Fișă tehnică · Klopidogrel 75 mg, capsule

Doze

• Adulţi şi persoane vârstnice

Clopidogrelul trebuie administrat în doză de 75 mg pe zi, în priză unică.

La pacienţii cu sindrom coronarian acut:

- Sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST (angină pectorală instabilă sau infarct miocardic non-Q): tratamentul cu clopidogrel trebuie iniţiat cu o doză de încărcare unică, de 300 mg şi apoi continuat cu o doză de 75 mg o dată pe zi (în asociere cu acid acetilsalicilic (AAS) 75-325 mg pe zi). Deoarece dozele mai mari de AAS au fost asociate cu un risc crescut de sângerare, se recomandă ca dozele de AAS să nu depăşească 100 mg. Durata optimă a tratamentului nu a fost stabilită cu exactitate.

Datele din studiile clinice susţin utilizarea sa până la 12 luni, iar beneficiul maxim a fost observat la 3 luni (vezi pct. 5.1).

- Infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST: clopidogrelul trebuie administrat în doză unică de 75 mg pe zi, pentru început sub formă de doză de încărcare de 300 mg, în asociere cu AAS şi cu sau fără trombolitice. La pacienţii cu vârsta peste 75 de ani, tratamentul cu clopidogrel trebuie iniţiat fără doză de încărcare. Tratamentul asociat trebuie început cât de curând posibil după debutul simptomelor şi continuat pentru cel puţin patru săptămâni. Beneficiul asocierii clopidogrelului cu AAS mai mult de patru săptămâni nu a fost studiat în acest context (vezi pct. 5.1).

La pacienţii cu fibrilaţie atrială, clopidogrelul trebuie administrat în doză zilnică unică de 75 mg. Tratamentul cu AAS (75 - 100 mg pe zi) trebuie început şi continuat în asociere cu clopidogrel (vezi pct. 5.1).

Dacă este omisă o doză:

- În termen de mai puţin de 12 ore după ora stabilită: pacienţii trebuie să ia doza imediat şi apoi să ia următoarea doză la ora stabilită.

- Pentru mai mult de 12 ore: pacienţii trebuie să ia doza următoare la ora stabilită, iar doza nu trebuie dublată.

• Copii şi adolescenţi

Clopidogrelul nu trebuie utilizat la copii, din motive legate de probleme referitoare la eficacitate (vezi pct. 5.1).

• Insuficienţă renală

Experienţa terapeutică la pacienţii cu insuficienţă renală este limitată (vezi pct. 4.4).

• Insuficienţă hepatică

Experienţa terapeutică la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată, care pot avea diateză hemoragică, este limitată (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Pentru administrare pe cale orală.

