Fișă tehnică · Lidocain-BP 100 mg/ml, soluţie injectabilă

Medicamentul se administrează intramuscular, intravenos în jet, prin perfuzie intravenoasă. Soluţia de lidocaină 100 mg/ml intramuscular se administrează în muşchiul gluteu sau deltoid. Adulţilor intramuscular soluţia de lidocaină 100 mg/ml se administrează în doza 2-4 mg/kg (doza maximă la o priză – cel mult 200 mg (2 ml)) cu interval de 4-6 ore. Nu se recomandă administrarea intramusculară a medicamentului la copii.

Pentru administrare intravenoasă în jet soluţia de lidocaină 100 mg/ml se dizolvă până la concentraţia de 20 mg/ml cu soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml sterilă sau soluţie glucoză 50 mg/ml.

Pentru administrare prin perfuzie intravenoasă se utilizează soluţia, care conţine 2 mg lidocaină în 1 ml.

În acest scop 2 ml (1 fiolă) de Lidocain-BP, soluţie 100 mg/ml se dizolvă în 100 ml soluţie sterilă de clorură de sodiu 9mg/ml sau soluţie de glucoză 50 mg/ml. Cantitatea totală de soluţie, administrată prin perfuzie intravenoasă adulţilor timp de 24 ore – cel mult 1200 ml. Perfuzia intravenoasă se efectuează sub monitorizare continuă a ECG.

Adulţilor se indică la administrarea dozei de încărcare(în bolus) intravenos în jet câte 0,5-2 mg/kg timp de 3-4 min; doza medie la o priză – 80 mg, doza maximă la o priză – 100 mg. Ulterior se trece imediat la perfuzie intravenoasă cu viteza de 0,02-0,055 mg/kg/min (viteza maximă – 2 mg/min) în soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml sau în soluţie de glucoză 50 mg/ml (se trece la administrarea prin perfuzie intravenoasă numai după administrarea intravenoasă în jet). Perfuzia intravenoasă se poate efectua în decurs de 24-36 ore (până la ameliorarea stării pacientului); durata perfuziei depinde de starea pacientului şi rezultatele administrării medicamentului. La administrarea timp de peste 24 ore este necesar de a reduce viteza perfuziei. La necesitate pe fondalul perfuziei intravenoase se poate repeta administrarea intravenoasă în jet a lidocainei în doza 40 mg peste 10 min de la administrarea primei doze de încărcare.

Doza maximă pentru adulţi la administrarea intravenoasă a dozei de încărcare – 100 mg, pentru perfuzia intravenoasă ulterioară – 300 mg (4,5 mg/kg) timp de 1 oră.

Pentru pacienţii vârstnici doza se reduce cu 1/3.

În infarct miocardic până la spitalizarea pacientului în calitate de doză profilactică unică se administrează de obicei 4 mg/kg masă corporală intramuscular (doza maximă 200-300 mg (2-3 ml soluţie lidocaină 100 mg/ml)).

Copiilor cu vârsta peste 12 ani în caz de aritmii se administrează cu o precauţie deosebită, numai în caz de necesitate acută. Medicamentul se va dizolva în acelaşi mod, ca şi pentru adulţi. Se administrează intravenos în jet în doza de încărcare 1 mg/kg în decurs de 5-10 min, la necesitate administrarea se poate repeta peste 5 min (doza totală nu va depăşi 3 mg/kg). Pentru perfuzie intravenoasă continuă (de obicei după administrarea dozei de încărcare) – 0,02-0,03 mg/kg/min. Doza maximă pentru copii în caz de administrare repetată a dozei de încărcare cu interval de 5 min constituie 3 mg/kg; în caz de perfuzie intravenoasă continuă (de obicei după administrarea dozei de atac) – 0,05 mg/kg/min. Doza zilnică maximă pentru copii constituie 4 mg/kg.

