Fișă tehnică · Lamotrix® 100 mg, comprimate
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: N03AX09
- Forma farmaceutică: comprimate
- Concentrație: 100 mg
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze
Dacă doza calculată de lamotrigină (de exemplu pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau al pacienţilor cu insuficienţă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza care trebuie administrată va fi egală cu numărul cel mai mic de comprimate întregi.
Reluarea terapiei
La pacienţii care au întrerupt administrarea de Lamotrix, indiferent de motiv, atunci când reîncep tratamentul cu Lamotrix, medicul trebuie să evalueze necesitatea de a creşte treptat doza până la cea de întreţinere, deoarece riscul de erupţie cutanată gravă este asociat cu doze iniţiale mari şi cu depăşirea dozelor de lamotrigină recomandate pentru creşterea dozei (vezi pct. 4.4). Cu cât este mai mare intervalul de timp de la doza anterioară, cu atât este necesară atenţie sporită în privinţa creşterii dozelor până la cea de întreţinere. Când intervalul de la întreruperea administrării de lamotrigină depăşeşte de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică (vezi pct. 5.2), doza de Lamotrix trebuie în general crescută treptat până la doza de întreţinere în conformitate cu schema corespunzătoare.
Se recomandă ca tratamentul cu Lamotrix să nu fie reluat la pacienţii care l-au întrerupt ca urmare a unei erupţii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigină, cu excepţia cazului în care beneficiul potenţial depăşeşte în mod clar riscurile.
Epilepie
Creşterea treptată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste (Tabelul 1) şi pentru copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani (Tabelul 2) sunt prezentate mai jos. Doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu trebuie depăşite deoarece există riscul de apariţie a unei erupţii cutanate (vezi pct. 4.4).
În cazul în care administrarea altor medicamente antiepileptice (MAE) este oprită sau când sunt asociate alte MAE/medicamente la schemele terapeutice care conţin lamotrigină, trebuie avut în vedere efectul pe care acest lucru îl poate avea asupra farmacocineticii lamotriginei (vezi pct 4.5).
Tabelul 1: Adulți și adolescenți cu vârstă de 13 ani și peste – schema terapeutică recomandată in epilepie
| Schema terapeutică | Săptămâna 1 + 2 | Săptămâna 3 + 4 | Doza de întreţinere uzuală |
|---|---|---|---|
| Monoterapie: | 25 mg/zi (o dată pe zi) | 50 mg/zi (o dată pe zi) | 100-200 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 50 - 100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim. La unii pacienţi a fost necesară o doză de 500 mg/zi pentru obţinerea răspunsului dorit. |
| Terapie adjuvantă în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă | 12,5 mg/zi( administrată ca 25 mg o dată la două zile) | 25 mg/zi (o dată pe zi) | 100 − 200 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 25 – 50 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim. |
| Schema terapeutică | Săptămâna 1 + 2 | Săptămâna 3 + 4 | Doza de întreţinere uzuală |
|---|---|---|---|
| Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi în asociere CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenţa valproatului, dar în asociere cu: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir | 50 mg/zi (o dată pe zi) | 100 mg/zi (în 2 prize zilnice) | 200 − 400 mg/zi (în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim. La unii pacienţi a fost necesară o doză de 700 mg/zi pentru obţinerea răspunsului dorit |
| Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | 25 mg/zi (o dată pe zi) | 50 mg/zi (o data pe zi) | 100 − 200 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 50 - 100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim |
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat regimul terapeutic pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat. |
Tabelul 2: Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani – schema terapeutică recomandată în epilepsie (doza zilnică totală în mg/kg şi zi)**
| Schema terapeutică | Săptămâna 1 + 2 | Săptămâna 3 + 4 | Doza de întreținere uzuală |
|---|---|---|---|
| Monoterapia în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice | 0,3 mg/kg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 0,6 mg/kg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 1 – 15 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,6 mg/kg şi zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi |
| Terapie adjuvantă în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă | 0,15 mg/kg şi zi* (o dată pe zi) | 0,3 mg/kg şi zi (o dată pe zi) | 1 − 5 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,3 mg/kg și zi, la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi |
| Schema terapeutică | Săptămâna 1 + 2 | Săptămâna 3 + 4 | Doza de întreținere uzuală |
|---|---|---|---|
| Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi în asocire CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenţa valproatului, dar în asociere cu: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir | 0,6 mg/kg şi zi (în două prize zilnice) | 1,2 mg/kg şi zi (în două prize zilnice) | 5− 15 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 1,2 mg/kg și zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 400 mg/zi |
| Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | 0,3 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 0,6 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 1 − 10 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,6 mg/kg și zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi. |
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat regimul terapeutic recomandat pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat. | |||
| *Dacă doza zilnică calculată la pacienţii care iau valproat este de 1 mg sau mai mare, dar mai mică de 2 mg, atunci altă formă disponibilă de lamotrigină 2 mg poate fi luată o dată la 2 zile în primele 2 săptămâni. Dacă doza zilnică calculată la pacienţii care iau valproat este mai mică de 1 mg, atunci nu trebuie administrată lamotrigină. *Dacă doza zilnică calculată la pacienții care iau valproat este între 2,5 și 5 mg, atunci altă formă disponibilă de lamotrigină 5 mg poate fi luată o dată la 2 zile în primele două săptămâni. Dacă doza zilnică calculată la pacienții care iau valproat este mai mică de 2,5 mg, atunci lamotrigina nu trebuie utilizată. NU încercați să administrați cantități parțiale de comprimate. ** Dacă doza calculată de lamotrigină nu poate fi obținută folosind comprimate întregi, doza trebuie rotunjită în jos la cel mai apropiat comprimat întreg. |
Pentru a asigura menţinerea unei doze terapeutice, trebuie monitorizată greutatea copilului, iar doza trebuie corectată când apar modificări ale greutăţii. Este probabil ca pacienţii cu vârsta cuprinsă între doi şi şase ani să necesite o doză de întreţinere la limita superioară a intervalului recomandat. Dacă se obţine controlul epilepsiei cu tratament adjuvant, medicaţia antiepileptică concomitentă poate fi întreruptă, iar pacienţii vor continua tratamentul cu Lamotrix în monoterapie.
Copii cu vârsta sub 2 ani
Există date limitate referitoare la eficacitatea şi siguranţa lamotriginei administrată ca tratament adjuvant în crizele convulsive parţiale la copii cu vârsta între 1 lună şi 2 ani (vezi pct. 4.4). Nu există date referitoare la copii cu vârsta sub 1 lună. De aceea, Lamotrix nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 2 ani. Dacă totuşi se ia decizia de tratament pe baza necesităţii clinice, vezi pct. 4.4, 5.1 şi 5.2.
Tulburare bipolară
Creşterea recomandată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste sunt prezentate în tabelele de mai jos. Stabilirea treptată a dozei presupune creşterea dozei de lamotrigină pe o perioadă de şase săptămâni până la doza de întreţinere care asigură stabilizarea clinică (Tabelul 3), după care, alte medicamente psihotrope şi/sau medicamente antiepileptice pot fi întrerupte, dacă este indicat clinic (Tabelul 4). Ajustările dozei după adăugarea altor medicamente psihotrope şi/sau antiepileptice sunt de asemenea furnizate mai jos (Tabelul 5). Deoarece există riscul de apariţie a erupţiilor cutanate, doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu pot fi depăşite (vezi pct. 4.4).
Tabelul 3: Adulţii cu vârsta de 18 ani şi peste – creşterea recomandată a dozei până la doza de întreţinere zilnică totală care asigură stabilizarea clinică în tratamentul tulburării bipolare
| Schemă terapeutică | Săptămâna 1 + 2 | Săptămâna 3 + 4 | Săptămâna 5 | Doza ţintă de stabilizare (Săptămâna 6) * |
|---|---|---|---|---|
| Monoterapie cu lamotrigină SAU tratament adjuvant FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în asociere cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | 25 mg/zi (o dată pe zi) | 50 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 100 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 200 mg/zi – doza ţintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Dozele utilizate în studiile clinice s-au situat în intervalul 100-400 mg/zi |
| Tratament adjuvant în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5): | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă | 12,5 mg/zi( administrată ca 25 mg o dată la două zile) | 25 mg/zi (o dată pe zi) | 50 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 100 mg/zi – doza ţintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice) În funcţie de răspunsul clinic poate fi folosită doza maximă de 200 mg/zi. |
| Tratament adjuvant FĂRĂ valproat ŞI în asociere CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenţa valproatului, dar în asociere cu: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir | 50 mg/zi (o dată pe zi) | 100 mg/zi (în 2 prize zilnice) | 200 mg/zi (în 2 prize zilnice) | 300 mg/zi în săptămâna 6, cu creşterea până la doza ţintă uzuală de 400 mg/zi în săptămâna 7, pentru obţinerea răspunsului optim, dacă este necesar (în 2 prize zilnice) |
| Schemă terapeutică | Săptămâna 1 + 2 | Săptămâna 3 + 4 | Săptămâna 5 | Doza ţintă de stabilizare (Săptămâna 6) * |
|---|---|---|---|---|
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina vezi pct. 4.5), trebuie utilizată schema de creştere a dozelor recomandată pentru administrarea lamotriginei în asociere cu valproat. |
* Doza ţintă de stabilizare se va modifica în funcţie de răspunsul clinic.
