Fișă tehnică · Lerkamen Plus® 10 mg/10 mg, comprimate filmate

La pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat cu lercanidipină 10 mg administrată în monoterapie, fie se poate creşte doza de lercanidipină la 20 mg, administrată în monoterapie, fie pot fi trecuţi la tratamentul cu combinaţia fixă Lerkamen Plus 10 mg/10 mg. Poate fi recomandată stabilirea treptată a dozelor, pentru fiecare componentă în parte. Când se consideră clinic adecvat, poate fi luată în considerare trecerea directă de la monoterapie la administrarea combinaţiei fixe.

Doze

Doza recomandată este de un comprimat, o dată pe zi, cu cel puţin 15 minute înainte de masă.

Pacienţi vârstnici

Doza trebuie stabilită ţinând cont de funcţia renală a pacientului (vezi „Utilizare în insuficienţa renală”).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Lerkamen Plus este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă (vezi pct. 4.3 şi 4.4). La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, este necesară precauţie, în special la iniţierea tratamentului.

Pacienţi cu insuficienţa hepatică

1

Lerkamen Plus este contraindicat în caz de disfuncţie hepatică severă. La pacienţii cu disfuncţie hepatica uşoară până la moderată, este necesară precauţie, în special la iniţierea tratamentului.

Copii şi adolescenţi

Utilizarea Lerkamen Plus nu este relevantă la copii şi adolescenţi în indicaţia de hipertensiune arterială.

Mod de administrare

Precauţii necesare înainte de manipularea şi administrarea medicamentului Este de preferat ca tratamentul să se administreze dimineaţa, cu cel puţin 15 minute înainte de micul dejun.

Acest medicament nu trebuie administrat împreună cu suc de grepfruit (vezi pct. 4.3 şi 4.5).

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul antihipertensiv al Lerkamen Plus poate fi potenţat de alte medicamente cu efect de reducere
a tensiunii arteriale, cum sunt diureticele, beta-blocantele, alfa-blocantele şi alte substanţe.

În plus, s-au observat următoarele interacţiuni cu una sau cu cealaltă componentă a medicamentului
combinat.
Maleat de enalapril
Medicamente care cresc riscul de angioedem
Administrarea de inhibitori ECA concomitent cu sacubitril/valsartan este contraindicată din cauza
riscului crescut de angioedem (vezi pct. 4.3 and 4.4).
Administrarea de inhibitori ECA concomitent cu racecadotril, inhibitori mTOR (de exemplu
sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptină poate duce la un risc crescut de angioedem
(vezi pct. 4.4).
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Studiile clinice au arătat că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
prin administrarea concomitentă a unui inhibitor ACE cu un antagonist al receptorilor pentru
angiotensină II sau cu aliskiren este asociată cu o incidenţă crescută de evenimente adverse cum
sunt hipotensiune arterială, sincopă, hiperkaliemie şi reducere a funcţiei renale (incluzând
insuficienţă renală acută), comparativ cu utilizarea unui singur medicament care acţionează asupra
sistemului reninăangiotensină- aldosteron (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
Diuretice care economisesc potasiul, suplimente cu potasiu sau substituenți de sare care conțin
potasiu
Deși potasemia rămâne de regulă în limite normale, hiperkalemia poate să apară la unii pacienți
tratați cu enalapril. Diureticele care economisesc potasiul (de exemplu: spironolactonă, eplerenonă,
triamteren sau amilorid), suplimentele cu potasiu sau înlocuitorii de sare care conţin potasiu pot
determina creşteri semnificative ale potasemiei. Sunt necesare măsuri de precauție atunci când
enalapril este administrat concomitent cu substanțe care cresc potasemia, cum sunt trimetoprim și
cotrimoxazole (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece se cunoaște că trimetoprimul acționează ca
un diuretic care economisește potasiul, de tipul amiloridului. Ca urmare, administrarea
concomitentă de enalapril cu medicamentele menționate mai sus nu este recomandată. Dacă
administrarea concomitentă este indicată, trebuie luate măsuri de precauție și este necesară
monitorizarea frecventă a potasemiei.
Ciclosporină
Hiperkalemia poate să apară în cazul administrării concomitente de inhibitori ECA cu ciclosporină.
Se recomandă monitorizarea potasemiei.
Heparina
Hiperkalemia poate să apară în cazul administrării concomitente de inhibitori ECA cu heparina. Se
recomandă monitorizarea potasemiei.
Diuretice (diuretice tiazidice sau de ansă)
Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi un risc de
hipotensiune arterială, la iniţierea tratamentului cu enalapril (vezi pct. 4.4). Efectele hipotensive pot
fi reduse prin întreruperea administrării diureticului, prin corectarea depleţiei volemice, prin
administrarea de sare sau prin iniţierea tratamentului cu o doză mică de enalapril.
Alte medicamente antihipertensive
Utilizarea concomitentă cu alte antihipertensive poate creşte efectele hipotensive ale enalaprilului.
Utilizarea concomitentă de nitroglicerină şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare poate reduce
suplimentar tensiunea arterială.