Copii

Medicamentul se administrează la copii cu vârsta peste 12 ani.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
La administrarea concomitentă a lidocainei cu astfel de medicamente, cum ar fi clorpromazină,
petidină, bupivacaină, chinidină, disopiramidă, amitriptilină, imipramină, nortriptilină,
concentraţia plasmatică a lidocainei scade.
Remedii antiaritmice (inclusiv amiodaronă, verapamil, chinidină, disopiramidă, ajmalină) – are
loc potenţarea acţiunii cardiodepresive (are loc alungirea intervalului QT şi, în cazuri foarte rare,
e posibilă dezvoltarea blocului AV sau fibrilaţiei ventriculare); administrarea concomitentă cu
amiodaronă poate duce la apariţia convulsiilor.
Novocaina (procaina), novocainamida (procainamida) – e posibilă excitarea SNC, delir,
halucinaţii.
Medicamente curariforme – intensificarea miorelaxării (e posibilă paralizia muşchilor respiratori).
Etanolul potenţează efectul deprimant al lidocainei asupra respiraţiei.
Remediile vasoconstrictoare (epinefrina, metoxamina, fenilefrina) contribuie la încetinirea
absorbţiei lidocainei şi prelungirea acţiunii acesteia.
Cimetidina reduce clearance-ul hepatic al lidocainei (o scădere a metabolismului datorită
inhibării oxidării microzomale), creşte concentraţia acesteia şi riscul apariţiei efectelor toxice.
Guanadrelul, guanetidina, mecamilamina, trimetafanul – la utilizarea combinată pentru
anestezia spinală şi epidurală creşte riscul de hipotensiune arterială severă şi bradicardie.
β-adrenoblocantele încetinesc metabolizarea lidocainei în ficat, intensifică efectele lidocainei
(inclusiv toxice) şi cresc riscul dezvoltării bradicardiei şi hipotensiunii arteriale. La
administrarea concomitentă a β-adrenoblocantelor şi lidocainei este necesară reducerea dozei
ultimei.
Glicozidele cardiace – are loc reducerea efectului cardiotonic al glicozidelor cardiace.
Glicozidele digitalice – pe fondalul intoxicaţiei lidocaina poate agrava blocul AV.
Remedii hipnotice sau sedative – este posibil potenţarea efectului deprimant asupra SNC a
remediilor hipnotice şi sedative.
Analgezice opioide (morfină etc.) – are loc potenţarea efectului analgezic al analgezicelor
opioide, depresia respiratorie.
Inhibitorii MAO (furazolidonul, procarbazina, selegilina) – creşte riscul apariţiei hipotensiunii
arteriale şi prelungeşte efectul anestezic local al lidocainei. În timpul tratamentului cu
inhibitori MAO lidocaina nu trebuie administrată parenteral.
Anticoagulantele (inclusiv ardeparina, dalteparina, danaparoidul, enoxaparina, heparina,
warfarina etc.) – cresc riscul de dezvoltare a hemoragiilor.

Anestezice generale – se potenţează efectul deprimant asupra centrului respirator al
anestezicelor generale (hexobarbital, tiopental sodic intravenos).
Polimixina B – este necesară monitorizarea funcţiei respiratorii.
Rifampicina – e posibilă scăderea concentraţiei lidocainei în sânge.
Propafenona – e posibilă creşterea duratei şi a severităţii efectelor adverse din partea
sistemului nervos central.
Prenilamină – creşte riscul dezvoltării aritmiei ventriculare de tip "piruetă".
Remediile anticonvulsivante, barbituricele (fenobarbital) – e posibilă accelerarea
metabolismului lidocainei în ficat, scăderea concentraţiei în sânge, potenţarea efectului
cardiodeprimant.
Izadrina, glucagonul – creşte clearance-ul lidocainei.
Norepinefrina, mexiletina – se reduce clearance-ul lidocainei (creşte toxicitatea); scade
fluxului sanguin hepatic.
Acetazolamida, diureticele tiazidice şi de ansă reduc efectul lidocainei ca urmare a
hipokaliemiei.
Midazolamul – creşte concentraţia plasmatică a lidocainei.
Medicamentele, care provoacă blocarea transmisiei neuromusculare – se intensifică efectul
acestor medicamente, deoarece acestea reduc conductivitatea impulsurilor nervoase.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Medicamentul este contraindicat în timpul sarcinii.
În caz de necesitate a administrării medicamentului în perioada de alăptare, se va întrerupe alăptarea
la sân.