Tabelul 4: Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste – doza de întreţinere zilnică totală care asigură stabilizarea clinică după întreruperea medicaţiei concomitente în tratamentul tulburării bipolare După atingerea dozei de întreţinere zilnice totale de stabilizare, administrarea altor medicamente poate fi efectuată după cum este prezentat mai jos.
| Schemă terapeutică | Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea întreruperii) | Săptămâna 1 (începând cu întreruperea) | Săptămâna 2 | Începând din săptămâna 3* |
|---|---|---|---|---|
| Întreruperea tratamentului cu valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||
| Când se întrerupe administrarea de valproat, se dublează doza de stabilizare, fără ca creşterea să depăşească 100 mg/săptămână | 100 mg/zi | 200 mg/zi | Menţinerea acestei doze (200 mg/zi) (în două prize zilnice) | |
| 200 mg/zi | 300 mg/zi | 400 mg/zi | Menţinerea acestei doze (400 mg/zi) | |
| Întreruperea tratamentului cu inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se întrerupe administrarea de: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir | 400 mg/zi | 400 mg/zi | 300 mg/zi | 200 mg/zi |
| 300 mg/zi | 300 mg/zi | 225 mg/zi | 150 mg/zi | |
| 200 mg/zi | 200 mg/zi | 150 mg/zi | 100 mg/zi | |
| Întreruperea tratamentului cu medicamente care NU inhibă sau NU induc glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5): |
| Schemă terapeutică | Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea întreruperii) | Săptămâna 1 (începând cu întreruperea) | Săptămâna 2 | Începând din săptămâna 3* |
|---|---|---|---|---|
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul întreruperii altor medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | Menţinerea dozei ţintă obţinute în urma creşterii dozei (200 mg/zi; în două prize zilnice) (intervalul de doze 100-400 mg/zi) | |||
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), schema terapeutică recomandată pentru lamotrigină este de a menţine iniţial doza curentă şi de a ajusta tratamentul cu lamotrigină în dependență de răspunsul clinic. |
*Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 400 mg/zi.
Tabelul 5: Adulţii cu vârsta de 18 ani şi peste – ajustarea dozei zilnice de lamotrigină după adăugarea altor medicamente pentru tratamentul tulburării bipolare
Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte ajustarea dozei zilnice de lamotrigină după adăugarea altor medicamente. Cu toate acestea, pe baza studiilor de interacţiune cu alte medicamente, pot fi făcute următoarele recomandări:
| Schemă terapeutică | Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea adăugării) | Săptămâna 1 (începând cu adăugarea) | Săptămâna 2 | Începând din săptămâna 3 |
|---|---|---|---|---|
| Adăugarea de valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se adaugă valproat indiferent de medicaţia concomitentă | 200 mg/zi | 100 mg/zi | Menţinerea acestei doze (100 mg/zi) | |
| 300 mg/zi | 150 mg/zi | Menţinerea acestei doze (150 mg/zi) | ||
| 400 mg/zi | 200 mg/zi | Menţinerea acestei doze (200 mg/zi) | ||
| Adăugarea de inductori ai glucuronoconjugării la pacienţi care NU iau valproat (vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată la adăugarea următoarelor fără valproat: fenitoină carbamazepină fenobarbital | 200 mg/zi | 200 mg/zi | 300 mg/zi | 400 mg/zi |
| 150 mg/zi | 150 mg/zi | 225 mg/zi | 300 mg/zi | |
| 100 mg/zi | 100 mg/zi | 150 mg/zi | 200 mg/zi |
| primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir | ||||
|---|---|---|---|---|
| Adăugarea medicamentelor care NU inhibă şi NU induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul adăugării medicamente care nu inhibă și nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | Menţinerea dozei ţintă obţinute în urma creşterii dozei (200 mg/zi; intervalul de doze 100-400 mg/zi) | |||
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigină (vezi pct. 4.5), trebuie utilizată schema terapeutică recomandată pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat. |
Întreruperea administrării de Lamotrix la pacienţii cu tulburare bipolară În studii clinice, nu s-a observat creşterea incidenţei, severităţii sau tipului de reacţii adverse după întreruperea bruscă a lamotriginei comparativ cu placebo. De aceea, pacienţii pot întrerupe administrarea de Lamotrix fără o reducere treptată a dozei.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Lamotrix nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 18 ani, deoarece rezultatele unui studiu randomizat de retragere nu demonstrează eficacitatea semnificativă și a arătat o raportare crescută a suicidului. (vezi pct. 4.4 și 5.1).
