Fișă tehnică · Metilprednisolon-BP 40 mg/ml, suspensie injectabilă

DOZE A) Administrarea pentru o acţiune sistemică Doza administrată intramuscular variază în funcţie de gravitatea afecţiunii care trebuie tratată. Dacă se doreşte un efect de lungă durată, doza săptămânală care trebuie administrată într-o singură injecţie intramusculară se va calcula prin înmulţirea dozei zilnice orale cu 7.

Doza trebuie ajustată individual, în funcţie de gravitatea afecţiunii şi de răspunsul pacientului. Ca regulă generală, durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Este necesară supravegherea medicală.

Terapia hormonală se introduce ca adjuvant şi nu ca înlocuitor pentru terapia convenţională. Dacă medicamentul a fost administrat mai multe zile, doza trebuie redusă sau tratamentul trebuie stopat progresiv. Atunci când se întrerupe tratamentul cronic, se recomandă supravegherea medicală strictă. Severitatea şi durata preconizată a afecţiunii, precum şi răspunsul pacientului la medicament sunt principalii factori în determinarea dozei. În cazul remisiunii spontane a unei afecţiuni cronice, tratamentul trebuie suspendat. În timpul tratamentului cronic, trebuie efectuate periodic teste de rutină de laborator (analiza urinei, glucoza din sânge la două ore după masă, tensiunea arterială, greutatea corporală şi radiografia toracică). La pacienţii care au suferit de ulcer gastric sau dispepsie severă, este indicată efectuarea unei radiografii a tractului gastrointestinal superior.

La pacienţii cu sindrom adrenogenital, poate fi indicată o singură injecţie intramusculară de 40 mg la intervale de două săptămâni. Doza săptămânală de întreţinere, administrată intramuscular la pacienţii cu poliartrită reumatoidă variază de la 40 la 120 mg. Doza obişnuită pentru pacienţii cu leziuni dermatologice şi ameliorare după o corticoterapie sistemică este cuprinsă între 40 şi 120 mg acetat de metilprednisolon, administrat intramuscular, o dată la patru săptămâni. În dermatita severă acută cauzată de Rhus toxicodendron, ameliorarea poate apărea în decurs de 8 până la 12 ore după injectarea intramusculară a unei doze unice de 80 până la 120 mg. În cazul dermatitei cronice de contact, uneori este necesară repetarea injecţiei după 5 până la 10 zile. În dermatita seboreică, o doză săptămânală de 80 mg poate fi suficientă pentru a reduce simptomele. Ameliorarea la pacienţii cu astm bronşic apare la 6 până la 48 ore după administrarea intramusculară a unei doze de 80 până la 120 mg; această ameliorare poate persista câteva zile şi chiar până la două săptămâni.

Când afecţiunea este însoţită de simptome de stres, doza trebuie mărită. Dacă se doreşte o acţiune hormonală rapidă şi de intensitate maximă, se recomandă administrarea intravenoasă de succinat sodic de metilprednisolon, un produs foarte solubil.

B) Administrarea in situ pentru efect local Tratamentul cu Metilprednisolon-BP nu face ca măsurile convenţionale, utilizate în mod obișnuit, să fie inutile. Deşi această metodă de tratament ameliorează simptomele, nu produce

4 în nici un caz însănătoşirea şi hormonul nu are efect asupra cauzei inflamaţiei.

Procedura 1) Artrita reumatoidă şi osteoartrita Doza pentru administrarea intraarticulară depinde de dimensiunea articulaţiei şi variază în funcţie de gravitatea stării pacientului. În cazuri cronice, injecţiile pot fi repetate la intervale de 1 până la 5 săptămâni sau mai mult, în funcţie de ameliorarea obţinută după prima injecţie. Următorul tabel este dat cu titlu indicativ:

Gleznă Umeri Medie Coate 10 – 40 mg Carpiană Mică Metacarpofalangiană Interfalangiană 4 -10 mg Sternoclaviculară Acromioclaviculară

