Fișă tehnică · MIBZO 3,5 mg, pulbere pentru soluţie injectabilă

Doze şi mod de administrare Tratamentul trebuie inițiat sub supravegherea unui medic cu experiență în tratamentul pacienților cu neoplazii, cu toate acestea, MIBZO poate fi administrat de un profesionist în domeniul sănătății cu experiență în utilizarea medicamentelor chimioterapice. MIBZO trebuie reconstituit de un profesionist în domeniul sănătății (vezi pct. 6.6). Doze pentru tratamentul mielomului multiplu progresiv (pacienţi trataţi cu cel puţin o terapie anterioară) Monoterapie MIBZO 3,5 mg pulbere pentru soluţie injectabilă se administrează prin injectare intravenoasă sau

subcutanată în doza recomandată de 1,3 mg/m2 suprafaţă corporală de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni în zilele 1, 4, 8 şi 11 ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 21 de zile. Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Se recomandă ca la pacienţi să se administreze 2 cicluri terapeutice de MIBZO după confirmarea unui răspuns complet. De asemenea, se recomandă ca la pacienţii care răspund la tratament, dar la care nu se obţine o remisiune completă, să se administreze un total de 8 cicluri terapeutice cu MIBZO. Între administrarea dozelor consecutive de MIBZO trebuie păstrat un interval de timp de cel puţin 72 ore. Ajustări ale dozajului în timpul tratamentului şi reinițierea tratamentului pentru monoterapie Tratamentul cu MIBZO trebuie întrerupt la apariţia oricărui efect toxic non-hematologic de Gradul 3 sau hematologic de Gradul 4, excluzând neuropatia, după cum este prezentat mai jos (vezi şi pct. 4.4). Imediat după remiterea simptomelor de toxicitate, tratamentul cu MIBZO poate fi reinițiat cu o doză scăzută cu 25% (de la 1,3 mg/m2, scăzută la 1,0 mg/m2; de la 1,0 mg/m2, scăzută la 0,7 mg/m2). Dacă efectele toxice nu se remit sau dacă reapar la cea mai mică doză, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu MIBZO, cu excepţia cazului în care beneficiul tratamentului depăşeşte clar riscul. Durere neuropatică şi/sau neuropatie periferică Pacienţii cu durere neuropatică şi/sau neuropatie periferică determinată de administrarea de bortezomib trebuie trataţi după cum este prezentat în Tabelul 1 (vezi pct. 4.4). Pacienţii cu neuropatie severă preexistentă pot fi trataţi cu MIBZO numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu. Tabelul 1: Modificări recomandate* ale dozei la pacienţii cu neuropatie determinată de bortezomib Severitatea neuropatiei Modificarea dozei Gradul 1 (pierderea asimptomatică a Niciuna reflexelor tendinoase profunde sau parestezii) fără dureri sau pierderea funcţiei Gradul 1 cu dureri sau gradul 2 Scăderea dozei de MIBZO la 1,0 mg/m2 (simptome moderate; limitarea sau activităţilor cotidiene (AC) Schimbarea ritmului de administrare MIBZO la 1,3 instrumentale**)) mg/m2 o dată pe săptămână Gradul 2 cu dureri sau gradul 3 Întreruperea tratamentului cu MIBZO până la (simptome severe; limitarea AC de remiterea simptomelor de toxicitate. Când efectele autoîngrijire***) toxice s-au remis, se reiniţiază tratamentul cu MIBZO, se scade doza la 0,7 mg/m2 o dată pe săptămână Gradul 4 (consecințe cu risc letal; se Se întrerupe tratamentul cu MIBZO recomandă intervenţie imediată) şi/sau neuropatie vegetativă severă * Pe baza modificărilor dozelor în studiile de fază II şi III la pacienţi cu mielom multiplu şi a experienţei după punerea pe piaţă. Clasificare pe baza Criteriilor Comune de Toxicitate ale NCI, CTCAE v 4.0. ** AC instrumentale: se referă la gătit, mersul la cumpărături după alimente sau haine, folosirea telefonului, gestionarea banilor, etc;