Litiu
S-au raportat creşteri reversibile ale concentraţiilor plasmatice de litiu şi efecte toxice, în timpul
administrării concomitente de litiu cu inhibitori ECA. În timpul administrării concomitente de
inhibitori ECA cu diuretice tiazidice, pot creşte concentraţiile plasmatice de litiu şi, astfel, poate
creşte riscul de toxicitate al litiului. Administrarea concomitentă de enalapril cu litiu este, de aceea,
nerecomandată, însă dacă această asociere este necesară, concentraţiile plasmatice de litiu trebuie
monitorizate cu atenţie (vezi pct. 4.4).
Antidepresive triciclice/ antipsihotice /anestezice/narcotice
Utilizarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice
cu inhibitori ECA poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) incluzând inhibitori selectivi de
ciclooxigenază 2 (COX-2)
Inhibitori
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), incluzând inhibitori selectivi de
ciclooxigenază 2 (COX-2), pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive.
Ca urmare, efectul antihipertensiv al antagoniştilor receptorilor de angiotensină II sau al
inhibitorilor ECA poate fi atenuat de AINS, incluzând inhibitorii selectivi COX-2.
Administrarea concomitentă de AINS (incluzând inhibitori COX-2) cu antagonişti ai receptorilor de
angiotensină II sau inhibitori ai ECA exercită un efect aditiv de creştere a potasemiei şi poate
rezulta o deteriorare a funcţiei renale. Aceste efecte sunt, de obicei, reversible. Rar, poate să apară
insuficienţă renală acută, în special la pacienţi cu funcţie renală compromisă (cum sunt vârstnicii
sau pacienţii cu depleţie volemică, incluzându-i pe cei trataţi cu diuretice). Ca urmare, administrarea
concomitentă trebuie efectuată cu prudenţă la pacienţii cu funcţie renală compromisă. Pacienţii
trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale în timpul
tratamentului concomitant şi periodic ulterior.
Aur
S-au raportat, rar, reacţii nitritoide (simptomele includ eritem facial tranzitoriu, greaţă, vărsături şi
hipotensiune arterială) la pacienţii care urmau concomitent tratament cu aur injectabil (aurotiomalat
de sodiu) şi un inhibitor ECA, incluzând enalapril.
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA.
Antidiabetice
Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă de inhibitori ECA cu
medicamente antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate determina apariţia unui efect crescut
de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Se pare că este mai probabil ca aceste cazuri să
apară în primele săptămâni de tratament asociat şi la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4 şi
4.8).
Alcool etilic
Consumul concomitent de alcool etilic în timpul administrării de inhibitori ECA creşte efectul de
reducere a tensiunii arteriale.
Acid acetilsalicilic şi trombolitice şi betablocante
Enalapril poate fi administrat în siguranţă concomitent cu acid acetilsalicilic (în doze adecvate
pentru profilaxia cardiovasculară), trombolitice şi betablocante.

