Fișă tehnică · Ondansetron 2 mg/ml, soluţie injectabilă

Pentru prepararea soluţiei perfuzabile de ondansetron pot fi utilizate următoarele soluţii: soluţie clorură de sodiu 0,9%, soluţie glucoză 5%, soluţie Ringer.

Soluţia perfuzabilă va fi preparată nemijlocit înainte de administrare, dar la necesitate soluţia gata preparată poate fi păstrată până la utilizare nu mai mult de 24 ore la temperatura de 2-8°C. În timpul perfuziei soluţia nu necesită să fie protejată de lumină la iluminarea naturală.

Greaţă şi vomă, induse de chimioterapia citostatică şi radioterapie,

Adulţi

Potenţialul emetogen al tratamentului cancerului variază în funcţie de dozele şi de combinaţia de chimioterapie sau radioterapie utilizate. Alegerea modului de dozare depinde de severitatea de expunere emetogenă.

Calea de administrare și doza de Ondansetron ar trebui să varieze în intervalul de 8-32 mg pe zi și să fie selectată, după cum se arată mai jos.

Chimioterapie sau radioterapie cu efect emetogen

Preparatul se administrează rectal, peroral, intramuscular sau intravenos.

Se administrează câte 8 mg intramuscular sau intravenos lent, în cel puțin 30 de secunde, nemijlocit înainte de terapie, după 12 ore preparatul se administrează peroral câte 8 mg. Pentru profilaxia vomei tardive sau persistente după primele 24 ore se recomandă terapia perorală sau rectală cu preparat timp de 5 zile.

Chimioterapia cu efect emetogen puternic

La pacienții tratați cu chimioterapice cu potențial emetogen intens, de exemplu terapie cu cisplatină în doză mare, ondansetron poate fi administrat pe cale intravenoasă, intramusculară, orală sau rectală. Ondansetronul s-a dovedit eficace dacă s-a administrat în primele 24 de ore de chimioterapie conform uneia dintre schemele următoare:

• o doză unică de 8 mg, administrată prin injecție intravenoasă lentă sau intramusculară (cel puțin de 30 de secunde) imediat înainte de chimioterapie.

• o doză de 8 mg administrată intravenos lent sau intramuscular (cel puţin 30 de secunde) imediat înainte de chimioterapie, urmată de alte două doze de 8 mg administrate intravenos (cel puţin 30 de secunde) sau intramuscular la interval de patru ore, sau prin perfuzie continuă 1 mg/oră timp de până la 24 de ore.

• doza intravenoasă initială de 16 mg diluată în 50-100 ml de soluție salină sau altă soluție perfuzabilă compatibilă (vezi pct 6.6) și administrată prin perfuzie cu durata de cel puțin 15 minute imediat înainte de chimioterapie. Doza inițială de Ondansetron poate fi însoțită de două doze suplimentare de 8 mg intravenous (cel puţin 30 de secunde) sau doze intramusculare la interval de patru ore.

O doză unică mai mare de 16 mg nu trebuie administrată din cauza creșterea dependentă de doză a riscului de prelungire a intervalului QT (vezi pct 4.4, 4.8 și 5.1).

Selectarea dozelor trebuie determinată de gravitatea problemei emetogene. Eficacitatea ondansetronului în cazul chimioterapiei cu potențial emetogen intens poate fi crescută prin administrarea intravenoasă suplimentară a unei doze unice de dexametazonă fosfat de sodiu 20 mg, înainte de chimioterapie.

Pentru prevenirea emezei tardive sau prelungite după primele 24 de ore, se recomandă ca tratamentul oral cu ondansetron să continue până la 5 zile după un tratament efectuat.

Copii şi adolescenţi

Greața și vărsăturile induse de chimioterapie la copii cu vârsta ≥6 luni și adolescent Doza pentru greața și vărsăturile induse de chimioterapie poate fi calculată pe baza suprafeței corporale (SC) sau greutate corporală. În studiiile clinice pediatrice, s-a administrat intravenos ondansetron diluat în 25 până la 50 ml soluție salină sau alte soluții compatibile sau în perfuzie cu durata de cel puțin 15 minute. Stabilirea dozelor în funcţie de greutate are ca rezultat doze zilnice totale mai mari, comparativ cu stabilirea dozelor în funcţie de SC (vezi pct. 4.4 și 5.1).

Ondansetron trebuie diluat în soluţie dextroză 5% sau soluție clorură de sodiu 0,9% sau altă soluţie compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi pct 6.6) și administrat în perfuzie intravenoasă timp de cel puțin 15 minute.

