Fișă tehnică · Lanistor 50 mg, comprimate
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: N03AX09
- Forma farmaceutică: comprimate
- Concentrație: 50 mg
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Mod de administrare: orală.
Comprimatele Lanistor trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Dacă doza calculată de lamotrigină (de exemplu, pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau al pacienţilor cu insuficienţă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza care trebuie administrată va fi egală cu numărul cel mai mic de comprimate întregi.
Reluarea terapiei
La pacienţii care au întrerupt administrarea de Lanistor, indiferent de motiv, atunci când reîncep tratamentul cu Lanistor, medicul trebuie să evalueze necesitatea de a creşte treptat doza până la cea de întreţinere, deoarece riscul de erupţie cutanată gravă este asociat cu doze iniţiale mari şi cu depăşirea dozelor de lamotrigină recomandate pentru creşterea dozei (vezi pct. 4.4). Cu cât este mai mare intervalul de timp de la doza anterioară, cu atât este necesară atenţie sporită în privinţa creşterii dozelor până la cea de întreţinere. Când intervalul de la întreruperea administrării de lamotrigină depăşeşte de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică (vezi pct. 5.2), doza de Lanistor trebuie în general crescută treptat până la doza de întreţinere în conformitate cu schema corespunzătoare.
Se recomandă ca tratamentul cu Lanistor să nu fie reluat la pacienţii care l-au întrerupt ca urmare a unei erupţii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigină, cu excepţia cazului în care beneficiul potenţial depăşeşte în mod clar riscurile.
Epilepsie
Creşterea treptată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste (Tabelul 1) şi pentru copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani (Tabelul
2) sunt prezentate mai jos. Doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu trebuie depăşite deoarece există riscul de apariţie a unei erupţii cutanate (vezi pct. 4.4).
În cazul în care administrarea altor medicamente antiepileptice (MAE) este oprită sau când sunt asociate alte MAE/medicamente la schemele terapeutice care conţin lamotrigină, trebuie avut în vedere efectul pe care acest lucru îl poate avea asupra farmacocineticii lamotriginei (vezi pct 4.5).
Tabelul 1: Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani și peste – schema terapeutică recomandată în epilepsie
| Schema terapeutică | Săptămâna 1+2 | Săptămâna 3+4 | Doza de întreţinere uzuală |
|---|---|---|---|
| Monoterapie | 25 mg/zi (o dată pe zi). | 50 mg/zi (o dată pe zi). | 100-200 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice). Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 50 - 100 mg la fiecare 1 până la 2 săptămâni până la obţinerea răspunsului optim. La unii pacienţi a fost necesară o doză de 500 mg/zi pentru obţinerea răspunsului dorit. |
| Terapie adjuvantă în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă | 12,5 mg/zi (administrată ca 25 mg peste o zi) | 25 mg/zi (o dată pe zi) | 100-200 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 25 - 50 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim |
| Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi în asociere cu CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): |
| Aceast regim de dozare trebuie utilizat în absența valproatului dar în asociere cu: - fenitoină, - carbamazepină, - fenobarbital, - primidonă - rifampicină - lopinavir/ritonavir | 50 mg/zi (o data pe zi) | 100 mg/zi (în două prize zilnice) | 200-400 mg/zi (în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la răspunsul optim. La unii pacienţi a fost necesară o doză de 700 mg/zi pentru obținerea răspunsului dorit. |
| Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | |||
| Acest regim de dozare trebuie utilizat în cazul asocierii cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | 25 mg/zi (o dată pe zi) | 50 mg/zi (o dată pe zi) | 100-200 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 50 - 100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim. |
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat regimul terapeutic recomandat pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat. |
Tabelul 2: Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani – schema terapeutică recomandată în epilepsie (doza zilnică totală în mg/kg greutate corporală/zi)**
| Schema terapeutică | Săptămâna 1+2 | Săptămâna 3+4 | Doza de întreţinere uzuală |
|---|---|---|---|
| Monoterapia în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice | 0,3 mg/kg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 0,6 mg/kg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 1 – 15 mg/kg/zi (o dată pe zi sau două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,6 mg/kg/zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreținere maximă de 200 mg/zi. |
| Terapie adjuvantă în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5): |
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă | 0,15 mg/kg/zi* (o dată pe zi) | 0,3 mg/kg/zi (o dată pe zi) | 1 − 5 mg/kg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,3 mg/kg/zi la fiecare una până la două săptămâni, până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi |
| Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi în asociere CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizat în absența valproatului, dar în asociere cu: - fenitoină - carbamazepină - fenobarbital - primidonă - rifampicină - lopinavir/ritonavir | 0,6 mg/kg/zi (în doză prize zilnice) | 1,2 mg/kg/zi (în doză prize zilnice) | 5 − 15 mg/kg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 1,2 mg/kg/zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 400 mg/zi |
| Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | 0,3 mg/kg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 0,6 mg/kg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 1 − 10 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,6 mg/kg/zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi |
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat regimul terapeutic recomandat pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat. | |||
| *Notă: În funcţie de greutatea corporală a pacientului, doza recomandată nu poate fi obţinută în | |||
| cazul tuturor pacienţilor care iau valproat folosind dozele curente ale acestui medicament. Pentru | |||
| aceşti pacienţi, sunt disponibile alte medicamente cu lamotrigină, care conţin cantităţi mai mici de | |||
| substanţă activă. | |||
| La pacienţii care iau valproat la care doza de lamotrigină calculată este mai mică de 1 mg, nu | |||
| trebuie utilizată lamotrigina. NU trebuie administrate cantități parțiale de comprimate. |
** Dacă doza calculată de lamotrigină nu poate fi atinsă folosind comprimate întregi, doza trebuie rotunjită în jos până la o doză echivalentă cu un număr de comprimate întregi.
Pentru a asigura menţinerea unei doze terapeutice, trebuie monitorizată greutatea copilului, iar doza trebuie corectată când apar modificări ale greutăţii. Este probabil ca pacienţii cu vârsta cuprinsă între doi şi şase ani să necesite o doză de întreţinere la limita superioară a intervalului recomandat.
Dacă se obţine controlul epilepsiei cu tratament adjuvant, medicaţia antiepileptică concomitentă poate fi întreruptă, iar pacienţii vor continua tratamentul cu Lanistor în monoterapie.
Copii cu vârsta sub 2 ani
Există date limitate referitoare la eficacitatea şi siguranţa lamotriginei administrată ca tratament adjuvant în crizele convulsive parţiale la copii cu vârsta între 1 lună şi 2 ani (vezi pct. 4.4). Nu există date referitoare la copii cu vârsta sub 1 lună. De aceea, Lanistor nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 2 ani. Dacă totuşi se ia decizia de tratament pe baza necesităţii clinice, vezi pct. 4.4, 5.1 şi 5.2.
Tulburare bipolară
Creşterea recomandată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste sunt prezentate în tabelele de mai jos. Stabilirea treptată a dozei presupune creşterea dozei de lamotrigină pe o perioadă de şase săptămâni până la doza de întreţinere care asigură stabilizarea clinică (Tabelul 3), după care, alte medicamente psihotrope şi/sau medicamente antiepileptice pot fi întrerupte, dacă este indicat clinic (Tabelul 4). Ajustările dozei după adăugarea altor medicamente psihotrope şi/sau antiepileptice sunt de asemenea furnizate mai jos (Tabelul 5). Deoarece există riscul de apariţie a erupţiilor cutanate, doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu pot fi depăşite (vezi pct. 4.4).
Tabelul 3: Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste – creşterea dozei recomandată până la doza de întreţinere zilnică totală care asigură stabilizarea clinică în tratamentul bolii bipolare
| Schema terapeutică | Săptămâna 1+2 | Săptămâna 3+4 | Săptămâna 5 | Doza de stabilizare* (săptămâna 6) |
|---|---|---|---|---|
| Monoterapie cu lamotrigină SAU tratament adjuvant FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în asocire cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucurono- conjugarea lamotriginei | 25 mg/ zi (o dată pe zi) | 50 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 100 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 200 mg/zi – doza ţintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice). Dozele utilizate în studiile clinice s-au situat în intervalul 100- 400 mg/zi. |
| Tratament adjuvant în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5): | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă | 12,5 mg/zi (administrată ca 25 mg o dată la două zile) | 25 mg/zi (o dată pe zi) | 50 mg/zi(o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 100 mg/zi – doza ţintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice). |
| În funcţie de răspunsul clinic poate fi folosită doza maximă de 200 mg/zi. | ||||
|---|---|---|---|---|
| Tratament adjuvant FĂRĂ valproat și în asociere CUI inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absența valproatului dar în asociere cu: - fenitoină, - carbamazepină, - fenobarbital, - primidonă - rifampicină - lopinavir/ritonavir | 50 mg/zi (o dată pe zi) | 100 mg/ zi (în 2 prize zilnice) | 200 mg/ zi (în 2 prize zilnice) | 300 mg/zi în săptămâna 6, cu creşterea până la doza ţintă uzuală de 400 mg/zi în săptămâna 7, pentru obţinerea răspunsului optim, dacă este necesar (în 2 prize zilnice). |
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina vezi pct. 4.5), trebuie utilizată schema de creştere a dozelor recomandată pentru administrarea lamotriginei în asociere cu valproat. |
* Doza ţintă de stabilizare se va modifica în funcţie de răspunsul clinic.