Este necesară cunoaşterea aprofundată a anatomiei articulaţiei înainte de a practica injectarea intra-articulară. Pentru a obţine un efect antiinflamator optim, este important ca injecţia să fie făcută în spaţiul sinovial. Folosind aceeaşi tehnică sterilă ca şi pentru o puncţie lombară, un ac steril de 20 până la 24 G (pe o seringă pustie) este introdus rapid în cavitatea sinovială. Infiltraţia cu procaină este opţională. Aspiraţia a câteva picături de lichid articular indică faptul că acul a penetrat efectiv în cavitatea articulară. Punctul de injectare al fiecărei articulaţii este determinat de locul în care cavitatea sinovială este cea mai superficială şi cea mai lipsită de vase şi nervi mari. Când acul este în locul cuvenit, seringa aspirantă este îndepărtată şi înlocuită cu o a doua seringă care conţine cantitatea dorită de Metilprednisolon-BP. O cantitate mică de lichid sinovial este aspirată pentru a se asigura că acul este încă în spaţiul sinovial. După injectare, articulaţia este mobilizată uşor de mai multe ori pentru a ajuta la amestecarea lichidului sinovial şi a suspensiei. Locul de injectare este apoi acoperit cu un bandaj steril mic.

Zonele potrivite pentru injectarea intraarticulară sunt articulaţiile genunchiului, gleznei, carpiană, umărului, articulațiile falangiene şi coxo-femurale. Deseori este dificil de penetrat articulaţia coxo-femurală, trebuie de evitat toate vasele sangvine mari din zonă. Articulaţii care nu sunt potrivite pentru injecţii sunt cele inaccesibile anatomic, cum ar fi articulaţiile vertebrale şi articulaţiile sacroiliace, lipsite de cavitate sinovială. Eşecurile de tratament, de obicei, sunt datorate penetrării în afara cavităţii sinoviale. O injecţie în ţesuturile din jur nu oferă decât un rezultat puţin favorabil sau nefavorabil. În caz de eșecuri, chiar dacă injectarea a fost făcută în spațiul sinovial (indicată prin aspiraţia lichidului), este de obicei inutil să se efectueze injecţii repetate. Tratamentul local nu modifică procesul bolii subiacente şi ar trebui suplimentat, dacă este posibil, prin fizioterapie şi corecţie ortopedică.

5 2) Bursită Zona din jurul locului de injectare trebuie curăţată cu atenţie şi se efectuează infiltrarea punctului de injectare cu soluţie de procaină de 1%. Un ac de calibru 20-24, fixat la o seringă pustie, este introdus în bursă şi lichidul este aspirat. Acul este lăsat în poziţie şi seringa aspirantă este înlocuită cu o mică seringă care conţine doza dorită. După injectare, acul este îndepărtat şi se aplică un pansament mic.

3) Diverse: chisturi ganglionare, tendinite, epicondilite În tratamentul afecţiunilor precum tendinita sau tenosinovita, trebuie de avut grijă ca suspensia să fie injectată în teaca tendonului şi nu în substanţa tendonului. Tendonul poate fi uşor palpat când este întins. În cadrul tratamentului epicondilitei, zona cea mai dureroasă trebuie delimitată cu atenţie şi suspensia trebuie infiltrată în această regiune. Pentru chisturi ganglionare (chist al tecii tendonului), suspensia trebuie injectată direct în chist. În multe cazuri, o singură injecţie are ca rezultat o reducere semnificativă a dimensiunii chistului şi uneori chiar dispariţia acestuia. În funcţie de severitatea afecţiunii, doza poate varia de la 4 la 30 mg. Pentru afecţiuni recurente sau cronice, pot fi necesare injecţii repetate.

Precauţiile privind sterilitatea utilizării trebuie respectate pentru fiecare injecţie (aplicarea unui antiseptic adecvat pe piele).

4) Injecţii pentru efect local în caz de afecţiuni dermatologice După o curăţare aprofundată cu un antiseptic adecvat, cum ar fi alcoolul de 70%, în leziune se injectează 20-60 mg de suspensie. În cazul unor leziuni majore, poate fi necesară distribuirea dozelor între 20 şi 40 mg în injecţii locale repetate. Este necesară prudență pentru a nu injecta cantităţi care ar putea provoca decolorare, deoarece aceasta ar putea cauza necroze mici. În general se administrează 1-4 injecţii. Intervalele dintre injecţii variază în funcţie de tipul de leziune şi de durata ameliorării produse de prima injecţie.