Recomandări generale privind administrarea de Lamotrix la grupe speciale de pacienţi.
Femei care utilizează contraceptive hormonale
Utilizarea combinaţiei etinilestradiol/levonorgestrel (30 μg/150 μg) determină creşterea clearanceului lamotriginei de aproximativ două ori, ducând la scăderea concentraţiilor de lamotrigină. După creşterea dozelor, pot fi necesare doze de întreţinere mai mari de lamotrigină (de până la două ori mai mari) pentru atingerea răspunsului terapeutic maxim. În timpul săptămânii în care nu se administrează contraceptivul oral activ, a fost observată o creştere de două ori a concentraţiilor de lamotrigină. Nu poate fi exclusă apariţia de evenimente adverse legate de doză. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea ca terapie de primă linie metode contraceptive fără săptămâna de tratament inactiv, (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Începerea tratamentului contraceptiv hormonal la pacientele la care se administrează deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care NU iau inductori ai glucuronojugării lamotriginei.
În majoritatea cazurilor doza de întreţinere de lamotrigină va trebui crescută de până la două ori (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Se recomandă ca de la momentul iniţierii tratamentului contraceptiv hormonal, doza de lamotrigină să fie crescută cu 50 – 100 mg/zi în fiecare săptămână, în funcţie de răspunsul clinic individual. Creşterile dozei nu trebuie să depăşească această rată, cu excepţia cazului în care răspunsul clinic permite creşteri mai mari.
Poate fi luată în considerare măsurarea concentraţiilor serice de lamotrigină înainte şi după începerea administrării de contraceptive hormonale, pentru confirmarea menţinerii concentraţiilor iniţiale de lamotrigină. La nevoie, doza trebuie ajustată. La femeile care iau contraceptive hormonale care includ o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentraţiilor serice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 şi 21 ale ciclului contraceptiv. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea de metode contraceptive fără săptămână de tratament inactiv, ca terapie de primă linie (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4. şi 4.5).
Întreruperea administrării contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care NU iau inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei. În majoritatea cazurilor, doza de întreţinere de lamotrigină va trebui scăzută cu până la 50% (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Se recomandă scăderea treptată a dozei zilnice de lamotrigină cu 50-100 mg în fiecare săptămână (cu o rată care să nu depăşească 25% din doza totală zilnică pe săptămână) pe o perioadă de 3 săptămâni, cu excepţia cazului în care răspunsul clinic indică altfel. Poate fi luată în considerare măsurarea concentraţiilor serice de lamotrigină înainte şi după întreruperea administrării contraceptivelor hormonale, pentru confirmarea menţinerii concentraţiilor iniţiale de lamotrigină. În cazul femeilor care doresc să înceteze administrarea de contraceptive hormonale cu o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentraţiilor serice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 şi 21 ale ciclului contraceptiv. Probele pentru evaluarea concentraţiilor de lamotrigină după oprirea definitivă a contraceptivului oral nu trebuie recoltate în prima săptămână după întreruperea administrării.
Începerea tratamentului cu lamotrigină la pacientele care iau deja contraceptive hormonale Creşterea dozei trebuie să respecte schemele recomandate în mod normal descrise în tabele.
Începerea şi oprirea administrării contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care IAU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei.
Poate să nu fie necesară ajustarea dozei de întreţinere recomandate de lamotrigină.