Lercanidipină
Administrare concomitentă contraindicată
Inhibitori ai CYP3A4
Având în vedere că lercanidipina este metabolizată prin intermediul enzimei CYP3A4, inhibitorii
CYP3A4 administraţi concomitent pot interacţiona cu metabolizarea şi eliminarea lercanidipinei.
Un studiu de interacţiune cu ketoconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4, a arătat o creştere
marcată a concentraţiilor plasmatice de lercanidipină (o creştere de 15 ori a ariei de sub curba
concentraţie în funcţie de timp a medicamentului, ASC, şi o creştere de 8 ori a Cmax a eutomer-ului
S-lercanidipină).
Administrarea concomitentă de lercanidipină cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu:
ketoconazol, itraconazol, ritonavir, eritromicină, troleandomicină, claritromicină) trebuie evitată
(vezi pct. 4.3).
Ciclosporină
După administrarea concomitentă, s-au observat creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale ambelor
medicamente – lercanidipină și ciclosporină. Un studiu efectuat la voluntari tineri sănătoşi nu a
arătat modificări ale concentraţiilor plasmatice de lercanidipină, în cazul în care ciclosporina a fost
administrată la 3 ore de la administrarea lercanidipinei, însă ASC a ciclosporinei a crescut cu 27%.
Cu toate acestea, administrarea concomitentă de lercanidipină şi ciclosporină a determinat o creştere
de 3 ori a concentraţiilor plasmatice de lercanidipină şi o creştere cu 21% a ASC a ciclosporinei.
Ciclosporina şi lercanidipina nu trebuie utilizate concomitent (vezi pct. 4.3).
Grepfruit sau suc de grepfruit
Similar altor dihidropiridine, metabolizarea lercanidipinei poate fi inhibată de consumul de
grepfruit sau suc de grepfruit, determinând o creştere a biodisponibilităţii sistemice a lercanidipinei
şi un efect hipotensiv crescut. Lercanidipina nu trebuie administrată cu grepfruit sau suc de
grepfruit (vezi pct. 4.3).
Administrare concomitentă nerecomandată
Inductori ai CYP3A4
Administrarea concomitentă de lercanidipină cu inductori CYP3A4, cum sunt anticonvulsivantele
(de exemplu: fenitoină, fenobarbital, carbamazepină) şi rifampicina trebuie abordată cu precauţie,
deoarece efectul antihipertensiv al lercanidipinei se poate reduce și tensiunea arterială
trebuie monitorizată mai frecvent decât de obicei (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic
Consumul de alcool etilic trebuie evitat, deoarece poate potenţa efectul medicamentelor
atihipertensive cu efect vasodilatator (vezi pct. 4.4).
Administrare concomitentă care necesită precauție, incluzând ajustarea dozelor
Substraturi ale CYP3A4
Este necesară precauţie la prescrierea concomitentă a lercanidipinei cu alte substraturi ale CYP3A4,
cum sunt terfenadina, astemizolul, antiaritmicele din clasa III, de exemplu amiodaronă, chinidină,
sotalol.
Midazolam
La voluntarii vârstnici, administrarea concomitentă pe cale orală de midazolam 20 mg a crescut
absorbţia lercanidipinei (cu aproximativ 40%) şi a diminuat viteza de absorbţie a midazolamului
(tmax a fost prelungit de la 1,75 la 3 ore). Nu au apărut modificări ale concentraţiilor plasmatice de
midazolam.
Metoprolol
9

