Fișă tehnică · Polytenza 10 mg/10 mg/25 mg, capsule

Doze

Doza zilnică recomandată este de o capsulă din concentrația stabilită pe zi.

Polytenza poate fi administrată înainte, în timpul sau după masă întrucât consumul de alimente nu influențează biodisponibilitatea substanțelor active din produsul medicamentos (vezi pct. 5.2). Combinaţia în doză fixă nu este recomandată pentru iniţierea tratamentului hipertensiunii arteriale. La pacienții tratați concomitent cu ramipril, amlodipină și un diuretic poate să se dezvolte hipotensiune simptomatică.

În cazul în care este necesară ajustarea dozelor, aceasta trebuie făcută prin administrarea fiecărui component separat, după stabilirea dozelor optime se poate trece la administrarea unei noi combinaţii fixe.

Grupe speciale de pacienți

Pacienți tratați cu diuretice

Pacienților tratați cu diuretice este recomandată precauție deoarece, după administrare poate apărea hipovolemie și/sau depleție salină. În timpul tratamentului trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţia plasmatică de potasiu.

Pacienți cu insuficiență hepatică (vezi pct. 5.2)

La pacienții cu insuficiență hepatică poate fi inițiat tratamentul doar sub supraveghere medicală, iar doza maximă este de Polytenza 2,5 mg/5 mg/12,5 mg.

Nu trebuie administrată Polytenza în alte concentrații pacienților cu insuficiență hepatică deoarece conțin doze de ramipril mai mari decât cele maximal admisibile în această patologie.

Pacienți cu insuficiență renală

Pentru stabilirea dozei optime iniţiale şi de întreţinere la pacienţii cu insuficienţă renală, aceasta trebuie stabilită individual, prin ajustarea separată a dozelor de ramipril, amlodipină și hidroclorotiazidă.

Doza zilnică de Polytenza la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie stabilită în funcţie de clearanceul creatininei.

- Dacă clearance-ul creatininei este ≥ 60 ml/min, doza zilnică maximă este Polytenza 10 mg/10 mg/25 mg.

- Dacă clearance-ul creatininei este între 30-60 ml/min, doza zilnică maximă este Polytenza 5 mg/10 mg/25 mg.

- Polytenza este contraindicată pacienților cu insuficiență renală severă (rata de filtrare m2)glomerulară (RFG) < 30 ml/min/1.73 (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2).

- Pacienții hemodializați doza zilnică maximă este Polytenza 5 mg/10 mg/25 mg; medicamentul trebuie administrat la câteva ore după ședința de hemodializă.

În timpul tratamentului cu Polytenza trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţia plasmatică de potasiu. În cazul deteriorării funcţiei renale, administrarea Polytenza trebuie întreruptă, iar componentele trebuie administrate separat, în doze corespunzătoare.

Vârstnici

La pacienții vârstnici se recomandă precauție și monitorizarea mai frecventă a tensiunii arteriale, îndeosebi când sunt administrate doze maxime 10 mg/10 mg/25 mg, din cauza reacțiilor adverse care pot să apară, mai ales la pacienții foarte vârstnici și la cei debilitați (slăbiți).

Copii și adolescenți

Din cauza datelor insuficiente cu privire la siguranță și eficacitate, Polytenza nu este recomandată pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Mod de administrare

Administrare orală.