Nu exista date din studiile clinice controlate privind utilizarea de ondansetron injectabil în prevenirea greațurilor și vărsăturilor tardive sau prelungite, induse de chimioterapie. Nu exista date din studiile clinice controlate privind utilizarea de ondansetron injectabil pentru greața și varsaturile induse de radioterapie de la copii și adolescenți.

Stabilirea dozelor în funcţie de suprafaţa corporală (SC)

Ondansetron trebuie administrat imediat înainte de chimioterapie, ca doză unică intravenoasă de 5 mg/m2. Doza unică administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg. Administrarea orală a dozelor poate fi inițiată după 12 ore şi poate continua până la 5 zile (Tabelul 1). Doza totală într-un interval de 24 de ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg.

Tabelul 1. Stabilirea dozelor în funcţie de SC pentru GVIC la adolescenţi și copii cu vârsta peste 6 luni

a) doza administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg.

b) doza totală într-un interval de 24 ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg.

Stabilirea dozelor în funcţie de greutatea corporală

Stabilirea dozelor în funcţie de greutatea corporală are ca rezultat doze zilnice totale mai mari, comparativ cu stabilirea dozelor în funcţie de SC (secţiunile 4.4.şi 5.1).

Ondansetron trebuie administrat imediat înainte de chimioterapie, ca doză unică intravenoasă de 0,15 mg/kg. Doza unică administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg. Pot fi administrate intravenos alte două doze, la interval de 4 ore. Administrarea orală a dozelor poate fi inițiată după 12 ore şi poate continua până la 5 zile (Tabelul 2). Doza totală într-un interval de 24 de ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg. Tabelul 2. Stabilirea dozelor în funcţie de greutate pentru efectul emetogen al chimioterapiei la la adolescenţi și copii cu vârsta peste 6 luni

a) doza administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg.

b) doza totală într-un interval de 24 de ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg.

Pacienţi vârstnici

La pacienţii cu vârsta între 65 şi 74 de ani, poate fi urmată schema terapeutică recomandată pentru adulţi. Toate dozele administrate intravenos trebuie diluate în 50-100 ml de soluţie salină sau altă soluţie compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi secţiunea 6.6) şi administrate prin perfuzie timp de 15 minute, care poate fi urmată de alte două doze suplimentare de 8 mg, administrate intravenos prin perfuzie timp de 15 minute, la interval de cel puţin patru ore.

La pacienţii cu vârsta de 75 şi peste, doza iniţială de ondansetron administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg. Toate dozele administrate intravenos trebuie diluate în 50-100 ml soluţie salină sau altă soluţie compatibilă cu soluția perfuzabilă şi administrate prin perfuzie timp de 15 minute. Doza iniţială de 8 mg poate fi urmată de alte două doze suplimentare de 8 mg, administrate intravenos prin perfuzie timp de 15 minute, la interval de cel puţin patru ore (vezi punctul 5.2)

Vă rugăm să consultați, de asemenea, "Grupe speciale de pacienți."

Greață şi vărsături postoperatorii (GVPO)

Adulți:

Pentru prevenirea GVPO: Ondansetron poate fi administrat ca doză unică de 4 mg intramuscular sau intravenos lent la inducerea anesteziei.

Pentru tratamentul GVPO deja instalate: Se recomandă o doză unică de 4 mg administrată intramuscular sau intravenos lent.

Copii și adolescenți

GVPO la copii cu vârsta ≥ 1 lună și adolescenți

Pentru prevenirea GVPO la pacienţii copii și adolescenți supuşi unei intervenţii chirurgicale sub anestezie generală, o doză unică de ondansetron poate fi administrată lent intravenos (cel puţin 30 de secunde), doza stabilită fiind de 0,1 mg/kg până la maxim 4 mg înainte, în timpul sau după inducerea anesteziei.

Pentru tratamentul GVPO la pacienţii copii și adolescenți, după o intervenţie chirurgicală efectuată sub anestezie generală, o doză unică de ondansetron poate fi administrată lent intravenos (cel puţin 30 de secunde), doza stabilită fiind de 0,1 mg/kg până la maxim 4 mg.

Nu există date privind utilizarea ondansetronului în tratamentul GVPO la copii cu vârsta sub 2 ani.

Vârstnici:

Există o experiență limitată în ceea ce priveşte utilizarea ondansetronului pentru prevenirea şi tratamentul GVPO la persoanele în vârstă. Cu toate acestea, ondansetronul este bine tolerat la pacienții cu peste 65 de ani tratați cu chimioterapice.

Vă rugăm să consultați, de asemenea, "Grupe speciale de pacienți."

Grupe speciale de pacienți

Pacienții cu insuficiență renală

Nu este necesară modificarea dozelor zilnice, a frecvenţei de administrare a dozelor sau a căii de administrare.

