Fișă tehnică · Maviret 100 mg/40 mg, comprimate filmate

Tratamentul cu Maviret trebuie iniţiat şi monitorizat de către un medic cu experienţă în tratamentul pacienţilor cu infecţie cu virusul hepatitic C (VHC).

Doze

Adulți, adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste, sau copii cu greutatea de cel puțin 45 kg Doza de Maviret recomandată este de 300 mg/120 mg (trei comprimate a câte 100 mg/ 40 mg), administrată pe cale orală, o dată pe zi, în timpul mesei(vezi pct. 5.2).

Durata recomandată a tratamentului cu Maviret pentru pacienţii infectaţi cu VHC genotipul 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 şi cu boală hepatică compensată (cu sau fără ciroză) este prezentată în tabelul 1 şi în tabelul 2.

Tabel 1: Durata recomandată a tratamentului cu Maviret pentru pacienţii netrataţi anterior pentru VHC

Genotipul Durata recomandată a tratamentului Fără ciroză Ciroză GT 1, 2, 3, 4, 5, 6 8 săptămâni 8 săptămâni

Tabel 2: Durata recomandată a tratamentului cu Maviret pentru pacienţii care au avut eșec la tratamentul anterior cu peg-IFN + ribavirină +/- sofosbuvir sau sofosbuvir + ribavirină

Genotipul Durata recomandată a tratamentului

Fără ciroză Ciroză

Pentru pacienții care au avut eșec la tratamentul anterior cu un inhibitor NS3/4A și/sau cu un inhibitor NS5A, vezi pct. 4.4.

Omiterea dozei În cazul omiterii unei doze de Maviret, doza prescrisă poate fi luată în interval de 18 ore de la momentul în care trebuia administrată. Dacă au trecut mai mult de 18 ore de la momentul în care Maviret este administrat de obicei, doza omisă nu mai trebuie luată, iar pacientul trebuie să ia următoarea doză conform schemei uzuale de administrare. Pacienţii trebuie instruiţi să nu ia o doză dublă.

În cazul în care apar vărsături în interval de 3 ore de la administrare, trebuie luată o doză suplimentară de Maviret. Dacă vărsăturile apar după mai mult de 3 ore de la administrare, nu este necesară administrarea unei doze suplimentare de Maviret.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei de Maviret la pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei de Maviret la pacienţii cu insuficienţă renală de orice grad, incluzând pacienţii care efectuează ședințe de dializă (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei de Maviret la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (Child-Pugh A). Maviret nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh B) şi este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh C) (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Pacienţi cu transplant hepatic sau renal A fost evaluat un tratament cu durata de 12 săptămâni și acesta se recomandă la pacienţii cu sau fără ciroză, cu transplant hepatic sau renal (vezi pct. 5.1). Trebuie luată în considerare o durată a tratamentului de 16 săptămâni la pacienţii infectaţi cu genotipul 3 şi care au fost trataţi anterior cu peg-IFN + ribavirină +/- sofosbuvir sau sofosbuvir + ribavirină.

Pacienți cu infecție concomitentă cu HIV-1 Urmați recomandările privind doza din tabelele 1 și 2. Pentru recomandări privind doza atunci când se utilizează concomitent medicamente antivirale împotriva HIV, vezi pct. 4.5.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Maviret la copii cu vârsta sub 3 ani sau cu greutatea sub 12 kg nu au fost stabilite și nu sunt disponibile date.

Maviret sub formă de granule drajefiate este indicat pentru administrare la copii cu vârsta cuprinsă între 3 ani și mai puțin de 12 ani, cântărind între 12 kg și mai puțin de 45 kg. Pentru recomandări privind schemele terapeutice în funcție de greutatea corporală, consultați Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru Maviret granule drajefiate în plic. Deoarece formele farmaceutice au profiluri farmacocinetice

2 diferite, comprimatele și granulele drajefiate nu sunt interschimbabile. Prin urmare, este necesar un tratament complet cu aceeași formă farmaceutică (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Pentru administrare orală.

Pacienţii trebuie instruiţi să înghită comprimatele întregi cu alimente şi să nu mestece, să nu zdrobească sau să nu rupă comprimatele, deoarece biodisponibilitatea medicamentului se poate modifica (vezi pct. 5.2).

