Fișă tehnică · Linezolid Krka 2 mg/ml, soluţie perfuzabilă

Doze

Ca terapie iniţială, poate fi utilizat linezolid soluţie perfuzabilă, linezolid sub formă de comprimate filmate sau linezolid sub formă de suspensie orală. Pacienţii care încep tratamentul cu forma farmaceutică cu administrare parenterală pot fi trecuţi la terapia cu forme farmaceutice cu administrare orală dacă există indicaţii clinice. În astfel de circumstanţe nu este necesară ajustarea dozei, deoarece linezolidul are o biodisponibilitate orală de aproximativ 100%.

Doza recomandată şi durata tratamentului pentru adulţi:

Durata tratamentului depinde de tipul microorganismului patogen, de locul infecţiei şi de severitatea acesteia, precum şi de răspunsul clinic al pacientului.

Următoarele recomandări privind durata tratamentului reflectă datele obţinute în studiile clinice Durata de tratament poate fi mai scurtă în anumite tipuri de infecţii, dar acest lucru nu a fost evaluat în studiile clinice.

Durata maximă a tratamentului este de 28 de zile. Siguranţa şi eficacitatea linezolidului atunci când este administrat pentru perioade mai mari de 28 de zile nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4).

Nu este necesară o creştere a dozei recomandate sau a duratei tratamentului pentru infecţiile cu bacteriemie concomitentă.

Doza recomandată pentru soluţia perfuzabilă şi comprimatele/pulberea pentru suspensie orală sunt identice şi sunt după cum urmează:

Copii și adolescenți

Siguranța şi eficacitatea administrării linezolidului la copii și adolescenți (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost stabilite. Datele disponibile sunt prezentate la pct. 4.8, 5.1, şi 5.2, dar nu se pot face recomandări privind dozele.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei.

Insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficiență renală severă (cu clearance al creatininei < 30 ml/min):

Nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu se cunoaşte semnificaţia clinică a expunerii mai mari (de până la 10 ori) la cei doi metaboliţi principali ai linezolidului la pacienţii cu insuficienţă renală severă, linezolidul trebuie utilizat cu deosebită precauţie la aceşti pacienţi şi numai atunci când beneficiul anticipat este considerat mai important decât riscul teoretic.

Deoarece aproximativ 30% dintr-o doză de linezolid este eliminată în decurs de 3 ore de hemodializă, linezolid trebuie administrat după dializă la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. Metaboliţii principali ai linezolidului sunt eliminaţi parţial prin hemodializă, dar după efectuarea dializei, concentraţiile plasmatice ale acestor metaboliţi rămân încă foarte mari, comparativ cu cele observate la pacienţii cu funcţie renală normală sau cu insuficienţă renală uşoară până la moderată.

Prin urmare, linezolid trebuie utilizat cu precauţie specială la pacienţii cu insuficienţă renală severă care efectuează şedinţe de hemodializă şi numai atunci când beneficiul anticipat este considerat mai important decât riscul teoretic.

Până în prezent, nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea de linezolid la pacienţii care efectuează dializă peritoneală continuă în ambulator (DPCA) sau utilizează tratamente alternative pentru insuficienţă renală (altele decât hemodializa).

Insuficiență hepatică:

Nu este necesară ajustarea dozei. Cu toate acestea, există date clinice limitate şi se recomandă ca linezolid să fie utilizat la aceşti pacienţi numai atunci când beneficiul anticipat este considerat mai mare decât riscul teoretic (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare

Doza de linezolid recomandată trebuie administrată intravenos de două ori pe zi.

Cale de administrare: administrare intravenoasă.