C) Administrarea intra-rectală Doze de la 40 până la 120 mg de Metilprednisolon-BP, administrate în formă de clismă rectală sau picurare rectală de trei până la şapte ori pe săptămână, pe parcursul a două sau mai multe săptămâni, s-au dovedit a fi un adjuvant util pentru tratamentul unor pacienți cu colită ulceroasă. Starea multor pacienţi poate fi controlată cu 40 mg de Metilprednisolon-BP administrat în 30-300 ml de apă. Măsurile terapeutice convenţionale trebuie evident puse în aplicare.

Populaţia pediatrică Deşi o doză mai mică trebuie administrată la copii şi sugari, această doză trebuie determinată mai degrabă de severitatea afecţiunii decât de vârstă şi greutatea corporală.

MOD DE ADMINISTRARE Intramuscular Intra-articulară, peri-articulară, intrabursală sau în ţesuturile moi Intraleziunal Instilare intra-rectală Intrasinovial

Metilprednisolon-BP nu poate fi administrat pe altă cale decât cele specificate în secţiunea 4.1

6 (vezi şi rubrica „Reacţiile adverse raportate cu anumite căi de administrare contraindicate” a rubricii 4.8 „Reacţii adverse”).

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metilprednisolonul, un substrat de enzime ale citocromului P450 (CYP), este metabolizat în
principal de enzima CYP3A4. CYP3A4 este enzima dominantă în subfamilia CYP prezentă
predominant în ficatul adultului. Catalizează 6β-hidroxilarea steroizilor, etapa metabolică
esenţială a fazei I atât pentru corticosteroizi endogeni, cât şi pentru cei sintetici. Mulţi alţi
compuşi sunt de asemenea substraturi ale CYP3A4; unele dintre ele (la fel ca celelalte
medicamente) modifică metabolizarea glucocorticoidului prin inducerea sau inhibarea
enzimei CYP3A4.
INHIBITORII CYP3A4, cum ar fi ketoconazolul, itraconazolul, claritromicina şi sucul de
grapefruit, reduc în general clearance-ul hepatic şi măresc concentraţia plasmatică a
metilprednisolonului.
În prezenţa unui inhibitor al CYP3A4, poate fi necesar să se reducă doza de metilprednisolon
pentru a evita toxicitatea legată de steroizi.
INDUCTORII CYP3A4, cum ar fi rifampicina, carbamazepina, fenobarbitalul şi fenitoina,
măresc în general clearance-ul hepatic şi scad concentraţia plasmatică a metilprednisolonului.
În prezenţa unui inductor CYP3A4, poate fi necesară mărirea dozei de metilprednisolon
pentru a obţine efectul dorit.
În prezenţa unui alt substrat al CYP3A4, clearance-ul hepatic a metilprednisolonului poate fi
afectat; în consecinţă, doza trebuie ajustată corespunzător. Este posibil ca efectele secundare
asociate cu utilizarea acestor medicamente ca monoterapie să apară mai des atunci când sunt
combinate.
Metilprednisolonul interacţionează, de asemenea, cu unele medicamente care nu au legătură
cu metabolizarea CYP3A4.
Interacţiuni / efecte semnificative ale medicamentului sau substanţei cu
metilprednisolon
Clasă
sau
tip
de Interacţiune sau efect
medicamente
MEDICAMENT
sau
SUBSTANŢĂ
Antibacteriene
IHIBITOR DE CYP3A4.
IZONIAZIDĂ
Există, în plus, un potenţial efect al metilprednisolonului, de
creștere a ratei de acetilare şi clearance a izoniazidei.
Antibiotice,
INDUCTOR DE CYP3A4
antituberculoase
RIFAMPICINA
Anticoagulante (orale)
Efectul metilprednisolonului asupra anticoagulantelor orale
este variabil. Rapoartele menţionează atât reducerea, cât şi
sporirea efectelor anticoagulantelor atunci când sunt
administrate concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare,
indicatorii de coagulare trebuie controlaţi pentru a menţine
efectele anticoagulante dorite.
Anticonvulsivante
INDUCTORI DE CYP3A4 (şi SUBSTRAT)
CARBAMAZEPINĂ
13