Medicamentul poate fi administrat cu sau fără alimente.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Medicamente asociate cu risc de sângerare: există un risc crescut de sângerare din cauza
unui potenţial efect aditiv. Administrarea concomitentă cu medicamente asociate cu risc de
sângerare trebuie efectuată cu prudenţă (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante orale: administrarea concomitentă de clopidogrel şi anticoagulante orale nu
este recomandată, deoarece poate creşte intensitatea sângerărilor (vezi pct. 4.4). Cu toate că
administrarea clopidogrelului în doză de 75 mg/zi nu a modificat farmacocinetica warfarinei
S sau International Normalised Ratio (INR) la pacienţii la care s-a administrat tratament cu
warfarină pe termen lung, administrarea concomitentă de clopidogrel şi warfarină creşte
riscul de sângerare datorită efectelor independente asupra hemostazei.
Inhibitori ai glicoproteinei IIb/IIIa: clopidogrelul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu
un risc crescut de sângerare în caz de traumatism, intervenţii chirurgicale sau în cadrul altor
condiţii patologice trataţi concomitent cu inhibitori ai glicoproteinei IIb/IIIa (vezi pct. 4.4).
Acid acetilsalicilic (AAS): AAS nu a modificat efectul clopidogrelului de inhibare a
agregării plachetare induse de ADP, în timp ce clopidogrelul a potenţat efectul AAS asupra
agregării plachetare induse de colagen. Cu toate acestea, administrarea concomitentă a 500
mg de AAS, de 2 ori pe zi, timp de o zi, nu a modificat semnificativ prelungirea timpului de
sângerare determinată de administrarea de clopidogrel. Este posibilă o interacţiune
farmacodinamică între clopidogrel şi acidul acetilsalicilic, ceea ce poate duce la o creştere a
riscului de sângerare. Prin urmare, administrarea concomitentă a acestor două medicamente
trebuie efectuată cu prudenţă (vezi pct. 4.4). Cu toate acestea, clopidogrelul şi AAS au fost
administrate în asociere pe o durată de până la un an (vezi pct. 5.1).
Heparină: într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea clopidogrelului
nu a necesitat modificarea dozei de heparină şi nu a influenţat efectul heparinei asupra
coagulării. Administrarea concomitentă cu heparina nu a modificat inhibarea agregării
plachetare produsă de clopidogrel. Este posibilă o interacţiune farmacodinamică între
clopidogrel şi heparină care determină o creştere a riscului de sângerare. Prin urmare,
administrarea concomitentă a acestor două medicamente trebuie efectuată cu prudenţă (vezi
pct. 4.4).
Trombolitice: siguranţa administrării concomitente de clopidogrel, medicamente
trombolitice fibrino-specifice sau nonfibrino-specifice şi heparine a fost evaluată la pacienţii
cu infarct miocardic acut. Incidenţa hemoragiilor semnificative clinic a fost similară cu cea
observată în cazul administrării concomitente de AAS cu medicamente trombolitice şi
heparină (vezi pct. 4.8).
AINS: un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi a arătat că administrarea concomitentă
de clopidogrel şi naproxen creşte frecvenţa hemoragiilor gastro-intestinale oculte. Cu toate
acestea, în absenţa unor studii privind interacţiunile cu alte AINS, deocamdată nu este clar
stabilit dacă riscul hemoragiilor gastro-intestinale este crescut pentru toate AINS. Prin
urmare, administrarea concomitentă de clopidogrel şi AINS, inclusiv inhibitori ai COX-2,
trebuie efectuată cu prudenţă (vezi pct. 4.4).

ISRS: deoarece ISRS influenţează activarea plachetară şi cresc riscul de sângerare,
administrarea concomitentă a ISRS cu clopidogrel trebuie efectuată cu prudenţă.
Interacţiuni cu alte medicamente:
Inductori ai CYP2C19
Deoarece clopidogrelul este metabolizat parţial prin intermediul CYP2C19 în metabolitul
său activ, este de aşteptat ca administrarea medicamentelor care induc activitatea acestei
enzime să determine concentrații crescute ale metabolitului activ al clopidogrelului.
Rifampicina este un inductor puternic al CYP2C19, care determină atât o creștere a
concentrației metabolitului activ al clopidogrelului, cât și a inhibării agregării plachetare,
care poate amplifica, în special, riscul de sângerare. Ca măsură de precauție, trebuie
descurajată administrarea concomitentă a inductorilor puternici ai CYP2C19 (vezi pct. 4.4).
Inhibitori ai CYP2C19
Deoarece clopidogrelul este metabolizat parţial pe calea CYP2C19 în metabolitul său activ,
este de aşteptat ca utilizarea medicamentelor care inhibă activitatea acestei enzime să
determine concentraţii scăzute de metabolit activ al clopidogrelului. Relevanţa clinică a
acestei interacţiuni nu este clară. Ca măsură de precauţie, trebuie descurajată utilizarea
concomitentă a inhibitorilor puternici sau moderaţi ai CYP2C19 (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Medicamentele care sunt inhibitori puternici sau moderaţi ai CYP2C19 includ:
omeprazolul, esomeprazolul, fluvoxamina, fluoxetina, moclobemida, voriconazolul,
fluconazolul, ticlopidina, ciprofloxacina, cimetidina, carbamazepina şi efavirenzul.
Inhibitori de pompă de protoni (IPP):
Omeprazolul în doză de 80 mg o dată pe zi, administrat fie în acelaşi timp cu clopidogrelul,
fie într-un interval de 12 ore între administrările celor două medicamente, a scăzut
expunerea la metabolitul activ cu 45% (pentru doza de încărcare) şi 40% (pentru doza de
întreţinere). Scăderea a fost asociată cu o reducere de 39% (pentru doza de încărcare) şi
21% (pentru doza de întreţinere) a inhibării agregării plachetare. Este de aşteptat ca
esomeprazolul să aibă o interacţiune similară cu clopidogrelul.
Din studiile clinice şi observaţionale au fost raportate date inconsistente cu privire la
implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice (FC) / farmacodinamice (FD), în
termeni de evenimente cardiovasculare majore. Ca măsură de precauţie, trebuie descurajată
utilizarea concomitentă de omeprazol sau esomeprazol (vezi pct.4.4).
O scădere mai puţin pronunţată a expunerii la metabolit a fost observată în cazul
administrării concomitente cu pantoprazol sau lansoprazol.
Concentraţiile plasmatice ale metabolitului activ au fost diminuate cu 20% (pentru doza de
încărcare) şi cu 14% (pentru doza de întreţinere) în timpul tratamentului concomitent cu
pantoprazol 80 mg o dată pe zi. Acest lucru a fost asociat cu o scădere a valorii medii a
inhibării plachetare cu 15% şi, respectiv, 11%. Aceste rezultate au indicat faptul că
clopidogrelul poate fi administrat împreună cu pantoprazol.
Nu există dovezi că alte medicamente care reduc aciditatea gastrică, cum sunt
antihistaminicele H2 sau antiacidele, influenţează activitatea antiplachetară a
clopidogrelului.