Utilizarea cu atazanavir/ritonavir
Nu este necesară ajustarea dozei de creşterea recomandate de lamotrigină atunci când lamotrigina este asociată terapiei existente cu atazanavir/ritonavir. La pacienţii cărora li se administrează deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care nu iau inductori ai glucuronoconjugării, poate fi necesară creșterea dozei de lamotrigină dacă se asociază atazanavir/ritonavir, respectiv scăderea dacă se întrerupe administrarea atazanavir/ritonavir. Monitorizarea concentraţiilor plasmatice de lamotrigină trebuie efectuată înainte şi timp de două săptămâni după iniţierea sau întreruperea administrării de atazanavir/ritonavir pentru a determina dacă este necesară ajustarea dozei de lamotrigină (vezi pct. 4.5).
Utilizarea cu lopinavir/ritonavir
Nu e necesară ajustarea dozei de creştere recomandate de lamotrigină atunci când lamotrigina este asociată terapiei existente cu lopinavir/ritonavir. La pacienţii cărora li se administrează deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care nu iau inductori ai glucuronoconjugării, poate fi necesară creșterea dozei de lamotrigină dacă se asociază lopinavir/ritonavir, respectiv scăderea dacă se întrerupe administrarea lopinavir/ritonavir. Monitorizarea concentraţiilor plasmatice de lamotrigină trebuie efectuată înainte şi timp de două săptămâni după iniţierea sau întreruperea administrării de lopinavir/ritonavir pentru a determina dacă este necesară ajustarea dozei de lamotrigină (vezi pct. 4.5).
Vârstnici (peste 65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei faţă de schema recomandată. Farmacocinetica lamotriginei la acest grup de vârstă nu diferă semnificativ faţă de populaţia de adulţi non-vârstnici (vezi pct. 5.2). Insuficienţa renală
Este necesară precauţie în cazul administrării Lamotrix la pacienţii cu insuficienţă renală. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal, dozele iniţiale de lamotrigină trebuie să ţină cont de medicaţia concomitentă a pacienţilor; la pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă pot fi eficace doze de întreţinere scăzute (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţa hepatică
Iniţial, dozele de creştere şi întreţinere trebuie să fie reduse cu aproximativ 50% la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh grad B) şi cu 75% la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh grad C). Dozele de creştere şi întreţinere trebuie ajustate în funcţie de răspunsul clinic (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele de Lamotrix trebuie înghiţite întregi și nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Interacțiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Au fost efectuate studii de interacţiune doar la adulţi.
UDP-glucuronil transferazele au fost identificate ca enzimele responsabile pentru metabolizarea
lamotriginei.
Medicamentele care induc sau inhibă glucuronidarea pot, prin urmare, să afecteze clearance-ul
aparent al lamotriginei. Inductorii puternici sau moderati ai enzimei citocromului P450 3A4
(CYP3A4), despre care se știe, de asemenea, că induc UGTs, pot, de asemenea, îmbunătăți
metabolismul lamotriginei.
Nu există dovezi că lamotrigina cauzează inducerea sau inhibarea semnificativă clinic a enzimelor
citocromului P450. Lamotrigina își poate induce propriul metabolism, dar efectul este modest și
este puțin probabil să aibă consecințe clinice semnificative.
Acele medicamente pentru care s-a demonstrat că au un impact relevant din punct de vedere clinic
asupra concentrației de lamotrigină sunt prezentate în Tabelul 6. Îndrumările specifice de dozare
pentru aceste medicamente sunt furnizate în Secțiunea 4.2. În plus, acest tabel listează acele
medicamente care s-au dovedit a avea un efect redus sau deloc asupra concentrației de lamotrigină.
În general, administrarea concomitentă a unor astfel de medicamente nu ar avea ca rezultat vreun
impact clinic. Cu toate acestea, trebuie luate în considerare pacienții a căror epilepsie este deosebit
de sensibilă la fluctuațiile concentrațiilor de lamotrigină.
Tabelul 6: Efectele altor medicamente asupra concentrației lamotriginei
Medicamente care
Medicamente care scad
Medicamente care nu au efecte
cresc concentrația
concentrația lamotriginei
sau au un efect redus asupra
lamotriginei
concentrației lamotriginei
Valproat
Atazanavir / ritonavir*
Aripiprazol
Carbamazepină
Bupropion
Medicamente care
cresc concentrația
lamotriginei
Medicamente care scad
concentrația lamotriginei
Combinaţia
etinilestradiol/levonorgestrel *
Lopinavir/ritonavir
Fenobarbital
Fenitoină
Primidonă
Rifampicină
Medicamente care nu au efecte
sau au un efect redus asupra
concentrației lamotriginei
Felbamat
Gabapentină
Lacosamidă
Levetiracetam
Litiu
Olanzapină
Oxcarbazepină
Paracetamol
Perampanel
Pregabalin
Topiramat
Zonisamidă
*Pentru instrucțiuni privind dozele (vezi pct. 4.2), plus pentru femeile care iau contraceptive
hormonale, vezi și Contraceptive hormonale la pct. 4.4.
