← Înapoi la prospect

Fișă tehnică · Monsera 7,5 mg, comprimate filmate

Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).

  • Forma farmaceutică: comprimate filmate
  • Concentrație: 7,5 mg

Acțiune farmacologică

Ce este Monsera şi pentru ce se utilizează Monsera (ivabradină) este un medicament pentru afecţiuni cardiace, utilizat în tratarea: - Anginei pectorale stabile simptomatice (boală care determină durere în piept), la pacienți adulți a căror frecvență cardiacă este mai mare sau egală cu 70 bătăi pe minut. Este utilizat la pacienţii adulţi care nu tolerează sau care nu pot utiliza pentru afecţiuni cardiace medicamentele numite beta-blocante. Este utilizat, de asemenea, în combinaţie cu beta-blocantele la pacienţii adulţi a căror afecţiune nu este controlată în întregime cu un beta-blocant. - Insuficienţei cardiace cronice la pacienţii adulţi a căror frecvenţă cardiacă este (mai mare sau egală cu 75 bătăi pe minut). Este utilizată în asociere cu terapia standard, inclusiv tratamentul cu beta-blocante, sau atunci cînd beta-blocantele sunt contraindicate sau nu sunt tolerate. Informaţii despre angina pectorală stabilă (în mod curent numită “angină”): Angina stabilă este o boală cardiacă ce se produce când inima nu primeşte suficient oxigen. Apare de obicei la vârste cuprinse între 40 şi 50 de ani. Simptomul cel mai comun al anginei este durerea sau disconfortul în piept. Angina apare cel mai probabil când bătăile inimii se accelerează în urma efortului, emoţiilor, expunerii la frig sau consumului de alimente. Creşterea frecvenţei cardiace poate determina durere în piept la bolnavii de angină. Informaţii despre insuficienţa cardiacă cronică Insuficienţa cardiacă cronică este o boală cardiacă ce se produce atunci când inima dumneavoastră nu poate pompa suficient sânge către restul corpului. Cele mai frecvente simptome ale insuficienţei cardiace sunt sufocarea, oboseala, epuizarea şi umflarea gleznelor. Cum acţionează Monsera? Monsera acţionează în principal prin reducerea frecvenţei cardiace cu câteva bătăi pe minut. Aceasta scade nevoia de oxigen a inimii, în special în situaţiile în care o criză de angină devine foarte probabilă. În acest fel, Monsera ajută la controlul şi reducerea numărului crizelor anginoase. Mai mult decât atât, deoarece frecvenţa cardiacă crescută afectează negativ funcţionarea inimii şi speranţa de viaţă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică, acţiunea specifică a ivabradinei de reducere a frecvenţei cardiace ajută la îmbunătăţirea funcţionării inimii şi a speranţei de viaţă la aceşti pacienţi.

Doze și mod de administrare

Doze, frecvența și durata administrării Tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile Se recomandă ca decizia de a iniția sau de a modifica tratamentul să se bazeze pe datele disponibile provenind din măsurări în serie ale frecvenței cardiace, ECG și monitorizarea ambulatorie timp de 24 ore. Doza de iniţiere nu trebuie să depășească 5 mg ivabradină de două ori pe zi la pacienții cu vârsta sub 75 ani. După trei-patru săptămâni de tratament, dacă pacientul este încă simptomatic, în cazul în care doza inițială este bine tolerată și frecvența cardiacă în repaus se menține peste 60

1 bătăi/minut, doza poate fi crescută până la următoarea doză mai mare, la pacienții care primesc 2,5 mg sau 5 mg de două ori pe zi. Doza de întreținere nu trebuie să depășească 7,5 mg de două ori pe zi. Dacă simptomele de angină pectorală nu se ameliorează în decurs de 3 luni după începerea tratamentului, tratamentul cu ivabradină trebuie întrerupt. În plus, dacă există doar un răspuns limitat din punct de vedere al simptomelor și nu există o reducere relevantă clinic a frecvenței cardiace în repaus, în decurs de trei luni, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului. Dacă, în timpul tratamentului, frecvenţa cardiacă scade sub 50 bătăi/minut în repaus sau pacientul prezintă simptome asociate bradicardiei, cum sunt: ameţeli, oboseală sau hipotensiune arterială, doza trebuie diminuată treptat, până la cea mai mică doză de 2,5 mg de două ori pe zi (o jumătate de comprimat de 5 mg de două ori pe zi). După reducerea dozei, frecvența cardiacă trebuie monitorizată (vezi pct. 4.4). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul în care persistă scăderea frecvenţei cardiace sub 50 bătăi/minut sau simptomele de bradicardie, cu toate că doza a fost redusă.

