifice de interacţiune cu medicamente antidiabeticele.

, sarcina şi alăptarea
Redex nu este indicat să fie utilizat de către femei. Sarcina
Există informaţii limitate referitoare la utilizarea tadalafil la femeile însărcinate. Studiile la animale
nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrio-fetale,
parturiţiei sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Ca o măsură de precauţie, este de preferat să se
evite utilizarea Redex în cursul sarcinii.
Alăptarea
Datele farmacodinamice/toxicologice disponibile la animale au demonstrat excreţia tadalafilului în
lapte. Riscul asupra sugarului nu poate fi exclus. Redex nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
La câini au fost observate efecte care puteau să indice afectarea fertilităţii. Două studii clinice
realizate ulterior sugerează că acest efect este puţin probabil la om, deşi la unii bărbaţi a fost
observată reducerea concentraţiei spermei (vezi pct. 5.1 şi 5.3).