Fișă tehnică · Noxafil® 40 mg/ml, suspensie orală

Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).

Cod ATC: J02AC04
Forma farmaceutică: suspensie orală
Concentrație: 40 mg/ml

Acțiune farmacologică

Ce este Noxafil şi pentru ce se utilizează Noxafil conţine un medicament denumit posaconazol. Acesta aparţine unei clase de medicamente denumite „antifungice”. Este utilizat pentru prevenirea şi tratarea multor infecţii fungice diferite. Acest medicament acţionează prin distrugerea sau oprirea dezvoltării unor tipuri de ciuperci (fungi) care pot determina infecţii. Noxafil poate fi utilizat la adulţi pentru tratarea următoarelor tipuri de infecţii fungice atunci când alte medicamente antifungice nu au dat rezultate sau când a trebuit să întrerupeţi tratamentul cu acestea: • infecţii determinate de fungi din familia Aspergillus care nu s-au ameliorat în timpul tratamentului cu medicamentele antifungice amfotericină B sau itraconazol sau când administrarea acestor medicamente a trebuit să fie oprită; • infecţii determinate de fungi din familia Fusarium care nu s-au ameliorat în timpul tratamentului cu amfotericină B sau când tratamentul cu amfotericină B a trebuit să fie oprit; • infecţii determinate de fungi care produc boli cum sunt cromoblastomicoza şi micetomul care nu s-au ameliorat în timpul tratamentului cu itraconazol sau când tratamentul cu itraconazol a trebuit oprit; • infecţii determinate de o ciupercă numită Coccidioides care nu s-au ameliorat în timpul tratamentului cu unul sau mai multe dintre următoarele medicamente: amfotericină B, itraconazol sau fluconazol sau când administrarea acestor medicamente a trebuit să fie oprită; • infecţiile din regiunea cavităţii bucale şi gâtului (cunoscute sub denumirea de „candidoze”) provocate de ciuperci numite Candida, care nu au fost tratate anterior. Acest medicament poate fi utilizat și pentru prevenirea infecţiilor fungice la adulţii cu risc ridicat de a dezvolta infecții fungice, cum sunt: • pacienţii cu sistem imunitar slăbit din cauza chimioterapiei pentru „leucemia mielocitară acută” (LMA) sau „sindromul mielodisplazic” (SMD) • pacienţii ce urmează „tratamente imunosupresoare cu doze mari” după „transplantul de celule stem hematopoietice” (TCSH).

Doze și mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în abordarea terapeutică a infecţiilor fungice sau în tratamentul de susţinere al pacienţilor cu risc crescut la care posaconazolul este indicat în scop profilactic.

Non-interschimbabilitatea dintre Noxafil suspensie orală și Noxafil comprimate sau Noxafil pulbere gastrorezistentă și solvent pentru suspensie orală

Noxafil suspensie orală este indicat numai pentru populația adultă (≥ 18 ani). O altă formulare (Noxafil pulbere gastrorezistentă și solvent pentru suspensie orală) este disponibilă pentru copii și adolescenți cu vârsta începând de la 2 ani până la mai puțin de 18 ani.

Suspensia orală și comprimatul sau suspensia orală și pulberea gastrorezistentă și solventul pentru suspensie orală nu trebuie utilizate unul în locul celuilalt din cauza diferențelor privind frecvența de dozare, administrarea cu alimentele și concentrația atinsă de medicament în plasmă. Prin urmare, trebuie urmate recomandările de dozare specifice pentru fiecare formulare.

Doze

Noxafil este disponibil şi sub formă de comprimat gastrorezistent de 100 mg, 300 mg concentrat pentru soluție perfuzabilă și 300 mg pulbere gastrorezistentă și solvent pentru suspensie orală. Comprimatele Noxafil determină, în general, expuneri plasmatice mai mari la medicament decât Noxafil suspensie orală, atât în cazul administrării cu alimente, cât și în condiții de repaus alimentar. Prin urmare, față de suspensia orală, comprimatele reprezintă formularea preferată pentru optimizarea concentraţiilor plasmatice.

Doza recomandată este prezentată în Tabelul 1.

