Fișă tehnică · Moxogamma 0,4 mg, comprimate filmate

Doze şi mod de administrare Doze Adulţi Doza de moxonidină trebuie crescută individual. Doza zilnică uzuală este de 0,2 - 0,4 mg moxonidină. Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză de moxonidină, de exemplu 0,2 mg moxonidină (echivalent cu 1 comprimat filmat de Moxogamma 0,2 mg) pe zi, administrată dimineaţa. Dacă nu poate fi obținut un răspuns satisfăcător, doza poate fi crescută după minim trei săptămâni la 0,4 mg moxonidină (2 comprimate filmate Moxogamma 0,2 mg dimineața sau câte 1 comprimat filmat 1

Moxogamma 0,2 mg dimineața și seara). Dacă după alte trei săptămâni de tratament rezultatul este tot insuficient, doza poate fi crescută la maxim 0,6 mg moxonidină în doze divizate (dimineaţa şi seara). Dacă este indicată o doză zilnică mai mare, sunt disponibile comprimate filmate Moxogamma 0,3 mg și Moxogamma 0,4 pentru a ușura administrarea. Nu trebuie depăşite dozele unice de 0,4 mg moxonidină şi dozele zilnice de 0,6 mg moxonidină. Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (RFG > 30 ml/min dar < 60 ml/min), doza unică nu trebuie să depăşească 0,2 mg moxonidină, iar doza zilnică nu trebuie să depăşească 0,4 mg moxonidină. La pacienții hemodializați, doza inițială este de 0,2 mg pe zi. Dacă este necesar și este bine tolerată, doza poate fi crescută la 0,4 mg pe zi la pacienții cu insuficiență renală moderată și la 0,3 mg pe zi la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.4). Insuficiență hepatică Nu sunt disponibile studii privind utilizarea moxonidinei la pacienții cu insuficiență hepatică. Deoarece moxonidina nu are un metabolism hepatic extins, nu poate fi așteptată o influență majoră asupra farmacocineticii și doza recomandată la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată este aceeași ca la adulți. Copii și adolescenți Moxonidina nu este recomandată pentru administare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. Mod de administrare Comprimatele trebuie administrate cu suficient lichid. Comprimatele pot fi administrate independent de orarul meselor. Durata tratamentului nu este limitată. Deși, într-un număr limitat de studii, nu au fost observate semne ale efectului de rebound asupra tensiunii arteriale după întreruperea tratamentului cu moxonidină, nu se recomandă - ca și pentru toate antihipertensivele - întreruperea bruscă a tratamentului cu moxonidină. Doza trebuie redusă treptat, pe parcursul unei perioade de 2 săptămâni.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Adminstrarea moxonidinei în asociere cu alte medicamente antihipertensive poate determina efect antihipotensiv aditiv. Deoarece antidepresivele triciclice pot reduce eficacitatea medicamentelor antihipertensive cu acţiune centrală, nu se recomandă administrarea moxonidinei în asociere cu antidepresive triciclice. Moxonidina poate potenţa efectul sedativ al antidepresivelor triciclice (nu se recomandă administrarea în asociere), tranchilizantelor, alcoolului etilic, sedativelor şi hipnoticelor. La pacienţii cărora li s-a administrat lorazepam, moxonidina a potenţat moderat desfăşurarea funcţiilor cognitive alterate. Moxonidina poate amplifica efectul sedativ al benzodiazepinelor dacă este administrată concomitent cu acestea. Moxonidina se excretă prin secreţie tubulară. Nu pot fi excluse interacţiuni cu alte medicamente eliminate prin secreţie tubulară. Cu toate acestea, studiile cu digoxină și hidroclorotiazidă nu au evidențiat interacțiuni. Biodisponibilitatea orală a glibenclamidei a fost redusă cu 11%.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Nu sunt disponibile date sau ele sunt limitate privind utilizarea moxonidinei la femeile gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Moxonidina nu trebuie administrată în timpul sarcinii decât dacă starea clinică a femeii necesită tratamentul cu moxonidină. Alăptare Moxonidina și metaboliții ei se excretă în laptele matern. De aceea nu trebuie administrată în timpul alăptării. Dacă tratamentul cu moxonidină este absolut necesar, alăptarea trebuie întreruptă.