Fișă tehnică · Lenalidomid 20 mg, capsule

Tratamentul cu Lenalidomid trebuie supravegheat de către un medic cu experiență în administrarea tratamentelor citostatice.

Pentru toate indicațiile descrise mai jos:

• Acest regim de dozaj va fi modificat în funcție de datele clinice și de laborator (vezi pct. 4.4).

• Ajustările de doze, în timpul tratamentului și la reluarea tratamentului, sunt recomandate pentru gestionarea trombocitopeniei de gradul 3 sau 4, neutropeniei sau a altor forme de toxicitate de gradul 3 sau 4, considerate a fi asociate tratamentului cu lenalidomidă.

• În cazul apariției neutropeniei, trebuie să se considere posibilitatea utilizării factorilor de creștere pentru tratarea pacienților.

• Dacă au trecut mai puțin de 12 ore de la omiterea unei doze, pacientul poate lua doza respectivă. Dacă au trecut mai mult de 12 ore de la omiterea unei doze, pacientul nu trebuie să mai ia doza omisă și va lua doza următoare a doua zi, la ora obișnuită.

Doze

Mielom multiplu nou diagnosticat (MMND)

• Lenalidomidă în asociere cu dexametazonă până la progresia bolii la pacienții care nu sunt eligibili pentru transplant 109/lTratamentul cu lenalidomidă nu trebuie inițiat dacă numărul absolut de neutrofile (NAN) < 1,0 x 109/l.și/sau numărul de trombocite < 50 x

Doza recomandată

Doza inițială recomandată de lenalidomidă este de 25 mg, o dată pe zi, pe cale orală, în zilele 1 până la 21 ale ciclurilor repetitive de 28 zile.

Doza recomandată de dexametazonă este de 40 mg, o dată pe zi, pe cale orală, în zilele 1, 8, 15 și 22 ale ciclurilor repetitive de 28 zile. Pacienții pot continua tratamentul cu lenalidomidă și dexametazonă până la progresia bolii sau instalarea intoleranței.

• Etapele reducerii dozelor

aReducerea dozelor pentru ambele medicamente poate fi abordată separate.

• Trombocitopenie

Când numărul de trombocite Acțiune terapeutică recomandată 109/lScade la valori < 25 x Întreruperea definitivă a tratamentului cu lenalidomidă cicluluiapentru restul 109/lRevine la valori ≥ 50 x

Scăderea cu un nivel de dozaj la reluarea dozelor în ciclul următor a

În cazul apariției toxicității de limitare a dozei (TLD) > ziua 15 a unui ciclu, dozajul de lenalidomidă va fi întrerupt cel zile.puțin pe durata rămasă a ciclului curent de 28 de

• Număr absolut de neutrofile (NAN) - neutropenie

a La discreția medicului, dacă neutropenia este singura toxicitate la orice nivel de dozaj, se poate adăuga factorul de stimulare a coloniilor granulocitare (FSC-G) și menține nivelul de dozaj al lenalidomidei.

În cazul toxicității hematologice, doza de lenalidomidă poate fi reintrodusă la următorul nivel superior de dozaj (până la doza inițială) după ameliorarea funcției măduvei osoase (fără nicio toxicitate 109/l,hematologică timp de cel puțin 2 cicluri consecutive: NAN ≥ 1,5 x cu un număr de trombocite 109/l≥ 100 x la începutul unui nou ciclu).

• Lenalidomidă în asociere cu bortezomib și dexametazonă urmat de lenalidomidă în asociere cu dexametazonă până la progresia bolii la pacienți neeligibili pentru transplant Tratament inițial: Lenalidomidă în asociere cu bortezomib și dexametazonă Administrarea de lenalidomidă în asociere cu bortezomib și dexametazonă nu trebuie inițiată dacă 109/l 109/l.NAN este < 1,0 x și/sau numărul de trombocite este < 50 x

Doza inițială recomandată de lenalidomidă este de 25 mg o dată pe zi, administrată pe cale orală, în zilele 1 până la 14 ale fiecărui ciclu de 21 zile în asociere cu bortezomib și dexametazonă. Bortezomib mg/m2trebuie administrat prin injecție subcutanată (1,3 suprafață corporală), de două ori pe săptămână, în zilele 1, 4, 8 și 11 ale fiecărui ciclu de 21 zile. Pentru informații suplimentare cu privire la doză, schema de administrare și ajustările dozei pentru medicamentele administrate concomitent cu lenalidomida, vezi pct. 5.1 și Rezumatul caracteristicilor produsului corespunzător.

Se recomandă până la opt cicluri de tratament de 21 zile (24 săptămâni de tratament inițial). Continuarea tratamentului: Lenalidomidă în asociere cu dexametazonă până la progresia bolii Se va continua administrarea de lenalidomidă 25 mg pe cale orală, o dată pe zi, în zilele 1 până la 21 ale ciclurilor repetate de 28 zile, în asociere cu dexametazonă. Tratamentul trebuie continuat până la progresia bolii sau până la toxicitate inacceptabilă.

• Etapele reducerii dozelor

ª Reducerea dozei pentru toate medicamentele poate fi gestionată independent Trombocitopenie•

Atunci când numărul de trombocite Curs recomandat de acțiune 109/lScade la < 30 x Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/lRevine la ≥ 50 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la nivelul de dozaj -1, o dată pe zi 109/lPentru fiecare scădere ulterioară sub 30 x Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/lRevine la ≥ 50 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la următorul nivel inferior de dozaj, o dată pe zi

• Număr absolut de neutrofile (NAN) - neutropenie

a La discreția medicului, dacă neutropenia este singura toxicitate la orice nivel de dozaj, se poate adăuga factorul de stimulare a coloniilor granulocitare (FSC-G) și menține nivelul de dozaj al lenalidomidei.

