Fișă tehnică · Metilprednisolon-BP 16 mg, comprimate

Metilprednisolon-BP 4 mg și 16 mg este indicat pentru tratamentul copiilor cu vârsta mai mare de 6 ani şi adulţilor.

Doza inițială de metilprednisolon este determinată în funcţie de boala care este tratată şi severitatea acesteia și este de obicei 4-48 mg/zi.

În boli acute severe poate fi necesar să se utilizeze doze mai mari de metilprednisolon. Dacă pacientului i se indică o singură doză pe zi, atunci este recomandabil să se administreze dimineaţa. În terapia îndelungată poate fi adecvată adminstrarea preparatului peste o zi. Atunci când doza depăşeşte 6 mg/zi, riscul de apariţie a reacţiilor adverse creşte considerabil.

Recomandări privind dozarea la iniţierea tratamentului:

− Afecţiuni reumatice sistemice : 4-16 mg/zi − Colagenoze: 20-100 mg/zi − Stări alergice: 12-48 mg/zi − Boli respiratorii: cel mult 64 mg/zi − Reacţii de reject după transplant de organe: cel mult 7 mg/kg masă corp/zi − Boli hepatice: 16-48 mg/zi − Boli dermatologice: 80-360 mg/zi − Boli hematologice: 16-100 mg/zi − Boli neurologice: cel mult 200 mg/zi − Edem cerebral asociat neoplasmului: 200-1000 mg/zi − Boli oftalmologice: 12-40 mg/zi − Boli neoplazice: 16-100 mg/zi − Boli renale: 32-48 mg/zi − Boli gastrointestinale: cel mult 60 mg/zi.

După ce s-a constatat apariţia unui răspuns favorabil, doza de întreţinere adecvată trebuie determinată prin descreşterea dozei iniţiale în trepte mici, la intervale corespunzătoare de timp, până la cea mai mică doză care menţine un răspuns clinic adecvat.

Tratamentul la două zile (tratament alternant) este un regim de dozare a corticosteroizilor în care doza dublă zilnică de corticosteroid se administrează dimineaţa, o dată la două zile. Scopul acestui mod de tratament este de a oferi unui pacient, care are nevoie de tratament pe termen lung, efectele benefice ale corticosteroizilor, minimalizând în acelaşi timp anumite efecte indezirabile, cum sunt inhibarea axului hipofizo-suprarenalian, starea cushingoidă, simptomele de sevraj la corticoizi şi supresia creşterii la copii.

Dacă medicamentul trebuie întrerupt după o perioadă lungă de timp, se recomandă retragerea graduală, mai degrabă decât bruscă.

Copii și adolescenți

Pentru copii se recomandă doze mai mici. Dacă este posibil, tratamentul trebuie administrat ca doză unică în zile alternative (vezi pct. 4.4).

Metilprednisolon-BP este contraindicat la copii cu vârsta sub 6 ani. Alte forme farmaceutice pot fi mai potrivite pentru administrarea la acest grup de pacienţi.

Pacienți vârstnici

Tratamentul pacienților vârstnici, în special cel pe termen lung, trebuie planificat ținând cont de consecințele mai grave ale efectelor secundare frecvente ale corticosteroizilor la vârste înaintate, în special osteoporoza, diabetul, hipertensiunea arterială, susceptibilitatea la infecții și subțierea pielii (vezi pct. 4.4).

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metilprednisolonul este substrat pentru citocromul P450 (CYP) şi este majoritar metabolizat de
enzyma CYP3A4. La adulţi, CYP3A4 este enzima dominantă din cea mai abundentă subfamilie
CYP de la nivel hepatic. Aceasta catalizează 6-beta-hidroxilarea steroizilor, etapă metabolică
esențială a fazei I atât pentru corticosteroizii endogeni, cât și pentru cei sintetici. Mulţi alţi compuşi