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Posibilitatea ca Maviret să influenţeze efectul altor medicamente
Glecaprevir şi pibrentasvir sunt inhibitori ai glicoproteinei P (gp-P), ai proteinei de rezistenţă în cancerul
mamar (breast cancer resistance protein, BCRP) şi ai polipeptidei transportoare de anioni organici
(OATP) 1B1/3. Administrarea concomitentă cu Maviret poate creşte concentraţiile plasmatice ale
medicamentelor care sunt substraturi ale gp-P (de exemplu dabigatran etexilat, digoxină), BCRP (de
exemplu rosuvastatină) sau OATP1B1/3 (de exemplu atorvastatină, lovastatină, pravastatină,
rosuvastatină, simvastatină). Pentru recomandări specifice privind interacțiunile cu substraturile sensibile
ale gp-P, BCRP şi OATP1B1/3, vezi tabelul 3. Pentru alte substraturi ale gp-P, BCRP sau OATP1B1/3,
poate fi necesară ajustarea dozei.
In vivo, glecaprevir şi pibrentasvir sunt inhibitori slabi ai citocromului P450 (CYP) 3A şi ai
uridin-glucuronozil-transferazei (UGT) 1A1. Nu s-au observat creșteri semnificative clinic ale expunerii
la substraturile sensibile ale CYP3A (midazolam, felodipină) sau UGT1A1 (raltegravir) atunci când
acestea sunt administrate concomitent cu Maviret.
In vitro, atât glecaprevir, cât şi pibrentasvir inhibă pompa de export a sărurilor biliare (bile salt export
pump, BSEP).
Nu este de aşteptat inhibarea relevantă a CYP1A2, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6, UGT1A6, UGT1A9,
UGT1A4, UGT2B7, OCT1, OCT2, OAT1, OAT3, MATE1 sau MATE2K.
Pacienţi trataţi cu antagonişti ai vitaminei K
Deoarece funcţia hepatică se poate modifica în timpul tratamentului cu Maviret, se recomandă
monitorizarea atentă a valorilor raportului internaţional normalizat (INR).
Posibilitatea ca alte medicamente să influenţeze efectul Maviret
Utilizarea cu inductori puternici ai gp-P/CYP3A
Medicamentele care sunt inductori puternici ai gp-P și CYP3A (de exemplu rifampicină, carbamazepină,
sunătoare (Hypericum perforatum), fenobarbital, fenitoină și primidonă) pot să scadă semnificativ
concentrațiile plasmatice de glecaprevir sau pibrentasvir, fapt ce poate duce la un efect terapeutic redus al
Maviret sau la pierderea răspunsului virologic. Este contraindicată administrarea concomitentă a acestor
medicamente cu Maviret (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă a Maviret cu medicamente care sunt inductori moderați ai gp-P /CYP3A
poate să scadă concentrațiile plasmatice ale glecaprevir și pibrentasvir (de exemplu oxcarbazepină,
eslicarbazepină, lumacaftor, crizotinib). Nu se recomandă administrarea concomitentă de inductori
moderați cu Maviret (vezi pct. 4.4).
4

Glecaprevir şi pibrentasvir sunt substraturi ale transportorilor de eflux gp-P şi/sau BCRP. Glecaprevir
este, de asemenea, un substrat al transportorilor de recaptare hepatică OATP1B1/3. Administrarea
concomitentă a Maviret cu medicamente care inhibă gp-P și BCRP ( de exemplu ciclosporină, cobicistat,
dronedaronă, itraconazol, ketoconazol, ritonavir) pot să încetinească eliminarea glecaprevirului și
pibrentasvirului, crescând astfel expunerea plasmatică la antivirale. Medicamentele care inhibă
OATP1B1/3 (de exemplu elvitegravir, ciclosporină, darunavir, lopinavir) cresc concentrațiile plasmatice
ale glecaprevir.
Interacţiuni medicamentoase cunoscute şi alte interacţiuni medicamentoase posibile
Tabelul 3 prezintă efectul raportului mediilor celor mai mici pătrate (interval de încredere 90%) pentru
concentraţia plasmatică a Maviret şi a unor medicamente uzuale administrate concomitent. Direcţia
săgeţii indică direcţia modificării expunerilor (Cmax, ASC şi Cmin) la glecaprevir, pibrentasvir şi
medicamentul administrat concomitent (↑ = creştere (mai mult de 25%), ↓ = scădere (mai mult de 20%)),
↔ = nicio modificare (o scădere egală sau mai mică de 20% sau o creştere egală sau mai mică de 25%).
Această listă nu este exclusivă. Toate studiile privind interacțiunile medicamentoase au fost efectuate la
adulți.
Tabel 3: Interacţiuni între Maviret şi alte medicamente
Medicament în
Efectul asupra
funcţie de ariile
concentraţiilor
terapeutice/mecan plasmatice ale
Cmax
ASC
ismul posibil de
medicamentul
interacţiune
ui
ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR ANGIOTENSINEI II
Losartan
↑ losartan
2,51
1,56
50 mg o singură
(2,00;
(1,28;
doză
3,15)
1,89)
↑ losartan acid
2,18
↔
carboxilic
(1,88;
2,53)
Valsartan
↑ valsartan
1,36
1,31
80 mg o singură
(1,17;
(1,16;
doză
1,58)
1,49)
(Inhibarea
OATP1B1/3)
ANTIARITMICE
Digoxină
0,5 mg o singură
doză