Anticonvulsivante
- FENOBARBITAL
- FENITOINĂ
Anticolinergice
BLOCANT
NEUROMUSCULAR

Inhibitori ai colinesterazei
Antidiabetice
Antiemetice
- APREPITANT
- FOSAPREPITANT
Antifungice
- ITRACONAZOLE
- KETOCONAZOLE
Antivirale
INHIBITORII
PROTEAZEI HIV

INDUCTORI DE CYP3A4
Corticosteroizii pot influenţa acţiunea anticolinergicelor.
1) A fost observată miopatia acută în timpul administrării
concomitente a dozelor mari de corticosteroizi şi
anticolinergice, cum ar fi blocantele neuromusculare (pentru
mai multe informaţii vezi rubrica 4.4: Efecte musculoscheletice).
2) S-a raportat antagonism al efectelor de blocare
neuromusculară ale pancuroniului și vecuroniului la pacienții
care utilizau corticosteroizi. Această interacţiune s-ar putea
produce cu toate blocantele neuromusculare competitive.
Steroizii ar putea reduce efectele inhibitorilor de
colinesterază (cum ar fi neostigmina sau piridostigmina) în
miastenia gravis şi declanşa o criză de miastenie.
Deoarece corticosteroizii pot mări glicemia din sânge, poate
fi necesară ajustarea dozelor de medicamente antidiabetice.
INHIBITOR DE CYP3A4 (şi SUBSTRAT)
INHIBITOR DE CYP3A4 (şi SUBSTRAT)

INHIBITOR DE CYP3A4 (şi SUBSTRAT)
1) Inhibitorii de protează HIV, precum indinavir şi
ritonavir, pot mări concentraţiile plasmatice ale
corticosteroizilor.
2) Corticosteroizii pot avea un efect de inducţie asupra
metabolismul inhibitorilor de protează HIV conducând la
concentraţii plasmatice reduse.
Potenţiatori farmacocinetici INHIBITOR DE CYP3A4
COBICISTAT
Potenţiatorii farmacocinetici inhibă activitatea CYP3A4
determinând reducerea clearance-ului hepatic şi sporirea
concentraţiei plasmatice a corticosteroizilor. Poate fi
necesarăajustarea dozei de corticosteroid (vezi rubrica 4.4).
Inhibitor de aromatază Supresia suprarenală indusă de aminoglutetimidă poate
AMINOGLUTETIMIDĂ
exacerba modificările endocrine cauzate de tratamentul
prelungit cu glucocorticoizi.
Antagonişti ai calciului INHIBITOR DE CYP3A4 (şi SUBSTRAT)
DILTIAZEM
Contraceptive (orale)
INHIBITOR DE CYP3A4 (şi SUBSTRAT)
ETINILESTRADIOL/
NORETINDRON
SUC DE GRAPEFRUIT
INHIBITOR DE CYP3A4
Imunosupresori
INHIBITOR DE CYP3A4 (şi SUBSTRAT)
CICLOSPORINA
1) Administrarea concomitentă de ciclosporină şi
metilprednisolon provoacă o inhibare reciprocă a
metabolismului acestora, fapt care poate crește concentraţiile
plasmatice ale ambelor medicamente sau a unuia dintre ele.
14

Imunosupresoare
CICLOFOSFAMIDA
TACROLIMUS
Antibiotice macrolide
CLARITROMICINA
ERITROMICINA
Antibiotice macrolide
TROLEANDOMICINA
AINS (medicamente antiinflamatoare nesteroidiene)

Prin urmare, este posibil ca efectele adverse asociate cu
utilizarea fiecărui medicament în parte să fie sporite atunci
când sunt administrate concomitent.
2) În timpul administrării concomitente de
metilprednisolon şi ciclosporină au fost raportate
convulsii.
SUBSTRAT DE CYP3A4
INHIBITOR DE CYP3A4 (şi SUBSTRAT)
INHIBITOR DE CYP3A4