*** AC de autoîngrijire: se referă la spălat, îmbrăcat şi dezbrăcat, hrănire, folosirea toaletei, administrarea medicamentelor, fără a fi imobilizat la pat. Asocierea terapeutică cu doxorubicina lipozomală pegilată MIBZO 3,5 mg pulbere pentru soluţie injectabilă se administrează prin injectare intravenoasă sau subcutanată în doza recomandată de 1,3 mg/m2 suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni în zilele 1, 4, 8 şi 11, ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 21 de zile. Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Intervalul de timp dintre dozele consecutive de MIBZO trebuie să fie de minim 72 de ore. Doxorubicina lipozomală pegilată se administrează în doză de 30 mg/m2 în ziua 4 a ciclului de tratament cu MIBZO, prin perfuzie intravenoasă cu durata de 1 oră, administrată după injectarea MIBZO. Pot fi administrate până la 8 cicluri din acest tratament asociat, atâta timp cât pacienţii nu au prezentat progresia bolii şi tolerează tratamentul. Pacienţii care au obţinut un răspuns complet pot continua tratamentul pentru cel puţin 2 cicluri după prima dovadă a răspunsului complet, chiar dacă aceasta înseamnă tratament pentru mai mult de 8 cicluri. De asemenea, pot continua atâta timp cât tratamentul este tolerat şi continuă să răspundă la acesta, pacienţii ai căror valori de paraproteină continuă să scadă după 8 cicluri. Pentru informaţii suplimentare despre doxorubicina lipozomală peghilată, consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru aceasta. Asocierea terapeutică cu dexametazonă MIBZO 3,5 mg pulbere pentru soluţie injectabilă se administrează prin injectare intravenoasă sau subcutanată în doza recomandată de 1,3 mg/m2 suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni în zilele 1, 4, 8 şi 11, ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 21 de zile. Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Intervalul de timp dintre dozele consecutive de MIBZO trebuie să fie de minim 72 de ore. Dexametazona se administrează oral în doză de 20 mg în zilele 1, 2, 4, 5, 8, 9, 11 şi 12 din ciclul de tratament cu MIBZO. La pacienţii care obțin un răspuns sau boala se stabilizează după 4 cicluri cu acest tratament asociat se poate continua administrarea aceleiași asocieri pentru maxim 4 cicluri suplimentare. Pentru informaţii suplimentare despre dexametazonă, consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru aceasta. Ajustarea dozei în asocierea terapeutică la pacienţi cu mielom multiplu progresiv Pentru ajustarea dozei de MIBZO în asocierea terapeutică urmați ghidurile de modificare a dozei descrise mai sus în cazul monoterapiei. Doze la pacienţii cu mielom multiplu netrataţi anterior care nu sunt eligibili pentru transplant de celule stem hematopoietice Asocierea terapeutică cu melfalan şi prednison MIBZO 3,5 mg pulbere pentru soluţie injectabilă se administrează prin injectare intravenoasă sau subcutanată în asociere cu melfalan şi prednison administrate pe cale orală, după cum este prezentat în Tabelul 2. O perioadă de 6 săptămâni este considerată a fi un ciclu de tratament. În cadrul Ciclurilor 1-4, MIBZO este administrat de două ori pe săptămână în zilele 1, 4, 8, 11, 22, 25, 29 și 32. În cadrul Ciclurilor 5-9, MIBZO este administrat o dată pe săptămână în zilele 1, 8, 22 şi 29. Intervalul de timp dintre dozele consecutive de MIBZO trebuie să fie de minim 72 de

ore. Melfalan şi prednison trebuie administrate oral în zilele 1, 2, 3 şi 4 din prima săptămână a fiecărui ciclu de tratament cu MIBZO. Se administrează nouă cicluri ale acestei asocieri terapeutice. Tabelul 2: Doze recomandate pentru MIBZO, când este utilizat în asociere cu melfalan şi prednison MIBZO de două ori pe săptămână (Ciclurile 1-4) Săptămâna 1 2 3 Bz (1,3 mg/m2)

M (9 g/m2) P (60 mg/m2)

