Fișă tehnică · Metilprednisolon Rompharm 250 mg, pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Doze și mod de administrare

Doze Dozele necesare sunt variabile și trebuie individualizate în funcție de boala tratată, de severitatea acesteia și de răspunsul pacientului pe întreaga durată a tratamentului. În fiecare caz în parte trebuie luată o decizie în mod continuu privind raportul risc/beneficiu. Pentru a controla boala tratată trebuie utilizată cea mai mică doză posibilă de corticosteroid pe o perioadă cât mai scurtă de timp. Doza de întreținere adecvată trebuie determinată prin scăderea treptată a dozei inițiale de medicament, la intervale de timp adecvate, până când se ajunge la cea mai mică doză, care va menține un răspuns clinic adecvat. Dacă medicamentul trebuie întrerupt după un tratament de lungă durată, doza se va reduce treptat și nu brusc (vezi pct. 4.4). După perioada inițială de urgență, trebuie să se ia în considerare utilizarea unui preparat injectabil cu acțiune mai lungă sau a unui preparat oral. Administrarea ca terapie adjuvantă: Ca tratament adjuvant în cazul unor afecțiuni care pun viața în pericol, trebuie administrată o doză de 30 mg/kg de greutate corporală pe cale intravenoasă (i.v.) timp de cel puțin 30 de minute. Această doză poate fi repetată la fiecare 4-6 ore, timp de până la 48 de ore. Ca terapie adjuvantă pentru alte afecțiuni, doza inițială poate varia în funcție de starea clinică de la 10 la 500 mg, administrată intravenos (i.v.). Pentru gestionarea pe termen scurt a afecțiunilor acute și severe, doze mai mari pot fi necesare. Dozele inițiale de până la 250 mg se administrează intravenos (i.v.) pe o perioadă de cel puțin 5 minute (injecție în bolus), în timp ce dozele mai mari se administrează pe o perioadă de cel puțin 30 de minute (perfuzie intravenoasă). Dozele ulterioare pot fi administrate intravenos (i.v.) sau intramuscular (i.m.) la intervale dictate de răspunsul pacientului și de starea clinică. Terapia cu corticosteroizi este complementară și nu înlocuiește terapiile convenționale. Puls terapie Puls terapia intravenoasă de metilprednisolon, constă în administrarea a 250 mg de metilprednisolon pe zi sau mai mult, timp de câteva zile (de obicei ≤5 zile) și poate fi adecvată în timpul episoadelor de exacerbare sau pentru tratamentul afecțiunilor care nu răspund la terapia convențională, cum ar fi: afecțiuni reumatice, lupus eritematos sistemic, stări edematoase precum glomerulonefrita sau nefrita lupică. În cazul sclerozei multiple care nu răspunde la tratamentul convențional (sau în timpul episoadelor de exacerbare), se administrează o doză de 500 mg pe zi sub formă de puls terapie timp de 5 zile sau o doză zilnică de 1000 mg timp de 3 sau 5 zile, pe parcursul a 30 de minute. Tratamentul adjuvant al pneumoniei cu Pneumocystis carinii (PCP) la pacienții cu SIDA Terapia cu corticosteroizi trebuie inițiată la începutul tratamentului anti-pneumocystis, în primele 72 de ore. Pentru a evita problemele de compatibilitate și stabilitate, se recomandă ca, ori de câte ori este posibil, succinatul sodic de metilprednisolon să fie administrat separat de alte medicamente, fie prin sistem de