Interacţiuni care implică medicamente antiepileptice
Valproatul, care inhibă glucuronoconjugarea lamotriginei, scade metabolizarea lamotriginei şi
determină creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei de aproape două ori. La
pacienţii care urmează concomitent tratament cu valproat, trebuie utilizat regimul terapeutic adecvat
(vezi pct. 4.2).
Anumite MAE (cum ar fi fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul şi primidona) care induc
enzimele citocromului P450 induc, de asemenea, UGT şi, prin urmare, cresc metabolizarea
lamotriginei. La pacienţii care urmează tratament concomitent cu fenitoină, carbamazepină,
fenobarbital sau primidonă, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).
La pacienţii trataţi cu carbamazepină, după introducerea lamotriginei s-au raportat evenimente ce
ţin de sistemul nervos central inclusiv ameţeli, ataxie, diplopie, vedere înceţoşată şi greaţă. Aceste
evenimente în general dispar când se reduce doza de carbamazepină. Un efect similar a fost întâlnit
într-un studiu cu lamotrigină şi oxacarbazepină la voluntari adulţi sănătoşi, dar nu a fost investigată
reducerea dozei.
Există în literatură raportări de scădere a concentraţiei de lamotrigină când aceasta a fost
administrată în asociere cu oxcarbamazepină. Totuşi, într-un studiu prospectiv la voluntari adulţi
sănătoşi, care a utilizat doze de 200 mg de lamotrigină şi 1200 mg de oxcarbazepină, oxcarbazepina
nu a modificat metabolizarea lamotriginei şi lamotrigina nu a modificat metabolizarea
oxcarbazepinei. Prin urmare, la pacienţii care urmează terapie concomitentă cu oxcarbamazepină,
trebuie utilizată schema de tratament pentru terapia adjuvantă a lamotriginei fără valproat şi fără
inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.2).
Într-un studiu la voluntari adulţi sănătoşi, administrarea concomitentă de felbamat (1200 mg de
două ori pe zi) împreună cu lamotrigină (100 mg de două ori pe zi timp de 10 zile) a părut să nu
aibă efecte clinic semnificative asupra farmacocineticii lamotriginei.
Pe baza unei analize retrospective a concentraţiilor plasmatice la pacienţii la care s-a administrat
lamotrigină atât cu cât şi fără gabapentină, gabapentina nu a părut să modifice clearance-ul aparent
al lamotriginei.
Interacţiunile potenţiale dintre levetiracetam şi lamotrigină au fost evaluate prin monitorizarea
concentraţiilor serice ale ambelor medicamente în timpul studiilor clinice controlate placebo. Aceste
date indică faptul că lamotrigina nu influenţează farmacocinetica levetiracetamului şi
levetiracetamul nu influenţează farmacocinetica lamotriginei.
Concentraţiile plasmatice minime la starea de echilibru nu au fost influenţate de administrarea
concomitentă de pregabalin (200 mg de 3 ori pe zi). Nu există interacţiuni farmacocinetice între
lamotrigină şi pregabalin.
Topiramatul nu a dus la nicio modificare a concentraţiilor plasmatice de lamotrigină. Administrarea
de lamotrigină a dus la o creştere cu 15% a concentraţiilor de topiramat.
Într-un studiu la pacienţi cu epilepsie, administrarea concomitentă de zonisamidă (200 – 400 mg/zi)
cu lamotrigină (150 – 500 mg/zi) timp de 35 de zile nu a avut efect semnificativ asupra
farmacocineticii lamotriginei.
Concentrațiile plasmatice ale lamotriginei nu au fost influiențate de lacosamidă concomitentă (200,
400 sau 600 mg/zi) în studiile clinice controlate cu placebo la pacienții cu crize convulsive cu debut
parțial.
Într-o analiză combinată a rezultatelor a trei studii clinice controlate cu placebo care investighează
perampanelul adjuvant la pacienții cu convulsii tonico-clonice generalizate primare și cu debut
parțial, cea mai mare doză de perampanel evaluată (12 mg/zi) a crescut clearance-ul lamotriginei cu
mai puțin de 10%.