↑ digoxină

Cmin

Observaţii
clinice

--

Nu este necesară
ajustarea dozei.

--

--

Nu este necesară
ajustarea dozei.

1,72
(1,45;
2,04)

1,48
(1,40;
1,57)

--

Se recomandă
prudenţă şi
monitorizarea
concentraţiei
terapeutice a
digoxinei.

2,05
(1,72;
2,44)

2,38
(2,11;
2,70)

--

Administrarea
concomitentă este
contraindicată
(vezi pct. 4.3).

(Inhibarea gp-P)
ANTICOAGULANTE
Dabigatran etexilat ↑ dabigatran
150 mg o singură
doză
(Inhibarea gp-P)

Medicament în
Efectul asupra
funcţie de ariile
concentraţiilor
terapeutice/mecan plasmatice ale
Cmax
ASC
ismul posibil de
medicamentul
interacţiune
ui
ANTICONVULSIVANTE
Carbamazepină
↓ glecaprevir
0,33
0,34
200 mg de 2 ori pe
(0,27;
(0,28;
zi
0,41)
0,40)
↓ pibrentasvir
0,50
0,49
(Inducţia
(0,42;
(0,43,
gp-P/CYP3A)
0.59)
0,55)
Fenitoină,
Nu a fost studiat.
Fenobarbital,
Este de aşteptat: ↓ glecaprevir şi ↓ pibrentasvir
primidonă
ANTIMICOBACTERIENE
Rifampicină
↑ glecaprevir
6,52
8,55
600 mg o singură
(5,06;
(7,01;
doză
8,41)
10,4)
↔ pibrentasvir
↔
↔
(Inhibarea
OATP1B1/3)
Rifampicină
↓ glecaprevir
0,14
0,12
600 mg o dată pe
(0,11;
(0,09;
zia
0,19)
0,15)
↓ pibrentasvir
0,17
0,13
(Inducţia
(0,14;
(0,11;
gp-P/BCRP/CYP3
0,20)
0,15)
A)
MEDICAMENTE CARE CONŢIN ETINILESTRADIOL
Etinilestradiol
↑ EE
1,31
1,28
(EE)/Norgestimat
(1,24;
(1,23;
35 µg/250 µg o
1,38)
1,32)
dată pe zi
↑
↔
1,44
norelgestromin
(1,34;
1,54)
↑ norgestrel
1,54
1,63
(1,34;
(1,50;
1,76)
1,76)
EE/Levonorgestrel ↑ EE
1,30
1,40
(1,18;
(1,33;
20 µg/100 µg o
1,44)
1,48)
dată pe zi
↑ norgestrel
1,37
1,68
(1,23;
(1,57;
1,52)
1,80)

Cmin

--

--

---

Observaţii
clinice

Administrarea
concomitentă
poate duce la
reducerea
efectului
terapeutic al
Maviret şi este
contraindicată
(vezi pct. 4.3).

Administrarea
concomitentă este
contraindicată
(vezi pct. 4.3).