Pacientii cu insuficiență hepatică

Eliminarea ondansetronului este redusă semnificativ şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit semnificativ la subiecţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă. Doza maximă recomandată este 8 mg/zi.

Pacienţi cu metabolizare lentă a sparteinei/debrisochinei

Timpul de înjumătăţire prin eliminare al ondansetronului nu se modifică la subiecţii clasificaţi cu metabolizare lentă a sparteinei şi debrisochinei. În consecinţă, la aceşti pacienţi, administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite faţă de cele ale populaţiei generale. Nu este necesară o modificare a dozelor zilnice sau a frecvenţei de administrare a dozelor.

Mod de administrare

Administrare intravenoasă sau intramusculară.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele ondansetronului asupra altor medicamente
Nu există dovezi că ondansetronul induce sau inhibă metabolizarea altor medicamente administrate
concomitent, în mod normal. Studii specifice au demonstrat că nu există interacţiuni atunci când
ondansetronul este administrat concomitent cu alcool etilic, temazepam, furosemid, alfentanil,
tramadol, morfină, lidocaină, tiopental sau propofol.
Tramadol
Date provenite din studii restrânse indică faptul că ondansetronul poate reduce efectul analgezic al
tramadolului.
Citocromul P450 – izoenzime cu efect de inhibare a substanțelor active Ondansetronul este
metabolizat la nivel hepatic de următoarele izoenzime ale citocromului P 450: CYP3A4, CYP2D6
şi CYP1A2. Datorită existenţei mai multor enzime metabolice capabile să metabolizeze
ondansetronul, inhibarea sau activitatea redusă a uneia dintre enzime (de exemplu, deficitul genetic

de CYP2D6) este, în mod normal, compensată de alte enzime şi ar trebui să ducă la o modificare
mică sau nesemnificativă a eliminării totale a ondansetronului sau a dozei necesare.
Inductori al CYP3A4:
La pacienţii trataţi cu inductori puternici ai CYP3A4 (cum sunt fenitoina, carbamazepina şi
rifampicina) eliminarea ondansetronului a crescut, iar concentraţia plasmatică a scăzut.
Este necesară prudență în utilizarea de ondansetron concomitent cu medicamente care prelungesc
intervalul QT și/sau determină dezechilibre electrolitice (vezi pct. 4.4).
Apomorfina
Pe baza raportărilor de hipotensiune arterială marcată şi pierdere a conştienţei atunci când
ondansetron a fost administrat concomitent cu clorhidrat de apomorfina, s-a concluzionat că
administrarea concomitentă cu apomorfina este contraindicată (vezi punctul 4.3).
Medicamente care prelungesc intervalul QT :
Utilizarea ondansetronului împreună cu medicamente care prelungesc intervalul QT poate
determina prelungirea suplimentară a intervalului QT. Utilizarea concomitentă de ondansetron cu
medicamente cardiotoxice (de exemplu, antracicline, cum ar fi doxorubicina, daunorubicina sau
trastuzimab), antibiotice (cum ar fi eritromicina sau ketoconazolul), antiaritmice (cum ar fi
amiodarona) și betablocante (cum ar fi atenolol sau timolol) poate duce la creșterea riscului de
aritmii (vezi pct. 4.4).
Medicamente serotoninergice (ISRS și IRSN)
Au existat rapoarte după punerea pe piaţă referitoare la pacienţi cu sindrom serotoninergic
(incluzând status mental modificat, distonie neurovegetativă şi anormalităţi neuromusculare) după
utilizarea concomitentă a ondansetronului şi a altor medicamente serotoninergice (inclusiv ISRS și
IRSN) (vezi pct. 4.4).
Fenitoin, carbamazepin și rifampicin: în tratamentul cu inductor potențiali CYP3A4 (de ex.
fenitoină, carbamazepină și rifampicină) clearensul ondansetronului crește și concentrația sa în
sânge scade.

Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu trebuie să utilizați Ondansetron în timpul primului trimestru de sarcină, deoarece Ondansetron
poate crește ușor riscul ca un copil să se nască cu despicătură labială și/sau palatină (deschidere sau
despicătură a buzei superioare și/sau a cerului gurii).
Dacă sunteţi deja gravidă, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţivă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua Ondansetron.
Alăptarea
Nu alăptați dacă utilizați Ondasetron. Acest lucru este determinat de faptul că mici cantități de
medicament pot trece în laptele matern. Adresați-vă medicului dumneavoastră sau moașei pentru
consigliere.
Fertilitatea
Dacă sunteți femeie aflată la vârsta fertilă, este posibil să fiți sfătuită să utilizați metode
contraceptive eficace.