• Lenalidomidă în asociere cu melfalan și prednison, urmată de întreținere cu lenalidomidă, la pacienții care nu sunt eligibili pentru transplant 109/lTratamentul cu lenalidomidă nu trebuie inițiat dacă numărul absolut de neutrofile (NAN) < 1,5 x 109/l.și/sau numărul de trombocite < 75 x

Doza recomandată

Doza inițială recomandată este de 10 mg de lenalidomidă o dată pe zi, pe cale orală, în zilele 1 până la 21 ale ciclurilor repetitive de 28 zile, timp de până la 9 cicluri, 0,18 mg/zi de melfalan, pe cale orală, în zilele 1 până la 4 ale ciclurilor repetitive de 28 zile, 2 mg/zi de prednison, pe cale orală, în zilele 1 până la 4 ale ciclurilor repetitive de 28 zile. Pacienții care finalizează 9 cicluri sau care nu pot finaliza tratamentul acociat din cauza intoleranței vor fi tratați cu lenalidomidă în monoterapie, după cum urmează: 10 mg o dată pe zi, pe care orală, în zilele 1 până la 21 ale ciclurilor repetitive de 28 zile, până la progresia bolii.

Etapele reducerii dozelor•

a

Dacă neutropenia este singura formă de toxicitate la orice nivel de dozaj, se va adăuga factor de stimulare a coloniilor formatoare de granulocite (FSC-G) și se va menține nivelul de dozaj al lenalidomidei

Trombocitopenie•

Când numărul de trombocite Acțiune terapeutică recomandată 109/lScade pentru prima dată la valori < 25 x Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/lRevine la valori ≥ 25 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă și melfalan, la nivelul de dozaj -1 Pentru fiecare scădere ulterioară la Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/lvalori < 30 x 109/lRevine la valori ≥ 30 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la următorul nivel inferior de dozaj (nivel de dozaj -2 sau -3), o dată pe zi.

Număr absolut de neutrofile (NAN) - neutropenie•

Când NAN Acțiune terapeutică recomandatăª 109/lScade pentru prima dată la valori < 0,5 x Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/l,Revine la valori ≥ 0,5 x când neutropeniaReluarea tratamentului cu lenalidomidă, cu doza este singura formă de toxicitate observată inițială, o dată pe zi 109/l,Revine la valori ≥ 0,5 x când se observă șiReluarea tratamentului cu lenalidomidă, la alte forme de toxicitate hematologică, nivelul de dozaj -1, o dată pe zi dependente de doză, în afara neutropeniei

Pentru fiecare scădere ulterioară la valori < 0,5Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/lx 109/lRevine la valori ≥ 0,5 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la următorul nivel inferior de dozaj, o dată pe zi. a La discreția medicului, dacă neutropenia este singura toxicitate la orice nivel de dozaj, se poate adăuga factorul de stimulare a coloniilor granulocitare (FSC-G) și menține nivelul de dozaj al lenalidomidei.

• Întreținerea cu lenalidomidă la pacienții care au fost supuși transplantului autolog de celule stem (TACS)

Întreținerea cu lenalidomidă trebuie inițiată după recuperarea hematologică adecvată ulterioară TACS la pacienții fără semne de progresie. Tratamentul cu lenalidomidă nu trebuie inițiat dacă NAN este < 109/l, 109/l.1,0 x și/sau numărul de trombocite este < 75 x

Doza recomandată

Doza inițială recomandată de lenalidomidă este de 10 mg, o dată pe zi, pe cale orală, administrată continuu (în zilele 1-28 ale ciclurilor repetitive de 28 zile), până la progresia bolii sau apariția intoleranței. După 3 cicluri de întreținere cu lenalidomidă, doza poate fi crescută la 15 mg, o dată pe zi, pe cale orală, dacă este tolerată.

• Etapele reducerii dozelor

a După 3 cicluri de întreținere cu lenalidomidă, doza poate fi crescută la 15 mg, o dată pe zi, pe cale orală, dacă este tolerată.

Trombocitopenie•

Când numărul de trombocite Acțiune terapeutică recomandată 109/lScade la valori < 30 x Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/lRevine la valori ≥ 30 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la nivelul de dozaj -1, o dată pe zi 109/lPentru fiecare scădere ulterioară sub 30 x Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/lRevine la valori ≥ 30 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la următorul nivel inferior de dozaj, o dată pe zi

• Număr absolut de neutrofile (NAN)- neutropenie recomandatăaCând NAN Acțiune terapeutică 109/lScade la valori < 0,5 x Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/lRevine la valori ≥ 0,5 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la nivelul de dozaj -1, o dată pe zi 109/lPentru fiecare scădere ulterioară sub < 0,5 x Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/lRevine la valori ≥ 0,5 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la următorul nivel inferior de dozaj, o dată pe zi a La discreția medicului, dacă neutropenia este singura toxicitate la orice nivel de dozaj, se poate adăuga factorul de stimulare a coloniilor granulocitare (FSC-G) și menține nivelul de dozaj al lenalidomidei.

Mielom multiplu cu cel puțin un tratament anterior 109/lTratamentul cu lenalidomidă nu trebuie inițiat dacă NAN < 1,0 x și/sau numărul de trombocite 109/l< 75 x sau, dependent de infiltrarea măduvei osoase de către plasmocite, dacă numărul de 109/l.trombocite < 30 x

Doza recomandată

Doza inițială recomandată este de 25 mg lenalidomidă, o dată pe zi, pe cale orală, în zilele 1 până la 21 ale ciclurilor repetitive de 28 zile. Doza recomandată de dexametazonă este de 40 mg, o dată pe zi, pe cale orală, în zilele 1 până la 4, 9 până la 12 și 17 până la 20 ale fiecărui ciclu de 28 zile, pentru primele 4 cicluri de tratament și, ulterior, de 40 mg o dată pe zi, în zilele 1 până la 4, la fiecare 28 zile.