Ziua -1

--Ziua 4

Ziua Ziua Ziua Ziua 1 2 3 4

Ziua Ziua perioadă Ziua Ziua Ziua Ziua 8 11 de pauză 22 25 29 32

MIBZO o dată pe săptămână (Ciclurile 5-9) Săptămân 1 2 a Bz Ziu ---Ziua (1,3 a 8 mg/m2) 1 M (9 Ziua Ziua Ziua Ziua -mg/m2) 1 2 3 4 P(60 mg/m2)

perioadă -de pauză

perioadă de pauză perioadă -de pauză

Ziua 22

perioadă de pauză

perioadă de pauză

6 Ziua 29

perioadă de pauză perioadă de pauză

Bz = MIBZO; M = melfalan, P = prednison Ajustările dozei în timpul tratamentului şi reiniţierea tratamentului pentru terapia asociată cu melfalan şi prednison. Înainte de începerea unui nou ciclu de tratament: • Numărul de trombocite trebuie să fie ≥ 70 x 109/l şi numărul absolut de neutrofile trebuie să fie ≥ 1,0 x 109/l • Efectele toxice altele decât cele hematologice trebuie să se remită până la Gradul 1 sau valoarea iniţială Tabelul 3: Modificări ale dozei în timpul ciclurilor ulterioare ale terapiei cu MIBZO în asociere cu melfalan şi prednison Toxicitate

Modificarea dozei tratamentului

sau

întreruperea

Toxicitate hematologică în timpul unui ciclu • Dacă în ciclul anterior se observă neutropenie sau trombocitopenie prelungită de Grad 4 sau trombocitopenie cu hemoragie •

Dacă numărul de trombocite ≤ 30 x 109/l sau NAN ≤ 0,75 x 109/l într-o zi în care se administrează MIBZO (alta decât ziua 1) Dacă nu sunt administrate mai multe doze de MIBZO dintr-un ciclu(≥ 3 doze întimpul administrării de două ori pe săptămână sau ≥ 2 doze în timpul administrării o dată pe săptămână) Toxicitate alta decât cea hematologică de Gradul ≥ 3

În următorul ciclu trebuie avută în vedere scăderea dozei de melfalan cu 25%.

Terapia cu MIBZO trebuie întreruptă

Doza de MIBZO trebuie scăzută cu un nivel (de la 1,3 mg/m2 la 1 mg/m2, sau de la 1 mg/m2 la 0,7 mg/m2)

Tratamentul cu MIBZO trebuie întrerupt până când simptomele toxicităţii s-au remis la Gradul 1 sau valoarea iniţială. Apoi, MIBZO poate fi reinițiat cu o scădere de un nivel a dozei (de la 1,3 mg/m2 la 1 mg/m2, sau de la 1 mg/m2 la 0,7 mg/m2). Pentru durere neuropatică şi/sau neuropatie periferică asociate cu MIBZO, se menţine şi/sau se modifică MIBZO după cum este prezentat în Tabelul 1.

Pentru informaţii suplimentare privind melfalan şi prednison, citiți Rezumatul caracteristicilor produsului pentru aceste medicamente. Doze la pacienţii cu mielom multiplu netrataţi anterior care sunt eligibili pentru transplant de celule stem hematopoietice (terapie de inducție) Asocierea terapeutică cu dexametazonă MIBZO 3,5 mg pulbere pentru soluţie injectabilă se administrează prin injectare intravenoasă sau subcutanată în doza recomandată de 1,3 mg/m2 suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni în zilele 1, 4, 8 şi 11, ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 21 de zile. Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Între administrarea dozelor consecutive de MIBZO trebuie păstrat un interval de timp de cel puţin 72 ore. Dexametazona se administrează pe cale orală în doză de 40 mg în zilele 1, 2, 3, 4, 8, 9, 10 şi 11 ale ciclului de tratament cu MIBZO. Se administrează patru cicluri ale acestei asocieri terapeutice. Asocierea terapeutică cu dexametazonă şi talidomidă MIBZO 3,5 mg pulbere pentru soluţie injectabilă se administrează prin injectare intravenoasă sau subcutanată în doza recomandată de 1,3 mg/m2 suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni în zilele 1, 4, 8 şi 11, ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 28 de zile.