Deşi au fost raportate modificări ale concentraţiilor plasmatice ale altor antiepileptice, studiile
controlate nu au adus dovezi că lamotrigina influenţează concentraţiile plasmatice ale
antiepilepticelor administrate concomitent. Dovezile din studiile in vitro indică faptul că lamotrigina
nu deplasează alte antiepileptice de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice.
Interacţiuni cu alte medicamente psihoactive
Farmacocinetica litiului după administrarea a 2 g de gluconat de litiu anhidru de două ori pe zi timp
de şase zile la 20 de subiecţi sănătoşi nu a fost modificată de administrarea concomitentă a 100
mg/zi de lamotrigină.
Dozele orale repetate de bupropionă nu au avut efecte semnificative statistic asupra farmacocineticii
unei doze unice de lamotrigină la 12 subiecţi şi s-a înregistrat doar o creştere uşoară a ASC a
lamotriginei glucuronoconjugate.
Într-un studiu la voluntari adulţi sănătoşi, 15 mg de olanzapină au redus ASC şi Cmax ale
lamotriginei în medie cu 24% şi, respectiv, 20%. 200mg de lamotrigină nu au influenţat
farmacocinetica olanzapinei.
La 14 voluntari adulţi sănătoşi, doze orale repetate de 400 mg lamotrigină pe zi nu au avut efecte
semnificative clinic asupra farmacocineticii unei doze unice de 2 mg de risperidonă. După
administrarea concomitentă de 2 mg de risperidonă cu lamotrigină, 12 din cei 14 voluntari au
raportat somnolenţă comparativ cu 1 din 20 în cazul administrării doar a risperidonei şi cu niciunul
când s-a administrat doar lamotrigină.
Într-un studiu efectuat la 18 pacienţi adulţi cu tulburare bipolară primară, care urmau un tratament
instituit cu lamotrigină (100-400 mg/zi), dozele de aripiprazol au fost crescute de la 10 mg/zi până
la o doză ţintă de 30 mg/zi timp de 7 zile, doză ţintă a cărei administrare s-a continuat o dată pe zi
timp de încă alte 7 zile. A fost observată o reducere medie de aproximativ 10% a C max şi ASC
pentru lamotrigină.
Studiile in vitro au indicat faptul că formarea metabolitului principal, 2-N-glucuronid, a fost
inhibată minim de co-incubaţia cu amitriptilină, bupropionă, clonazepam, haloperidol sau
lorazepam. Aceste experimente sugerează de asemenea faptul că metabolizarea lamotriginei este
improbabil să fie inhibată de clozapină, fluoxetină, fenelzină, risperidonă, sertralină sau trazodonă.
În plus, un studiu al metabolizării bufuralolului care a utilizat preparate cu microzomi hepatici
umani a sugerat faptul că lamotrigina nu a scăzut clearance-ul medicamentelor metabolizate
predominant de către CYP2D6.
Interacţiuni care implică contraceptive hormonale
Efectul contraceptivelor hormonale asupra farmacocineticii lamotriginei
Într-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, administrarea de 30 μg de etinilestradiol/150 μg de
levonorgestrel într-un contraceptiv oral combinat a provocat o creştere de aproximativ două ori a
clearance-ului lamotriginei administrate oral, ducând la o reducere medie de 52% a ASC a
lamotriginei şi de 39 % a Cmax. de lamotrigină. Concentraţiile serice de lamotrigină au crescut în
timpul săptămânii cu tratament inactiv (săptămâna “fără contraceptiv oral activ”), cu concentraţii
înainte de administrarea dozei la finalul săptămânii de tratament inactiv, mai mari, în medie, de
aproximativ 2 ori decât în timpul administrării concomitente (vezi pct. 4.4). Nu sunt necesare
ajustări ale schemei de creştere a dozei recomandate doar pentru că se utilizează contraceptive
hormonale, dar în majoritatea cazurilor doza de întreţinere de lamotrigină va trebui crescută sau
scăzută când se începe sau se întrerupe administrarea contraceptivelor hormonale (vezi pct. 4.2).