Medicii prescriptori trebuie să evalueze cu atenție doza de dexametazonă care va fi utilizată, luând în considerare afecțiunea și starea bolii pacientului.

Etapele reducerii dozelor•

Trombocitopenie•

Când numărul de trombocite Acțiune terapeutică recomandată Scade pentru prima dată până la valori < 30 xÎntreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/l 109/lRevine la valori ≥ 30 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă la nivelul de dozaj -1

Pentru fiecare scădere ulterioară la valori subÎntreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/l30 x 109/lRevine la valori ≥ 30 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă la următorul nivel inferior de dozaj (nivel de dozaj -2 sau -3), o dată pe zi. Nu trebuie administrată o doză mai mică de 5 mg pe zi.

Număr absolut de neutrofile (NAN) - neutropenie•

Când NAN Acțiune terapeutică recomandatăª 109/lScade pentru prima dată la valori < 0,5 x Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/l,Revine la valori ≥ 0,5 x când neutropeniaReluarea tratamentului cu lenalidomidă, cu doza este singura formă de toxicitate observată inițială, o dată pe zi 109/l,Revine la valori ≥ 0,5 x când se observăReluarea tratamentului cu lenalidomidă, la nivelul și alte forme de toxicitate hematologică, de dozaj -1, o dată pe zi dependente de doză, în afara neutropeniei

Pentru fiecare scădere ulterioară la valori < 0,5Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/lx 109/lRevine la valori ≥ 0,5 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la următorul nivel inferior de dozaj (nivel de dozaj - 1, -2 sau -3), o dată pe zi. Nu trebuie administrată o doză mai mică de 5 mg pe zi.

a La discreția medicului, dacă neutropenia este singura toxicitate la orice nivel de dozaj, se poate adăuga factorul de stimulare a coloniilor granulocitare (FSC-G) și menține nivelul de dozaj al lenalidomidei.

Sindroame mielodisplazice (SMD) 109/lTratamentul cu lenalidomidă nu trebuie inițiat dacă NAN < 0,5 x și/sau numărul de trombocite 109/l.< 25 x

Doza recomandată

Doza inițială recomandată este de 10 mg lenalidomidă, o dată pe zi, pe cale orală, în zilele 1 până la 21 ale ciclurilor repetitive de 28 zile.

Etapele reducerii dozelor•

Trombocitopenie•

Când numărul de trombocite Acțiune terapeutică recomandată 109/lScade până la valori < 25 x Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/l 109/lRevine la valori ≥ 25 x - < 50 x în Reluarea tratamentului cu lenalidomidă la cel puțin 2 ocazii timp de ≥ 7 zile sau când următorul nivel inferior de dozaj (nivel de 109/lnumărul de trombocite revine la ≥ 50 x dozaj -1, - 2 sau -3) în orice moment

Număr absolut de neutrofile (NAN) - neutropenie•

Când NAN Acțiune terapeutică recomandată 109/lScade la valori < 0,5 x Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă 109/lRevine la valori ≥ 0,5 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă la următorul nivel inferior de dozaj (nivel de dozaj -1, - 2 sau -3)

Întreruperea administrării lenalidomidei

Pacienții care nu prezintă cel puțin un răspuns eritroid minor în decurs de 4 luni de la începerea tratamentului, demonstrat printr-o reducere cu cel puțin 50 % a necesarului de transfuzii sau, în cazul în care nu s-au efectuat transfuzii, o creștere de 1 g/dl a valorilor hemoglobinei, trebuie să întrerupă tratamentul cu lenalidomidă.

Limfom cu celule de manta

Doza recomandată

Doza inițială recomandată de lenalidomidă este de 25 mg, o dată pe zi, pe cale orală, în zilele 1 până la 21 ale ciclurilor repetitive de 28 zile.

Etapele reducerii dozelor•

Doza inițială 25 mg o dată pe zi în zilele 1 până la 21, la fiecare 28 de zile

1

- În țările în care capsula de 2,5 mg este disponibilă.

• Trombocitopenie

Când numărul de trombocite Acțiune terapeutică recomandată 109/lScade la valori < 50 x Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă și efectuarea hemoleucogramei complete (HCG) cel puțin la fiecare 7 zile 109/lRevine la valori ≥ 60 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la următorul nivel inferior de dozaj (nivel de dozaj -1)

Pentru fiecare scădere ulterioară la valori sub Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă și 109/l50 x efectuarea HCG cel puțin la fiecare 7 zile Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la 109/lRevine la valori ≥ 60 x următorul nivel inferior de dozaj (nivel de dozaj -2, -3, -4 sau -5). Nu se administrează doze sub nivelul de dozaj -5

• Număr absolut de neutrofile (NAN) - neutropenie

Limfom folicular (LF) 109/lTratamentul cu lenalidomidă nu trebuie inițiat dacă NAN < 1 x și/sau numărul de trombocite < 109/l,50 x cu excepția cazului în care este dependent de infiltrarea măduvei osoase de către limfom.