Tabelul 4: Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste – doza de întreţinere zilnică totală care asigură stabilizarea clinică după întreruperea medicaţiei concomitente în tratamentul tulburării bipolare
După atingerea dozei de întreţinere zilnice totale de stabilizare, întreruperea altor medicamente poate fi efectuată după cum este prezentat mai jos.
| Schema terapeutică | Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea întreruperii) | Săptămâna 1 (începând cu întreruperea) | Săptămâna 2 | Începând din săptămâna 3* | ||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Întreruperea tratamentului cu valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||||
| Când se întrerupe administrarea de valproat, se dublează doza de stabilizare, fără ca creşterea să depăşească 100 mg/săptămână | 100 mg/zi | 200 mg/zi | Menţinerea acestei doze (200 mg/zi) (în două prize zilnice) | |||
| 200 mg/zi | 300 mg/zi | 400 mg/zi | Menţinerea acestei doze (400 mg/zi) | |||
| Întreruperea tratamentului cu inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se | 400 mg/zi | 400 mg/zi | 300 mg/zi | 200 mg/zi |
| 300 mg/zi | 300 mg/zi | 225 mg/zi | 150 mg/zi | |
| 200 mg/zi | 200 mg/zi | 150 mg/zi | 100 mg/zi | |
| Întreruperea tratamentului cu medicamente care NU inhibă sau nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul întreruperii altor medicamente care nu inhibă și nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | Menţinerea dozei ţintă obţinute în urma creşterii dozei (200 mg/zi; în două prize zilnice) (intervalul de doze 100 - 400 mg/zi) | |||
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), schema terapeutică recomandată pentru lamotrigină este de a menţine iniţial doza curentă şi de a ajusta tratamentul cu lamotrigină în funcţie de răspunsul clinic. |
*Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 400 mg/zi.
Tabelul 5: Adulţii cu vârsta de 18 ani şi peste – ajustarea dozei zilnice de lamotrigină după adăugarea altor medicamente pentru tratamentul bolii bipolare
Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte ajustarea dozei zilnice de lamotrigină după adăugarea altor medicamente. Cu toate acestea, pe baza studiilor de interacţiune cu alte medicamente, pot fi făcute următoarele recomandări:
| Schema terapeutică | Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea adăugării) | Săptămâna 1 (început cu adăugarea) | Săptămâna 2 | Începând din săptămâna 3 |
|---|---|---|---|---|
| Adăugarea de valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se adaugă valproat indiferent de medicaţia concomitentă | 200 mg/zi | 100 mg/zi | Menţinerea acestei doze (100 mg/zi) | |
| 300 mg/zi | 150 mg/zi | Menţinerea acestei doze (150 mg/zi) | ||
| 400 mg/zi | 200 mg/zi | Menţinerea acestei doze (200 mg/zi) | ||
| Adăugarea de inductori ai glucuronoconjugării la pacienţi care NU iau valproat (vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||
| 200 mg/zi | 200 mg/zi | 300 mg/zi | 400 mg/zi | |
| 150 mg/zi | 150 mg/zi | 225 mg/zi | 300 mg/zi |
| 100 mg/zi | 100 mg/zi | 150 mg/zi | 200 mg/zi | |
| Adăugarea medicamentelor care NU inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul adăugării altor medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | Menţinerea dozei ţintă obţinute în urma creşterii dozei (200 mg/zi; intervalul de doze 100 - 400 mg/zi) | |||
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigină (vezi pct. 4.5), trebuie utilizată schema terapeutică recomandată pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat. |
Întreruperea administrării de Lanistor la pacienţii cu boala bipolară
În studii clinice, nu s-a observat creşterea incidenţei, severităţii sau tipului de reacţii adverse după întreruperea bruscă a lamotriginei comparativ cu placebo. De aceea, pacienţii pot întrerupe administrarea preparatului fără o reducere treptată a dozei.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Lanistor nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 18 ani, deoarece în cadrul unui studiu randomizat de întrerupere nu a fost demonstrată o eficacitate semnificativă și a arătat creșteri ale raportării cazurilor de suicid (vezi pct. 4.4 și 5.1).
