Fișă tehnică · Morfin long 100 mg, comprimate cu eliberare prelungită

Regimul de dozare

Morfin long, comprimate cu eliberare prelungită, se vor administra întregi, fără a fi mestecate, fiecare 12 ore, de regulă dimineața și seara. Trebuie administrată cea mai mică doză eficientă. Regimul de dozare depinde de severitatea sindromului algic, vârsta pacientului și de administrarea anterioară de analgezice.

Adulți

La pacienții cu dureri intense care nu sunt controlate de opioide mai slabe (de exemplu, dihidrocodeină), tratamentul începe de obicei cu o doză de 30 mg la fiecare 12 ore.

Pacienților care au luat anterior alte formulări orale de morfină trebuie să li se administreze aceeași doză zilnică de Morfin Long, divizată în 2 prize administrate la un interval de 12 ore.

În cazul intensificării sindromului algic, se recomandă creșterea dozei cu 30-50%.

Doza este considerată adecvată pentru fiecare pacient în parte dacă efectul analgezic se menține timp de 12 ore în absență sau în prezența reacțiilor adverse tolerabile. Dacă jugularea sindromului algic se realizează după administrarea a 200 mg, se recomandă trecerea la alt analgezic opioid.

La pacienții la care morfina administrată parenteral este înlocuită cu comprimate de Morfin long administrate pe cale orală, doza de morfină trebuie inițial crescută pentru a compensa scăderea potențială a efectului analgezic atunci când este administrată pe cale orală.

De regulă, creșterea dozei de morfină pentru administrare orală ar trebui să fie de până la 100% din doza administrată la administrarea parenterală de morfină. În aceste cazuri doza de Morfin long pentru administrare orală se va ajusta pentru pacienți în mod individual.

Copii

Copii cu vârsta sub 3 ani

La copii cu vârsta sub 3 ani Morfin long nu se recomandă, deoarece nu este posibilă dozarea corectă a substanței active.

Pentru copii cu vârsta de la 1 an până la 3 ani se vor utiliza alte forme farmaceutice de morfină. Nu există date suficiente privind siguranța și eficacitatea morfinei la copii cu vârsta sub 1 an.

Copii cu sindrom algic sever în afecțiunile oncologice

Pentru jugularea sindromului algic sever în afecțiunile oncologice, care nu sunt ameliorate cu alte analgezice, se recomandă de a indica morfină în doză de 0,2-0,8 mg/kg fiecare 12 ore. Regimul de dozare se stabilește în același mod ca și pentru adulți.

Sindrom algic în perioada postoperatorie

Adulților nu li se recomandă utilizarea în decurs de 24 de ore după operație sau până când funcția intestinală normală este restabilită.

După 24 de ore (sau după restabilirea funcției intestinale normale), la adulți se administrează 20 mg la fiecare 12 ore (cu o greutate corporală mai mică de 70 kg) sau 30 mg la fiecare 12 ore (cu o greutate corporală mai mare de 70 kg).

Pacienți vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)

Pentru pacienții vârstnici doza zilnică trebuie să fie mai joasă.

La necesitate suplimentar morfina poate fi administrată parenteral, având în vedre, că acțiunea prelungită a Morfin long poate fi crescută.

Mod de administrare

Se administrează pe cale orală fiecare 12 ore.

Comprimatele de Morfin long se vor înghiți întregi, cu o cantitate suficientă de apă, fără a fi zdrobite, mestecate, dizolvate și fărâmițate, deoarece aceasta poate cauza eliberarea rapidă și absorbția unei doze de morfină cu pericol pentru viață (vezi pct. 4.9).

Întreruperea tratamentului

La întreruperea bruscă a tratamentului poate să se dezvolte sindromul de abstinență Prin urmare, doza trebuie redusă treptat înainte de întreruperea tratamentului.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă a morfinei cu medicamente care influențează sistemul nervos central
poate duce la depresie respiratorie, sedare profundă, comă și sfârșit letal.
Medicamentele cu influență asupra SNC includ, dar nu se limitează la: alte opioide, anxiolitice,
hipnotice și sedative (inclusiv benzodiazepine), preparate antiepileptice (inclusiv gabapentine, de
exemplu, pregabalina), anestezice generale (inclusiv barbiturice), neuroleptice (inclusiv derivați de
fenotiazină), antidepresive și alcool.
Medicamente sedative, cum ar fi benzodiazepine sau medicamente similare
Administrarea concomitentă de medicamente opioide și sedative, cum ar fi benzodiazepine sau
medicamente similare, crește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces datorită
efectului suplimentar de deprimare a SNC. Dozele și durata utilizării concomitente trebuie limitate
(vezi pct. 4.4).
Morfina nu se va administra concomitent cu inhibitorii de monoaminoxidază (MAO), al fel și timp
de 2 săptămâni după întreruperea administrării inhibitori lor MAO (vezi pct. 4.3). Interacțiunea
inhibitorilor MAO și analgezicele opioide se poate manifesta prin excitarea sistemului nervos
central sau depresie cu o criză hiper- sau hipotensivă.
Cimetidina inhibă metabolismul morfinei, prin urmare, la administrarea lor concomitentă,
concentrația plasmatică de morfină crește, sunt potențate reacțiile adverse din partea sistemului
nervos central.
La administrarea concomitentă cu rifampicina, scade concentrația plasmatică de morfină.
S-a observat o expunere întârziată și redusă a terapiei antitrombocitare orale cu inhibitori P2Y12 la
pacienții cu sindrom coronarian acut care erau tratați cu morfină. Această interacțiune poate fi
legată de motilitatea gastrointestinală redusă și este valabilă și în cazul altor opioizi. Nu se cunoaște
relevanța clinică, însă datele indică potențialul de scădere a eficacității inhibitorului P2Y12 la
pacienții cărora li se administrează concomitent morfină și un inhibitor al P2Y12 (vezi pct. 4.4). La
pacienții cu sindrom coronarian acut, la care morfina nu poate fi întreruptă și inhibarea rapidă a
P2Y12 este considerată esențială, poate fi avută în vedere administrarea unui inhibitor P2Y12
parenteral.
Administrarea concomitentă de alcool și Morfin long poate potența reacțiile adverse ale morfinei; în
perioada tratamentului trebuie evitat consumul de alcool.
Buprenorfina (inclusiv în terapia anterioară) reduce efectul analgezic al altor analgezice opioide; la
administrarea concomitentă de doze mari de agoniști ai receptorilor µ-opioizi se reduce riscul de
depresie respiratorie, iar la administrarea concomitentă de doze mici de agoniști ai receptorilor µsau κ-opioizi - crește riscul de depresie respiratorie; accelerează apariția simptomelor sindromului