Doza recomandată

Doza inițială recomandată de lenalidomidă este de 20 mg o dată pe zi, pe cale orală, în zilele 1 până la 21 ale ciclurilor repetitive de 28 zile, pentru cel mult 12 cicluri de tratament. Doza inițială recomandată de rituximab este de 375 mg/m2 pe cale intravenosă (i.v.) în fiecare săptămână, în ciclul 1 (zilele 1, 8, 15 și 22) și în ziua 1 a fiecărui ciclu de 28 zile, de la ciclul 2 la ciclul 5.

• Etapele reducerii dozelor

Pentru ajustări ale dozei ca urmare a toxicității rituximabului, consultați Rezumatul caracteristicilor sului respectiv.

• Trombocitopenie

Când numărul de trombocite Acțiune terapeutică recomandată 109/lScade la valori < 50 x Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă și efectuarea HCG cel puțin la fiecare 7 zile 109/lRevine la valori ≥ 50 x Reluarea tratamentului la următorul nivel inferior de dozaj (nivel de dozaj -1)

Pentru fiecare scădere ulterioară la valori sub Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă și 109/l50 x efectuarea HCG cel puțin la fiecare 7 zile

109/lRevine la valori ≥ 50 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă la următorul nivel inferior de dozaj (nivel de 3). Nu se administrează doze sub nivelul de dozaj -3.

• Număr absolut de neutrofile (NAN) - neutropenie

Când NAN Acțiune terapeutică recomandatăª 109/lScade la valori < 1,0 x timp de cel puțin Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă și 7 zile sau efectuarea HCG cel puțin la fiecare 7 zile 109/lScade la valori < 1,0 x cu febră asociată (temperatură corporală ≥ 38,5 °C) sau 109/lScade la valori < 0,5 x 109/lRevine la valori ≥ 1,0 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la următorul nivel inferior de dozaj (nivel de dozaj -1)

Pentru fiecare scădere ulterioară la valori sub Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă și 109/l1 x timp de cel puțin 7 zile sau efectuarea HCG cel puțin la fiecare 7 zile 109/lscădere la valori < 1 x cu febră asociată (temperatură corporală ≥ 38,5 °C) 109/lsau scădere la valori < 0,5 x 109/lRevine la valori ≥ 1 x Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la următorul nivel inferior de dozaj (nivel de dozaj -2, -3). Nu se administrează doze sub nivelul de dozaj -3 ª La discreția medicului, dacă neutropenia este singura toxicitate la orice nivel de dozaj, se adaugă factorul de stimulare a coloniilor granulocitare (FSC-G)

Limfom cu celule de manta (LCM) sau limfom folicular (LF)

Sindrom de liză tumorală (SLT)

Tuturor pacienților trebuie să li se administreze profilaxie pentru SLT (alopurinol, rasburicază sau echivalent, conform liniilor directoare instituționale) și aceștia trebuie să fie bine hidratați (pe cale orală) în prima săptămână a primului ciclu sau pe o perioadă mai lungă, în funcție de indicațiile clinice. În vederea monitorizării pentru SLT, pacienților trebuie să li se recolteze sânge pentru analize de biochimie săptămânal în timpul primului ciclu și conform indicațiilor clinice.

Tratamentul cu lenalidomidă poate fi continuat (în doză de întreținere) la pacienții cu SLT conform rezultatelor analizelor de laborator sau cu SLT clinic de gradul 1 sau, la latitudinea medicului, se va reduce doza cu un nivel de dozaj și se va continua administrarea lenalidomidei. Trebuie asigurată hidratarea viguroasă pe cale intravenoasă și se va acorda tratament medical corespunzător, conform standardului de asistență medicală local, până la corectarea anomaliilor electrolitice. Poate fi necesar tratamentul cu rasburicază pentru scăderea hiperuricemiei. Se va lua în considerare spitalizarea pacientului, în funcție de decizia medicului.

La pacienții cu SLT clinic de gradul 2-4 se va întrerupe tratamentul cu lenalidomidă și se va recolta sânge pentru analize de biochimie săptămânal sau conform indicațiilor clinice. Trebuie asigurată hidratarea viguroasă pe cale intravenoasă și se va acorda tratament medical corespunzător, conform standardului de asistență medicală local, până la corectarea anomaliilor electrolitice. Tratamentul cu rasburicază și spitalizarea pacientului se vor efectua în funcție de decizia medicului. Când SLT se rezolvă la gradul 0, se va relua tratamentul cu lenalidomidă la următorul nivel inferior de dozaj, în funcție de decizia medicului (vezi pct 4.4).

Reacție de exacerbare tumorală

La latitudinea medicului, tratamentul cu lenalidomidă poate fi continuat la pacienții cu reacție de exacerbare tumorală (RET) de gradul 1 sau 2 fără întrerupere sau modificare: La latitudinea medicului, se poate administra tratament cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), corticosteroizi cu durată limitată de acțiune și/sau analgezice narcotice. La pacienții cu RET de gradul 3 sau 4, se întrerupe tratamentul cu lenalidomidă și se începe tratamentul cu AINS, corticosteroizi și/sau analgezice narcotice. Când RET se rezolvă la ≤ gradul 1, se reia tratamentul cu lenalidomidă la același nivel de dozaj pentru tot restul ciclului. Pacienții pot fi tratați pentru gestionarea simptomelor conform ghidurilor de tratament pentru RET de gradul 1 și 2 (vezi pct. 4.4).

Toate indicațiile

În cazul altor forme de toxicitate de gradul 3 sau 4, considerate a fi asociate cu administrarea lenalidomidei, tratamentul se întrerupe și se reîncepe doar la următorul nivel inferior de dozaj, când toxicitatea a revenit la gradul ≤ 2, în funcție de decizia medicului.

