Fișă tehnică · Maxigra® 100 mg, comprimate filmate

Doze

Utilizare la adulţi

Doza recomandată este de 50 mg sildenafil administrată cu aproximativ o oră înainte de activitatea sexuală. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută la 100 mg sildenafil sau poate fi scăzută la cea mai mică doză de 25 mg sildenafil, disponibilă pe piață. Doza maximă recomandată este de 100 mg sildenafil. Frecvenţa maximă de administrare recomandată este o dată pe zi. Dacă sildenafilul se administrează în timpul mesei, instalarea efectului se face mai lent decât atunci când se administrează în condiţii de repaus alimentar (vezi punctul 5.2).

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Nu este necesară modificarea dozei la vârstnici (vârsta ≥ 65 ani).

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei=30– 80 ml/min) se recomandă aceleaşi doze ca cele prezentate în paragraful „Utilizare la adulţi”.

Deoarece la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) clearance-ul sildenafilului este scăzut, trebuie luată în considerare utilizarea unei doze de 25 mg 1 sildenafil, disponibilă pe piață. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, dacă este necesar, doza poate fi crescută treptat la 50 mg până la 100 mg sildenafil.

Insuficienţă hepatică

Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică (de exemplu ciroză) clearance-ul sildenafilului este scăzut, trebuie luată în considerare o doză iniţială de 25 mg sildenafil, disponibilă pe piață. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, dacă este necesar, doza poate fi crescută treptat la 50 mg până la 100 mg sildenafil.

Administrare la copii şi adolescenţi

Sildenafil nu este indicată la persoane cu vârsta sub 18 ani.

Administrare la pacienţi care utilizează alte medicamente

Cu excepţia ritonavirului, situaţie în care nu se recomandă administrarea concomitentă a sildenafilului (vezi pct. 4.4), la pacienţii care utilizează concomitent inhibitori ai CYP3A4 trebuie luată în considerare administrarea unei doze iniţiale de 25 mg sildenafil, disponibilă pe piață (vezi pct. 4.5).

Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale la pacienţii trataţi cu alfa-blocante, pacienţii trebuie să fie stabilizaţi hemodinamic sub tratamentul cu alfablocante înainte de a începe tratamentul cu sildenafil. În plus, trebuie avută în vedere iniţierea tratamentului cu sildenafil cu o doză de 25 mg, disponibilă pe piață (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Mod de administrare

Administrare orală.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra sildenafilului:
Studii in vitro
Metabolizarea sildenafilului este mediată în principal de citocromul P450 (CYP) prin intermediul
izoenzimelor 3A4 (calea principală) şi 2C9 (calea secundară). De aceea, inhibitorii acestor
izoenzime pot reduce clearance–ul sildenafilului, iar inductorii lor pot creşte clearance-ul
sildenafilului.
Studii in vivo
Datele farmacocinetice populaţionale din studiile clinice au evidenţiat o reducere a clearanceului sildenafilului atunci când acesta este administrat concomitent cu inhibitori ai izoenzimei
CYP3A4 (cum sunt ketoconazol, eritromicină, cimetidină). Deşi nu s-a înregistrat o creştere a
incidenţei evenimentelor adverse la aceşti pacienţi, în cazul administrării concomitente cu
inhibitori ai izoenzimei CYP3A4, trebuie luată în considerare utilizarea unei doze iniţiale de
sildenafil 25 mg, disponibilă pe piață.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de ritonavir (în doză de 500 mg de două ori
4