perfuzare i.v. separat, fie ca perfuzii secundare i.v. tip ⹂piggy-backˮ sau prin intermediul unei pompe de perfuzie (vezi pct. 6.6 Atenționări speciale pentru eliminare și alte manipulări). Populația pediatrică Atunci când se utilizează la copii cu vârsta de peste 3 ani, se reduc dozele, astfel încât doza să fie bazată mai degrabă pe severitatea afecțiunii și pe răspunsul clinic, decât pe vârstă sau greutatea corporală. La populația pediatrică, doza zilnică nu trebuie să fie mai mică de 0,5 mg/kg greutate corporală la fiecare 24 de ore (vezi pct. 4.4 Populația pediatrică). Mod de administrare Metilprednisolon Rompharm poate fi administrat sub formă de injectie sau perfuzie intravenoasă (i.v.) sau injecție intramusculară (i.m.). Prin injecție intramusculară (i.m.) nu se pot administra mai mult de 250 mg odată sau într-un singur loc, deoarece pentru doza de 500 mg, volumul injecției va crește la 8 ml. Vezi pct. 6.6 pentru instrucțiunile de preparare.

Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Metilprednisolon este un substrat enzimatic al citocromului P450 (CYP) şi este metabolizat în principal de enzima CYP3A4. CYP3A4 este principala enzimă a celei mai abundente subfamilii CYP de la nivelul ficatului adult uman. Aceasta catalizează 6β-hidroxilarea steroizilor, etapa metabolică esenţială din Faza I atât a corticosteroizilor endogeni, cât şi a celor de sinteză. Numeroşi alţi compuşi reprezintă, de asemenea, substraturi ale CYP3A4; s-a demonstrat că unele dintre acestea (precum şi alte medicamente) modifică metabolismul glucocorticoizilor prin inducţia („up-regulation”) sau inhibiţia enzimei CYP3A4. INHIBITORI CYP3A4: Medicamentele care inhibă activitatea CYP3A4 scad în general metabolizarea hepatică şi cresc concentraţia plasmatică a medicamentelor care au ca substrat CYP3A4, cum este şi metilprednisolon. În prezenţa unui inhibitor de CYP3A4, doza de metilprednisolon trebuie ajustată pentru a evita toxicitatea steroidiană. INDUCTORI DE CYP3A4: Medicamentele care induc activitatea CYP3A4 cresc în general metabolizarea hepatică şi determină scăderea concentraţiei plasmatice a medicamentelor care au ca substrat CYP3A4. În cazul administrării concomitente a acestora, poate fi necesară creşterea dozei de metilprednisolon pentru a obţine rezultatul dorit.

SUBSTRATURI CYP3A4: În prezenţa unui alt substrat pentru CYP3A4, poate fi afectată metabolizarea hepatică a metilprednisolonului, fiind necesară ajustarea corespunzătoare a dozei. Este posibil ca reacţiile adverse asociate cu utilizarea unui singur medicament să apară mai frecvent la administrarea concomitentă a acestora. EFECTE NEMEDIATE DE CYP3A4: Alte interacţiuni şi efecte care apar la administrarea de metilprednisolon sunt descrise în Tabelul 1 de mai jos. Tabelul 1 prezintă o listă cu interacţiunile medicamentoase sau efectele metilprednisolonului cele mai frecvente şi/sau importante din punct de vedere clinic şi descrierea acestora. Tabelul 1. Interacțiuni/efecte importante ale medicamentelor sau ale substanțelor cu metilprednisolon Clasa sau tipul Interacțiune/Efect medicamentului - Medicament sau Substanţă Antimicobacteriene INHIBITOR DE CYP3A4. În plus, metilprednisolon poate - IZONIAZIDĂ determina creşterea ratei de acetilare şi clearance-ul izoniazidei. Antibiotice, INDUCTOR DE CYP3A4 antimicobacteriene - RIFAMPICINĂ Antidiabetice Deoarece corticosteroizii pot creşte nivelul glicemiei este posibil să fie necesară ajustarea dozelor medicamentelor antidiabetice. Antiemetice INHIBITORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI) - APREPITANT - FOSAPREPITANT Antifungice INHIBITORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI) - ITRACONAZOL - KETOCONAZOL Antihipertensive Poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente antihipertensive, deoarece glucocorticoizii pot determina o creștere a tensiunii arteriale (efect mineralocorticoid). Anticoagulante (orale) Efectul metilprednisolonului asupra anticoagulantelor orale este variabil. Există rapoarte conform cărora efectele anticoagulantelor sunt amplificate, dar şi diminuate, atunci când sunt administrate simultan cu corticosteroizi. De aceea, indicii de coagulare trebuie monitorizaţi, pentru a se păstra efectele dorite ale anticoagulantelor. Anticolinergice Corticosteroizii pot influenţa efectele anticolinergicelor. - BLOCANTE 1) A fost raportată o miopatie acută asociată utilizării concomitente NEUROMUSCULARE a unor doze mari de corticosteroizi şi anticolinergice, cum ar fi medicamentele de blocare neuromusculară. (vezi pct. 4.4) 2) A fost raportat un efect de antagonism al efectelor de blocare neuromusculară pentru pancuronium şi vecuronium, în cazul pacienţilor care au luat corticosteroizi. Acest tip de interacţiune poate fi de aşteptat în cazul oricăror blocante neuromusculare. Anticolinesterazice Steroizii pot să reducă efectele anticolinesterazicelor în cazul miasteniei gravis. Anticonvulsivante INDUCTORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI) - CARBAMAZEPINA Anticonvulsivante INDUCTORI CYP3A4 - FENOBARBITAL - FENITOINĂ - PRIMIDONĂ Antipsihotice Când se administrează concomitent cu corticosteroizi este necesară ajustarea dozei. 11

