Fișă tehnică · Ranexa® 1000 1000 mg, comprimate cu eliberare prelungită

Doze

Ranexa este disponibil sub formă de comprimate cu eliberare prelungită de 500 mg şi 1000 mg.

Adulţi: doza iniţială recomandată de Ranexa este de 500 mg de două ori pe zi. După 2–4 săptămâni doza poate fi crescută, în funcţie de răspunsul pacientului, la o doză maximă recomandată de 1000 mg de două ori pe zi (vezi pct. 5.1).

Dacă un pacient prezintă evenimente adverse legate de tratament (de exemplu ameţeală, greaţă sau vărsături), poate fi necesară scăderea dozei de Ranexa la 500 mg de două ori pe zi. Dacă simptomele nu se rezolvă după reducerea dozei, tratamentul trebuie întrerupt.

Tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A4 şi inhibitori ai glicoproteinei P (gp-P) Se recomandă stabilirea atentă a dozei la pacienţii trataţi cu inhibitori moderaţi ai CYP3A4 (de exemplu: diltiazem, fluconazol, eritromicină) sau inhibitori ai gp-P (de exemplu: verapamil, ciclosporină) (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Administrarea concomitentă de inhibitori potenţi ai CYP3A4 este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.5).

1

Insuficienţă renală

Se recomandă stabilirea atentă a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la medie (clearance al creatininei 30–80 ml/min) (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.2). Ranexa este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <30 ml/min) (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică

Se recomandă stabilirea atentă a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Ranexa este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Vârstnici

Stabilirea dozei trebuie făcută cu atenţie la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4). Aceştia pot prezenta o expunere crescută la ranolazină datorită reducerii funcţiei renale legate de vârstă (vezi pct. 5.2). Incidenţa evenimentelor adverse a fost mai mare la vârstnici (vezi pct. 4.8).

Greutate corporală scăzută

Incidenţa evenimentelor adverse a fost mai mare la pacienţii cu greutate scăzută (≤ 60 kg). Stabilirea dozei trebuie făcută cu atenţie la pacienţii cu greutate scăzută (vezi pct. 4.4, 4.8, şi 5.2).

Insuficienţa cardiacă congestivă (ICC)

Stabilirea dozei trebuie făcută cu atenţie la pacienţii cu ICC moderată până la severă (NYHA Clasa III–IV) (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Ranexa la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt date disponibile.

Mod de administrare

Comprimatele de Ranexa trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie sparte, rupte sau mestecate. Pot fi luate cu sau fără mâncare.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale altor medicamente asupra ranolazinei
Inhibitori ai CYP3A4 sau ai gp-P
Ranolazina este un substrat al citocromului CYP3A4. Inhibitorii CYP3A4 cresc concentraţia
plasmatică de ranolazină. De asemenea, potenţialul apariţiei evenimentelor adverse în funcţie de
doză (de exemplu: greaţă, ameţeală) poate creşte odată cu creşterea concentraţiilor plasmatice.
Tratamentul concomitent cu ketoconazol 200 mg de două ori pe zi a condus la creşterea ASC a
ranolazinei de 3,0– până la de 3,9 ori în timpul tratamentului cu ranolazină. Este contraindicată
asocierea ranolazinei cu inhibitori potenţi ai CYP3A4 (de exemplu: itraconazol, ketoconazol,
voriconazol, posaconazol, inhibitori de protează HIV, claritromicină, telitromicină, nefazodonă)
(vezi pct. 4.3). Sucul de grepfrut este, de asemenea, un inhibitor potent al CYP3A4.
Diltiazem (180 până la 360 mg o dată pe zi), un inhibitor potent moderat al CYP3A4, produce
creşteri dependente de doză ale concentraţiei medii constante a ranolazinei de 1,5 până la 2,4 ori. Se
recomandă o stabilire atentă a dozei de Ranexa la pacienţii trataţi cu diltiazem şi alţi inhibitori
moderat potenţi ai CYP3A4 (de exemplu: eritromicină, fluconazol). Este posibil să fie necesară
reducerea dozei de Ranexa (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Ranolazina este un substrat pentru gp-P. Inhibitorii gp-P (de exemplu: ciclosporină, verapamil) cresc
concentraţiile plasmatice de ranolazină. Verapamil (120 mg de trei ori pe zi) creşte concentraţia
constantă de ranolazină de 2,2 ori. Se recomandă o stabilire atentă a dozei de Ranexa la pacienţii
trataţi cu inhibitori ai gp-P. Este posibil să fie necesară reducerea dozei de Ranexa (vezi pct. 4.2 şi
4.4).
Inductori ai CYP3A4
Rifampicina (600 mg o dată pe zi) scade concentraţia constantă de ranolazină cu aproximativ 95%.
Trebuie evitată iniţierea tratamentului cu Ranexa în timpul administrării inductorilor CYP3A4 (de
exemplu: rifampicină, fenitoină, fenobarbital, carbamazepină, sunătoare) (vezi pct. 4.4).
Inhibitori ai CYP2D6
Ranolazina este metabolizată parţial de către CYP2D6; prin urmare, inhibitorii acestei enzime pot
creşte concentraţiile plasmatice de ranolazină. Inhibitorul potent al CYP2D6, paroxetina, în doză de
20 mg o dată pe zi, a crescut concentraţia plasmatică constantă de ranolazină în doză de 1000 mg de
două ori pe zi în medie de 1,2 ori. Nu este necesară nici o ajustare a dozei. La o doză de 500 mg de