pe zi), un inhibitor al proteazei HIV, care este şi un inhibitor puternic al citocromului P450, cu
sildenafil (în doză unică de 100 mg), a determinat creşterea cu 300% (de 4 ori) a Cmax a
sildenafilului şi creşterea cu 1000% (de 11 ori) a ASC (aria de sub curba concentraţiei în
funcţie de timp) pentru sildenafil. La 24 ore, concentraţia plasmatică de sildenafil a fost încă
de aproximativ 200 ng/ml, comparativ cu concentraţia plasmatică de 5 ng/ml observată în cazul
în care sildenafilul a fost administrat în monoterapie. Această constatare este în concordanţă
cu efectele marcate ale ritonavirului asupra unui spectru larg de substraturi ale citocromului
P450. Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica ritonavirului. Pe baza acestor date
farmacocinetice rezultă că administrarea concomitentă de sildenafil şi ritonavir nu este
recomandată (vezi punctul 4.4) şi că în niciun caz doza maximă de sildenafil nu trebuie să
depăşească 25 mg într-un interval de 48 ore.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de saquinavir (în doză de 1200 mg de trei ori
pe zi), un alt inhibitor al proteazei HIV şi al izoenzimei CYP3A4, cu sildenafil (în doză unică de
100 mg) a determinat creşterea cu 140% a Cmax a sildenafilului şi cu 210% a ASC pentru
sildenafil. Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica saquinavirului (vezi punctul 4.2). Este
posibil ca inhibitori mai puternici ai CYP3A4 cum sunt ketoconazolul şi itraconazolul să aibă
efecte mai importante.
La starea de echilibru, atunci când sildenafilul a fost administrat în doza unică de 100 mg
concomitent cu eritromicină (în doză de 500 mg de două ori pe zi, timp de 5 zile), un inhibitor
moderat al CYP3A4, s-a înregistrat o creştere cu 182% a expunerii sistemice la sildenafil (ASC).
La voluntarii sănătoşi de sex masculin nu s-a înregistrat niciun efect al azitromicinei (la doza de
500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra ASC, Cmax, Tmax, constantei vitezei de eliminare sau
timpului consecutiv de înjumătăţire plasmatică ale sildenafilului sau al principalilor metaboliţi
circulanţi. La voluntarii sănătoşi, cimetidina (800 mg), un inhibitor al citocromului P450 şi un
inhibitor nespecific al CYP3A4, atunci când a fost
administrată concomitent cu sildenafilul (50 mg) a determinat o creştere cu 56% a concentraţiei
plasmatice de sildenafil.
Sucul de grapefruit este un inhibitor slab al CYP3A4, implicat în metabolizarea de la nivelul
peretelui intestinal şi poate duce la o creştere mică a concentraţiei plasmatice de sildenafil.
Dozele unice de antiacide (hidroxid de magneziu/hidroxid de aluminiu) nu au influenţat
biodisponibilitatea sildenafilului.
Deşi nu au fost realizate studii specifice de interacţiune cu toate medicamentele, studiile de
farmacocinetică populaţionale au demonstrat că farmacocinetica sildenafilului nu a fost
influenţată de administrarea concomitentă de inhibitori ai CYP2C9 (cum sunt tolbutamida,
warfarina, fenitoina), inhibitori ai CYP2D6 (cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării
serotoninei, antidepresivele triciclice), tiazide şi diuretice înrudite, diuretice de ansă sau
diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA),
blocante ale canalelor de calciu, antagonişti ai receptorilor beta-adrenergici sau inductori ai
metabolizării CYP450 (cum sunt rifampicina, barbituricele). Într-un studiu efectuat la voluntari
sănătoşi de sex masculin, administrarea concomitentă de sildenafil cu antagonistul de
endotelină, bosentan (inductor al CYP3A4 [moderat], CYP2C9 şi posibil al CYP2C19), după
obţinerea stării de echilibru pentru bosentan (125 mg de două ori pe zi) şi pentru sildenafil
(80 mg de 3 ori pe zi), a determinat scăderi de 62,6% şi 55,4% ale ASC şi respectiv Cmax pentru
sildenafil. Astfel, este de aşteptat ca administrarea concomitentă de inductori puternici ai
CYP3A4, cum este rifampicina, să determine scăderi mai mari ale concentraţiilor plasmatice de
sildenafil.
Nicorandil este un hibrid între un activator al canalelor de potasiu şi nitrat. Din cauza prezenţei
nitratului în compoziţie, este posibilă interacţiunea puternică cu sildenafilul.
5