Această perioadă de 4 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Între administrarea dozelor consecutive de MIBZO trebuie păstrat un interval de timp de cel puţin 72 ore. Dexametazona se administrează pe cale orală în doză de 40 mg în zilele 1, 2, 3, 4, 8, 9, 10 şi 11 ale ciclului de tratament cu MIBZO. Talidomida se administrează pe cale orală în doză de 50 mg zilnic în zilele 1-14 şi, dacă este tolerată, doza este crescută ulterior la 100 mg în zilele 15-28 şi apoi, poate fi crescută la 200 mg zilnic, începând cu ciclul 2 (a se vedea Tabelul 4). Se administrează patru cicluri ale acestei asocieri terapeutice. Se recomandă administrarea a 2 cicluri suplimentare la pacienţii care au cel puţin un răspuns parţial. Tabelul 4: Doze pentru asocierea terapeutică cu MIBZO la pacienţii cu mielom multiplu netrataţi anterior care sunt eligibili pentru transplant de celule stem hematopoietice Ciclurile 1 până la 4

Bz+ Dx Săptămâna

Bz (1,3 mg/m2)

Ziua 1, 4

Ziua 8, 11

Dx 40 mg

T 50 mg T 100 mga Dx 40 mg

Perioadă de pauză

Ziua 1,2, 3, 4 Ziua 8, 9, 10, 11

Bz+Dx+T Săptămâna Bz (1,3 mg/m2)

1 Ziua 1, 4

Ciclul 1 2 Ziua 8, 11

Zilnic Zilnic Ziua 1,2, 3, 4 Ziua 8, 9, 10, 11

3 Perioadă de pauză

4 Perioadă de pauză -

Zilnic -

Zilnic -

Ciclurile 2 până la 4b Bz (1,3 mg/m2) T 200 mga Dx 40 mg

Ziua 1, 4

Ziua 8, 11

Zilnic Zilnic Ziua 1,2, 3, 4 Ziua 8, 9, 10, 11 -

Perioadă de pauză

Perioadă de pauză

Zilnic

Zilnic -

Bz = MIBZO; Dx = dexametazonă; T = talidomidă a Doza de talidomidă este crescută la 100 mg din săptămâna 3 a ciclului doar dacă este tolerată doza b

de 50 mg şi la 200 mg din ciclul 2 în cazul în care doza de 100 mg este tolerată. Pacienţilor care obțin cel puţin un răspuns parţial după 4 cicluri li se pot administra 6 cicluri

Ajustarea dozei la pacienţii care sunt eligibili pentru transplant Pentru ajustările dozei de MIBZO trebuie urmate ghidurile de modificare a dozei descrise pentru monoterapie . În plus, când MIBZO se administrează în asociere cu alte medicamente chimioterapice, trebuie

