Fișă tehnică · Mexia XR 28 mg, capsule cu eliberare prelungită

Doze şi mod de administrare Tratamentul cu memantină trebuie început şi supravegheat de către un medic cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul pacienților cu boală Alzheimer. Tratamentul trebuie început doar dacă este disponibilă o persoană care îngrijește pacientul şi care va monitoriza cu regularitate administrarea medicamentului de către pacient. Toleranța la tratament şi doza de memantină trebuie evaluate la intervale regulate de timp, de preferat în primele trei luni de la începerea tratamentului. În consecință, beneficiul terapeutic al tratamentului cu memantină şi toleranța pacientului la tratament trebuie evaluate la intervale regulate de timp, în conformitate cu ghidurile clinice în vigoare. Tratamentul poate fi menținut atât timp cât se poate evidenția un beneficiu terapeutic şi pacientul tolerează tratamentul cu memantină. Întreruperea tratamentului trebuie luată în considerare atunci când nu mai sunt dovezi ale prezenţei unui efect terapeutic sau dacă pacientul nu tolerează tratamentul. Într-un studiu clinic controlat, doza de 28 mg de memantină XR o dată în zi s-a demonstrat a fi eficientă.

Stabilirea dozei Doza inițială recomandată de memantină XR este de 7 mg o dată pe zi. Doza trebuie crescută treptat de la 7 mg până la doza recomandată de întreținere de 28 mg o dată pe zi. Pacientul se va conduce după următoarea schemă de tratament: Săptămâna 1 (zilele 1-7): Pacientul trebuie să ia o doză de 7 mg pe zi, timp de 7 zile. Săptămâna 2 (zilele 8-14): Pacientul trebuie să ia o doză de 14 mg pe zi, timp de 7 zile. Săptămâna 3 (zilele 15-12): Pacientul trebuie să ia o doză de 21 mg pe zi, timp de 7 zile. Începând cu săptămâna a 4-a (zilele 21-28): Pacientul trebuie să ia o doză de 28 mg pe zi. Forma farmaceutică de capsule cu eliberare prelungită este predestinată pacienților care efectuează trecerea de la memantină la memantină XR. Astfel, se recomandă administrarea Mexia XR pacienților care fac trecerea de la o formă la alta (vezi Trecerea de la memantină la Mexia XR capsule cu eliberare prelungită). Intervalul minim recomandat între creșterile dozei este de o săptămână. Doza trebuie crescută numai dacă doza anterioară a fost bine tolerată. Doza maximă recomandată este de 28 mg o dată pe zi. Mod de administrare Mexia XR capsule cu eliberare prelungită trebuie administrat pe cale orală o dată pe zi, la aceeași oră a fiecărei zile. Capsulele pot fi administrate atât cu alimente cât și fără. Mexia XR poate fi luat cu sau fără alimente. Capsulele Mexia XR pot fi luate intacte sau pot fi deschise, presărate pe sos de mere și, ca urmare, înghițite. Doza nu trebuie să fie împărțită. Conținutul capsulei trebuie consumat în întregime, cu excepția când este deschisă și presărată peste sosul de mere, așa cum este descris mai sus. Capsulele Mexia XR nu trebuie divizate, mestecate sau zdrobite. Dacă un pacient omite o doză de Mexia XR, nu trebuie să dubleze doza la următoarea administrare. Următoarea doză trebuie administrată conform schemei de tratament. Dacă un pacient nu reușește să ia Mexia XR timp de câteva zile, este posibil să fie necesară reluarea dozei la un nivel mai mic și retitrate așa cum este descris mai sus. Trecerea de la memantină la Mexia XR capsule cu eliberare prelungită Pacienții tratați cu memantină pot fi trecuți la Mexia XR capsule cu eliberare prelungită după cum urmează: Se recomandă ca un pacient care urmează tratamentul cu 10 mg de două ori pe zi de memantină să fie trecut la Mexia XR 28 mg capsule cu eliberare prelungită o dată pe zi, în ziua următoare ultimei doze de 10 mg de memantină. Nu există niciun studiu care să abordeze eficacitatea comparativă a acestor două regimuri. La pacienții cu insuficiență renală severă, se recomandă ca regimul de 5 mg de două ori pe zi de memantină să fie trecut la Mexia XR 14 mg capsule o dată pe zi din ziua următoare ultimei doze administrate. Grupe speciale de pacienți Vârstnici Majoritatea persoanelor cu boala Alzheimer au peste 65 de ani. În studiul clinic efectuat cu clorhidratul de memantină cu eliberare prelungită, vârsta medie a pacienților a fost aproximativ 77 de ani; peste 91%