Efectele sildenafilului asupra altor medicamente
Studii in vitro
Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 (CI50> 150
µM) ale citocromului P450. Luând în considerare concentraţiile plasmatice maxime de sildenafil
de aproximativ 1 µM realizate după administrarea dozelor recomandate, este puţin probabil ca
sildenafilul să modifice clearance–ul substraturilor acestor izoenzime.
Nu sunt disponibile date privind interacţiunile medicamentoase dintre sildenafil şi inhibitorii
nespecifici de fosfodiesteraze, cum sunt teofilina sau dipiridamolul.
Studii in vivo
În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/guanozin
monofosfat ciclic (GMPc) (vezi punctul 5.1), s-a demonstrat că acesta potenţează efectele
hipotensoare ale nitraţilor şi, de aceea, este contraindicată administrarea concomitentă a
sildenafilului cu donori de oxid nitric (cum este nitritul de amil) sau cu orice forme de nitraţi
(vezi pct. 4.3).
Riociguat
Studiile preclinice au arătat un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale în cazul
administrării concomitente de inhibitori ai PDE5 cu riociguat. În cadrul studiilor clinice,
riociguat a determinat o creștere a efectelor hipotensoare ale inhibitorilor de PDE5. În cadrul
populației studiate nu s-a evidențiat niciun efect favorabil clinic al acestei administrări
concomitente. Administrarea concomitentă de riociguat cu inhibitori ai PDE5, inclusiv
sildenafil, este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de sildenafil la pacienţii trataţi cu blocante alfa- adrenergice poate
determina la unii pacienţi susceptibili hipotensiune arterială simptomatică. Aceasta este mai
probabil să apară în primele 4 ore după administrarea dozei de sildenafil (vezi pct. 4.2 şi 4.4). În
3 studii specifice de interacţiune medicamentoasă, alfa-blocantul doxazosin (4 mg şi 8 mg) şi
sildenafilul (25 mg, 50 mg sau 100 mg) au fost administrate concomitent pacienţilor cu
hipertrofie benignă de prostată (HBP), stabilizaţi hemodinamic sub tratamentul cu doxazosin.
doxazosină. La grupele de pacienţi aflate în studiu au fost observate scăderi suplimentare medii
ale tensiunii arteriale în clinostatism de 7/7 mmHg, 9/5 mmHg şi, respectiv, 8/4 mmHg şi scăderi
suplimentare medii ale tensiunii arteriale în ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg şi, respectiv,
4/5 mmHg. În cazul administrării concomitente de sildenafil şi doxazosin la pacienţii stabilizaţi
sub tratamentul cu doxazosin au fost raportate ocazional cazuri de hipotensiune arterială
posturală simptomatică. Aceste raportări au inclus ameţeli şi stare de confuzie, dar nu sincopă.
Nu au fost observate interacţiuni semnificative când sildenafilul (50 mg) a fost administrat
concomitent cu tolbutamidă (250 mg) sau warfarină (40 mg), ambele fiind metabolizate prin
intermediul CYP2C9.
Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat acţiunea acidului acetilsalicilic (150 mg) de creştere a
timpului de sângerare.
Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat efectele hipotensoare ale alcoolului etilic la voluntarii
sănătoşi, cu media alcoolemiilor maxime de 80 mg/dl.
S-a demonstrat că nu există nicio diferenţă privind profilul reacţiilor adverse în cazul în care se
administrează sildenafil la pacienţii trataţi cu un medicament antihipertensiv aparţinând uneia
din următoarele clase - diuretice, beta-blocante, inhibitori ai ECA, antagonişti ai angiotensinei
II, antihipertensive cu acţiune vasodilatatoare periferică sau centrală, blocante ale canalelor de
calciu şi ale receptorilor alfa-adrenergici, comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo.
6

Într-un studiu privind interacţiunea specifică, în care au fost incluşi pacienţi hipertensivi trataţi
cu amlodipină cărora li s-a administrat concomitent sildenafil (100 mg) s-a observat o scădere
suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg. Scăderea corespunzătoare,
suplimentară a tensiunii arteriale diastolice în clinostatism a fost de 7 mmHg. Aceste scăderi
suplimentare ale tensiunii arteriale au fost similare cu cele observate în cazul administrării de
sildenafil în monoterapie la voluntari sănătoşi (vezi punctul 5.1).
La starea de echilibru, sildenafilul (100 mg) nu a influenţat farmacocinetica inhibitorilor
proteazei HIV, saquinavir şi ritonavir, ambele substanţe active fiind substraturi ale CYP3A4.
La voluntarii sănătoşi de sex masculin, administrarea de sildenafil, după atingerea stării de
echilibru (80 mg de trei ori pe zi), a determinat o creştere de 49,8% a ASC a bosentanului şi o
creştere de 42% a Cmax a bosentanului (125 mg de două ori pe zi).
Adăugarea unei singure doze de sildenafil la sacubitril/valsartan la pacienții cu hipertensiune
arterială, la starea de echilibru, a fost asociată cu o reducere a tensiunii arteriale, semnificativ mai
mare comparativ cu administrarea de sacubitril/valsartan singur. Prin urmare, se recomandă
precauție atunci când se inițiază tratamentul cu sildenafil la pacienții cărora li se administrează
sacubitril/valsartan.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Maxigra nu este destinat utilizarii la femei.