Fișă tehnică · Nurofen 200 mg, drajeuri

Drajeurile sunt destinate administrării pe cale orală şi pe termen scurt. Trebuie administrate cu un pahar cu apă.

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi copii peste 12 ani: doza iniţială recomandată este de 400 mg ibuprofen (2 drajeuri Nurofen); dacă este necesar, se mai pot administra 200 - 400 mg ibuprofen (1 - 2 drajeuri Nurofen)

1 la intervale de 4 – 6 ore. Se recomandă un interval de cel puţin 4 ore înainte de o nouă administrare şi să nu se depăşească doza de 1200 mg ibuprofen (6 drajeuri Nurofen) pe zi.

Vârstnici: nu este necesară ajustarea dozelor.

Dacă acest medicament este necesar pentru adolescenţi mai mult de trei zile, sau dacă simptomele se agravează trebuie consultat un medic.

În cazul în care administrarea medicamentului este necesară la adulţi mai mult de 10 zile, sau dacă simptomele se agravează, pacientului i se recomandă să se adreseze unui medic.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Ibuprofenul (ca şi alte AINS) nu trebuie utilizat în asociere cu:
Acid acetilsalicilic: în general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu
este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există
incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă
posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al
acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect
relevant clinic (vezi pct. 5.1).
Alte AINS inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2: deoarece asocierea concomitentă a două
sau mai multor AINS poate determina o incidenţă crescută a evenimentelor adverse.
Date experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
4

acestea, deoarece informaţiile sunt limitate, iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt
nesigure, nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi
este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului
(vezi pct.5.1).
Ibuprofen trebuie utilizat cu precauţie în asociere cu:
Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum ar fi warfarina (vezi pct. 4.4).
Antihipertensive (inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II) şi diuretice: AINS pot
diminua efectele acestor medicamente. La anumiţi pacienţi cu funcţia renală deficitară (de exemplu
pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţia renală deficitară), administrarea concomitentă
a unui inhibitor ECA sau antagonist al receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă
ciclooxigenaza poate duce la o deteriorare şi mai accentuată a funcţiei renale, inclusiv o posibilă
insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. De aceea, combinaţia trebuie administrată
cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi este necesară monitorizarea
funcţiei renale după iniţierea tratamentului asociat şi periodic, ulterior. Diureticele pot creşte riscul
de nefrotoxicitate al AINS.
Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare sau sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de
hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduc rata de filtrare glomerulară
(RFG) şi cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor.
Litiu: Există un potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice de litiu.
Metotrexat: Există un potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice de metotrexat.
Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate
Mifepristona: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei deoarece
AINS pot reduce efectul acesteia.
Tacrolimus: posibil risc crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate cu
tacrolimus.
Zidovudină: risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate cu
zidovudină. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la hemofilicii cu HIV
(pozitiv) care primesc tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Antibiotice chinolone: date din studii pe animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii
asociate cu administrarea de antibiotice chinolone. Pacienţii care iau AINS şi antibiotice chinolone
pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
În primele 6 luni de sarcină utilizaţi Nurofen 200 mg numai la recomandarea medicului
dumneavoastră şi numai sub supravegherea acestuia.
În ultimele 3 luni de sarcină administrarea Nurofen 200 mg este contraindicată.
Pentru că ibuprofen poate ajunge într-o cantitate mică în laptele matern evitaţi utilizarea Nurofen
200 mg dacă alăptaţi.
3