Recomandări generale privind administrarea de Lanistor la categorii speciale de pacienţi Femei care utilizează contraceptive hormonale
Utilizarea combinaţiei etinilestradiol/levonorgestrel (30 μg/150 μg) determină creşterea clearanceului lamotriginei de aproximativ două ori, ducând la scăderea concentraţiilor de lamotrigină. După creşterea dozelor, pot fi necesare doze de întreţinere mai mari de lamotrigină (de până la două ori mai mari) pentru atingerea răspunsului terapeutic maxim. În timpul săptămânii în care nu se administrează contraceptivul oral activ, a fost observată o creştere de două ori a concentraţiilor de lamotrigină. Nu poate fi exclusă apariţia de evenimente adverse legate de doză. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea ca terapie de primă linie metode contraceptive fără săptămâna de tratament inactiv (de exemplu, contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode non-hormonale; vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Începerea tratamentului contraceptiv hormonal la pacientele la care se administrează deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care NU iau inductori ai glucuronojugării lamotriginei În majoritatea cazurilor doza de întreţinere de lamotrigină va trebui crescută de până la două ori (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Se recomandă ca de la momentul iniţierii tratamentului contraceptiv hormonal, doza de lamotrigină să fie crescută cu 50 – 100 mg/zi în fiecare săptămână, în funcţie de răspunsul clinic individual. Creşterile dozei nu trebuie să depăşească această rată, cu excepţia cazului în care răspunsul clinic permite creşteri mai mari. Poate fi luată în considerare măsurarea concentraţiilor serice de lamotrigină înainte şi după începerea administrării de contraceptive hormonale, pentru confirmarea menţinerii concentraţiilor iniţiale de lamotrigină. La nevoie, doza trebuie ajustată. La femeile care iau contraceptive hormonale care includ o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentraţiilor serice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 şi 21 ale ciclului contraceptiv. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea de metode contraceptive fără săptămână de tratament inactiv, ca terapie de primă linie (de exemplu, contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nonhormonale; vezi pct. 4.4. şi 4.5).
Întreruperea administrării contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care NU iau inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei.
În majoritatea cazurilor, doza de întreţinere de lamotrigină va trebui scăzută cu până la 50% (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Se recomandă scăderea treptată a dozei zilnice de lamotrigină cu 50-100 mg în fiecare săptămână (cu o rată care să nu depăşească 25% din doza totală zilnică pe săptămână) pe o perioadă de 3 săptămâni, cu excepţia cazului în care răspunsul clinic indică altfel. Poate fi luată în considerare măsurarea concentraţiilor serice de lamotrigină înainte şi după întreruperea administrării contraceptivelor hormonale, pentru confirmarea menţinerii concentraţiilor iniţiale de lamotrigină. În cazul femeilor care doresc să înceteze administrarea de contraceptive hormonale cu o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentraţiilor serice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 şi 21 ale ciclului contraceptiv. Probele pentru evaluarea concentraţiilor de lamotrigină după oprirea definitivă a contraceptivului oral nu trebuie recoltate în prima săptămână după întreruperea administrării.
Începerea tratamentului cu lamotrigină la pacientele care iau deja contraceptive hormonale. Creşterea dozei trebuie să respecte schemele recomandate în mod normal descrise în tabele.
Începerea şi oprirea administrării contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care IAU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei Poate să nu fie necesară ajustarea dozei de întreţinere recomandate de lamotrigină.
Utilizarea cu atazanavir/ritonavir
Nu este necesară ajustarea dozei de creşterea recomandate de lamotrigină atunci când lamotrigina este asociată terapiei existente cu atazanavir/ritonavir.
La pacienţii cărora li se administrează deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care nu iau inductori ai glucuronoconjugării, doza de lamotrigină trebuie crescută dacă se asociază atazanavir/ritonavir, respectiv trebuie scăzută dacă se întrerupe administrarea atazanavir/ritonavir.