Capsulele se vor administra o singură dată pe zi, în acelaşi moment al zilei, independent de luarea mesei. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate. Nu trebuie administrate cu suc de grepfrut.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu există studii separate de interacțiune ale Polytenza cu alte medicamente. Prin urmare, în această
secțiune se regăsește informație privind interacțiunea cunoscută a fiecărei substanțe active incluse în
Polytenza cu alte medicamente.
Trebuie să se ia în considerare faptul că Polytenza poate crește efectul hipotensiv al altor agenți
antihipertensivi (de exemplu, diuretice).
Blocarea dublă SRAA, BRA, inhibitori ECA sau aliskiren
S-a demonstrat în studiile clinice că blocarea dublă a SRAA prin utilizarea combinată de ECA,
blocante ale receptorilor angiotensinei II sau aliskiren este asociată cu o incidență mai mare a
evenimentelor adverse, cum ar fi hipotensiunea arterială, hiperkalemia și reducerea funcției renale
(inclusiv insuficiență renală acută) comparativ cu monoterapia cu un medicament care acționează
asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.1).
Administrări concomitente contraindicate
Referitor la ramipril
Membrane de flux înalt pentru dializă sau hemofiltrare
Tratamentele extracorporale care presupun contactul sângelui cu suprafeţe încărcate electronegativ,
cum este dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane de flux înalt (de exemplu, membrane din
poliacrilonitril) şi afereza lipoproteinelor cu densitate scăzută cu dextransulfat, din cauza riscului
crescut de reacţii anafilactoide severe (vezi pct. 4.3). Dacă un astfel de tratament este absolut
necesar se poate lua în considerare utilizarea unei membrane de dializă de alt tip sau administrarea
unei alte clase de medicamente antihipertensive.
Sacubitril/valsartan
Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată din
cauza creșterii riscului de apariție a angioedemului (vezi pct. 4.3 și 4.4). Tratamentul cu ramipril nu
trebuie inițiat decât după 36 ore după administrarea ultimei doze de sacubitril/valsartan.
Sacubitril/valsartan nu trebuie administrat decât după 36 ore de la ultima doză de Polytenza.
Referitor la amlodipină
Grepfrut sau suc de grepfrut
Nu se recomandă administrarea amlodipinei cu grepfrut sau suc de grepfrut, deoarece la unii
pacienţi biodisponibilitatea poate fi crescută, determinând creşterea efectelor de scădere a tensiunii
arteriale.
Precauţii la utilizare
Referitor la ramipril și hidroclorotiazădă
Săruri de litiu
Excreția litiului poate fi redusă de inhibitorii ECA și diureticele tiazidice, în consecință crește și
toxicitatea litiului. De aceea, administrarea concomitentă a combinaţiei de ramipril şi
hidroclorotiazidă cu litiu nu este recomandată. La administrarea concomitentă se recomandă
monitorizarea concentrației plasmatice de litiu.
Referitor la ramipril
Medicamente antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) şi acid acetilsalicilic
Trebuie anticipată reducerea efectului antihipertensiv al ramiprilului. În plus, tratamentul
concomitent cu inhibitori ECA şi AINS poate determina creşterea riscului de deteriorare a funcţiei
renale şi de creştere a kaliemiei.

Săruri de potasiu, heparină, diuretice care economisesc potasiul și alte substanțe care cresc
concentrația plasmatică a potasiului (inclusiv antagonişti ai angiotensinei II, trimetoprim, sau
asocierea lui cu sulfametoxazol, tacrolimus, ciclosporină)
Se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de potasiu, deoarece poate apărea
hiperkalemie.
Medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice) şi alte substanţe care pot scădea tensiunea
arterială (de exemplu nitraţii, antidepresivele triciclice, anestezicele, administrarea de alcool etilic,
baclofen, alfuzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin)
Trebuie anticipat potenţialul risc de agravare a hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.2 pentru
diuretice).
Simpatomimetice vasopresoare şi alte substanţe (de exemplu isoproterenolul, dubutamina,
dopamina, adrenalina)
Pot reduce efectul antihipertensiv al ramiprilului. Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale.
Alopurinol, imunosupresoare, corticosteroizi, procainamidă, citostatice şi alte substanţe care
pot modifica numărul celulelor sanguine
Crește probabilitate reacţiilor adverse hematologice (vezi pct. 4.4).
Medicamente antidiabetice, inclusiv insulina
Pot să apară reacții de hipoglicemie. Se recomandă monitorizarea strictă a glicemiei.
Inhibitori mTOR sau inhibitorii dipeptidil-peptidazei-4 (DPP-4)
Este posibil un risc crescut de angioedem la pacienţii care utilizează concomitent inhibitorii mTOR
(de exemplu, temsirolimus, everolimus, sirolimus) sau vildagliptin. Se recomandă precauție la
inițierea tratamentului (vezi pct. 4.4).
Inhibitori ai neprilisinului (NEP)
Utilizarea de inhibitori ECA concomitent cu inhibitori ai neprilisinului poate crește riscul apariției
angioedemului (de exemplu, racecadotril) (vezi pct. 4.4).
Referitor la amlodipină
Inhibitori ai CYP3A4 (inihibitori de protează, antifungice cu structură azolică, macrolide (cum sunt
eritromicina sau claritromicina), verapamil sau diltiazem)
Administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori puternici sau moderaţi ai CYP3A4 poate
determina creşterea uşoară până la semnificativă a expunerii la amlodipină. Semnificaţia clinică a
acestor variaţii ale farmacocineticii poate fi mai pronunţată la pacienţii vârstnici. Astfel, pot fi
necesare monitorizarea clinică şi ajustarea dozelor.
Inductori ai CYP3A4 (de exemplu rifampicină, sunătoare (Hypericum perforatum))
Administrarea concomitentă a inductorilor CYP3A4 poate determina concentraţii plasmatice
scăzute ale amlodipinei. Trebuie ajustată doza și monitorizată tensiunea arterială atât în timpul, cât
și după tratamentul concomitent, în special cu inductori puternici ai CYP3A4.
Dantrolen (perfuzie)
La animale, după administrarea de verapamil şi administrarea intravenoasă de dantrolen, s-au
observat cazuri de fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular, în asociere cu hiperkalemie.
Din cauza riscului de hiperkalemie, la pacienţi cu predispoziţie pentru hipertermie malignă şi în
abordarea terapeutică a hipertermiei maligne, se recomandă evitarea administrării concomitente de
blocante ale canalelor de calciu, cum este amlodipina.