Anxiolitice Antivirale - INHIBITORI DE PROTEAZĂ HIV

Inductori farmacocinetici - COBICISTAT Inhibitori de aromatază - AMINOGLUTETIMIDĂ Contraceptive (orale) - ETINILESTRADIOL/ NORETISTERON SUCUL DE GRAPEFRUIT Imunosupresoare - CICLOSPORINĂ

Imunosupresoare - CICLOFOSFAMIDĂ - TACROLIMUS Imunosupresoare - METOTREXAT Blocante ale canalelor de calciu - DILTIAZEM Medicamente care elimină potasiul

Antibacteriene macrolide - CLARITROMICINĂ - ERITROMICINĂ Antibacteriene macrolide - TROLEANDOMICINĂ AINS (antiinflamatorii nesteroidiene) - doze mari de ASPIRINĂ (acid acetilsalicilic)

Când se administrează concomitent cu corticosteroizi este necesară ajustarea dozei. INHIBITORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI) 1) Inhibitorii de protează, cum ar fi indinavir şi ritonavir, pot creşte concentraţiile plasmatice ale corticosteroizilor. 2) Corticosteroizii pot induce metabolismul inhibitorilor de protează HIV, rezultând în concentraţii plasmatice reduse. INHIBITORI CYP3A4 (a se vedea pct. 4.4) Supresia corticosuprarenaliană indusă de aminoglutetimidă poate exacerba modificările endocrine determinate de tratamentul îndelungat cu glucocorticoizi INHIBITOR CYP3A4 (şi SUBSTRAT)

INHIBITOR DE CYP3A4 INHIBITOR CYP3A4 (şi SUBSTRAT) 1) Utilizarea concomitentă de ciclosporină şi metilprednisolon determină inhibarea reciprocă a metabolismului, aceasta putând creşte concentraţiile plasmatice ale unuia sau ale ambelor medicamente. De aceea, este posibil ca reacţiile adverse asociate cu utilizarea unui singur medicament să apară mai frecvent la administrarea concomitentă a acestora. 2) Au fost raportate convulsii asociate utilizării concomitente a metilprednisolonului şi ciclosporinei. SUBSTRATURI PENTRU CYP3A4 Atunci când se utilizează medicamente imunosupresoare, cum ar fi metotrexatul, poate fi necesară reducerea dozei de corticosteroid (vezi pct. 4.4). INHIBITOR CYP3A4 (şi SUBSTRAT) La administrarea concomitentă a corticosteroizilor cu medicamente care elimină potasiul (adică diuretice), trebuie realizată o supraveghere atentă a pacienţilor pentru a descoperi apariţia hipopotasemiei. Există de asemenea un risc crescut de hipopotasemie în cazul utilizării concomitente a corticosteroizilor cu amfotericină B, xanteni sau beta2 agonişti. Utilizarea concomitentă a glicozidelor cardiace (de exemplu, digitalice) și a corticosteroizilor (prin acțiunea mineralocorticoidă) poate crește pierderea de potasiu, mai ales dacă pacientul ia și diuretice, ceea ce poate pune în pericol pacienții care iau glicozide cardiace, deoarece hipokaliemia crește toxicitatea acestor medicamente. INHIBITORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI)