Oprirea sau întreruperea administrării lenalidomidei trebuie avută în vedere în cazul erupțiilor cutanate de gradul 2 sau 3. Lenalidomida trebuie întreruptă în cazul angioedemului, reacției anafilactice, erupției cutanate de gradul 4, erupției cutanate exfoliative sau buloase sau dacă se suspectează sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET) sau reacția medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS); tratamentul nu trebuie reluat în urma întreruperii datorate acestor reacții.

Grupe speciale de pacienți

• Copii și adolescenți

Lenalidomid nu trebuie utilizat la copii și adolescenți de la naștere și până la o vârstă mai mică de 18 ani, din motive legate de probleme referitoare la siguranță (vezi pct. 5.1).

• Vârstnici

Datele farmacocinetice disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.2. Lenalidomida a fost utilizată în studii clinice la pacienții cu mielom multiplu cu vârsta de până la 91 ani, la pacienți cu sindroame mielodisplazice cu vârsta de până la 95 ani și la pacienți cu limfom cu celule de manta cu vârsta de până la 88 de ani (vezi pct. 5.1).

Deoarece pacienții vârstnici prezintă o probabilitate mai mare de a avea o funcție renală scăzută, alegerea dozei trebuie făcută cu prudență și se recomandă monitorizarea funcției renale.

Mielom multiplu nou diagnosticat: pacienții care nu sunt eligibili pentru transplant Pacienții cu mielom multiplu nou diagnosticat cu vârsta de 75 ani și mai mare trebuie să fie evaluați prudent înainte de considerarea tratamentului (vezi pct. 4.4).

În cazul pacienților cu vârsta mai mare de 75 ani tratați cu lenalidomidă în asociere cu dexametazonă, doza inițială de dexametazonă este de 20 mg/zi în zilele 1, 8, 15 și 22 ale fiecărui ciclu de tratament de 28 zile.

Nu este propusă nicio ajustare a dozei pentru pacienții cu vârsta mai mare de 75 ani care sunt tratați cu lenalidomidă în asociere cu melfalan și prednison.

La pacienții cu mielom multiplu nou diagnosticat cu vârsta de 75 ani și peste cărora li s-a administrat lenalidomidă, a existat o incidență mai mare a reacțiilor adverse grave și reacțiilor adverse care au determinat întreruperea tratamentului.

Tratamentul asociat cu lenalidomidă a fost mai puțin tolerat de pacienții cu mielom multiplu nou diagnosticat și vârsta mai mare de 75 ani comparativ cu populația mai tânără. Acești pacienți au întrerupt într-o proporție mai mare tratamentul pe motiv de intoleranță (evenimente adverse de gradul 3 sau 4 și evenimente adverse grave), comparativ cu pacienții cu vârsta < 75 ani.

Mielom multiplu: pacienți cu cel puțin un tratament anterior

Procentul de pacienți cu mielom multiplu cu vârsta de 65 ani sau peste nu a fost semnificativ diferit pentru grupul lenalidomidă/dexametazonă, comparativ cu grupul placebo/dexametazonă. Nu a fost observată o diferență între acești pacienți și pacienții mai tineri, în ceea ce privește siguranța și eficacitatea tratamentului, dar nu se poate exclude o predispoziție mai mare la pacienții mai vârstnici.

Sindroame mielodisplazice

Pentru pacienții cu sindroame mielodisplazice cărora li s-a administrat tratament cu lenalidomidă nu a fost observată o diferență între pacienții cu vârsta de peste 65 ani și pacienții mai tineri, în ceea ce privește siguranța și eficacitatea tratamentului.

Limfom cu celule de manta

În cazul pacienților cu limfom cu celule de manta tratați cu lenalidomidă, nu s-a observat nicio diferență în ceea privește siguranța și eficacitatea între pacienții cu vârsta de 65 de ani și peste și pacienții cu vârsta sub 65 de ani.

Limfom folicular

Pentru pacienții cu limfom folicular cărora li se administrează tratament cu lenalidomidă în asociere cu rituximab, rata generală a evenimentelor adverse este similară la pacienții cu vârsta de 65 ani și peste, comparativ cu pacienții sub vârsta de 65 ani. În general nu s-au observat diferențe în ceea privește eficacitatea între cele două grupe de vârstă.

• Pacienți cu insuficiență renală

Lenalidomida este excretată în principal pe cale renală; pacienții cu grade mai pronunțate de insuficiență renală pot avea o toleranță redusă la tratament (vezi pct. 4.4). Alegerea dozei trebuie făcută cu prudență și se recomandă monitorizarea funcției renale.

Nu sunt necesare ajustări ale dozelor pentru pacienții cu insuficiență renală ușoară și mielom multiplu, sindroame mielodisplazice, limfom cu celule de manta sau limfom folicular.

Următoarele ajustări ale dozelor sunt recomandate în momentul inițierii terapiei și pe parcursul tratamentului, în cazul pacienților cu insuficiență renală moderată sau severă sau cu insuficiență renală în stadiu final.

Nu există experiență cu studii de fază 3 privind insuficiența renală în stadiu final (IRSF) (Clcr < 30 ml/minut, necesitând dializă).

Mielom multiplu

Funcția renală (Clcr) Ajustarea dozei zi1Insuficiență renală moderată 10 mg, o dată pe (30 ≤ Clcr < 50 ml/minut) zi2Insuficiență renală severă 7,5 mg o dată pe (Clcr < 30 ml/minut, fără a necesita dializă) 15 mg, la fiecare două zile Insuficiență renală în stadiu final (IRSF) 5 mg, o dată pe zi. În zilele cu dializă, (Clcr < 30 ml/minut, necesitând dializă) doza trebuie administrată după dializă.

