Fișă tehnică · Magne B6® 470 mg/5 mg, drajeuri

Adulţi: doza uzuală este de 6 - 8 drajeuri Magne B pe zi, fracţionată în 2 - 3 prize administrate în 6 timpul meselor.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6 -12 ani (cu greutate corporală peste 20 kg) şi adolescenţi: doza uzuală este de 4 - 6 drajeuri Magne B pe zi (10 - 30 mg magneziu elementar/kg/zi, corespunzător la 6 0,4-1,2 mmol/kg/zi), fracţionată în 2 - 3 prize administrate în timpul meselor.

La copii cu vârsta sub 6 ani se recomandă alte concentraţii şi forme farmaceutice, adecvate vârstei. Mod şi durată de administrare

Drajeurile trebuie înghiţite întregi, cu un pahar cu apă.

Durata obişnuită a tratamentului este de o lună. Dacă simptomele nu se ameliorează după o lună de tratament, nu este utilă continuarea acestuia.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Magneziu
Asocieri nerecomandate: Nu se recomandă administrarea concomitentă de preparate care conţin fosfaţi
sau săruri de calciu, deoarece aceşti compuşi inhibă absorbţia intestinală a magneziului.
Asocieri de care trebuie să se ţină seama: magneziul, fierul, fluorurile şi tetraciclinele îşi influenţează
reciproc absorbţia. De aceea, se recomandă administrarea acestora la un interval de cel puţin 3 ore faţă
de tetracicline.
Antibioticele chinolone se recomandă a fi administrate la un interval de cel puțin 2 ore înainte sau
6 ore după administrarea medicamentelor pe bază de magneziu pentru a nu interfera cu absorbția
acestora.
Antibioticele aminoglicozidice, cisplatina şi ciclosporina A grăbesc excreţia magneziului.

În cazul utilizării concomitente a diureticelor care economisesc potasiu creşte reabsorbţia tubulară a
magneziului, de aceea se recomandă supraveghere medicală.
Magneziul modifică absorbţia glicozidelor tonicardiace; pacienţii cărora li se administrează glicozide
tonicardiace pot să utilizeze medicamentul numai sub supraveghere medicală.
Piridoxină
Administrarea concomitentă a Magne B6 cu levodopa în doze de 5 mg sau peste reduce efectul
levodopei. De aceea, Magne B6 trebuie administrat în asociere cu un inhibitor al decarboxilazei la
pacienții cărora li se administrează levodopa (vezi punctul 4).
Piridoxina scade activitatea altretaminei. De asemenea, s-a raportat o scădere a concentraţiilor serice
de fenobarbital şi fenitoină. Multe medicamente pot creşte necesităţile de piridoxină; aceste substanţe
includ: hidralazina, izoniazida, penicilamina şi contraceptivele orale. Unele antibiotice (cicloserina,
neomicina, eritromicina, tetraciclinele, cloramfenicolul, sulfamidele) produc inactivarea piridoxinei.
Vitamina B6 creşte eliminarea nitrofurantoinei de aproximativ 2 ori.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
2
Medicul poate recomanda administrarea acestui medicament în timpul sarcinii numai dacă este
necesar.
Dacă descoperiţi că sunteţi gravidă în timpul utilizării acestui medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră, deoarece numai acesta poate decide dacă tratamentul trebuie continuat.
Fiecare dintre componentele medicamentului, magneziul şi vitamina B6, în mod individual, sunt
considerate compatibile cu alăptarea. Având în vedere existenţa unor date limitate privind doza zilnică
maximă de vitamina B6 administrată în timpul alăptării, se recomandă administrarea unei doze
maxime de 20 mg vitamina B6 (4 drajeuri Magne B6) pe zi la femeile care alăptează.