--

--

1,38
(1,25; 1,52)
1,45
(1,33; 1,58)
1,75
(1,62; 1,89)
1,56
(1,41; 1,72)
1,77
(1,58; 1,98)

Administrarea
concomitentă a
Maviret cu
medicamente
care conţin
etinilestradiol
este
contraindicată din
cauza riscului
creşterii ALT
(vezi pct. 4.3).
Nu este necesară
ajustarea dozei de
levonorgestrel,
noretidronă sau
norgestimat
administrate
drept
contraceptiv
progesteronic.

Medicament în
Efectul asupra
funcţie de ariile
concentraţiilor
terapeutice/mecan plasmatice ale
Cmax
ASC
ismul posibil de
medicamentul
interacţiune
ui
PREPARATE PE BAZĂ DE PLANTE
Sunătoare
Nu a fost studiat.
(Hypericum
Este de aşteptat: ↓ glecaprevir şi ↓ pibrentasvir
perforatum)

Cmin

(Inducţia
gp-P/CYP3A)

MEDICAMENTE ANTIVIRALE ANTI-HIV
Atazanavir +
↑ glecaprevir
≥4,06
ritonavir
(3,15;
300/100 mg o dată
5,23)
pe zib
↑ pibrentasvir
≥1,29
(1,15;
1,45)

≥6,53
(5,24;
8,14)
≥1,64
(1,48;
1,82)

≥14,3
(9,85; 20,7)

4,97
(3,62;
6,84)
↔

8,24
(4,40; 15,4)

≥2,29
(1,95; 2,68)

Darunavir +
ritonavir
800/100 mg o dată
pe zi

↑ glecaprevir
↔ pibrentasvir

3,09
(2,26;
4,20)
↔

Efavirenz/emtricitabină/fumarat de
tenofovir disoproxil
600/200/300 mg o
dată pe zi.

↑ tenofovir

↔

Elvitegravir/cobicis
-tat/emtricitabină/
tenofovir
alafenamidă

↔ tenofovir
↑ glecaprevir

↔
2,50
(2,08;
3,00)

↔
3,05
(2,55;
3,64)

↔
4,58
(3,15; 6,65)

(Inhibarea gp-P,
BCRP şi OATP
prin cobicistat,
inhibarea OATP
prin elvitegravir)

↑ pibrentasvir

↔

1,57
(1,39;
1,76)

1,89
(1,63; 2,19)

1,66
(1,25; 2,21)
1,38
(1,31; 1,46)

1,29
(1,23;
1,35)
Efectul efavirenz/emtricitabină/fumarat de tenofovir
disoproxil asupra glecaprevir şi pibrentasvir nu a fost
cuantificat în mod direct în cadrul acestui studiu, însă
expunerile la glecaprevir şi pibrentasvir au fost
semnificativ mai mici decât la controalele anterioare.

Observaţii
clinice

Administrarea
concomitentă
poate duce la
reducerea
efectului
terapeutic al
Maviret şi este
contraindicată
(vezi pct. 4.3)
Administrarea
concomitentă cu
atazanavir este
contraindicată din
cauza riscului de
creştere a ALT
(vezi pct. 4.3).
Administrarea
concomitentă cu
darunavir nu este
recomandată.
Administrarea
concomitentă cu
efavirenz poate
duce la reducerea
efectului
terapeutic al
Maviret şi nu este
recomandată. Nu
sunt de aşteptat
interacţiuni
semnificative
clinic cu fumarat
de tenofovir
disoproxil.
Nu este necesară
ajustarea dozei.

Medicament în
funcţie de ariile
terapeutice/mecan
ismul posibil de
interacţiune
Lopinavir/ritonavir
400/100 mg de
două ori pe zi

Efectul asupra
concentraţiilor
plasmatice ale
medicamentul
ui
↑ glecaprevir
↑ pibrentasvir

Raltegravir
400 mg de 2 ori pe
zi

↑ raltegravir

Cmax

ASC

2,55
(1,84;
3,52)
1,40
(1,17;
1,67)
1,34
(0,89;
1,98)

4,38
(3,02;
6,36)
2,46
(2,07;
2,92)
1,47
(1,15;
1,87)