două ori pe zi, administrarea concomitentă a unui inhibitor potent al CYP2D6 poate avea drept
rezultat o creştere a ASC a ranolazinei de aproximativ 62%.
Efectele ranolazinei asupra altor medicamente
Ranolazina este un inhibitor moderat-potent al gp-P şi un inhibitor slab al CYP3A4, putând creşte
concentraţia plasmatică substratelor gp-P sau CYP3A4. Distribuţia tisulară a medicamentelor
transportate de gp-P poate fi crescută.
Deoarece RANEXA poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a medicamentelor ce
reprezintă substraturi sensibile ale CYP3A4 (de exemplu, simvastatina, lovastatina) şi a
medicamentelor ce reprezintă substraturi CYP3A4 şi cu indice terapeutic mic (de exemplu
ciclosporina, tacrolimus, sirolimus, everolimus) poate fi necesară ajustarea dozelor din aceste
medicamente. Datele disponibile sugerează că ranolazina este un inhibitor slab al CYP2D6. Ranexa
750 mg de două ori pe zi creşte concentraţia plasmatică de metoprolol de 1,8 ori. Ca urmare,
expunerea la metoprolol sau alte substrate ale CYP2D6 (de exemplu, propafenona şi flecainida sau,
la mai puţin extinsele antidepresive triciclice şi antipsihotice) poate fi crescută în timpul
administrării concomitente cu Ranexa şi pot fi necesare doze mai mici din aceste medicamente.
Nu a fost evaluat potenţialul inhibării CYP2B6. Se recomandă precauţie în cursul administrării
concomitente cu substrate ale CYP2B6 (de exemplu: bupropionă, efavirenz, ciclofosfamidă).
Digoxină
S-a raportat o creştere a concentraţiei plasmatice de digoxină în medie de 1,5 ori când se
administrează concomitent Ranexa şi digoxină. De aceea, concentraţia plasmatică a digoxinei trebuie
monitorizată de la iniţierea până la terminarea tratamentului cu Ranexa.
Simvastatină
Metabolizarea şi clearance-ul simvastatinei sunt dependente în mare măsură de CYP3A4. Ranexa
1000 mg de două ori pe zi creşte concentraţia plasmatică a simvastatin lactonei, a acidului
simvastatinic de aproximativ 2 ori. Rabdomioliza a fost asociată cu doze mari de simvastatină şi
cazuri de rabdomioliză au fost observate în experienţa de după punerea pe piaţă la pacienţii cărora li
s-au administrat Ranexa şi simvastatină. Trebuie limitată doza de simvastatină la 20 mg o dată pe zi
la pacienţii la care se administrează Ranexa în orice doză.
Atorvastatina Ranexa 1000 mg de două ori pe zi a crescut Cmax şi ASC ale atorvastatinei 80 mg, o
dată pe zi, de 1,4 şi respectiv, 1,3 ori şi a modificat Cmax şi ASC ale metaboliilor atorvastatinei în
proporţie de mai puin de 35%. Limitarea dozei de atorvastatină şi o monitorizare clinică adecvată pot
fi luate în considerare atunci când se administrează Ranexa.
Limitarea dozei altor statine, metabolizate de către CYP3A4 (de exemplu lovastatină), poate fi luată
în considerare atunci când se administrează Ranexa.
Tacrolimus, ciclosporina, sirolimus, everolimus
Creşterea concentraţiei plasmatice a tacrolimus, un substrat al CYP3A4 a fost observată la pacienţi
după administrarea ranolazinei. În cazul coadministrării Ranexa cu tacrolimus se recomandă
monitorizarea concentraţiilor plasmatice de tacrolimus şi ajustarea corespunzătoare a dozei de

tacrolimus. Acest lucru este recomandat şi pentru alte medicamente ce reprezintă substraturi ale
CYP3A4 şi au un indice terapeutic mic (de exemplu ciclosporina, sirolimus, everolimus).
Medicamente transportate de cationi organici Transporter-2 (OCT2) Expunerea plasmatică de
metformin (1000 mg de două ori pe zi) a crescut de 1,4 şi 1,8 ori la subiecii cu diabet zaharat tip 2 în
cazul administrării concomitente cu
Ranexa 500 mg şi respectiv, 1000 mg de două ori pe zi. Expunerea altor substraturi OCT2, incluzând
dar fără a se limita la pindolol şi vareniclină, poate fi redusă în mod similar.
Există un risc teoretic ca tratamentul concomitent cu ranolazină şi alte medicamente să prelungească
intervalul QTc, să dea naştere unei interacţiuni farmacodinamice şi să crească riscul posibil de
aritmii ventriculare. Exemple de astfel de medicamente includ anumite antihistaminice (de exemplu:
terfenadina, astemizolul, mizolastina), anumite antiaritmice (de exemplu: chinidina, disopiramida,
procainamida), eritromicina şi antidepresivele triciclice (de exemplu: imipramina, doxepina,
amitriptilina).

Sarcina și alăptarea
Sarcina
Nu trebuie să luaţi Ranexa dacă sunteţi gravidă, cu excepţia cazului în care medicul va sfătuit să o
faceţi.
Alăptarea
Nu trebuie să luaţi Ranexa dacă alăptaţi. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări
în cazul în care alăptaţi.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.