Tabel 1. Doza recomandată la adulți în funcţie de indicaţie

Indicaţie	Doza şi durata tratamentului (vezi pct. 5.2)
Infecţii fungice sistemice (IFS) refractare/pacienţi cu IFS şi intoleranţă la medicamentele din prima linie de terapie	200 mg (5 ml) de patru ori pe zi. Alternativ, pacienţii care pot tolera alimente sau suplimente nutriţionale pot lua 400 mg (10 ml) de două ori pe zi în timpul mesei sau imediat după masă, sau după un supliment nutriţional. Durata tratamentului se stabileşte în funcţie de severitatea bolii de bază, de revenirea din starea de imunosupresie şi de răspunsul clinic.
Candidoză orofaringiană	Doza de încărcare de 200 mg (5 ml) o dată pe zi în prima zi, apoi 100 mg (2,5 ml) o dată pe zi timp de 13 zile. Fiecare doză de Noxafil trebuie administrată în timpul sau imediat după masă sau după un supliment nutriţional la pacienţii care nu tolerează alimentele pentru a ameliora absorbţia orală şi pentru a garanta obţinerea unei expuneri corespunzătoare la medicament.

Indicaţie	Doza şi durata tratamentului (vezi pct. 5.2)
Profilaxia infecţiilor fungice sistemice	200 mg (5 ml) de trei ori pe zi. Fiecare doză de Noxafil trebuie administrată în timpul sau imediat după masă sau după un supliment nutriţional la pacienţii care nu tolerează alimentele pentru a ameliora absorbţia orală şi pentru a garanta obţinerea unei expuneri corespunzătoare la medicament. Durata tratamentului este stabilită în funcţie de recuperarea din starea de neutropenie sau imunosupresie. La pacienţii cu leucemie mielocitară acută sau cu sindroame mielodisplazice, profilaxia cu Noxafil trebuie iniţiată cu câteva zile înainte de debutul anticipat al neutropeniei şi trebuie continuată timp de încă 7 zile după creşterea numărului de neutrofile peste 500 celule pe mm3.

Indicaţie

Doza şi durata tratamentului (vezi pct. 5.2)

Profilaxia infecţiilor fungice sistemice

200 mg (5 ml) de trei ori pe zi. Fiecare doză de Noxafil trebuie administrată în timpul sau imediat după masă sau după un supliment nutriţional la pacienţii care nu tolerează alimentele pentru a ameliora absorbţia orală şi pentru a garanta obţinerea unei expuneri corespunzătoare la medicament. Durata tratamentului este stabilită în funcţie de recuperarea din starea de neutropenie sau imunosupresie. La pacienţii cu leucemie mielocitară acută sau cu sindroame mielodisplazice, profilaxia cu Noxafil trebuie iniţiată cu câteva zile înainte de debutul anticipat al neutropeniei şi trebuie continuată timp de încă 7 zile după creşterea numărului de neutrofile peste 500 celule pe mm3.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală

Nu este de aşteptat ca insuficienţa renală să modifice farmacocinetica posaconazolului şi nu este recomandată modificarea dozei (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Datele limitate privind efectul insuficienţei hepatice (inclusiv Clasa C în clasificarea Child-Pugh a bolii hepatice cronice) asupra farmacocineticii posaconazolului demonstrează o creştere a expunerii plasmatice comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală, dar nu sugerează necesitatea ajustării dozei (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Se recomandă precauţie din cauza potenţialului pentru expunere plasmatică crescută.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea posaconazolului suspensie orală nu au fost stabilite la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1 şi 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele. Două alte formulări cu administrare orală, Noxafil pulbere gastrorezistentă și solvent pentru suspensie orală și Noxafil comprimate, sunt disponibile pentru copii și adolescenți.

Mod de administrare

Pentru administrare orală

Suspensia orală trebuie bine agitată înainte de utilizare.