de sevraj în cazul întreruperii administrării de agoniști ai receptorilor µ-opioizi în prezența
dependenței de medicamente, la întreruperea bruscă se reduce parțial severitatea acestor simptome.
Butorfanolul, nalbufina sau pentazocina pot provoca simptome sindromului de sevraj la pacienții
care au administrat recent agoniști puri, cum ar fi morfina. La rândul său, acțiunea analgezicelor
opioide poate interfera cu efectul altor compuși. De exemplu, efectul lor asupra tractului gastrointestinal poate duce la o scădere a absorbției, de exemplu, a mexiletinei sau la o scădere a efectului
metoclopramidei, domperidonei.
Naloxona reduce efectul analgezicelor opioide, precum și al depresiei respiratorii și ale SNC
cauzate de acestea; pot fi necesare doze mai mari pentru a neutraliza efectele buprenorfiei,
butorfanolului, nalbufinei și pentazocinei, care au fost prescrise pentru înlăturarea reacțiilor adverse
ale morfinei; poate accelera debutul simptomelor sindromului de sevraj pe fondalul dependenței
opioide.
Naltrexona accelerează manifestarea simptomelor sindromului de sevraj pe fondalul dependenței
opioide (simptomele pot să se manifeste deja peste 5 minute după administrarea medicamentului,
durează 48 de ore, se caracterizează prin persistență și dificultăți în înlăturarea acestora); reduce
efectul analgezicelor opioide (analgezic, antidiareic, antitusiv); nu influențează simptomele,
determinate de reacția histaminică.
Nalorfina înlătură depresia respiratorie cauzată de morfină.
Concentrațiile plasmatice ale morfinei pot crește la administrarea concomitentă cu ritonavir.
La administrarea concomitentă cu β-adrenoblocantele, este posibilă intensificarea efectului inhibitor
asupra sistemului nervos central, cu dopamină - o scădere a efectului analgezic al morfinei.
Clorpromazina intensifică efectele miotice, sedative și analgezice ale morfinei.
Derivații fenotiazinei și barbituricelor potențează efectul hipotensiv și cresc riscul de depresie
respiratorie.
Potențează efectul hipotensiv al medicamentelor care scad tensiunea arterială.
Morfina poate reduce eficacitatea diureticelor, care este asociată cu o creștere a secreției de
vasopresină. De asemenea, este posibil să se dezvolte retenție urinară acută și dezvoltarea spasmului
sfincterului vezicii urinare.
Chinidina crește concentrația plasmatică a morfinei.
Inhibă competitiv metabolismul hepatic al zidovudinei și reduce clearance-ul acesteia (crește riscul
intoxicației reciproce a acestora).
Medicamentele cu activitate anticolinergică, medicamentele antidiareice (inclusiv loperamida) cresc
riscul de constipație până la ocluzie intestinală, retenție urinară și depresia sistemului nervos
central.
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice (de exemplu, medicamente
antimigrenoase, antidepresive (inhibitori de monoaminooxidază (MAO), inhibitori selectivi ai
recaptării serotoninei (ISRS), inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSN),
antidepresive triciclice) poate duce la dezvoltarea sindromul serotoninergic, care este o afecțiune
care poate pune viața în pericol (vezi pct.4.4).

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Medicul dumneavoastră nu vă va prescrie acest medicament decât dacă este absolut necesar.
Utilizarea pe termen lung a morfinei în timpul sarcinii poate duce la dezvoltarea unui sindrom de
abstinență la nou-născut.
Dacă luați morfină timp îndelungat în timpul sarcinii, există riscul apariției simptomelor de
abstinență la nou-născut, care trebuie tratate sub supraveghere medicală.