avută în vedere reducerea corespunzătoare a dozei acestora, în cazul apariţiei toxicităților, în conformitate cu recomandările din Rezumatul caracteristicilor produsului. Doze la pacienţi cu limfom cu celule de mantă (LCM) netrataţi anterior Asocierea terapeutică cu rituximab, ciclofosfamidă, doxorubicină şi prednison (BzR-CAP) MIBZO 3,5 mg pulbere pentru soluţie injectabilă se administrează prin injecţie intravenoasă sau subcutanată la doza recomandată de 1,3 mg/m2 suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni, în zilele 1, 4, 8, şi 11, urmată de o perioadă de pauză de 10 zile în zilele 12-21. Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Se recomandă administrarea a șase cicluri de MIBZO, deşi în cazul pacienţilor care înregistrează răspuns pentru prima dată în ciclul 6, se pot administra încă două cicluri suplimentare de MIBZO. Trebuie să treacă cel puţin 72 de ore între dozele consecutive de MIBZO. Următoarele medicamente se administrează în ziua 1 a fiecărui ciclu de tratament cu MIBZO cu durata de 3 săptămâni, prin perfuzie intravenoasă: rituximab la doza de 375 mg/m2, ciclofosfamidă la doza de 750 mg/m2 şi doxorubicină la doza de 50 mg/m2. Prednison se administrează oral la doza de 100 mg/m2 în zilele 1, 2, 3, 4 şi 5 a fiecărui ciclu de tratament cu MIBZO. Ajustări ale dozei în timpul tratamentului administrat pacienţilor cu limfom cu celule de mantă netrataţi anterior Înainte de iniţierea unui nou ciclu de tratament: • Numărul de trombocite trebuie să fie ≥ 100.000 celule/μl iar numărul absolut de neutrofile (ANC) trebuie să fie ≥ 1.500 celule/μl • Numărul de trombocite trebuie să fie ≥ 75.000 celule/μl la pacienții cu infiltraţii la nivelul măduvei osoase sau cu sechestrare splenică • Hemoglobina ≥ 8 g/dl • Toxicitățile non-hematologice trebuie să se fi remis la gradul 1 sau la nivelul iniţial. Tratamentul cu MIBZO trebuie întrerupt la apariţia oricăror toxicități non- hematologice ≥ grad 3 asociate tratamentului cu MIBZO (cu excepţia neuropatiei) sau a toxicităților hematologice ≥ grad 3 (vezi şi pct. 4.4). Pentru ajustarea dozei vezi Tabelul 5 de mai jos. În cazul toxicităţilor hematologice se pot administra factori de stimulare a coloniilor de granulocite, conform practicii standard locale. Trebuie avută în vedere administrarea profilactică a factorilor de stimulare a coloniilor de granulocite în cazul întârzierilor repetate în administrarea ciclului de tratament. Trebuie avută în vedere transfuzia de trombocite pentru tratamentul trombocitopeniei în cazurile în care este clinic indicată. Tabelul 5: Ajustări ale dozei în timpul tratamentului la pacienţi cu limfom cu celule de mantă netratat anterior Toxicitate Modificarea sau amânarea dozei Toxicitate hematologică • Neutropenie ≥ grad 3 însoţită de febră, Terapia cu MIBZO trebuie amânată timp de neutropenie de grad 4 ce durează peste 7 până la 2 săptămâni până când pacientul are zile, număr de trombocite < 10000 ANC ≥ 750 celule/μl şi un număr de trombocite celule/μl ≥ 25000 celule/μl. • Dacă, după amânarea tratamentului cu MIBZO toxicitatea nu se remite, aşa cum

Dacă numărul de trombocite < 25000 celule/μl sau ANC < 750 celule/μl în ziua de administrare a MIBZO (în afară de Ziua 1 a fiecărui ciclu) Toxicităţi non-hematologice de grad ≥ 3 considerate ca fiind asociate MIBZO •

este definit mai sus, atunci tratamentul cu MIBZO trebuie întrerupt. • Dacă toxicitatea se remite, adică pacientul are ANC ≥ 750 celule/μl şi număr de trombocite ≥ 25000 celule/μl, MIBZO se poate reiniţia la o doză scăzută cu o treaptă (de la 1,3 mg/m2 la 1 mg/m2, sau de la 1 mg/m2 la 0,7 mg/m2). Terapia cu MIBZO trebuie amânată

Terapia cu MIBZO trebuie amânată până la remisiunea simptomelor de toxicitate la gradul 2 sau mai bine. Apoi, MIBZO se poate reiniţia la o doză scăzută cu o treaptă (de la 1,3 mg/m2 la 1 mg/m2, sau de la 1 mg/m2 la 0,7 mg/m2). În cazul durerii neuropate şi/sau neuropatiei periferice asociate terapiei cu MIBZO, aceasta trebuie amânată şi/sau modificată după cum este prezentat în Tabelul 1.