Simvastatină
Administrarea concomitentă a unor doze repetate de amlodipină 10 mg cu doza de simvastatină 80
mg a determinat o creştere cu 77% a expunerii la simvastatină, comparativ cu administrarea
simvastatinei în monoterapie. La pacienţii trataţi concomitent cu amlodipină, trebuie limitată doza
de simvastatină la 20 mg pe zi.
Ciclosporină
Nu au fost efectuate studii privind interacţiunea medicamentoasă dintre ciclosporină şi amlodipină
la voluntari sănătoşi sau la alte populaţii, cu excepţia pacienţilor cu transplant renal, la care au fost
observate creşteri variabile ale concentraţiei plasmatice a ciclosporinei (în medie 0% - 40%).
Trebuie luată în considerare monitorizarea concentraţiilor plasmatice de ciclosporină la pacienţii cu
transplant renal trataţi cu amlodipină, şi dacă este necesară, reducerea dozei de ciclosporină.
Tacrolimus
Există un risc crescut de apariţie a concentraţiilor plasmatice crescute de tacrolimus când acesta este
administrat concomitent cu amlodipina, însă mecanismul farmacocinetic a acestei interacțiuni nu
este pe deplin studiat. Pentru a evita toxicitatea indusă de tacrolimus, administrarea de amlodipină
la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentraţiilor plasmatice de tacrolimus şi
ajustarea dozei de tacrolimus, atunci când este cazul.
Inhibitorii mTOR (ținta rapamicinei la mamifere)
Inhibitorii mTOR, cum ar fi sirolimus, temsirolimus și everolimus, sunt substraturi ale CYP3A.
Amlodipina este un inhibitor slab al CYP3A. Dacă inhibitorii mTOR sunt utilizați concomitent,
amlodipina poate crește efectul acestor inhibitori.
Referitor la hidroclorotiazidă
Medicamente care pot provoca hipokalemie
Hipokalemia este un factor predispozant pentru apariția tulburărilor de ritm cardiac (în special
torsada vârfurilor) și pentru creșterea toxicității unor medicamente precum digoxina. Prin urmare,
medicamentele care pot provoca hipokalemie sunt implicate într-un număr mare de interacțiuni.
Acestea includ diureticele care elimină potasiul, singure sau în asociere, laxativele stimulante,
glucocorticoizii, tetracosactida și amfotericina B (pentru administrare intravenoasă).
Medicamente care pot provoca hiponatremie
Unele medicamente mai des provoacă hiponatremie. Astfel de medicamente sunt diureticele, de
exemplu, desmopresina, antidepresivele, inhibitorii recaptării serotoninei, carbamazepina și
oxcarbazepina. Combinația acestor medicamente crește riscul hiperkalemiei.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi acid acetilsalicilic
Insuficiență renală acută la pacienții în grupul de risc (vârstnici și/sau deshidratați) datorită scăderii
filtrării glomerulare (inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare de către medicamentele
antiinflamatoare nesteroidiene). În plus, scade efectul antihipertensiv. La începutul tratamentului,
pacientul trebuie hidratat și funcția renală trebuie monitorizată.
Medicamente antidiabetice, inclusiv insulina
Pot să apară reacţii de hiperglicemie. Hidroclorotiazida poate atenua efectul medicamentelor
antidiabetice. De aceea, se recomandă monitorizarea strictă a concentraţiei plasmatice a glucozei în
faza iniţială a administrării concomitente.
Anticoagulante orale
Efectul anticoagulant poate fi scăzut de administrarea concomitentă cu hidroclorotiazida.