dintre pacienți aveau 65 de ani și peste, 67% aveau 75 de ani și mai în vârstă, iar 14% aveau vârsta de 85 de ani sau peste. Datele de eficacitate și siguranță prezentate în secțiunile din studiile clinice au fost obținute de la acești pacienți. Nu au existat diferențe semnificativ clinic, astfel doza utilizată pentru persoanele cu vârsta mai mare de 65 este aceeași ca și pentru pacienții cu vârsta mai mică de 65 ani. Insuficiență renală La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei de 5 – 29 ml/min, evaluat pe baza formulei Cockcroft-Gault), doza de întreținere recomandată (și doza maximă recomandată) este de 14 mg/zi (vezi pct. 5.2). Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată. Insuficiență hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată. Memantina sub formă de capsule cu eliberare prelungită nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2). Copii și adolescenți Nu se aplică.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Datorită efectelor farmacologice şi mecanismului de acţiune al memantinei, pot să apară următoarele interacţiuni:

• • •

Modul de acţiune sugerează că efectele L-dopa, agoniştilor dopaminergici şi anticolinergicelor pot fi potenţate de către tratamentul concomitent cu antagonişti ai NMDA, cum ar fi memantina. Efectele barbituricelor şi neurolepticelor pot fi reduse. Administrarea concomitentă a memantinei cu antispastice, dantrolen sau baclofen, poate modifica efectele acestora şi poate fi necesară o ajustare a dozelor. Trebuie evitată utilizarea concomitentă a memantinei şi amantadinei, datorită riscului de psihoză farmacotoxică. Ambii compuşi sunt antagonişti ai NMDA înrudiţi chimic. Aceeaşi afirmaţie poate fi valabilă şi pentru ketamină şi dextrometorfan (vezi, de asemenea, pct. 4.4). De asemenea, există un raport de caz publicat despre riscul posibil al asocierii memantinei şi fenitoinei. Alte substanţe active cum ar fi cimetidina, ranitidina, procainamida, chinidina, chinina şi nicotina, care utilizează acelaşi sistem de transport renal cationic ca amantadina, pot, de asemenea, interacţiona cu memantina, determinând un risc potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice. Există posibilitatea reducerii concentraţiei serice a hidroclorotiazidei (HCT) când memantina se administrează concomitent cu HCT sau cu orice asociere care conţine HCT. În perioada care a urmat punerii pe piaţă a medicamentului s-au raportat cazuri izolate de creştere a valorilor testelor pentru timpul de protrombină raportat la timpul de protrombină de control (INR) la pacienţii trataţi concomitent cu warfarină. Deşi nu s-a stabilit relația cauzală, monitorizarea atentă a timpului de protrombină sau a INR este recomandabilă pentru pacienţii trataţi concomitent cu anticoagulante orale.

În studii de farmacocinetică cu doză unică administrată la voluntari tineri sănătoşi, nu au fost remarcate interacţiuni relevante între substanţele active-pentru memantină şi gliburidă/metformină sau donezepil. Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi tineri nu s-au observat efecte relevante ale memantinei asupra farmacocineticii galantaminei. In vitro, memantina nu inhibă CYP 1A2, 2A6, 2C9, 2D6, 2E1, 3A, monoxigenaza cu co-factor flavinic, epoxid hidrolaza sau sulfatarea.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Datele provenite din utilizarea memantinei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale au evidenţiat un potenţial de reducere a creşterii intrauterine în cazul expunerii la concentraţii identice sau uşor mai mari decât cele atinse în clinică (vezi pct. 5.3). Riscul de fond al malformațiilor congenitale majore și al avortului spontan pentru populația indicată (boala Alzheimer) este necunoscut. Memantina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Alăptarea Nu se cunoaște dacă memantina/metaboliții acesteia se excretează în laptele uman. Nu se cunoaște efectul memantinei asupra nou-născuților/sugarilor sau dacă influențează lactația. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe tratamentul cu Mexia XR, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Nu au fost stabilite date cu privire la efecte adverse ale memantinei asupra fertilității.