(Inhibarea
UGT1A1)
MEDICAMENTE ANTIVIRALE ANTI-VHC
Sofosbuvir 400 mg ↑ sofosbuvir
1,66
o singură doză
(1,23;
2,22)
(Inhibarea
↑ GS-331007
↔
gp-P/BCRP)
↔ glecaprevir
↔
↔ pibrentasvir
↔
INHIBITORI DE HMG-COA REDUCTAZĂ
Atorvastatină
↑ atorvastatină
22,0
10 mg o dată pe zi
(16,4;
29,5)
(Inhibarea
OATP1B1/3, gp-P,
BCRP, CYP3A)
Simvastatină
↑ simvastatină
1,99
5 mg o dată pe zi
(1,60;
2,48)
(Inhibarea
↑ acid
10,7
OATP1B1/3, gp-P, simvastatinic
(7,88;
BCRP)
14,6)
Lovastatină
↑ lovastatină
↔
10 mg o dată pe zi
(Inhibarea
OATP1B1/3, gp-P,
BCRP)

↑ acid
lovastatinic

2,25
(1,86;
2,72)
↔
↔
↔

5,73
(4,65;
7,07)

Cmin

Observaţii
clinice

18,6
(10,4; 33,5)

Administrarea
concomitentă nu
este recomandată.

5,24
(4,18; 6,58)
2,64
(1,42; 4,91)

Nu este necesară
ajustarea dozei.

--

Nu este necesară
ajustarea dozei.

1,85
(1,67; 2,04)
↔
↔

8,28
(6,06;
11,3)

--

2,32
(1,93;
2,79)
4,48
(3,11;
6,46)
1,70
(1,40;
2,06)
4,10
(3,45;
4,87)

--

Administrarea
concomitentă cu
atorvastatină şi
simvastatină este
contraindicată
(vezi pct. 4.3).

--

--

--

Administrarea
concomitentă nu
este recomandată.
Dacă se
utilizează
lovastatină, doza
nu trebuie să
depăşească
20 mg/zi şi
pacienţii trebuie
monitorizaţi.

Medicament în
funcţie de ariile
terapeutice/mecan
ismul posibil de
interacţiune
Pravastatină
10 mg o dată pe zi
(Inhibarea
OATP1B1/3)
Rosuvastatină
5 mg o dată pe zi
(Inhibarea
OATP1B1/3,
BCRP)
Fluvastatină,
Pitavastatină

Efectul asupra
concentraţiilor
plasmatice ale
medicamentul
ui
↑ pravastatină

↑ rosuvastatină

↑ glecaprevir
↑ pibrentasvir

Tacrolimus
1 mg o singură
doză

ASC

Cmin

2,23
(1,87;
2,65)

2,30
(1,91;
2,76)

--

5,62
(4,80;
6,59)

2,15
(1,88,
2,46)

--

Nu a fost studiat.
Este de aşteptat: ↑ fluvastatină şi ↑ pitavastatină

IMUNOSUPRESOARE
Ciclosporină
↑ glecaprevirc
100 mg o singură
doză
↑ pibrentasvir
Ciclosporină
400 mg o singură
doză

Cmax

↑ tacrolimus
↔ glecaprevir

1,30
(0,95;
1,78)
↔

1,37
(1,13;
1,66)
↔

4,51
(3,63;
6,05)
↔

5,08
(4,11;
6,29)
1,93
(1,78;
2,09)

1,50
(1,24;
1,82)
↔

1,45
(1,24;
1,70)
↔

1,34
(1,12; 1,60)
1,26
(1,15; 1,37)
--

--

-↔

Observaţii
clinice
Se recomandă
prudenţă. Doza
de pravastatină
nu trebuie să
depăşească
20 mg pe zi, iar
doza de
rosuvastatină nu
trebuie să
depăşească 5 mg
pe zi.
Sunt posibile
interacţiuni cu
fluvastatină şi
pitavastatină şi se
recomandă
prudenţă în
timpul
administrării
concomitente. Se
recomandă o
doză mică de
statină la inițierea
tratamentului
AAD.
Maviret nu este
recomandat la
pacienţii care
necesită doze
stabile de
ciclosporină
> 100 mg pe zi.
Dacă nu se poate
evita asocierea,
se poate utiliza
dacă beneficiul
depășește riscul
și se face o
monitorizare
clinică atentă.
Administrarea
concomitentă de
Maviret și
tacrolimus

Medicament în
funcţie de ariile
terapeutice/mecan
ismul posibil de
interacţiune
(Inhibarea
CYP3A4 și gp-P)

Efectul asupra
concentraţiilor
plasmatice ale
medicamentul
ui
↔ pibrentasvir

ASC

Cmin

↔

↔

↔

trebuie utilizată
cu prudență. Se
așteaptă creșterea
expunerii la
tacrolimus. Prin
urmare, se
recomandă o
monitorizare
terapeutică a
medicamentului
tacrolimus și o
ajustare a dozei
de tacrolimus
efectuată
corespunzător.