1 Doza poate fi mărită la 15 mg, o dată pe zi, după 2 cicluri de tratament, dacă pacientul nu răspunde la tratament, dar îl tolerează.

2 În țările în care capsula de 7,5 mg este disponibilă.

Sindroame mielodisplazice

* Pașii recomandați pentru reducerea dozei pe durata tratamentului și reluarea tratamentului pentru gestionarea neutropeniei sau bocitopeniei de gradul 3 sau 4 sau a altei toxicități de gradul 3 sau 4 considerată a fi asociată cu lenalidomida, după cum se descrie mai sus.

Limfom cu celule de manta

1Doza poate fi mărită la 15 mg, o dată pe zi, după 2 cicluri de tratament, dacă pacientul nu răspunde la tratament, dar îl tolerează.

2În țările în care capsula de 7,5 mg este disponibilă.

Limfom folicular

1 Doza poate fi mărită la 15 mg, o dată pe zi, după 2 cicluri de tratament, dacă pacientul a tolerat tratamentul. 2 Pentru pacienții cu doză inițială de 10 mg, în cazul scăderii dozei pentru tratamentul neutropeniei sau trombocitopeniei de gradul 3 sau 4 sau pentru altă toxicitate de gradul 3 sau 4 considerată a fi asociată cu lenalidomida doza nu trebuie scăzută sub 5 mg la fiecare două zile sau 2,5 mg o dată pe zi.

După inițierea terapiei cu lenalidomidă, modificarea ulterioară a dozei de lenalidomidă la pacienții cu insuficiență renală trebuie să se bazeze pe toleranța individuală a pacientului la tratament, după cum se descrie mai sus.

• Pacienți cu insuficiență hepatică

Nu s-au efectuat studii specifice privind utilizarea lenalidomidei la pacienții cu insuficiență hepatică și nu există recomandări specifice privind regimul de dozaj.

Mod de administrare

Administrare orală.

Lenalidomid capsule trebuie administrat pe cale orală aproximativ la aceeași oră în zilele programate. Capsulele nu trebuie deschise, sfărâmate sau mestecate. Ele trebuie înghițite întregi, de preferință cu apă, cu sau fără alimente.

Se recomandă a se apăsa pe un singur capăt al capsulei pentru scoaterea acesteia din blister, reducând astfel riscul deformării sau ruperii capsulei.

cu alte medicamente și alte forme de interacţiune
Medicamentele care stimulează eritropoieza sau alte medicamente care pot crește riscul trombozei,
cum sunt cele folosite în terapia de substituție hormonală, trebuie utilizate cu prudență la pacienții cu
mielom multiplu cărora li se administrează lenalidomidă în asociere cu dexametazonă (vezi pct. 4.4
și 4.8).
Contraceptivele orale
Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile cu contraceptivele orale. Lenalidomida nu este un
inductor enzimatic. Într-un studiu in vitro cu hepatocite umane, lenalidomida, în diferite concentrații
testate, nu a provocat inducția CYP1A2, CYP2B6, CYP2C9, CYP2C19 și CYP3A4/5. În consecință
nu se așteaptă o inducție care să ducă la scăderea eficacității medicamentelor, inclusiv a
contraceptivelor hormonale, în cazul administrării lenalidomidei în monoterapie. Cu toate acestea, se
cunoaște faptul că dexametazona este un inductor slab până la moderat al CYP3A4 și este posibil să
afecteze și alte enzime și proteine de transport. Nu poate fi exclusă posibilitatea unei reduceri a
eficacității contraceptivelor orale în timpul tratamentului cu lenalidomidă. Trebuie adoptate măsuri
eficace pentru evitarea sarcinii (vezi pct. 4.4 și 4.6).
Warfarina
Administrarea unor doze multiple de lenalidomidă 10 mg nu a avut niciun efect asupra
farmacocineticii unor doze unice de warfarină -R și -S. Administrarea unei doze unice de 25 mg
warfarină nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii lenalidomidei. Cu toate acestea, nu se
cunoaște dacă există interacțiuni în condițiile utilizării clinice (tratament concomitent cu
dexametazonă). Dexametazona este un inductor enzimatic slab până la moderat; nu se cunoaște
efectul acesteia asupra warfarinei. În timpul tratamentului, se recomandă monitorizarea atentă a
concentrației de warfarină.
Digoxina

Administrarea concomitentă de lenalidomidă, în doză de 10 mg o dată pe zi, și de digoxină (0,5 mg
în doză unică) a determinat creșterea concentrației plasmatice a digoxinei cu 14 %, cu un IÎ (interval
de încredere) de 90 % (0,52 %-28,2 %). Nu se cunoaște dacă efectul va fi diferit în utilizarea clincă
(doze mai mari de lenalidomidă și tratament concomitent cu dexametazonă). De aceea, în timpul
tratamentului cu lenalidomidă, se recomandă monitorizarea concentrației de digoxină.
Statine
Există un risc crescut de rabdomioliză când statinele sunt administrate împreună cu lenalidomidă, iar
acesta poate avea efect aditiv. În primele săptămâni de tratament este necesară o monitorizare clinică
și de laborator sporită.
Dexametazona
Administrarea concomitentă de doze unice sau multiple de dexametazonă (40 mg o dată pe zi) nu are
niciun efect relevant din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii lenalidomidei administrată în
doze multiple (25 mg o dată pe zi).
Interacțiuni cu inhibitorii glicoproteinei P (P-gp)
In vitro, lenalidomida este un substrat al P-gp, dar nu este un inhibitor al P-gp. Administrarea
concomitentă de doze multiple de chinidină (600 mg, de două ori pe zi), un inhibitor puternic al Pgp, sau de temsirolimus (25 mg), un inhibitor/substrat moderat al P-gp, nu are niciun efect relevant
din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii lenalidomidei (25 mg). Administrarea
concomitentă de lenalidomidă nu modifică farmacocinetica temsirolimusului.