Interacțiuni

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra posaconazolului
Posaconazolul este metabolizat prin glucuronoconjugare UDP (enzime de faza 2) şi in vitro este
substrat pentru efluxul glicoproteinei p (gp-P). Prin urmare, inhibitorii (de exemplu verapamil,
ciclosporină, chinidină, claritromicină, eritromicină, etc.) sau inductorii (de exemplu rifampicină,
rifabutină, anumite anticonvulsivante, etc.) acestor căi de metabolizare pot să crească, respectiv să
scadă concentraţiile plasmatice ale posaconazolului.
Rifabutină
Rifabutina (300 mg o dată pe zi) a scăzut Cmax (concentraţia plasmatică maximă) şi ASC (aria de
sub curba concentraţie plasmatică – timp) a posaconazolului cu 57% şi, respectiv 51%.
Administrarea concomitentă de posaconazol şi rifabutină sau inductori similari (de exemplu
rifampicina) trebuie evitată, cu excepţia cazului în care beneficiul pentru pacient depăşeşte riscul.
Vezi mai jos şi informaţiile privind efectul posaconazolului asupra concentraţiilor plasmatice ale
rifabutinei.
Flucloxacilină
Flucloxacilina (un inductor CYP450) poate scădea concentrațiile plasmatice de posaconazol.
Administrarea concomitentă de posaconazol și flucloxacilină trebuie evitată, cu excepția cazului în
care beneficiul pentru pacient depăşeşte riscul (vezi pct. 4.4).
Efavirenz
Efavirenz (400 mg o dată pe zi) a scăzut Cmax şi ASC ale posaconazolului cu 45% şi respectiv 50%.
Administrarea concomitentă de posaconazol şi efavirenz trebuie evitată, cu excepţia cazului în care
beneficiile pentru pacient depăşesc riscurile.
Fosamprenavir
Asocierea de fosamprenavir şi posaconazol poate determina scăderea concentraţiilor plasmatice de
posaconazol. Dacă este necesară administrarea concomitentă, se recomandă monitorizarea atentă
pentru decelarea unor suprainfecţii fungice. Administrarea de doze repetate de fosamprenavir
(700 mg de două ori pe zi, timp de 10 zile) a scăzut Cmax şi ASC ale posaconazolului suspensie
orală (200 mg o dată pe zi în prima zi, 200 mg de două ori pe zi în ziua a doua, urmate de 400 mg
de două ori pe zi, timp de 8 zile) cu 21% şi, respectiv 23%. Nu se cunoaşte efectul posaconazolului
asupra concentraţiilor de fosamprenavir, atunci când fosamprenavirul este administrat împreună cu
ritonavir.
Fenitoină
Fenitoina (200 mg o dată pe zi) scade Cmax şi ASC ale posaconazolului cu 41% şi respectiv 50%.
Administrarea în asociere de posaconazol şi fenitoină sau inductori similari (de exemplu
carbamazepină, fenobarbital, primidonă) trebuie evitată, cu excepţia cazului în care beneficiul
pentru pacient depăşeşte riscul.
Antagonişti ai receptorilor H2 şi inhibitori ai pompei de protoni
Concentraţiile plasmatice ale posaconazolului (Cmax şi ASC) au scăzut cu 39% atunci când acesta a
fost administrat în asociere cu cimetidină (400 mg de două ori pe zi) din cauza scăderii absorbţiei
posibil secundar scăderii secreţiei de acid gastric. Administrarea în asociere de posaconazol cu
antagonişti ai receptorilor H2 trebuie evitată, dacă este posibil. Similar, administrarea a 400 mg
posaconazol cu esomeprazol (40 mg zilnic) a scăzut valoarea medie a Cmax şi ASC cu 46%,
respectiv 32%, comparativ cu administrarea a 400 mg posaconazol în monoterapie. Administrarea
în asociere a posaconazolului cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie evitată, dacă este posibil.