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice Tratamentul trebuie iniţiat numai la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă. Este recomandat ca medicul curant să aibă experienţă în tratarea insuficienţei cardiace cronice. De regulă, doza de iniţiere recomandată este de 5 mg ivabradină de două ori pe zi. După două săptămâni de tratament, doza poate fi mărită la 7,5 mg ivabradină de două ori pe zi, dacă frecvenţa cardiacă se menţine peste 60 bătăi/minut în repaus, sau diminuată la 2,5 mg ivabradină de două ori pe zi (o jumătate de comprimat de 5 mg de două ori pe zi), dacă frecvenţa cardiacă se menţine sub 50 bătăi/minut în repaus sau în cazul simptomelor asociate bradicardiei, cum sunt ameţeli, oboseală sau hipotensiune arterială. Dacă frecvenţa cardiacă este între 50 şi 60 bătăi/minut, trebuie păstrată doza de 5 mg de două ori pe zi. Dacă, în timpul tratamentului, frecvenţa cardiacă scade persistent sub 50 bătăi pe minut în repaus sau dacă pacientul prezintă simptome asociate bradicardiei, doza trebuie diminuată până la următoarea doză mai mică, la pacienţii care primesc 7,5 mg de două ori pe zi sau 5 mg de două ori pe zi. Dacă frecvenţa cardiacă creşte persistent peste 60 bătăi pe minut în repaus, doza poate fi crescută până la următoarea doză mai mare, la pacienţii care primesc 2,5 mg de două ori pe zi sau 5 mg de două ori pe zi. Tratamentul trebuie întrerupt dacă frecvenţa cardiacă se menţine sub 50 bătăi/minut sau dacă persistă simptomele de bradicardie.

Grupe speciale de pacienţi Vârstnici peste 75 ani La pacienţi cu vârsta de şi peste 75 de ani, dacă este necesar, trebuie avută în vedere o doză de iniţiere de 2,5 mg (adică o jumătate de comprimat de 5 mg), de două ori pe zi, înainte de a creşte doza.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea ivabradinei pentru tratamentul insuficienței cardiace cronice la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Lipsesc date.

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală şi clearance-ul creatininei mai mare de 15 ml/min nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu există date despre pacienţii cu clearance-ul creatininei mai mic de 15 ml/min, ivabradina trebuie administrată cu precauţie la această populaţie.

Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară nu este necesară ajustarea dozei. Precauţii trebuie luate atunci când ivabradina se administrează la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată. Ivabradina este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, deoarece în lipsa studiilor la această categorie de populaţie, se poate anticipa o expunere sistemică importantă.

Mod de administrare Comprimatele se administrează oral, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, în timpul meselor.

Interacțiuni

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Asocieri nerecomandate
Medicamente care prelungesc intervalul QT:
medicamente utilizate în tratamentul unor boli cardiovasculare şi care prelungesc intervalul
QT (de exemplu: chinidină, disopiramidă, bepridil, sotalol, ibutilid, amiodaronă);
medicamente utilizate în tratamentul altor boli decât cele cardiovasculare şi care prelungesc
intervalul QT (de exemplu: pimozidă, ziprasidonă, sertindol, meflochină, halofantrină,
pentamidină, cisapridă, eritromicină intravenos).
Asocierea ivabradinei cu medicamentele mai sus menţionate, care prelungesc intervalul QT,
trebuie evitată, deoarece prelungirea intervalul QT poate fi exacerbată prin reducerea frecvenţei
cardiace. Dacă asocierea se dovedeşte necesară, trebuie efectuată o monitorizare cardiacă atentă.
Asocieri ce necesită prudenţă
Diuretice care elimină potasiul (diuretice tiazidice şi diuretice de ansă): hipokaliemia poate creşte
riscul de aritmii. Deoarece ivabradina poate produce bradicardie, combinaţia rezultată de
hipokaliemie cu bradicardie este un factor predispozant pentru apariţia aritmiilor severe, în
special la pacienţii cu sindrom QT prelungit, fie congenital sau indus de substanţă.

