Fișă tehnică · Lornado 8 mg, pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Doze

Această formă farmaceutică specifică ar trebui utilizată numai dacă este necesar un debut rapid al ameliorării durerii sau dacă administrarea orală nu este posibilă. În general, tratamentul ar trebui să fie compus dintr-o singură injectare numai pentru inițierea terapiei.

Pentru toți pacienții, regimul de dozare adecvat trebuie să se bazeze pe răspunsul individual la tratament. Efectele adverse pot fi minimizate prin utilizarea dozei minime eficiente pentru cea mai scurtă perioadă de timp, necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

Doza recomandată: 8 mg intravenos (i.v.) sau intramuscular (i.m.). Unii pacienţi ar putea necesita o doză suplimentară de 8 mg în primele 24 ore. Doza zilnică nu trebuie să depășească 16 mg.

Grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi

Lornoxicam nu este recomandat pentru utilizare la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Vârstnici

Nu este necesară o modificare specială a dozei pentru pacienţii cu vârsta peste 65 ani, cu excepția cazului când funcția renală sau hepatică este afectată. Lornoxicamul trebuie administrat cu precauţie, deoarece efectele adverse gastrointestinale sunt mai puţin bine tolerate la această grupă de pacienți (vezi pct. 4.4).

Insuficienţa renală

Pentru pacienţii cu insuficiență renală uşoară până la moderată trebuie luată în considerare reducerea dozei (vezi pct. 4.4). Lornoxicam este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3).

Insuficienţa hepatică

Pentru pacienţii cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată trebuie luată în considerare reducerea dozei (vezi pct. 4.4). Lornoxicam este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Medicamentul este numai pentru utilizare unică.

Calea de administrare este injectarea intravenoasă (i.v.) sau cea intramusculară (i.m.). La administrarea i.v., durata injectării trebuie să fie de cel puţin 15 secunde, iar pentru injectarea i.m., cel puţin 5 secunde.

După prepararea soluţiei, acul trebuie schimbat. În cazul injectării i.m., este necesar un ac suficient de lung pentru o injectare intramusculară profundă.

Pentru mai multe instrucţiuni privind manipularea produsului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă de lornoxicam şi:
− Cimetidină: Concentraţii crescute de lornoxicam în plasmă (Nu s-au demonstrat interacţiuni între
lornoxicam şi ranitidină sau lornoxicam şi antiacide).
− Anticoagulante: AINS pot mări efectul anticoagulantelor, precum warfarina (vezi pct. 4.4).
Trebuie efectuată monitorizarea atentă a INR.

− Fenprocumon: efect scăzut al tratamentului cu fenprocumon.
− Heparină: AINS cresc riscul de hematom spinal/epidural când sunt administrate concomitent cu
heparină în contextul unei rahianestezii sau a unei anestezii epidurale (vezi pct. 4.4).
− Inhibitori ACE: efectul antihipertensiv al inhibitorului ECA poate scădea.
− Diuretice: efect diuretic şi antihipertensiv scăzut al diureticelor de ansă, diureticelor tiazidice şi
diuretice care economisesc potasiu.
− Blocante beta-adrenergice: reducerea efectului antihipertensiv.
− Blocant de receptori de angiotensină II: reducerea efectului antihipertensiv.
− Digoxin: reducerea clearance-ul renal al digoxinei, care crește riscul de toxicitate a digoxinei.
− Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare sau hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
− Antibiotice chinolone (de ex., levofloxacină, ofloxacină): risc crescut de convulsii.
− Antiagregante plachetare (de ex., clopidogrel): risc crescut de hemoragie (vezi pct. 4.4).
− Alte AINS: risc crescut de hemoragie gastrointestinală sau ulcerație.
− Metotrexat: concentraţie serică crescută a metotrexatului. Poate rezulta o toxicitate crescută.
Dacă trebuie utilizată terapie concomitentă, se va efectua o monitorizare atentă.
− Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragie (vezi pct. 4.4).
− Litiu: AINS inhibă clearance-ul renal al litiului şi, ca urmare, concentraţia serică a litiului poate
creşte peste limitele toxice. De aceea, concentraţiile serice de litiu necesită monitorizare, mai ales în
timpul iniţierii, ajustării şi întreruperii tratamentului.
− Ciclosporină: Concentraţie serică crescută a ciclosporinei. Nefrotoxicitatea ciclosporinei poate fi
mărită prin efectele renale mediate ale prostaglandinei. În timpul tratamentului combinat, trebuie
monitorizată funcţia renală.
− Derivați de sulfoniluree (de exemplu, glibenclamidă): risc crescut de hipoglicemie.
− Inductori şi inhibitori cunoscuţi ai izoenzimelor CYP2C9: lornoxicamul (ca şi alte
antiinflamatoare nesteroidiene care depind de citocromul P450 2C9 (izoenzima CYP2C9)) are
interacţiuni cu inductori şi inhibitori cunoscuţi ai izoenzimelor CYP2C9 (vezi pct. 5.2
Biotransformare).
− Tacrolimus: Risc crescut de nefrotoxicitate din cauza sintezei reduse a prostaciclinei în rinichi. În
timpul tratamentului combinat, trebuie monitorizată funcţia renală (vezi pct. 4.4).
− Pemetrexed: AINS pot reduce clearance-ul renal al pemetrexed, rezultând creşterea toxicităţii
renale şi gastrointestinale şi mielosupresie.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Fertilitatea
Utilizarea LORNADO poate afecta fertilitatea şi nu este recomandată la femeile care
încearcă să rămână gravide. Femeile care întâmpină dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt
investigate pentru infertilitate trebuie să se consulte cu un medic şi să ia în considerare întreruperea
tratamentului cu LORNADO.
Sarcina
În timpul primelor 6 luni de sarcină tratamentul cu LORNADO nu este recomandat, decât dacă v-a
fost recomandat în mod explicit de către medic.
Nu trebuie să luaţi LORNADO în ultimele trei luni de sarcină.
Alăptarea
Dacă alăptați, tratamentul cu LORNADO nu este recomandat, decât dacă v-a fost recomandat în
mod explicit de către medic.