Fișă tehnică · Panafen 200 mg capsule moi 200 mg, capsule moi

Doar pentru administrare orală şi pe termen scurt. Capsulele nu trebuie mestecate.

Doze:

Indicat pentru adulţi, adolescenți şi copii cu greutatea peste 20 kg (cu vârsta de aproximativ 6 ani).

Adulţi şi adolescenţi ≥ 40 kg:

Doza iniţială este de 200 mg sau 400 mg ibuprofen. Dacă este necesar, pot fi utilizate doze suplimentare de 1 sau 2 capsule (200 - 400 mg ibuprofen). Intervalul dintre administrarea dozelor trebuie stabilit în funcţie de simptomele observate şi de doza zilnică recomandată maximă. Acest interval nu trebuie să fie mai mic de 6 ore pentru doza de 400 mg şi de 4 ore pentru doza de 200 mg. Este recomandat să nu se depăşească o doză totală de 1200 mg ibuprofen, într-un interval de 24 de ore.

Copii cu greutatea ≤ 39 kg:

Panafen 200 mg trebuie utilizat doar la copiii care au o greutate corporală de cel puţin 20 kg. Doza zilnică totală maximă de ibuprofen este de 20-30 mg per kg, divizată în 3 - 4 doze unice, cu intervale între administrarea dozelor de 6 până la 8 ore. Doza zilnică maximă recomandată nu trebuie depăşită. Este recomandat să nu se depăşească o doză totală de 30 mg ibuprofen/kg, într-un interval de 24 de ore. În cazul utilizării Panafen 200 mg la copii, se aplică următoarele recomandări de dozaj:

Pacienţi vârstnici: nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care este prezentă insuficienţa renală sau hepatică; în acest caz, dozele trebuie individualizate.

Tratamentul cu PANAFEN 200 mg trebuie întrerupt dacă:

• febra continuă să crească sau persistă mai mult de 3 zile;

• durerea se agravează sau durează mai mult de 10 zile.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
• Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2: Evitați utilizarea concomitentă a
două sau mai multe AINS întrucât poate crește riscul de reacții adverse.
Acid acetilsalicilic
În general, administrarea concomitentă de ibuprofen și acid acetilsalicilic nu este recomandată din
cauza potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse. Datele experimentale sugerează că
ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic administrat în doză mică asupra
agregării plachetare, atunci când sunt utilizate concomitent. Deși există incertitudini privind
extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat,
prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se
consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct.
5.1).
Diuretice care economisesc potasiul:
Administrarea concomitentă a PANAFEN 200 mg cu diuretice care economisesc potasiul poate
determina hiperkaliemie (se recomandă monitorizarea potasemiei).
Anticoagulante
Deoarece ibuprofenul poate creşte efectele anticoagulantelor orale, timpul de protrombină trebuie
urmărit în primele săptămâni de tratament concomitent. AINS pot accentua efectul
anticoagulantelor, cum este warfarina. Ar putea fi necesară schimbarea dozei de anticoagulant.
Antihipertensive ((inhibitori ai ECA, blocante ale receptorilor beta şi antagonişti ai angiotensinei II)
și diuretice):
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La anumiţi pacienţi
cu funcţie renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie
renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA, a unor blocante ale
receptorilor beta sau a unor antagonişti ai angiotensinei II cu medicamente care inhibă
ciclooxigenaza poate determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, incluzând insuficienţa
renală acută, care este, de regulă, reversibilă. În consecinţă, această asociere trebuie utilizată cu
precauţie, mai ales la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător, iar după iniţializarea
terapiei concomitente şi ulterior periodic, trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale.
Diureticele cresc riscul de nefrotoxicitate al AINS.
Inhibitori CYP2C9:

Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu inhibitori ai CYP2C9 poate să crească expunerea la
ibuprofen (substrat pentru CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai
CYP2C9), sa demonstrat o expunere crescută cu 80 până la 100% la S(+)-ibuprofen. Trebuie luată
în considerare scăderea dozei de ibuprofen atunci când se administrează concomitent cu inhibitori
potenţi ai CYP2C9, în special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen împreună cu
voriconazol sau fluconazol.
Medicamente inhibitoare selective ale recaptării serotoninei (ISRS): Risc crescut de hemoragie
gastro-intestinală
Corticosteroizi
Utilizarea concomitentă a corticosteroizilor poate duce la creşterea riscului ulcerigen.
Digoxină, fenitoină şi litiu
S-au raportat cazuri individuale de creştere a concetraţiilor plasmatice ale digoxinei, fenitoinei şi
litiului, în cazul tratamentului concomitent cu ibuprofen.
Probenecid şi sulfinpirazonă:
Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia ibuprofenului.
Antibiotice chinolone:
Datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat antibioticelor
chinolone. Pacienţii trataţi cu AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de producere a
convulsiilor.
Metotrexat
Există dovezi privind creșterea potenţială a concentrațiilor plasmatice de metotrexat. Administrarea
PANAFEN 200 mg într-un interval de 24 de ore înainte sau după administrarea metotrexatului
poate determina apariţia unor concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului şi o creştere a
efectului toxic al acestuia.
Ciclosporină: Risc crescut de nefrotoxicitate.
Tacrolimus: Riscul de nefrotoxicitate este crescut dacă cele două medicamente sunt administrate
concomitent.
Zidovudină: Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu
hemofilie şi HIV (+) care utilizează zidovudină concomitent cu ibuprofen.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să aveți un copil,
adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Sarcina
Nu luaţi acest medicament în timpul ultimelor trei luni de sarcină. Evitaţi utilizarea acestui
medicament în primele 6 luni de sarcină, cu excepţia cazului în care medicul vă recomandă altfel.
Alăptarea
Acest medicament trece în laptele matern, dar poate fi utilizat în timpul alăptării dacă este luat în doză
recomandată şi pentru cea mai scurtă perioadă posibilă.
Fertilitatea
Acest medicament aparţine unei grupe de medicamente (AINS) care poate afecta fertilitatea la femei.
Acest efect este reversibil la întreruperea administrării medicamentului.