Monitorizarea concentraţiilor plasmatice de lamotrigină trebuie efectuată înainte şi timp de două săptămâni după iniţierea sau întreruperea administrării de atazanavir/ritonavir pentru a determina dacă este necesară ajustarea dozei de lamotrigină (vezi pct. 4.5).
Utilizarea cu lopinavir/ritonavir
Nu e necesară ajustarea dozei de creştere recomandate de lamotrigină atunci când lamotrigina este asociată terapiei existente cu lopinavir/ritonavir. La pacienţii cărora li se administrează deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care nu iau inductori ai glucuronoconjugării, doza de lamotrigină trebuie crescută dacă se asociază lopinavir/ritonavir, respectiv trebuie scăzută dacă se întrerupe administrarea lopinavir/ritonavir. Monitorizarea concentraţiilor plasmatice de lamotrigină trebuie efectuată înainte şi timp de două săptămâni după iniţierea sau întreruperea administrării de lopinavir/ritonavir pentru a determina dacă este necesară ajustarea dozei de lamotrigină (vezi pct. 4.5).
Se poate observa o agravare semnificativă din punct de vedere clinic a frecvenţei crizelor în locul unei ameliorări. La pacienţii care prezintă mai mult de un tip de criză convulsivă, beneficiul observat al controlului pentru un tip de criză convulsivă trebuie evaluat în raport cu orice agravare observată în alt tip de criză convulsivă.
Crizele mioclonice pot fi agravate de lamotrigină.
Există date sugestive privind faptul că răspunsurile în cazul asocierii cu inductori enzimatici sunt mai scăzute decât în asociere cu medicamente antiepileptice noninductoare enzimatice. Motivul nu este clar.
În cazul copiilor care iau lamotrigină pentru tratamentul crizelor convulsive sub formă de absenţe tipice, eficacitatea nu poate fi menţinută la toţi pacienţii.
Precauţii legate de tulburarea bipolară
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
La copiii şi adolescenţii cu tulburare depresivă majoră şi alte tulburări psihice, tratamentul cu antidepresive este asociat cu un risc crescut de ideaţie şi comportament suicidar.
Excipienții din compozițiia medicamentului Lanistor
Comprimatele Lanistor (25, 50, 100 mg comprimate) conțin lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Interacțiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studii de interacţiune au fost efectuate doar la adulţi.
Uridin 5'-difosfo (UDP)-glucuronil transferazele (UGT) au fost identificate ca enzimele responsabile
pentru metabolizarea lamotriginei. Prin urmare, medicamentele care induc sau inhibă
glucurononidarea pot afecta clearence-ul aparent al lamotriginei. Inductorii puternici sau moderaţi ai
enzimei citocromului P450 3A4 (CYP3A4), care sunt, de asemenea, cunoscuţi a induce UGT, pot
creşte şi metabolizarea lamotriginei. Nu există dovezi că lamotrigina ar provoca inducţia sau
inhibarea clinic semnificativă a enzimelor citocromului P450. Lamotrigina îşi poate induce propria
metabolizare, dar efectul este modest şi este improbabil să apară consecinţe clinice semnificative.
Acele medicamente care au demonstrat că au un impact clinic semnificativ asupra concentrației de
lamotrigină, sunt listate în tabelul 6. Ghiduri de dozare specifice sunt prezentate la pct. 4.2. În plus,
acest tabel listează acele medicamente care s-au dovedit a avea un efect redus sau deloc asupra
concentrației de lamotrigină. În general, administrarea concomitentă a unor astfel de medicamente nu
are ca rezultat vreun impact clinic. Cu toate acestea, trebuie luați în considerare pacienții a căror
epilepsie este deosebit de sensibilă la fluctuațiile concentrațiilor de lamotrigină.
Tabelul 6: Efectele medicamentelor asupra concentrației de lamotrigină
Medicamente
inhibă care cresc
concentrația de lamotrigină
Medicamente care scad
concentrația ionului de
lamotrigină
Valproat
Atazanavir/ritonavir*
Aripiprazol
Carbamazepină
Bupropion
Combinație de
Felbamat
etinilestradiol/levonorgestrel*
Medicamentele care au un
efect redus sau deloc asupra
concentrației de lamotrigină
Lopinavir/ritonavir
Fenobarbitonă
Fenitoină
Primidonă
Gabapentin
Lacosamidă
Levetiracetam
Litiu
Rifampicină
Olanzapină
Oxcarbazepină
Paracetamol
Perampanel
Pregabalină
Topiramat
Zonisamidă
* Pentru recomandări de doză (vezi pct. 4.2), plus pentru femeile care iau contraceptive hormonale,
de asemenea, vezi la pct. 4.4 „Contraceptive hormonale”.