Interacţiuni farmacocinetice
Citocromul P450 3A4 (CYP3A4)
Ivabradina este metabolizată doar de către CYP3A4 şi este un inhibitor foarte slab al acestui
citocrom.
S-a demonstrat că ivabradina nu influenţează metabolismul şi concentraţiile plasmatice ale altor
substraturi de CYP3A4 (inhibitori uşori, moderaţi şi puternici). Inhibitorii şi inductorii CYP3A4
pot interacţiona cu ivabradina şi, din punct de vedere clinic, îi pot influenţa semnificativ
metabolizarea şi farmacocinetica.
Studiile despre interacţiunile medicament -medicament au stabilit că inhibitorii CYP3A4 măresc
concentraţiile plasmatice ale ivabradinei, în timp ce inductorii le scad. Concentraţiile plasmatice
mari de ivabradină se pot asocia cu risc de bradicardie excesivă.
Asocieri contraindicate
Este contraindicată asocierea ivabradinei cu inhibitorii puternici ai CYP3A4, cum sunt
antifungicele de tip azolic (ketoconazol, itraconazol), antibioticele macrolidice (claritromicina,
eritromicina per os, josamicina, telitromicina), inhibitorii de protează HIV (nelfinavir, ritonavir)
şi nefazodona. Inhibitorii puternici ai CYP3A4, ketoconazol (200 mg o dată pe zi) şi josamicină
(1 g de două ori pe zi), au mărit expunerea plasmatică medie la ivabradină de 7 până la 8 ori.
Inhibitori moderaţi ai CYP3A4: studii despre interacţiuni specifice la voluntari sănătoşi şi la
pacienţi au demonstrat că asocierea ivabradinei cu medicamente care reduc frecvenţa cardiacă,
cum sunt diltiazem sau verapamil, a dus la o creştere a expunerii la ivabradină (o creştere de 2-3
ori a ASC) şi la o reducere suplimentară a frecvenţei cardiace cu 5 bătăi/minut. Asocierea
ivabradinei cu aceste medicamente este contraindicată.
Asocieri nerecomandate
Suc de grepfrut: expunerea la ivabradină a fost de 2 ori mai mare în urma asocierii cu suc de
grepfrut. Prin urmare, consumul de suc de grepfrut trebuie evitat în timpul tratamentului cu
ivabradină.
Asocieri ce necesită prudenţă
Inhibitori CYP3A4 moderaţi: asocierea ivabradinei cu alţi inhibitori CYP3A4 moderaţi (de
exemplu, fluconazol) se poate avea în vedere la o doză de iniţiere de 2,5 mg de două ori pe
zi şi dacă frecvenţa cardiacă de repaus este de peste 70 bătăi/minut, cu monitorizarea
frecvenţei cardiace.
Inductori CYP3A4: inductorii CYP3A4 (de exemplu: rifampicină, barbiturice, fenitoină,
Hypericum perforatum (sunătoare)) pot scădea expunerea la şi activitatea ivabradinei.
Asocierea cu medicamentele care induc CYP3A4 poate necesita o ajustare a dozei de
ivabradină. Asocierea a 10 mg ivabradină de două ori pe zi cu sunătoare a demonstrat
reducerea ASC a ivabradinei cu jumătate. Consumul de sunătoare trebuie restricţionat în
timpul tratamentului cu ivabradină.
Alte asocieri
Studiile asupra interacţiunilor specifice medicament-medicament nu au demonstrat efecte
semnificative clinic asupra farmacocineticii şi farmacodinamiei ivabradinei în cazul asocierii
următoarelor medicamente: inhibitori de pompă de protoni (omeprazol, lansoprazol), sildenafil,
inhibitori de HMG CoA reductază (simvastatină), blocante ale canalelor de calciu de tip
dihidropiridinic (amlodipină, lacidipină), digoxină şi warfarină. În plus, ivabradina nu a avut
efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii simvastatinei, amlodipinei, lacidipinei, asupra

farmacocineticii şi farmacodinamiei digoxinei, warfarinei şi asupra farmacodinamiei acidului
acetilsalicilic.
În studiile clinice pivot de fază III, o serie de medicamente au fost asociate în mod curent cu
ivabradina fără a se dovedi a afecta siguranţa administrării: inhibitorii enzimei de conversie a
angiotensinei, antagonişti ai angiotensinei II, beta-blocante, diuretice, medicamente
antialdosteronice, nitraţi cu durată de acţiune scurtă şi lungă, inhibitori de HMG CoA reductază,
fibraţi, inhibitori de pompă de protoni, antidiabetice orale, acid acetilsalicilic şi alte medicamente
antitrombotice.

Sarcină și alăptare

Sarcina şi alăptarea
Nu luaţi Monsera dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă (vezi pct. “Nu luaţi
Monsera”).
Dacă sunteţi gravidă şi aţi luat Monsera, trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră.
3
Nu luați Monsera dacă puteți rămâne gravidă și nu utilizați mijloace sigure de contracepție (vezi
pct. ”Nu luați Monsera”).
Nu luaţi Monsera dacă alăptaţi (vezi pct. “Nu luaţi Monsera”). Discutați cu medicul
dumneavoastră dacă alăptați sau intenționați să alăptați, deoarece alăptarea trebuie întreruptă
dacă luați Monsera. Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau
intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru
recomandări înainte de a lua acest medicament.

Insuficiență renală

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală şi clearance-ul creatininei mai mare de 15 ml/min nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu există date despre pacienţii cu clearance-ul creatininei mai mic de 15 ml/min, ivabradina trebuie administrată cu precauţie la această populaţie. 2