Fișă tehnică · Prosinus® 600 mg/12,2 mg, pulbere pentru soluţie orală
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: N02BE51
- Forma farmaceutică: pulbere pentru soluţie orală
- Concentrație: 600 mg/12,2 mg
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze
Adulţi (inclusiv vârstnici) şi copii de 12 ani și peste
Se recomandă administrarea conținutului unui plic la fiecare 4-6 ore. Nu trebuie administrate mai mult de 5 plicuri în 24 de ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depășească 4000 mg de paracetamol şi 60 mg clorhidrat de fenilefrină. Medicamentul nu trebuie utilizat mai mult de 3 zile, fără recomandarea medicului.
Mod de administrare
Conținutul unui plic se dizolvă într-o cană cu apă fierbinte (aproximativ 250 ml) și se bea când ajunge la o temperatură optimă.
Grupe speciale de pacienți
Copii:
Medicamentele pentru răceală și gripă care conțin clorhidrat de fenilefrină nu se recomandă pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani fără recomandarea medicului.
1
Insuficiența hepatică
La pacienții cu insuficiență a funcției hepatice sau sindrom Gilbert, doza trebuie scăzută sau intervalul dintre doze trebuie prelungit.
Insuficiență renală
In cazul insuficienței renale severe (clearance-ul creatininei < 10 ml/min) intervalul dintre doze trebuie să fie de cel puțin 8 ore.
Vârstnici:
Nu există indicații pentru care doza să fie modificată la persoanele vârstnice.
Se recomandă supraveghere medicală în cazul în care simptomele nu se ameliorează sau se agravează după 3 zile de tratament cu Prosinus pulbere pentru soluție orală.
Interacțiuni
cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Paracetamol
Medicamentele care acționează asupra enzimelor hepatice microzomale, precum alcool etilic,
barbiturice, anticonvulsivante cum sunt fenitoină, fenobarbital, metilfenobarbital și primidonă,
rifampicină, inhibitorii de monoaminooxidază și antidepresivele triciclice pot crește hepatotoxicitatea
paracetamolului, în special după supradozare.
Viteza de absorbție a paracetamolului poate fi scăzută de medicamente anticolinergice (de exemplu
glicopironium, propantelină) și crescută de metoclopramidă sau domperidonă și absorbția redusă de
colestiramină.
Izoniazida reduce clearance-ul paracetamolului cu posibila potențare a acțiunilor și/sau a toxicității,
prin inhibarea metabolismului acestuia la nivel hepatic. Efectul anticoagulant al warfarinei și a altor
medicamente cumarinice poate fi accentuat prin utilizare zilnică prelungită a paracetamolului cu risc
crescut de hemoragie; dozele ocazionale nu au efect semnificativ. Probenecid reduce clearance-ul
paracetamolului prin inhibarea conjugării cu acidul glucuronic.
Utilizarea regulată a paracetamolului reduce metabolismul zidovudinei (risc crescut pentru
neutropenie).
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al cloramfenicol poate fi prelungit de paracetamol.
Fenilefrină
Fenilefrina poate interacționa cu alte simpatomimetice, vasodilatatoare, alfa- și beta-blocanți sau alte
antihipertensive (incluzând guanetidina).
Efectul vasopresor al fenilefrinei poate fi potențat de digoxină, inhibitori MAO, antidepresive triciclice
cum sunt amitriptilina, amoxapina, clomipramina, desipramina sau doxepina sau tetraciclice cum sunt
maprotilina; antidepresive cum sunt fenelzina, acid izocarboxilic, nialamida, tranilcipromina,
moclobemida; medicamente pentru boala Parkinson cum sunt selegilina și altele cum este
furazolidonul.
Este contraindicat la pacienții care utilizează în mod curent sau la care a fost întrerupt de 2 săptămâni
tratamentul cu inhibitori de monoaminoxidază.
Copii și adolescenți
Este de așteptat ca frecvența, tipul și severitatea interacțiunilor la copiii cu vârsta peste 12 ani să fie
similare cu cele de la adulți.
Sarcină și alăptare
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Prosinus pulbere pentru soluție orală nu este recomandat pe parcursul sarcinii sau alăptării cu excepția
cazurilor în care medicul consideră acest lucru strict necesar.