Interacţiuni care implică medicamente antiepileptice
Valproatul, care inhibă glucuronoconjugarea lamotriginei, scade metabolizarea lamotriginei şi
determină creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei de aproape două ori. La
pacienţii care urmează concomitent tratament cu valproat, trebuie utilizat regimul terapeutic adecvat
(vezi pct. 4.2).
Anumite MAE (cum ar fi fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul şi primidona) care induc enzimele
citocromului P450 induc, de asemenea, UGT şi, prin urmare, cresc metabolizarea lamotriginei. La
pacienţii care urmează tratament concomitent cu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau
primidonă, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).
La pacienţii trataţi cu carbamazepină, după introducerea lamotriginei s-au raportat evenimente ce ţin
de sistemul nervos central inclusiv ameţeli, ataxie, diplopie, vedere înceţoşată şi greaţă. Aceste
evenimente în general dispar când se reduce doza de carbamazepină. Un efect similar a fost întâlnit
într-un studiu cu lamotrigină şi oxacarbazepină la voluntari adulţi sănătoşi, dar nu a fost investigată
reducerea dozei.
Există în literatură raportări de scădere a concentraţiei de lamotrigină când aceasta a fost administrată
în asociere cu oxcarbamazepina. Totuşi, într-un studiu prospectiv la voluntari adulţi sănătoşi, care a
utilizat doze de 200 mg de lamotrigină şi 1200 mg de oxcarbazepină, oxcarbazepina nu a modificat
metabolizarea lamotriginei şi lamotrigina nu a modificat metabolizarea oxacarbazepinei. Prin urmare,
la pacienţii care urmează terapie concomitentă cu oxcarbamazepină, trebuie utilizată schema de
tratament pentru terapia adjuvantă a lamotriginei fără valproat şi fără inductori ai glucuronoconjugării
lamotriginei (vezi pct. 4.2).
Într-un studiu la voluntari adulţi sănătoşi, administrarea concomitentă de felbamat (1200 mg de două
ori pe zi) împreună cu lamotrigină (100 mg de două ori pe zi timp de 10 zile) a părut să nu aibă efecte
clinic semnificative asupra farmacocineticii lamotriginei.
Pe baza unei analize retrospective a concentraţiilor plasmatice la pacienţii la care s-a administrat
lamotrigină atât cu cât şi fără gabapentină, gabapentina nu a părut să modifice clearance-ul aparent al
lamotriginei.
Interacţiunile potenţiale dintre levetiracetam şi lamotrigină au fost evaluate prin monitorizarea
concentraţiilor serice ale ambelor medicamente în timpul studiilor clinice controlate placebo. Aceste
date indică faptul că lamotrigina nu influenţează farmacocinetica levetiracetamului şi levetiracetamul
nu influenţează farmacocinetica lamotriginei.
Concentraţiile plasmatice minime la starea de echilibru a lamotriginei nu au fost influenţate de
administrarea concomitentă de pregabalin (200 mg de 3 ori pe zi). Nu există interacţiuni
farmacocinetice între lamotrigină şi pregabalin.
Topiramatul nu a dus la nicio modificare a concentraţiilor plasmatice de lamotrigină. Administrarea
de lamotrigină a dus la o creştere cu 15% a concentraţiilor de topiramat.
Într-un studiu la pacienţi cu epilepsie, administrarea concomitentă de zonisamidă (200– 400 mg/zi)
cu lamotrigină (150 – 500 mg/zi) timp de 35 de zile nu a avut efect semnificativ asupra
farmacocineticii lamotriginei.
Concentraţia plasmatică a lamotriginei nu a fost afectată de administrarea concomitentă de
lacosamidă (200, 400 sau 600 mg/zi) într-un studiu controlat placebo la pacienţi cu crize parţiale.
Într-o analiză cumulată a datelor din trei studii clinice controlate placebo care au studiat asocierea
perampanel la pacienţi cu crize parţiale și crize primare tonico-clonice, cea mai mare doză de
perampanel evaluată (12 mg/zi) a crescut clearance-ul lamotriginei cu mai puţin de 10 %.