Substanțe active care determină prelungirea intervalului QT și medicamente antiaritmice care
determină tahicardie ventriculară de tip torsada vârfurilor (amiodaronă, amisulpridă, arseniu,
artenimol, clorochină, clorpromazină, citalopram, ciamemazină, difenil, disopiramidă, dofetilidă,
dolasetron, domperidonă, dronedaronă, droperidol, eritromicină, escitalopram, flupenthixol,
flufenazină, halofantrină, haloperidol, hidrochinidină, hidroxizină, ibutilidă, levofloxacină,
levomepromazină, lumefantrină, mequitazină, metadonă, misolastină, moxifloxacină, pentamidină,
pimozidă, pipamperonă, piperaquină, pipotiazină, prucalopridă, chinidină, sotalol, spiramicină,
sulpiridă, sultopridă, tiapridă, toremifenă, vandetanib, vincamină, zuclopentixol).
Dezechilibru electrolitic (cum sunt hipokalemia, hipomagnezemia), poate crește efectele aritmice,
inclusiv tahicardia de piruetă, sau pot reduce efectul antiaritmic. Înainte de utilizare trebuie
monitorizate nivelurile serice de potasiu, trebuie efectuată monitorizarea clinică, electrolitică și
ECG.
Preparate digitalice
Hipokalemia crește efectele toxice ale digitalicelor. Hipokalemia trebuie corectată precoce și trebuie
monitorizată starea clinică a pacientului, nivelul electroliților și ECG.
Diureticele care economisesc potasiul (separat sau în combinație)
Combinația diureticelor care economisesc potasiul, care este utilă pentru unii pacienți, nu exclude
apariția hiperkalemiei, mai ales în caz de insuficiență renală, diabet și hiperkalemie. Trebuie
monitorizate nivelurile serice de potasiu, ECG, și dacă este necesar, de revizuit planul
tratamentului.
Săruri de calciu şi substanţe care cresc concentraţia plasmatică de calciu
Se anticipează creşterea concentraţiei plasmatice de calciu în cazul administrării concomitente cu
hidroclorotiazida; de aceea este necesară monitorizarea strictă a concentraţiei plasmatice de calciu.
Medicamente care pot provoca hipotensiunea ortostatică
Medicamentele antihipertensive pot provoca hipotensiune ortostatică. Acest lucru se referă la
nitrați, inhibitori a fosfodiesterazei de tip 5, alfa-blocantele, precum și medicamente destinate
utilizării în urologie (alfuzosin, doxazosin, prazosin, silodosin, tamsulosin și terazosin),
antidepresive triciclice și fenotiazine neuroleptice, agoniști ai dopaminei, metildopa, baclofen,
amifostină.
Carbamazepina
Risc de hiponatremie, din cauza efectului aditiv cu hidroclorotiazida. Se recomandă monitorizarea
stării clinice și a valorilor de laborator.
Sechestranți ai acizilor biliari - rășini schimbătoare de ioni precum colestiramina
Sechestranții acizilor biliari leagă diureticele tiazidice în intestin și afectează absorbția
gastrointestinală cu 43-85%. Administrarea de tiazidă la 4 ore după sechestrantul de acizi biliari a
redus absorbția hidroclorotiazidei cu 30-35%. Hidroclorotiazida se administrează cu 2-4 ore înainte
sau cu 6 ore după administrarea sechestrantului de acizi biliari. Trebuie respectată secvența de
administrare. Tensiunea arterială trebuie monitorizată și, dacă este necesar, trebuie crescută doza de
hidroclorotiazidă.
Agenți de contrast care conțin iod
în cazul unei deshidratări induse de diuretice, incluzând hidroclorotiazida, creşte riscul unei
disfuncţii renale acute, mai ales în cazul utilizării unor substanțe de contrast care conțin cantităţi
importante de iod. Este necesară rehidratare înainte de administrarea preparatului care conține iod.
Ciclosporină

Există un risc de creștere a creatininemiei fără modificări ale concentrațiilor sanguine de
ciclosporină, chiar și în absența deficitului de sodiu, precum și un risc de hiperuricemie și gută ca
complicație.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antagoniștii angiotensinei II
Apare risc de hipotensiune bruscă și/sau insuficiență renală acută la începerea sau creșterea dozei
unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II în cazul unei depleții anterioare de sodiu.
În hipertensiune arterială, când tratamentul anterior cu diuretice determina pierdere de apă și sare,
este necesar:
− să întrerupeți administrarea diureticului înainte să începeți tratamentul cu un antagonist al
angiotensinei II sau cu un inhibitor ECA și apoi reintroduceți diureticele care economisesc
potasiul dacă este necesar;
− sau prescrieți doze inițiale mai mici de antagonist al angiotensinei II/inhibitor ECA și
creșteți treptat doza.
La pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă care primesc diuretice, trebuie să înceapă cu o doză
foarte mică de inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II, eventual după reducerea dozei
terapeutice de diuretic care economisește potasiul administrat concomitent.
În toate cazurile, funcția renală (nivelul creatininei serice) trebuie monitorizată în timpul primelor
săptămâni de tratament cu inhibitori ECA sau antagoniști ai angiotensinei II.
În studiile clinice de interacțiune, amlodipina nu a afectat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei
sau warfarinei.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă credeţi că sunteţi (sau aţi putea deveni) gravidă. Nu
trebuie să utilizați Polytenza în primele 12 săptămâni de sarcină şi nu trebuie să utilizați deloc aceste
medicamente după săptămâna 13, deoarece utilizarea lor în timpul sarcinii poate avea efecte
dăunătoare la nou-născut. Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu Polytenza, spuneţi
imediat medicului dumneavoastră. Trecerea la un tratament alternativ corespunzător trebuie făcută
înaintea unei sarcini planificate.
Alăptarea
Nu trebuie să utilizaţi Polytenza dacă alăptaţi. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.