În plus, dacă MIBZO se administrează în asociere cu alte medicamente chimioterapice, trebuie avută în vedere reducerea corespunzătoare a dozei acestor medicamente în cazul apariţiei toxicităţilor, conform recomandărilor din Rezumatul caracteristicilor produsului al respectivelor medicamente. Grupe speciale de pacienţi Pacienţi vârstnici Nu există dovezi care să sugereze că sunt necesare ajustări ale dozelor la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani cu mielom multiplu sau cu limfom cu celule de mantă. Nu există studii privind utilizarea MIBZO la pacienţii vârstnici cu mielom multiplu netrataţi anterior care sunt eligibili pentru chimioterapie în doze mari asociată cu transplant de celule stem hematopoietice. Prin urmare, la această categorie de pacienţi nu se pot face recomandări privind doza. Într-un studiu, la pacienţii netratați anterior pentru limfom cu celule de mantă, 42,9% și 10,4% dintre pacienții expuși la MIBZO au avut vârste cuprinse între 65 şi 74 ani și respectiv vârste ≥ 75 de ani. La pacienții cu vârsta ≥ 75 ani, ambele regimuri, BzR-CAP, precum și RCHOP, au fost mai puțin tolerate (vezi pct. 4.8). Disfuncţie hepatică Pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară nu necesită ajustarea dozei şi trebuie trataţi cu doza recomandată. La pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată sau severă la care trebuie iniţiat tratamentul cu MIBZO cu o doză scăzută de 0,7 mg/m2 per administrare în cursul primului ciclu de tratament, poate fi luată în considerare creşterea ulterioară a dozei la 1,0 mg/m2 sau scăderea ulterioară a dozei la 0,5 mg/m2, în funcţie de tolerabilitatea pacientului (vezi tabelul 6 şi pct. 4.4 şi 5.2). Tabelul 6: Modificarea dozei iniţiale recomandate de MIBZO la pacienţii cu insuficienţă hepatică

Gradul insuficienţei Valorile hepatice* bilirubinemiei Uşoară Moderată Severă

≤ 1,0x LSVN > 1,0x - 1,5x LSVN > 1,5x - 3x LSVN > 3x LSVN

Valorile serice Modificarea dozei iniţiale ale TGO (AST) > LSVN Niciuna Oricare Niciuna Oricare

Oricare

Se reduce doza de MIBZO la 0,7 mg/m2 în primul ciclu de tratament. Se va lua în considerare creşterea dozei la 1,0 mg/m2 sau scăderea ulterioară a dozei la 0,5 mg/m2 în următoarele cicluri terapeutice, în funcţie de tolerabilitatea pacientului.

Abrevieri: TGO = transaminaza glutamil oxalacetică serică; AST = aspartat aminotransferaza; LSVN = limita superioară a valorilor normale * Pe baza clasificării Grupului de Lucru privind Disfuncţia de Organ din cadrul NCI pentru încadrarea tipului de insuficienţă hepatică (uşoară, moderată, severă). Disfuncţia renală La pacienţii cu disfuncţie renală uşoară până la mo

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Contracepția la bărbaţi şi femei În timpul tratamentului şi trei luni după tratament, pacienţii bărbaţi şi femei cu potenţial fertil trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficiente. Sarcina Nu sunt disponibile date clinice privind expunerea la bortezomib în timpul sarcinii. Potenţialul teratogen al bortezomibului nu a fost complet studiat. În studiile preclinice, la cele mai mari doze tolerate de femelele gestante bortezomib nu a prezentat efecte asupra dezvoltării embrionului/fetusului la şobolan şi iepure. Nu s-au efectuat studii la animale pentru a determina efectele bortezomibului asupra naşterii şi a dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). MIBZO nu trebuie administrat în timpul sarcinii, decât dacă starea clinică a femeii necesită tratament cu MIBZO. Dacă MIBZO se utilizează în timpul sarcinii sau dacă pacienta devine gravidă în timpul tratamentului cu acest medicament, pacienta trebuie informată despre riscurile potenţiale pentru făt. Talidomida este o substanță activă cu efect teratogen cunoscut la om, care produce malformații congenitale care pun în pericol viaţa. Talidomida este contraindicată în timpul sarcinii şi la femeile aflate la vârsta fertilă, cu excepţia cazurilor în care sunt îndeplinite criteriile din programul de prevenire a sarcinii. Pacienţii la care se administrează MIBZO în asociere cu

talidomida trebuie să participe la programul de prevenire a sarcinii în timpul utilizării talidomidei. Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru talidomidă. Alăptarea La om, nu se cunoaşte dacă bortezomibul se elimină în laptele matern. Din cauza potenţialului medicamentului MIBZO de a determina reacţii adverse grave la sugarii alăptaţi, alăptarea trebuie întreruptă pe perioada tratamentului cu MIBZO. Fertilitatea Nu a fost studiată fertilitatea la utilizarea bortezomibului (vezi pct. 5.3).