Deşi au fost raportate modificări ale concentraţiilor plasmatice ale altor MAE, studiile controlate nu
au adus dovezi că lamotrigina influenţează concentraţiile plasmatice ale MAE administrate
concomitent. Dovezile din studiile in vitro indică faptul că lamotrigina nu deplasează alte MAE de
pe situsurile de legare de proteinele plasmatice.
Interacţiuni cu alte medicamente psihoactive
Farmacocinetica litiului după administrarea a 2 g de gluconat de litiu anhidru de două ori pe zi timp
de şase zile la 20 de subiecţi sănătoşi nu a fost modificată de administrarea concomitentă a 100 mg/zi
de lamotrigină.
Dozele orale repetate de bupropionă nu au avut efecte semnificative statistic asupra farmacocineticii
unei doze unice de lamotrigină la 12 subiecţi şi s-a înregistrat doar o creştere uşoară a ASC a
lamotriginei glucuronoconjugate.
Într-un studiu la voluntari adulţi sănătoşi, 15 mg de olanzapină au redus ASC şi Cmax ale lamotriginei
în medie cu 24% şi, respectiv, 20%. Lamotrigina administrată în doze de 200 mg nu au influenţat
farmacocinetica olanzapinei.
La 14 voluntari adulţi sănătoşi, doze orale repetate de 400 mg lamotrigină pe zi nu au avut efecte
semnificative clinic asupra farmacocineticii unei doze unice de 2 mg de risperidonă. După
administrarea concomitentă de 2 mg de risperidonă cu lamotrigină, 12 din cei 14 voluntari au raportat
somnolenţă comparativ cu 1 din 20 în cazul administrării doar a risperidonei şi cu niciunul când s-a
administrat doar lamotrigină.
Într-un studiu efectuat la 18 pacienţi adulţi cu tulburare bipolară primară, care urmau un tratament
instituit cu lamotrigină (100-400 mg/zi), dozele de aripiprazol au fost crescute de la 10 mg/zi până la
o doză ţintă de 30 mg/zi timp de 7 zile, doză ţintă a cărei administrare s-a continuat o dată pe zi timp
de încă alte 7 zile. A fost observată o reducere medie de aproximativ 10% a Cmax şi ASC pentru
lamotrigină.
Experimentele in vitro au indicat faptul că formarea metabolitului principal, 2-N-glucuronoconjugat,
a fost inhibată minim de co-incubaţia cu amitriptilină, bupropionă, clonazepam, haloperidol sau
lorazepam. Aceste experimente sugerează de asemenea faptul că metabolizarea lamotriginei este
improbabil să fie inhibată de clozapină, fluoxetină, fenelzină, risperidonă, sertralină sau trazodonă.
În plus, un studiu al metabolizării bufuralolului care a utilizat preparate cu microzomi hepatici umani
a sugerat faptul că lamotrigina nu a scăzut clearance-ul medicamentelor metabolizate predominant de
către CYP2D6.
Interacţiuni care implică contraceptive hormonale
Efectul contraceptivelor hormonale asupra farmacocineticii lamotriginei
Într-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, administrarea de 30 μg de etinilestradiol/150 μg de
levonorgestrel într-un contraceptiv oral combinat a provocat o creştere de aproximativ două ori a
clearance-ului lamotriginei administrate oral, ducând la o reducere medie de 52% a ASC a
lamotriginei şi de 39 % a Cmax. de lamotrigină. Concentraţiile serice de lamotrigină au crescut în
timpul săptămânii cu tratament inactiv (săptămâna “fără contraceptiv oral activ”), cu concentraţii
înainte de administrarea dozei la finalul săptămânii de tratament inactiv, mai mari, în medie, de
aproximativ 2 ori decât în timpul administrării concomitente (vezi pct. 4.4). Nu sunt necesare ajustări
ale schemei de creştere a dozei recomandate doar pentru că se utilizează contraceptive hormonale,
dar în majoritatea cazurilor doza de întreţinere de lamotrigină va trebui crescută sau scăzută când se
începe sau se întrerupe administrarea contraceptivelor hormonale (vezi pct. 4.2).