1) Administrarea concomitentă de corticosteroizi şi AINS
poate mări incidenţa hemoragiilor şi a ulceraţiilor
gastrointestinale.
- Doza mare de acid 2) Metilprednisolonul poate mări clearance-ul acidului
acetilsalicilic
acetilsalicilic administrat în doze mari care poate duce la
reducerea nivelurilor de salicilat seric. Oprirea tratamentului
cu
metilprednisolon poate determina o creștere a nivelului seric
de
salicilat, ceea ce ar putea conduce la un risc crescut de
toxicitate cu salicilat.
3) În cazurile de hipoprotrombinemie, este necesară
prudență
la
utilizarea acidului acetilsalicilic în timpul tratamentului cu
corticosteroizi.
Medicamente care sporesc Administrarea concomitentă de corticosteroizi şi agenţi ce
pierderea de potasiu
sporesc pierderea de potasiu (de ex. tiazide şi înrudite,
diuretice de ansă), pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie
pentru a evita hipokaliemia. Există, de asemenea, un risc
sporit de hipopotasemie cu administrarea concomitentă de
corticosteroizi şi amfotericină B, xantene sau beta2-mimetice.
Antibacterine
În cazul administrării simultane de chinolone, creşte riscul
Chinolone
de tendinită.
Antihipertensive
Administrarea simultană de antihipertensive poate duce la
pierderea parţială a controlului hipertensiunii, deoarece
efectul mineralocorticoid al corticosteroizilor poate
determina o creştere a tensiunii arteriale.
Glicozide cardiotonice
Toxicitatea glicozidelor cardiotonice, cum ar fi digoxina şi
DIGOXINA
produsele înrudite, poate creşte atunci când este utilizată
concomitent
cu
corticosteroizi,
deoarece
efectul
mineralocorticoid poate induce pierderea potasiului.
METOTREXAT
Metotrexatul poate influenţa efectul metilprednisolonului
printr-un efect sinergic asupra stării patologice. Aceasta
poate permite o reducere a dozei de corticosteroid.
Simpatomimetice
Metilprednisolonul
poate
spori
răspunsul
la
simpatomimetice, precum salbutamolul. Acesta poate mări
15

FENILBUTAZONA
Vaccinuri

eficacitatea,
dar
şi
toxicitatea
potenţială
a
simpatomimeticelor.
Administrarea simultană de fenilbutazonă poate induce
metabolismul şi, prin urmare, poate reduce activitatea
corticosteroizilor.
Vaccinurile vii atenuate nu sunt recomandate la pacienţii
cărora li se administrează doze imunosupresoare de
corticosteroizi. Vaccinurile inactivate şi vaccinurile obţinute
prin ingineria genetică pot fi administrate acestor pacienţi,
dar răspunsul terapeutic la aceste vaccinuri poate fi redus sau
chiar ineficient. La pacienţii cărora li se administrează doze
imunosupresoare de corticosteroizi, se pot efectua
procedurile de imunizare necesare (vezi rubrica 4 .4).

În tratamentul afecţiunilor neoplazice, cum ar fi leucemia şi limfoamele, metilprednisolonul,
în general, este utilizat în combinaţie cu agenţi alchilanți, antimetaboliţi şi alcaloizi vinca.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
5
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, dacă credeți că sunteți gravidă sau planificați o sarcină,
adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua
acest medicament.
Sarcina
Utilizarea acestui medicament în timpul sarcinii nu este în general recomandată decât dacă
este făcută în acord cu medicul dumneavoastră. Dacă rămâneți gravidă în timp ce luați acest
medicament, adersați-vă medicului.
Alăptarea
Utilizarea acestui medicament în timpul alăptării nu este, în general, recomandată, decât dacă
este făcută în acord cu medicul dumneavoastră. Corticosteroizii trec în laptele matern.
Fertilitatea
Studiile efectuate la animale au arătat că corticosteroizii pot afecta fertilitatea.