Alimente
Absorbţia posaconazolului este crescută semnificativ de administrarea concomitentă cu alimente
(vezi pct. 4.2 şi 5.2).
Efectele posaconazolului asupra altor medicamente
Posaconazolul este un inhibitor puternic al CYP3A4. Administrarea concomitentă de posaconazol
şi substanţe substrat ale CYP3A4 poate duce la creşteri foarte mari ale expunerii la substanţe
substrat ale CYP3A4, cum este exemplificat mai jos pentru tacrolimus, sirolimus, atazanavir şi
midazolam. Se recomandă precauţie în timpul utilizării concomitente a posaconazolului cu
substanţe substrat ale CYP3A4, administrate intravenos, şi poate fi necesară reducerea dozei
acestora. Dacă posaconazolul este utilizat concomitent cu substanţe substrat ale CYP3A4,
administrate pe cale orală, şi pentru care creşterea concentraţiilor plasmatice poate fi asociată cu
reacţii adverse inacceptabile, concentraţiile plasmatice ale substanţei substrat a CYP3A4 şi/sau
reacţiile adverse trebuie monitorizate atent, iar doza ajustată în consecinţă. Câteva dintre studiile de
interacţiune au fost efectuate la voluntari sănătoşi la care s-a obţinut o expunere mai mare la
posaconazol comparativ cu pacienţii la care s-a administrat aceeaşi doză. Este posibil ca efectul
posaconazolului asupra substanţelor substrat ale CYP3A4 la pacienţi să fie ceva mai mic decât cel
observat la voluntarii sănătoşi şi este de aşteptat să difere între pacienţi datorită expunerii lor
diferite la posaconazol. Efectul administrării concomitente de posaconazol asupra concentraţiilor
plasmatice ale substanţelor substrat ale CYP3A4, poate de asemenea să fie diferit la acelaşi pacient,
dacă posaconazolul nu este administrat într-un mod strict standardizat în timpul meselor, având în
vedere efectul important al alimentelor asupra expunerii la posaconazol (vezi pct. 5.2).
Terfenadină, astemizol, cisapridă, pimozidă, halofantrină şi chinidină (substraturi ale CYP3A4)
Administrarea în asociere de posaconazol şi terfenadină, astemizol, cisapridă, pimozidă,
halofantrină sau chinidină este contraindicată. Administrarea în asociere poate determina creşterea
concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente, cu alungirea consecutivă a intervalului QTc şi,
în cazuri rare, la apariţia torsadei vârfurilor (vezi pct. 4.3).
Alcaloizi din ergot
Posaconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a alcaloizilor din ergot (ergotamină şi
dihidroergotamină), ceea ce poate conduce la ergotism. Administrarea în asociere de posaconazol şi
alcaloizi din ergot este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Inhibitori ai HMG-CoA reductazei metabolizaţi de către CYP3A4 (de exemplu simvastatină,
lovastatină, şi atorvastatină)
Posaconazolul poate creşte semnificativ concentraţiile plasmatice ale inhibitorilor HMG-CoA
reductazei care sunt metabolizaţi de către CYP3A4. Tratamentul cu aceşti inhibitori ai HMG-CoA
reductazei trebuie întrerupt în timpul tratamentului cu posaconazol, deoarece concentraţiile
plasmatice crescute au fost asociate cu rabdomioliză (vezi pct. 4.3).
Alcaloizi din vinca
Majoritatea alcaloizilor din vinca (de exemplu vincristină și vinblastină) sunt substraturi ale
CYP3A4. Administrarea concomitentă de antifungice de tip azol, incluzând posaconazol, cu
vincristină, a fost asociată cu reacții adverse grave (vezi pct. 4.4). Posaconazol poate crește
concentrațiile plasmatice ale alcaloizilor din vinca, ceea ce poate conduce la neurotoxicitate și alte
reacții adverse grave. Prin urmare, administrarea antifungicelor de tip azol, inclusiv posaconazol,
este rezervată pacienților carora li se administrează un alcaloid din vinca, inclusiv vincristină, care
nu au opțiuni alternative de tratament antifungic.