0,71
(0,58;
0,86)
↔

--

Nu este necesară
ajustarea dozei.

0,49
(0,35;
0,68)
↔

--

0,51
(0,45;
0,59)
↔

--

INHIBITORI AI POMPEI DE PROTONI
Omeprazol
↓ glecaprevir
0,78
20 mg o dată pe zi
(0,60;
1,00)
(Creşte pH-ul
↔ pibrentasvir
↔
gastric)
Omeprazol
↓ glecaprevir
0,36
40 mg o dată pe zi
(0,21;
(cu 1 oră înainte de
0,59)
micul dejun)
↔ pibrentasvir
↔
↓ glecaprevir
Omeprazol
40 mg o dată pe zi
(seara fără
alimente)
↔ pibrentasvir
ANTAGONIŞTI AI VITAMINEI K
Antagonişti ai
Nu a fost studiat.
vitaminei K

Observaţii
clinice

Cmax

0,54
(0,44;
0,65)
↔

--

--

-Se recomandă
monitorizarea
atentă a INR
pentru toţi
antagoniştii
vitaminei K, din
cauza
modificărilor
funcţiei hepatice
în timpul
tratamentului cu
Maviret.

AAD= antiviral cu acțiune directă
a. Efectul rifampicinei asupra glecaprevir şi pibrentasvir la 24 ore după administrarea ultimei doze de
rifampicină.
b. Este raportat efectul atazanavir şi ritonavir asupra primei doze de glecaprevir şi pibrentasvir.
c. Pacienții la care s-a efectuat transplant, infectați cu VHC, cărora li s-a administrat o doză mediană de
ciclosporină de 100 mg pe zi, au avut expuneri la glecaprevir crescute de 2,4-ori față de cei cărora nu li sa administrat ciclosporină.
10

Au fost efectuate studii suplimentare privind interacțiunea medicamentoasă cu Maviret a următoarelor
medicamente și nu au fost evidențiate interacțiuni semnificative din punct de vedere clinic: abacavir,
amlodipină, buprenorfină, cafeină, dextrometorfan, dolutegravir, emtricitabină, felodipină, lamivudină,
lamotrigină, metadonă, midazolam, naloxonă, noretindronă sau alte contraceptive care conţin numai
progestogen, rilpivirină, tenofovir alafenamidă și tolbutamidă.

, sarcina şi alăptarea

Sarcina
Nu se cunosc sau sunt date limitate provenite din utilizarea glecaprevir sau pibrentasvir la femeile gravide
(mai puţin de 300 rezultate obţinute în timpul sarcinilor).
Studiile efectuate cu glecaprevir sau pibrentasvir la şobolani/şoareci nu au evidenţiat efecte toxice
dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. A fost observată toxicitate maternă
asociată cu pierderea embrionului sau fetusului la iepurii la care a fost administrat glecaprevir, ceea ce a
împiedicat evaluarea glecaprevir la această specie, la expuneri corespunzătoare celor determinate de
dozele utilizate în clinică (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, utilizarea Maviret nu este recomandată
în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă glecaprevir sau pibrentasvir se excretă în laptele uman. Datele farmacocinetice la
animale au evidenţiat excreţia glecaprevir şi a pibrentasvir în lapte (pentru informaţii detaliate, vezi pct.
5.3). Nu se poate exclude un risc pentru copilul alăptat. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea,
fie de a întrerupe/de a nu începe tratamentul cu Maviret, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil
şi beneficiul tratamentului pentru mamă.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date privind efectul glecaprevir şi/sau pibrentasvir asupra fertilităţii la om. Studiile la
animale efectuate cu glecaprevir sau pibrentasvir nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare asupra
fertilităţii la expuneri mai mari decât expunerile la om pentru doza recomandată (vezi pct. 5.3).