Sarcina, alăptarea și contracepția – informații
pentru bărbați și femei”). Dacă este posibil să rămâneți gravidă, cu ocazia fiecărei prescrieri a
medicamentului, medicul dumneavoastră va consemna faptul că au fost luate măsurile necesare și vă
va înmâna această confirmare;
•
dacă sunteți alergic la lenalidomidă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui
medicament (enumerate la pct. 6). Dacă credeți că ați putea fi alergic, adresați-vă medicului
dumneavoastră pentru recomandări.
Dacă vreuna dintre aceste situații se aplică în cazul dumneavoastră, nu luați Lenalidomid. Adresațivă medicului dumneavoastră dacă nu sunteți sigur.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei
medicale dacă:
•
ați avut cheaguri de sânge în trecut - în timpul tratamentului aveți un risc crescut de formare
a cheagurilor de sânge în vene și artere;
•
aveți orice semne de infecție, de exemplu tuse sau febră;
•
aveți sau ați avut vreodată în trecut o infecție virală, mai ales infecție cu virusul hepatitei B,
varicela zoster, infecție cu HIV. Dacă nu sunteți sigur, discutați cu medicul dumneavoastră.
Tratamentul cu Lenalidomid poate cauza activarea din nou a virusului la pacienții care sunt purtători
ai acestuia. Acest lucru determină recurența infecției. Medicul dumneavoastră trebuie să verifice dacă
ați avut vreodată o infecție cu virusul hepatitei B;
•
aveți probleme ale rinichilor - este posibil ca medicul dumneavoastră să ajusteze doza de
Lenalidomid;
•
ați avut un infarct miocardic, ați avut vreodată un cheag de sânge, sau dacă fumați, aveți
tensiunea arterială mare sau valori mari ale colesterolului;
•
ați avut o reacție alergică în timp ce luați talidomidă (un alt medicament utilizat în tratamentul
mielomului multiplu), cum sunt erupție pe piele, mâncărime, inflamații, amețeli sau dificultăți la
respirație;
•
ați avut în trecut o asociere dintre următoarele simptome: erupție întinsă pe piele, înroșirea
pielii, temperatură crescută, simptome asemănătoare gripei, creșterea valorilor enzimelor ficatului,
3
anomalii ale valorilor biologice sanguine (eozinofilie), ganglioni limfatici măriți - acestea sunt semne
ale unei reacții severe a pielii, denumită reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice,
cunoscută și sub numele de DRESS sau sindrom de hipersensibilitate la medicament. (vezi și pct. 4
„Reacții adverse posibile”).
Dacă vi se aplică oricare dintre cele de mai sus, spuneți-i medicului dumneavoastră, farmacistului sau
asistentei medicale înainte de începerea tratamentului.
În orice moment pe durata tratamentului și după încheierea acestuia, spuneți imediat medicului
dumneavoastră sau asistentei medicale dacă:
•
vă confruntați cu vedere încețoșată, cu pierderea vederii sau cu vedere dublă, dificultăți de
vorbire, slăbiciune la nivelul unui braț sau picior, modificarea modului în care mergeți sau probleme
de echilibru, senzație de amorțeală persistentă, scăderea sau pierderea capacității de percepție a
senzațiilor, pierdere de memorie sau confuzie. Toate acestea pot fi simptomele unei afecțiuni
cerebrale grave și care poate duce la deces cunoscută sub denumirea de leucoencefalopatie
multifocală progresivă (LMP). Dacă ați avut aceste simptome înainte de tratamentul cu Lenalidomid,
spuneți medicului dumneavoastră despre orice modificare a acestor simptome;
•
manifestați senzație de lipsă de aer, oboseală, amețeală, durere toracică, bătăi mai rapide ale
inimii sau umflarea picioarelor sau gleznelor. Acestea pot fi simptome ale unei afecțiuni grave
cunoscute sub denumirea de hipertensiune pulmonară (vezi pct. 4).
Analize și examinări
Înaintea și în timpul tratamentului cu Lenalidomid vi se vor face, în mod periodic, analize de sânge.
Acest lucru este din cauză că Lenalidomid poate determina scăderea numărului de celule sanguine
care luptă împotriva infecțiilor (globulele albe) și a numărului de celule sanguine care ajută la
coagularea sângelui (trombocite).
Medicul vă va solicita să faceți analize de sânge:
•
înaintea tratamentului;
•
în fiecare săptămână, în decursul primelor 8 săptămâni de tratament;
•
apoi cel puțin o dată pe lună, după aceea.
Puteți fi evaluat(ă) pentru semne de probleme cardiopulmonare înainte și în timpul tratamentului cu
lenalidomidă.
Pentru pacienții cu SMD aflați în tratament cu Lenalidomid
Dacă aveți SMD, puteți avea șanse mai mari de a dezvolta o afecțiune mai avansată, numită leucemie
mieloidă acută (LMA). În plus, nu se cunoaște cum influențează Lenalidomid posibilitatea ca
dumneavoastră să dezvoltați LMA. Prin urmare, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă
efectueze analize pentru a verifica semnele care pot anticipa mai bine probabilitatea ca dumneavoastră
să dezvoltați LMA în timpul tratamentului cu Lenalidomid.
Pentru pacienții cu LCM aflați în tratament cu Lenalidomid
Medicul vă va solicita să faceți analize de sânge:
•
înainte de tratament;
•