Soluţia perfuzabilă trebuie administrată într-un interval de 30 până la 120 minute.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitori de monoaminooxidază
Linezolid este un inhibitor reversibil şi neselectiv al monoaminooxidazei (IMAO). Există date foarte
limitate provenind din studii de interacţiuni medicamentoase şi cu privire la siguranţa administrării de
linezolid la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care i-ar putea expune la risc, din cauza
inhibării MAO. Prin urmare, linezolid nu este recomandat pentru utilizare în aceste circumstanţe, decât
dacă sunt posibile observarea şi monitorizarea strictă a pacientului tratat (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Interacţiuni posibile care pot duce la creşterea tensiunii arteriale
La voluntarii sănătoşi normotensivi, administrarea de linezolid a amplificat creşterile tensiunii arteriale
cauzate de pseudoefedrină şi de clorhidratul de fenilpropanolamină. Administrarea concomitentă de
linezolid fie cu pseudoefedrină, fie cu fenilpropanolamină, a dus la o creştere medie a tensiunii arteriale
sistolice de ordinul a 30-40 mmHg, comparativ cu o creştere medie cu 11-15 mmHg în cazul
administrării de linezolid în monoterapie, cu o creştere medie cu 14-18 mmHg în cazul monoterapiei
fie cu pseudoefedrină, fie cu fenilpropanolamină, şi cu o creştere medie cu 8-11 mmHg în cazul
administrării de placebo. Nu s-au efectuat studii similare la subiecţii hipertensivi. Când sunt
administrate concomitent cu linezolid, dozele medicamentelor cu acţiune vasopresoare, incluzând
medicamentele dopaminergice, trebuie crescute treptat, pentru a se obţine valoarea dorită a tensiunii
arteriale.
Interacţiuni serotoninergice posibile
Posibila interacţiune medicamentoasă cu dextrometorfan a fost studiată la voluntari sănătoşi.
Subiecţilor li s-a administrat dextrometorfan (două doze de 20 mg, la interval de 4 ore) cu sau fără
linezolid. Nu s-au observat semne de sindrom serotoninergic (confuzie, delir, agitaţie, tremor, eritem,
diaforeză, febră cu valori mari) la subiecţii sănătoşi cărora li s-a administrat concomitent linezolid şi
dextrometorfan.

Experienţa după punerea pe piaţă: a fost raportat cazul unui pacient la care au apărut semne
asemănătoare sindromului serotoninergic în timpul tratamentului concomitent cu linezolid şi
dextrometorfan, care au dispărut prin întreruperea tratamentului cu ambele medicamente.
În timpul utilizării clinice a linezolid concomitent cu medicamente serotoninergice, inclusiv
antidepresive precum inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și opioide, au fost raportate
cazuri de sindrom serotoninergic. Ca urmare, în timp ce administrarea concomitentă este contraindicată
(vezi pct. 4.3), este necesară o abordare terapeutică corespunzătoare a pacienţilor la care este esenţial
tratamentul concomitent cu linezolid şi medicamente serotoninergice, aşa cum este prezentată la pct.
4.4.
Utilizare cu alimente bogate în tiramină
La subiecţii cărora li s-au administrat concomitent linezolid şi tiramină în doză mai mică de 100 mg nu
a fost observat un răspuns presor semnificativ. Această observaţie arată faptul că este suficient să se
evite ingerarea unor cantităţi excesive de alimente şi băuturi ce conţin cantităţi mari de tiramină (de
exemplu brânză fermentată, extracte din drojdie, băuturi alcoolice nedistilate, produse fermentate din
soia, cum este sosul de soia).
Medicamente metabolizate de citocromul P450
Linezolid nu este metabolizat în mod detectabil de sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP) şi
nu inhibă niciuna din izoformele CYP cu importanţă clinică la om (1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1, 3A4).
În mod similar, linezolid nu are acţiune inductorie asupra izoenzimelor citocromului P450 la şobolani.
Ca urmare, pentru linezolid nu sunt aşteptate interacţiuni medicamentoase mediate prin intermediul
CYP450.
Rifampicină
Efectul rifampicinei asupra farmacocineticii linezolidului a fost studiat la şaisprezece voluntari adulţi
sănătoşi de sex masculin cărora li s-a administrat linezolid 600 mg, de două ori pe zi, timp de 2,5 zile,
în monoterapie sau concomitent cu rifampicină în doză de 600 mg o dată pe zi, timp de 8 zile.
Rifampicina a scăzut Cmax şi ASC ale linezolidului cu o medie de 21% [IÎ 90%, 15, 27] şi, respectiv, o
medie de 32% [IÎ 90%, 27, 37]. Mecanismul acestei interacţiuni şi semnificaţia clinică nu sunt
cunoscute.
Warfarină
Adăugarea warfarinei la tratamentul cu linezolid, atunci când concentraţia plasmatică a acestuia a atins
starea de echilibru, a determinat o scădere medie cu 10% a valorii maxime a INR şi de 5% a ASC a
INR. Datele obţinute de la pacienţii la care s-a administrat concomitent warfarină şi linezolid nu sunt
suficiente pentru a putea stabili semnificaţia clinică a acestor observaţii, dacă aceasta există.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Efectul Linezolid Krka la femeile gravide nu este cunoscut. Prin urmare, nu trebuie utilizat în timpul
sarcinii, cu excepţia cazului în care vă recomandă medicul dumneavoastră. Dacă sunteţi gravidă sau
alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau
farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu trebuie să alăptaţi atunci când vă este administrat Linezolid Krka, deoarece acesta trece în laptele
matern şi poate afecta copilul.