Efectul lamotriginei asupra farmacocineticii contraceptivelor hormonale
Într-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, o doză de 300 mg lamotrigină la starea de echilibru nu
a avut niciun efect asupra farmacocineticii componentei etinilestradiol dintr-un contraceptiv oral
combinat. S-a observat o creştere modestă a clearance-ului componentei levonorgestrel, ducând la o
reducere în medie cu 19 % a ASC şi respectiv de 12% a Cmax, a levonorgestrelului. Măsurarea
concentraţiilor serice de FSH, LH şi estradiol în timpul studiului a evidenţiat o oarecare reducere a
supresiei activităţii hormonale ovariene la anumite femei, deşi măsurarea concentraţiei serice de
progesteron a indicat faptul că nu există dovadă hormonală a ovulaţiei la niciunul dintre cei 16
subiecţi de sex feminin. Influenţa creşterii modeste a clearance-ului levonorgestrelului şi
modificărilor concentraţiilor serice de FSH şi LH asupra activităţii ovulatorii ovariene este
necunoscută (vezi pct. 4.4). Efectele dozelor de lamotrigină altele decât cea de 300 mg/zi nu au fost
studiate şi nu au fost efectuate studii cu alte preparate conţinând hormoni feminini.
Interacţiuni implicând alte medicamente
Într-un studiu la 10 voluntari de sex masculin, rifampicina a determinat creşterea clearance-ului
lamotriginei şi scăderea timpului de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei ca urmare a inducerii
enzimelor hepatice responsabile de glucuronidare. La pacienţii trataţi concomitent cu rifampicină,
trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).
Într-un studiu la voluntari sănătoşi, lopinavir/ritonavir a redus aproximativ la jumătate concentraţiile
plasmatice de lamotrigină, probabil prin inducerea glucuronidării. La pacienţii care urmează
tratament concomitent cu lopinavir/ritonavir, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct.
4.2).
Într-un studiu efectuat la voluntari adulţi sănătoşi, atazanavir/ritonavir (300 mg/100 mg) administrat
timp de 9 zile a redus ASC şi Cmax plasmatică de lamotrigină (doză unică de 100 mg) în medie cu
32%, respectiv 6%. La pacienţii care urmează tratament concomitent cu atazanavir/ritonavir, trebuie
utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).
Într-un studiu efectuat la voluntari adulți sănătoși, paracetamolul 1g (de patru ori pe zi) a redus ASC
și Cmin plasmatice ale lamotriginei cu o medie de 20%, respectiv 25%.
Datele obţinute într-o evaluare in vitro demonstrează că lamotrigina, dar nu şi metabolitul N(2)-
glucuronoconjugat, este un inhibitor al transportorului organic 2 (OCT 2) la concentraţii potenţial
relevante din punct de vedere clinic. Aceste date demonstrează că lamotrigina este un inhibitor in
vitro al OCT 2, cu valori ale CI50 de 53,8 µM.. Administrarea concomitentă a lamotriginei cu
medicamente excretate pe cale renală şi care sunt substraturi ale OCT 2 (de exemplu metformină,
gabapentina şi vareniclina) poate determina concentraţii plasmatice crescute ale acestor
medicamente.
Semnificația clinică a acesteia nu a fost clar definită, totuși trebuie avută grijă la pacienții cărora li
se administrează concomitent cu aceste medicamente.
Sarcină și alăptare
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteți gravidă, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a lua acest medicament.
Nu trebuie să întrerupeți tratamentul fără a discuta mai întâi cu medicul dumneavoastră. Acest lucru
este deosebit de important atunci când aveți epilepsie.
Sarcina poate modifica eficacitatea Lamotrix, astfel încât este posibil să aveți nevoie de analize de
sânge, iar doza dumneavoastră de Lamotrix poate fi ajustată.
Dacă Lamotrix este luat în primele 3 luni de sarcină, poate exista un risc usor crescut de
malformații congenitale, inclusiv despicătură labială sau palatină.
Medicul dumneavoastră vă poate sfătui să luați suplimentar acid folic dacă intenționați să rămâneți
gravidă și în timp ce sunteți însărcinată.
Dacă alăptați sau intenționați să alăptați, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului
pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Substanţa activă a Lamotrix se excretă în
laptele matern şi poate afecta copilul dumneavoastră. Medicul va discuta cu dumneavoastră despre
riscurile şi beneficiile alăptării în timpul administrării de lamotrigină, va verifica periodic copilul
pentru a observa dacă prezintă somnolenţă, erupţie cutanată sau deficit de creştere pnderală.
Informaţi medicul dacă observaţi oricare dintre aceste simptome la copilul dumneavoastră.
