Fișă tehnică · Nurofen® Junior cu aromă de portocale 40 mg/ml, suspensie orală

Doze

Pentru durere şi febră: Doza zilnică de Nurofen Junior este 20-30 mg/kg greutate corporală în doze divizate. Utilizând dispozitivul de măsurare inclus, doza zilnică poate fi administrată astfel:

1

Dozele trebuie administrate la intervale de aproximativ 6-8 ore.

Nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 6 ani sau greutatea sub 20 kg.

Doar pentru utilizare pe termen scurt.

Dacă simptomele se agravează trebuie solicitat sfatul medicului.

Dacă medicamentul trebuie administrat mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează, adresaţivă medicului.

Reacţiile adverse pot fi minimalizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace necesară pentru a controla simptomele, pentru cea mai scurtă durată (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală: (vezi pct. 5.2)

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2):

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Pentru administrare orală.

Se recomandă ca pacienţii cu hipersensibilitate gastrică să utilizeze Nurofen Junior împreună cu alimente.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Trebuie evitată utilizarea de ibuprofen în combinaţie cu:
Alte AINS, incluzând inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2: Evitaţi folosirea concomitentă a două
sau mai multe AINS, deoarece acest lucru poate creşte riscul de efecte adverse (vezi pct. 4.4).
Acid acetilsalicilic: în general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este
recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există
incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă
posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al dozelor
mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun
efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).
Ibuprofenul (similar altor AINS) trebuie folosit cu precauţie în combinaţie cu:
Antihipertensive (inhibitori ai ECA, blocante ale receptorilor beta şi antagonişti ai angiotensinei II) şi
diuretice:
AINS pot reduce efectul acestor medicamente. La anumiţi pacienţi cu funcţie renală compromisă (de
exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală compromisă), administrarea
concomitentă a unui inhibitor al ECA, a unor blocante ale receptorilor beta sau a unor antagonişti ai
angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate determina deteriorarea suplimentară
a funcţiei renale, incluzând insuficienţa renală acută, care este, de regulă, reversibilă. În consecinţă,
această asociere trebuie utilizată cu precauţie, mai ales la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi
corespunzător, iar după iniţializarea terapiei concomitente şi ulterior periodic, trebuie avută în vedere
monitorizarea funcţiei renale. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al AINS.
Glicozide cardiace (de exemplu digoxina): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce RFG şi
creşte concentraţia plasmatică a glicozidelor. Utilizarea concomitentă a Nurofen Junior cu preparate pe
bază de digoxină poate creşte concentrația plasmatică a digoxinei. Verificarea concentraţiei serice a
digoxinei nu este de regulă necesară în cazul utilizării corecte (timp de maxim 3 zile).
Litiu: Există dovezi că este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale litiului. Verificarea
concentraţiei serice a litiului nu este de regulă necesară în cazul utilizării corecte (timp de maxim 3
zile).
Diuretice care economisesc potasiul: Administrarea concomitentă a Nurofen Junior cu diuretice care
economisesc potasiul poate determina hiperkaliemie (se recomandă verificarea concentraţiei serice de
potasiu).
Fenitoină: Utilizarea concomitentă a Nurofen Junior cu preparate pe bază de fenitoină poate creşte
concentrația plasmatică a fenitoinei. Verificarea concentraţiei serice de fenitoină nu este de regulă
necesară în cazul utilizării corecte (timp de maxim 3 zile).
Metotrexat: Există dovezi că este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului.
Administrarea de Nurofen Junior în decurs de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat
poate duce la concentraţii ridicate de metotrexat şi la creşterea efectului toxic al acestuia.
Tacrolimus: Riscul de nefrotoxicitate are potenţial de creştere dacă sunt administrate concomitent
AINS şi tacroclimus.
Ciclosporina: Risc ridicat de nefrotoxicitate.

Corticosteroizi: Risc crescut de ulcere sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante: AINS pot accentua efectul anticoagulantelor precum warfarina (vezi pct. 4.4).
Agenţi antiplachetari şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Risc crescut de hemoragie
gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Sulfoniluree:
Investigaţiile clinice au arătat că există interacţiuni între medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene
şi antidiabetice (sulfoniluree). Deşi până în prezent nu au fost descrise interacţiuni între ibuprofen şi
sulfoniluree, se recomandă verificarea valorilor glicemiei, ca măsură de precauţie în cazul
administrării concomitente.
Zidovudină:
Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie şi HIV (+)
care utilizează zidovudină concomitent cu ibuprofen.
Probenecid şi sulfinpirazonă:
Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia ibuprofenului.
Baclofen:
După începerea administrării ibuprofenului poate apărea toxicitatea baclofenului.
Ritonavir:
Ritonavir poate crește concentrațiile plasmatice ale AINS.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor.
Antibiotice chinolonice: Datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii
asociat antibioticelor chinolone. Pacienţii trataţi cu AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de
producere a convulsiilor.
Inhibitorii CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori CYP2C9 poate creşte
expunerea la ibuprofen (substrat CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori
CYP2C9), s-a demonstrat o creştere a expunerii la ibuprofen S (+) cu aproximativ 80-100%. Dacă se
administrează concomitent inhibitori CYP2C9 puternici, trebuie avută în vedere reducerea dozei de
ibuprofen, în special în cazul în care se administrează ibuprofen în doze mari cu voriconazol sau
fluconazol.
Captopril: Studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen inhibă efectul captoprilului de creştere a
excreţiei de sodiu.
Colestiramină: Tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia întârziată
şi redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de câteva ore unul de
celălalt.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă,
adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a utiliza acest
medicament.
Sarcina
Nu folosiţi acest medicament în timpul ultimelor trei luni de sarcină. Poate provoca probleme renale și
cardiace la făt. Poate afecta tendința dvs. și a copilului dvs. de a sângera și poate determina ca travaliul
să înceapă mai târziu sau să țină mai mult decât se aștepta. Evitaţi utilizarea acestui medicament în
primele 6 luni de sarcină cu excepţia cazului în care medicul vă recomandă altfel. Dacă se
administrează pentru mai mult de câteva zile începând cu a 20-a săptămână de sarcină, ibuprofenul
poate provoca probleme renale la fătul dvs. care pot duce la niveluri scăzute ale lichidului amniotic
care înconjoară fătul (oligohidraminoză) sau la îngustarea unui vas de sânge (duct arterial) în inima
copilului. Dacă aveți nevoie de tratament pentru mai mult de câteva zile, medicul dvs. vă poate
recomanda o monitorizare suplimentară.
Alăptarea
Doar cantităţi mici de ibuprofen şi produşi de descompunere ai acestuia trec în laptele matern, dar
Nurofen Junior poate fi utilizat în timpul alăptării dacă este luat în dozele recomandate şi pe termen
cât mai scurt posibil.
Fertilitatea
Nurofen Junior aparţine unei grupe de medicamente (AINS) care poate afecta fertilitatea la femei.
Acest efect este reversibil la întreruperea administrării medicamentului.