Rifabutină
Posaconazolul a crescut Cmax şi ASC ale rifabutinei cu 31% şi, respectiv 72%. Trebuie evitată
administrarea în asociere de posaconazol şi rifabutină cu excepţia cazului în care beneficiile pentru
pacient depăşesc riscurile (vezi de asemenea informaţiile de mai sus despre efectul rifabutinei
asupra concentraţiilor plasmatice de posaconazol). În cazul administrării acestor medicamente în
asociere, se recomandă monitorizarea atentă a hemoleucogramei complete şi a reacţiilor adverse
care pot apare în cazul creşterii concentraţiei plasmatice de rifabutină (de exemplu uveită).
Sirolimus
Administrarea de doze repetate de posaconazol suspensie orală (400 mg de două ori pe zi, timp de
16 zile) a crescut Cmax şi ASC ale sirolimus (doză unică de 2 mg) în medie de 6,7 ori şi, respectiv
8,9 ori (variind între 3,1 şi 17,5 ori) la subiecţii sănătoşi. Nu se cunoaşte efectul posaconazolului
asupra sirolimus la pacienţi, dar se anticipează ca acesta să fie variabil ca urmare a expunerii
diferite a pacienţilor la posaconazol. Administrarea concomitentă de posaconazol şi sirolimus nu
este recomandată şi trebuie evitată ori de câte ori este posibil. În cazul în care se consideră că
administrarea concomitentă nu poate fi evitată, se recomandă ca doza de sirolimus să fie mult
redusă în momentul iniţierii tratamentului cu posaconazol şi să se monitorizeze foarte frecvent
concentraţiile minime de sirolimus în sângele total. Concentraţiile plasmatice de sirolimus trebuie
măsurate la iniţierea, în timpul administrării concomitente şi la întreruperea tratamentului cu
posaconazol, iar dozele de sirolimus trebuie ajustate în consecinţă. Trebuie reţinut faptul că relaţia
dintre concentraţia plasmatică minimă şi ASC ale sirolimus se modifică în timpul administrării
concomitente cu posaconazol. Ca rezultat, concentraţiile plasmatice minime ale sirolimus, care în
mod obişnuit sunt în limitele terapeutice uzuale, pot ajunge la valori subterapeutice. Ca urmare,
concentraţiile plasmatice minime care se găsesc în partea superioară a limitelor terapeutice uzuale
vor fi monitorizate şi întreaga atenţie trebuie îndreptată asupra semnelor clinice şi simptomelor,
valorilor analizelor de laborator şi biopsiei tisulare.
Ciclosporină
La pacienţii cu transplant cardiac, trataţi cu doze fixe de ciclosporină, administrarea de 200 mg de
posaconazol suspensie orală o dată pe zi a crescut concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei,
necesitând reduceri ale dozei. În studii de eficacitate clinică au fost raportate cazuri de reacţii
adverse grave, inclusiv nefrotoxicitate şi un caz fatal de leucoencefalopatie, determinate de
concentraţiile crescute de ciclosporină. În cazul iniţierii tratamentului cu posaconazol la pacienţii
care primesc deja ciclosporină, doza de ciclosporină trebuie redusă (de exemplu la aproximativ trei
sferturi din doza curentă). În continuare, pe parcursul administrării concomitente, trebuie
monitorizate cu atenţie concentraţiile sanguine de ciclosporină, iar în momentul întreruperii
tratamentului cu posaconazol doza de ciclosporină trebuie ajustată după cum este necesar.
Tacrolimus
Posaconazolul a crescut Cmax şi ASC ale tacrolimus (0,05 mg/kg corp doză unică) cu 121% şi,
respectiv 358%. În studiile de eficacitate clinică au fost raportate cazuri de interacţiuni clinic
semnificative, care au dus la internare sau/şi întreruperea tratamentului cu posaconazol. La iniţierea
tratamentului cu posaconazol la pacienţi care primesc deja tacrolimus, doza de tacrolimus trebuie
scăzută (de exemplu la o treime din doza curentă). Ulterior, concentraţiile plasmatice de tacrolimus
trebuie monitorizate cu atenţie în timpul administrării în asociere şi la întreruperea tratamentului cu
posaconazol, iar doza de tacrolimus trebuie ajustată, dacă este necesar.
Inhibitorii proteazei HIV
Deoarece inhibitorii proteazei HIV sunt substanţe substrat ale CYP3A4 este de aşteptat ca
posaconazolul să crească concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente antiretrovirale. După
administrarea concomitentă de posaconazol suspensie orală (400 mg de două ori pe zi) şi atazanavir
(300 mg o dată pe zi), timp de 7 zile la subiecţi sănătoşi, Cmax şi ASC ale atazanavirului au crescut
8