Când lercanidipina a fost administrată concomitent cu metoprolol, un ß-blocant care se elimină în
principal prin ficat, biodisponibilitatea metoprololului a rămas nemodificată, în timp ce
biodisponibilitatea lercanidipinei s-a redus cu 50%. Acest efect se poate datora reducerii fluxului
sanguin hepatic, determinat de ß-blocante şi acest efect poate să apară şi la alte medicamente din
această clasă. În consecință, lercanidipina poate fi utilizată în siguranţă concomitent cu blocantele
receptorilor ß-adrenergici, dar pot fi necesare ajustări ale dozelor.
Digoxină
Administrarea concomitentă a 20 mg lercanidipină la pacienţii cu tratament de lungă durată cu
ß-metildigoxină nu a arătat nicio interacţiune farmacocinetică. Totuși, s-a observat o creştere medie
a Cmax a digoxinei cu 33%, în timp ce nici ASC şi nici clearance-ul renal nu au fost afectate în
mod semnificativ. Pacienţii care utilizează concomitent digoxină trebuie monitorizaţi îndeaproape,
pentru depistarea semnelor clinice de toxicitate la digoxină.
Administrare concomitentă cu alte medicamente
Fluoxetină
Un studiu de interacţiune cu fluoxetină (un inhibitor al CYP2D6 şi CYP3A4), desfăşurat la
voluntari sănătoşi cu vârsta de 65 ± 7 ani (medie ± d.s.), nu a arătat nicio modificare cu semnificaţie
clinică a farmacocineticii lercanidipinei.
Cimetidină
Administrarea concomitentă de cimetidină, 800 mg zilnic, nu determină apariţia unor modificări
semnificative ale concentraţiilor plasmatice de lercanidipină, însă este necesară prudenţă la doze
mai mari, deoarece biodisponibilitatea lercanidipinei şi efectul său hipotensiv pot fi crescute.
Simvastatină
Când o doză de 20 mg lercanidipină a fost administrată repetat concomitent cu 40 mg simvastatină,
ASC a lercanidipinei nu s-a modificat semnificativ, în timp ce ASC a simvastatinei a crescut cu
56%, iar cea a principalului său metabolit activ, ß-hidroxiacid, cu 28%. Nu este de aşteptat faptul ca
aceste modificări să aibă semnificaţie clinică. Nu este de aşteptat nicio interacţiune, dacă
lercanidipina este administrată dimineaţa, iar simvastatina seara, conform indicaţiilor pentru astfel
de medicamente.
Warfarină
Administrarea concomitentă a 20 mg lercanidipină, la voluntari sănătoşi, în condiţii de repaus
alimentar, nu a modificat farmacocinetica warfarinei.
Diuretice și inhibitori ECA
Lercanidipina poate fi administrată în siguranță concomitent cu diuretice și inhibitori ECA.
Alte medicamente care influențează tensiunea arterială
Similar tuturor terapiilor antihipertensive, se poate observa un efect hipotensiv crescut atunci când
lercanidipina este administrată concomitent cu alte medicamente care influențează tensiunea
arterială, cum sunt alfa-blocantele utilizate pentru tratamentul simptomelor urinare, antidepresivele
triciclice, neurolepticele. În mod contrar, poate fi observată o reducere a efectului hipotensiv, în
cazul utilizării concomitente cu corticosteroizi.
Copii şi adolescenţi
Studiile de interacţiune au fost efectuate doar la adulţi.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Sarcină şi fertilitate
Trebuie să-i spuneţi medicului dacă credeţi că sunteţi (sau aţi putea rămâne) gravidă. În mod normal,
medicul dumneavoastră vă va sfătui să încetați să luați Lerkamen Plus înainte de a rămâne gravidă sau
imediat ce ați aflat că sunteți gravidă și vă va sfătui să luați un alt medicament în loc de Lerkamen Plus.
Lerkamen Plus nu este recomandat la femeile care pot rămâne gravide şi la începutul sarcinii şi nu
trebuie administrat dacă sunteţi gravidă în mai mult de 3 luni, deoarece poate dăuna grav copilului
dumneavostră dacă este utilizat după a treia lună de sarcină.
Alăptarea
Lerkamen Plus nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
4