în fiecare săptămână, în decursul primelor 8 săptămâni (2 cicluri) de tratament;
•
după aceea la fiecare 2 săptămâni în ciclurile 3 și 4 (pentru mai multe informații, vezi pct. 3
„Ciclul de tratament”);
•
după aceea, la începutul fiecărui ciclu de tratament și
•
cel puțin o dată pe lună.
Pentru pacienții cu LF aflați în tratament cu Lenalidomid
Medicul vă va solicita să faceți analize de sânge:
•
înainte de tratament;
•
în fiecare săptămână, în decursul primelor 3 săptămâni (1 ciclu) de tratament;
4
•
după aceea la fiecare 2 săptămâni în ciclurile 2 - 4 (pentru mai multe informații, vezi pct. 3
„Ciclul de tratament”);
•
după aceea, la începutul fiecărui ciclu de tratament și
•
cel puțin o dată pe lună.
Medicul dumneavoastră poate examina dacă aveți o cantitate totală crescută de țesut tumoral în
organism, inclusiv în măduva osoasă. Aceasta poate cauza o afecțiune în care tumorile se descompun
și provoacă apariția unor concentrații neobișnuite de substanțe chimice în sânge, care pot provoca
insuficiență renală (această afecțiune este numită „sindrom de liză tumorală”).
Medicul dumneavoastră poate examina dacă prezentați modificări ale pielii, cum sunt pete roșii sau
erupții pe piele.
În funcție de rezultatele analizelor de sânge și de starea dumneavoastră generală, medicul vă poate
modifica doza de Lenalidomid sau vă poate întrerupe definitiv tratamentul. Dacă sunteți nou
diagnosticat, medicul dumneavoastră poate evalua tratamentul și în funcție de vârsta dumneavoastră
sau de alte afecțiuni pe care le aveți.
Donarea de sânge
În timpul tratamentului și timp de cel puțin 7 zile după încheierea acestuia nu trebuie să donați sânge.
Copii și adolescenți
Lenalidomid nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Vârstnici și persoanele cu probleme de rinichi
Dacă aveți vârsta de 75 de ani sau mai mare sau dacă aveți probleme moderate până la severe ale
rinichilor, medicul dumneavoastră vă va evalua cu atenție înainte de începerea tratamentului.
Lenalidomid împreună cu alte medicamente
Spuneți medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă luați sau ați luat recent orice alte
medicamente. Acest lucru se datorează faptului că Lenalidomid poate afecta modul în care acționează
alte medicamente. De asemenea, alte medicamente pot afecta modul în care acționează Lenalidomid.
În mod special, spuneți medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă luați oricare dintre
următoarele medicamente:
•
unele medicamente utilizate pentru a preveni sarcina, cum sunt contraceptivele orale, deoarece
acestea pot să nu mai acționeze;
•
unele medicamente utilizate pentru probleme ale inimii - cum este digoxina;
•
unele medicamente utilizate pentru subțierea sângelui - cum este warfarina.
Sarcina, alăptarea și contracepția - informații pentru bărbați și femei
Sarcina
Pentru femeile care utilizează Lenalidomid
•
Nu luați Lenalidomid dacă sunteți gravidă, deoarece se prevede că medicamentul are efecte
dăunătoare asupra fătului.
•
Nu rămâneți gravidă în timp ce luați Lenalidomid. În consecință, trebuie să utilizați metode
contraceptive eficace dacă vă aflați la vârsta fertilă (vezi „Contracepția”).
•
Dacă rămâneți gravidă în timpul tratamentului cu Lenalidomid, întrerupeți definitiv
tratamentul și să vă informați imediat medicul.
Pentru bărbații care utilizează Lenalidomid
•
Dacă partenera dumneavoastră rămâne gravidă în timp ce dumneavoastră luați Lenalidomid,
informați-vă imediat medicul. Se recomandă ca partenera dumneavoastră să se adreseze medicului
pentru consiliere medicală.
•
Trebuie, de asemenea, să utilizați metode contraceptive eficace (vezi „Contracepția”).
5
Alăptarea
Nu alăptați în timp ce luați Lenalidomid, deoarece nu se știe dacă Lenalidomid trece în laptele matern.
Contracepția
Pentru femeile care utilizează Lenalidomid
Dacă sunteți aptă să rămâneți gravidă
•
veți face teste de sarcină sub supravegherea medicului dumneavoastră (înaintea fiecărui
tratament, cel puțin o dată la 4 săptămâni în timpul tratamentului și cel puțin după 4 săptămâni de la
terminarea tratamentului), cu excepția femeilor la care s-a confirmat că trompele uterine au fost
secționate și ligaturate, pentru a împiedica ajungerea ovulelor în uter (sterilizare tubară)
și
•
trebuie să utilizați metode contraceptive eficace timp de cel puțin 4 săptămâni înaintea
începerii tratamentului, în timpul tratamentului și timp de cel puțin 4 săptămâni după terminarea
tratamentului. Medicul dumneavoastră vă va recomanda o metodă contraceptivă adecvată.
Pentru bărbații care utilizează Lenalidomid
Lenalidomid trece în sperma umană. Dacă partenera dumneavoastră este gravidă sau poate rămâne
gravidă și nu utilizează metode contraceptive eficace, dumneavoastră trebuie să utilizați prezervative
pe durata tratamentului și timp de cel puțin 7 zile după tratament, chiar dacă ați făcut vasectomie. În
timpul tratamentului și timp de cel puțin 7 zile după încheierea acestuia nu trebuie să donați spermă.