în medie de 2,6 ori şi respectiv 3,7 ori (între 1,2 şi 26 ori). După administrarea concomitentă de
posaconazol suspensie orală (400 mg de două ori pe zi) cu atazanavir şi ritonavir (300 mg/100 mg o
dată pe zi), timp de 7 zile la subiecţii sănătoşi, Cmax şi ASC ale atazanavirului au crescut în medie
de 1,5 ori şi, respectiv 2,5 (între 0,9 şi 4,1 ori). Adăugarea de posaconazol la tratamentul cu
atazanavir sau la tratamentul cu atazanavir plus ritonavir, a fost asociată cu creşterea concentraţiilor
plasmatice de bilirubină. În timpul administrării concomitente cu posaconazol, se recomandă
monitorizarea frecventă pentru apariţia reacţiilor adverse şi a toxicităţii legate de medicamentele
antiretrovirale care sunt substanţe substrat ale CYP3A4.
Midazolam şi alte benzodiazepine metabolizate de către CYP3A4
Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi, posaconazolul suspensie orală (200 mg o dată pe zi,
timp de 10 zile) a crescut expunerea (ASC) la midazolam intravenos (0,05 mg/kg) cu 83%. În alt
studiu la voluntari sănătoşi, administrarea de doze repetate de posaconazol suspensie orală (200 mg
de două ori pe zi, timp de 7 zile) a crescut Cmax şi ASC ale midazolamului intravenos (0,4 mg doză
unică) în medie de 1,3 ori şi respectiv de 4,6 ori (între 1,7 şi 6,4 ori); Posaconazol suspensie orală
400 mg de două ori pe zi, timp de 7 zile a crescut Cmax şi ASC ale midazolamului intravenos de 1,6
ori şi respectiv 6,2 ori (între 1,6 şi 7,6 ori). Ambele doze de posaconazol au crescut Cmax şi ASC ale
midazolamului oral (2 mg într-o singură doză orală) de 2,2 ori şi respectiv 4,5 ori. În plus,
administrarea de posaconazol suspensie orală (200 mg sau 400 mg) a prelungit media timpului de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare al midazolamului de la aproximativ 3 - 4 ore la 8 - 10 ore în
timpul administrării concomitente.
Din cauza riscului de sedare prelungită se recomandă luarea în considerare a ajustării dozei în
timpul administrării de posaconazol concomitent cu orice benzodiazepină care este metabolizată de
CYP3A4 (de exemplu midazolam, triazolam, alprazolam) (vezi pct. 4.4).
Blocante ale canalelor de calciu metabolizate de către CYP3A4 (de exemplu diltiazem, verapamil,
nifedipină, nisoldipină)
Se recomandă monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse şi a fenomenelor de toxicitate legate de
blocantele canalelor de calciu în timpul administrării în asociere cu posaconazol. Poate fi necesară
ajustarea dozei de blocante ale canalelor de calciu.
Digoxină
Administrarea altor azoli a fost asociată cu creşterea concentraţiilor plasmatice de digoxină. Prin
urmare, posaconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a digoxinei şi, de aceea, digoxinemia
trebuie să fie monitorizată la iniţierea sau după întreruperea tratamentului cu posaconazol.
Sulfonilureice
La unii voluntari sănătoşi, glicemia a scăzut atunci când glipizida a fost administrată în asociere cu
posaconazol. Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei la pacienţii diabetici.
Acid all-trans-retinoic (AATR) sau tretinoin
Deoarece AATR este metabolizat de către enzimele hepatice CYP450, în special CYP3A4,
administrarea concomitentă cu posaconazol, care este un inhibitor puternic al CYP3A4, poate duce
la creșterea expunerii la tretinoin, având ca rezultat o toxicitate crescută (în special hipercalcemie).
Valorile calciului seric trebuie monitorizate și, dacă este necesar, trebuie luate în considerare
ajustări adecvate ale dozei de tretinoin în timpul tratamentului cu posaconazol și în următoarele zile
după tratament.
Venetoclax
Comparativ cu venetoclax 400 mg administrat în monoterapie, administrarea concomitentă a
300 mg posaconazol, un inhibitor puternic al CYP3A, cu venetoclax 50 mg și 100 mg timp de 7 zile

la 12 pacienți, a crescut Cmax pentru venetoclax de 1,6 ori și respectiv de 1,9 ori, iar ASC pentru
venetoclax de 1,9 ori și respectiv de 2,4 ori (vezi pct. 4.3 și 4.4).
A se consulta RCP pentru venetoclax.
Copii şi adolescenţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Sarcină și alăptare

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă, adresaţi-vă medicului înainte de a lua
Noxafil.
Nu luați Noxafil dacă sunteți gravidă decât dacă acest lucru v-a fost recomandat de către medicul
dumneavoastră.
Dacă sunteţi o femeie aflată la vârsta fertilă, în timpul tratamentului cu acest medicament trebuie să
utilizaţi o metodă de contracepţie eficace. Dacă rămâneţi gravidă în timp ce luați Noxafil, adresaţivă imediat medicului dumneavoastră.
Nu alăptaţi în timpul tratamentului cu Noxafil. Cantităţi mici se pot excreta în laptele uman.

Insuficiență renală

Insuficienţă renală Nu este de aşteptat ca insuficienţa renală să modifice farmacocinetica posaconazolului şi nu este recomandată modificarea dozei (vezi pct. 5.2).

Substanță activă: vezi toate medicamentele cu această substanță →