INHIBITORI CYP3A4 1) Administrarea concomitentă a corticosteroizilor cu AINS poate determina creşterea incidenţei ulceraţiilor şi hemoragiilor gastrointestinale. 2) Metilprednisolon poate determina creşterea clearance-ului acidului acetilsalicilic în doze mari, ducând la o scădere a nivelurilor de salicilaţi serici. Întreruperea tratamentului cu 12

Simpatomimetice - SALBUTAMOL - EFEDRINĂ

metilprednisolon poate determina creşterea nivelurilor de salicilat seric, determinând un risc crescut de toxicitate la salicilaţi. Administrarea concomitentă a corticosteroizilor și simpatomimeticelor (de exemplu, salbutamol sau efedrină) poate să le potențeze efectul.

Incompatibilităţi Pentru a evita problemele de compatibilitate şi stabilitate, se recomandă ca metilprednisolon să fie administrată separat faţă de alţi compuşi administraţi pe cale intravenoasă (i.v.).

Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Fertilitatea Studiile la animale au evidenţiat că tratamentul cu corticosteroizi afectează fertilitatea (vezi pct. 5.3). Sarcina Studiile efectuate la animale au demonstrat toxicitate la nivelul aparatului reproducător. Studiile efectuate la animale au arătat că corticosteroizii administraţi la mamă în doze mari pot determina malformaţii fetale (vezi pct. 5.3). Totuşi, când sunt administraţi femeilor gravide, corticosteroizii nu par a determina anomalii congenitale. Deoarece nu au fost efectuate studii adecvate cu metilprednisolon privind reproducerea umană, acest medicament trebuie folosit în timpul sarcinii numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu–risc la mamă și făt. Anumiţi corticosteroizi traversează cu uşurinţă placenta. Un studiu retrospectiv a evidențiat o incidenţă crescută a apariției greutăţii mici la naştere în cazul copiilor născuți de mame care au primit tratament cu corticosteroizi. Copiii născuţi de mame care au efectuat tratament cu doze substanţiale de corticosteroizi în timpul sarcinii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi evaluaţi pentru a descoperi semnele de insuficienţă corticosuprarenală, deşi insuficienţa corticosuprarenală neonatală pare să fie rară la sugarii expuşi la corticosteroizi în viaţa intrauterină. Nu se cunoaşte nicio reacţie adversă în timpul travaliului şi al expulziei. Solventul pentru soluția injectabilă de Metilprednisolon Rompharm conține alcool benzilic ca și conservant. Alcoolul benzilic poate traversa placenta (vezi pct. 4.4 Informații importante despre unii excipienți). Alăptarea Corticoizii sunt excretați în laptele matern. Corticosteroizii care ajung în laptele matern pot opri creşterea şi pot interfera cu producţia endogenă de glucocorticoizi la sugarii alăptaţi la sân. Deoarece nu au fost efectuate studii adecvate de reproducere cu glucocorticoizi la om, acest medicament trebuie utilizat în timpul alăptării numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc pentru mamă și copil. Solventul pentru soluție injectabilă de Metilprednisolon Rompharm conține alcool benzilic ca și conservant. Este probabil ca alcoolul benzilic prezent în serul matern să treacă în lapte și poate fi absorbit pe cale orală de către un sugar alăptat (vezi pct. 4.4 Informații importante despre unii excipienți).