sunt de asemenea substraturi pentru CYP3A4, iar pentru unii dintre aceştia (precum şi alte
medicamente) s-a demonstrat că alterează metabolismul glucocorticoizilor prin inducţia
(upreglarea) sau inihibiţia enzimei CYP3A4.
Inhibitorii CYP3A4:
Medicamentele care inhibă activitatea CYP3A4, în general scad clearance-ul hepatic şi cresc
concentraţia plasmatică a medicamentelor care sunt substraturi pentru CYP3A4, precum
metilprednisolonul. În prezenţa unui inhibitor CYP3A4, poate fi necesară ajustarea dozei de
metilprednisolon pentru a evita toxicitatea steroidică.
Administrarea concomitentă cu inhibitorii CYP3A4, cum ar fi produse cu conţinut de cobicistat,
poate creşte riscul apariţiei efectelor adverse sistemice. Această combinaţie trebuie evitată, dacă
beneficiul scontat nu depăşeşte riscul crescut, în caz contrar, pacientul trebuie monitorizat pe
parcursul tartamentului.
Medicamentele ce aparţin acestui grup sunt: eritromicina, claritromicina, troleandomicina,
ketoconazol, itraconazol, izoniazid, diltiazem, mibefradil, aprepitant, fosaprepitant, inhibitorii
HIV proteazei (de exemplu, indinavir şi ritonavir), ciclosporine şi etinilestradiol/noretisteron.
Sucul de grepfrut deasemenea este CYP3A4 inhibitor.
Inductori CYP3A4:
Medicamente care induc activitatea CYP3A4, în general cresc clearance-ul hepatic, determinând
concentraţii plasmatice scăzute pentru medicamentele care sunt substraturi pentru CYP3A4. La
coadministrare poate fi necesară creşterea dozei de metilprednisolon pentru a atinge rezultatul
dorit.
Medicamentele ce aparţin acestui grup sunt: rifampicina, carbamazepina, fenobarbital, primidona
şi fenitoina.
Substraturile CYP3A4:
În prezenţa unui alt substrat CYP4A4, clearance-ul hepatic al metilprednisolonului poate fi afectat,
fiind necesară ajustarea corespunzătoare a dozei. Este posibil ca reacţiile adverse asociate utilizării
individuale a fiecărui medicament să aibă o probabilitate de apariţie crescută la coadministrare.
Administrarea concomitentă a metilprednizolonei şi tacrolimus poate micşora concentraţia
plasmatică a tacrolimusului.
Administrarea concomitentă a ciclosporinelor şi metilprednisolonei duce la o inhibare reciprocă a
metabolismului, fapt ce poate determina o creştere a concentraţiei plasmatice a ambelor
medicamente. Efectele adverse determinate de administrarea fiecărui din aceste medicamente în
monoterapie, la asocierea lor pot sa apară mai frecvent. La administrarea concomitentă a acestor
două medicamente au fost înregistrate cazuri rare de apariţie a convulsiilor.
Corticosteroizii pot accelera metabolismul inhibitorilor HIV proteazei și astfel pot reduce
concentrația acestora în plasmă.
Metilprednizolona poate influienţa rata de acetilare şi clereance-ul izoniazidei.
Alte efecte decât cele CYP3A4–mediate

Alte interacţiuni şi efecte care apar la administrarea metilprednisolon sunt descrise în Tabelul 1 de
mai jos.
Tabel 1. Interacţiuni/efecte importante ale medicamentelor sau substanţelor active la asocierea cu
metilpredinisolon
Clasa sau tipul medicamentului
Interacţiune/Efect
- medicamentul sau substanţa
Antibacteriene
Administrarea concomitentă a metilprednozolonei cu
- fluorochinolone
fluorochinolone creşte riscul rupturilor de tendon, în
special la pacienţii vârstnici.
Anticoagulante (orale)
Efectul metilprednisolonului asupra anticoagulantelor
orale este variabil. Există raportări atât de efecte
intensificate, cât şi diminuate ale anticoagulantelor,
atunci când sunt folosite concomitent cu
corticosteroizii. De aceea, trebuie monitorizaţi indicii
coagulării pentru a menţine efectul anticoagulant
dorit.
Anticolinergice
Corticosteroizii pot modifica efectul agenților
- blocante neuromusculare
anticolinergici
1) A fost raportată miopatie acută la administrarea
concomitentă de doze crescute de corticosteroizi
împreună cu agenți anticolinergici, precum
medicamente blocante neuromusculare. (vezi pct. 4.4)
2) A fost raportată antagonizarea efectelor blocante
musculare ale pancuronium și vecuronium la pacienţi
care utilizau corticosteroizi. Se aşteaptă ca această
interacţiune să apară la toate blocantele
neuromusculare competitive.
Anticolinesterazice
Steroizii pot reduce efectul anticolinesterazicelor în
miastenia gravis
Antidiabetice
Deoarece corticosteroizii pot creşte concentraţia serică
de glucoză, poate fi necesară ajustarea dozei de
medicamente antidiabetice.
Inhibitori de aromatază
Supresia suprarenală indusă de aminoglutetimidă
- aminoglutetimida
poate exacerba modificările endocrine determinate de
tratamentul îndelungat cu glucocorticoizi.
Imunosupresoare
Metilprednisolonul are efect imunosupresant adiţional
la administrarea concomitentă cu medicamente
imunosupresoare; ceea ce poate determina creşterea
efectelor terapeutice şi reacţiilor adverse la ambele
medicamente.
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) 1)
Poate
crește
incidenţa
hemoragiilor
- acid acetilsalicilic în doze mari
gastrointestinale şi a ulceraţiilor la administrarea
concomitentă de corticosteroizii cu AINS.
2) Metilprednisolon administrat în doze mari poate
creşte clearance-ul acidului acetilsalicilic, ce ar putea

Agenţii care elimină potasiul

determina concentraţii serice scăzute de salicilat.
Întreruperea tratamentului cu metilprednisolon poate
duce la creşterea concentraţiilor serice de salicilat,
ceea ce ar putea determina creşterea riscului de
toxicitate salicilică.
Când corticosteroizii sunt administraţi concomitent cu
agenţi care elimină potasiul (adică diuretice,
amfotericina B, laxative), pacienţii trebuie
monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia hipopotasemiei.
De asemenea, există un risc crescut de hipopotasemie
la utilizarea concomitentă a corticosteroizilor cu
xanten sau beta 2 agonişti.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Metilprednisolon-BP se administrează în cursul sarcinii numai dacă medicul consideră absolut
necesar. Întrebaţi medicul sau farmacistul înainte de a lua orice medicament în timpul sarcinii.
Riscul greutății scăzute la naștere pare să fie corelat cu doza și poate fi minimizat prin
administrarea unor doze reduse de medicament.
Metilprednisolon-BP se administrează în perioada de alăptare numai dacă medicul consideră
absolut necesar.
Întrebaţi medicul sau farmacistul înainte de a lua orice medicament în perioada alăptării.