Efectul lamotriginei asupra farmacocineticii contraceptivelor hormonale
Într-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, o doză de 300 mg lamotrigină la starea de echilibru nu
a avut niciun efect asupra farmacocineticii componentei etinilestradiol dintr-un contraceptiv oral
combinat. S-a observat o creştere modestă a clearance-ului componentei levonorgestrel, ducând la o
reducere în medie cu 19 % a ASC şi respectiv de 12% a Cmax, a levonorgestrelului. Măsurarea
concentraţiilor serice de FSH, LH şi estradiol în timpul studiului a evidenţiat o oarecare reducere a
supresiei activităţii hormonale ovariene la anumite femei, deşi măsurarea concentraţiei serice de
progesteron a indicat faptul că nu există dovadă hormonală a ovulaţiei la niciunul dintre cei 16
subiecţi de sex feminin. Influenţa creşterii modeste a clearance-ului levonorgestrelului şi
modificărilor concentraţiilor serice de FSH şi LH asupra activităţii ovulatorii ovariene este
necunoscută (vezi pct. 4.4). Efectele dozelor de lamotrigină altele decât cea de 300 mg/zi nu au fost
studiate şi nu au fost efectuate studii cu alte preparate conţinând hormoni feminini.
Interacţiuni implicând alte medicamente
Într-un studiu la 10 voluntari de sex masculin, rifampicina a determinat creşterea clearance-ului
lamotriginei şi scăderea timpului de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei ca urmare a inducţiei
enzimelor hepatice responsabile de glucuronoconjugare. La pacienţii trataţi concomitent cu
rifampicină, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).
Într-un studiu la voluntari sănătoşi, lopinavir/ritonavir a redus aproximativ la jumătate concentraţiile
plasmatice de lamotrigină, probabil prin inducţia glucuronoconjugării. La pacienţii care urmează
tratament concomitent cu lopinavir/ritonavir, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct.
4.2).
Într-un studiu efectuat la voluntari adulţi sănătoşi, atazanavir/ritonavir (300 mg/100 mg) administrat
timp de 9 zile a redus ASC şi Cmax plasmatică de lamotrigină (doză unică de 100 mg) în medie cu
32%, respectiv 6%. La pacienţii care urmează tratament concomitent cu atazanavir/ritonavir, trebuie
utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).
Într-un studiu efectuat la voluntari adulți sănătoși, paracetamolul 1 g (de patru ori pe zi) a redus ASC
și Cmin plasmatică a lamotriginei cu o medie de 20%, respectiv 25%.
Datele obţinute într-o evaluare in vitro demonstrează că lamotrigina, dar nu şi metabolitul N(2)glucuronoconjugat, este un inhibitor al transportorului organic 2 (OCT 2) la concentraţii potenţial
relevante din punct de vedere clinic. Aceste date demonstrează că lamotrigina este un inhibitor al
OCT 2, cu valori ale CI50 de 53,8 µM. Administrarea concomitentă a lamotriginei cu medicamente
excretate la nivel renal şi care sunt substraturi ale OCT 2 (de exemplu metformin, gabapentina şi
vareniclina) poate determina concentraţii plasmatice crescute ale acestor medicamente.
Deşi nu se cunoaşte cu exactitate semnificaţia clinică a acestor observaţii, se recomandă precauţie în
cazul pacienţilor cărora li se administrează concomitent aceste medicamente şi lamotrigină.
Sarcină și alăptare
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
• Nu trebuie să întrerupeţi tratamentul fără să fi discutat în prealabil despre acest lucru cu
medicul dumneavoastră. Acest lucru este deosebit de important dacă sunteţi bolnav de epilepsie.
• Sarcina poate afecta eficacitatea terapiei cu Lanistor, deci ar putea fi necesare analize de sânge și
doza de Lanistor să fie ajustată.
• Poate exista un mic risc crescut de defecte congenitale, inclusiv despicătura labială sau palatină,
dacă Lanistor este administrat în primele 3 luni de sarcină.
• Medicul dumneavoastră vă poate sfătui să luaţi suplimente de acid folic dacă plănuiţi să rămâneţi
gravidă şi în timpul sarcinii.
Dacă alăptaţi sau dacă intenționați să alăptaţi, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Substanţa activă din compoziția Lanistor se excretă în laptele matern şi îl poate afecta pe copilul
dumneavoastră. Medicul va discuta cu dumneavoastră despre riscurile şi beneficiile alăptării în
timpul administrării de lamotrigină şi, în cazul în care decideţi să alăptaţi, va verifica periodic copilul
pentru a observa dacă prezintă somnolenţă, erupţii cutanate sau deficit de creştere ponderală.
Informaţi medicul dacă observaţi oricare dintre aceste simptome la copilul dumneavoastră.