Alte medicamente: au fost efectuate numeroase alte studii clinice, pentru a investiga
eventualele interacţiuni farmacodinamice şi farmacocinetice dintre clopidogrel şi alte
medicamente administrate concomitent. Nu au fost observate interacţiuni farmacodinamice
semnificative clinic atunci când clopidogrelul a fost administrat concomitent cu atenolol,
nifedipină sau cu ambele, atenolol şi nifedipină. În plus, activitatea farmacodinamică a
clopidogrelului nu a fost influenţată semnificativ de administrarea concomitentă cu
fenobarbital, cimetidină sau estrogeni.
Administrarea concomitentă a clopidogrelului nu a modificat parametrii farmacocinetici ai
digoxinei sau ai teofilinei. Antiacidele nu au influenţat gradul de absorbţie a
clopidogrelului.
Datele din studiul CAPRIE arată că administrarea concomitentă a clopidogrelului cu
fenitoina şi tolbutamida, care sunt metabolizate pe calea CYP2C9, este bine tolerată.
Medicamente care sunt substraturi ale CYP2C8:
La voluntarii sănătoşi, s-a evidenţiat faptul că clopidogrelul creşte expunerea la repaglinidă.
În studii in vitro s-a demonstrat că creşterea expunerii la repaglinidă este determinată de
inhibarea izoenzimei CYP2C8 de către metabolitul glucuronoconjugat al clopidogrelului.
Din cauza riscului de creştere a concentraţiilor plasmatice, administrarea concomitentă a
clopidogrelului cu medicamente eliminate, în principal, prin metabolizare pe calea CYP2C8
(de exemplu, repaglinidă, paclitaxel) trebuie efectuată cu prudenţă (vezi pct. 4.4).
În afara informaţiilor despre interacţiunile medicamentoase specifice descrise mai sus, nu au
fost efectuate studii privind interacţiunile dintre clopidogrel şi alte medicamente utilizate în
mod curent la pacienţii cu boală aterotrombotică. Cu toate acestea, pacienţilor incluşi în
studiile clinice cu clopidogrel li s-au administrat concomitent numeroase medicamente,
inclusiv diuretice, beta - blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA),
blocante ale canalelor de calciu, hipocolesterolemiante, vasodilatatoare coronariene,
antidiabetice (inclusiv insulina), antiepileptice şi inhibitori ai GP IIb/IIIa, fără manifestarea
unor interacţiuni medicamentoase semnificative clinic.
Terapie anti-retrovirală potențată:
Pacienții infectați cu HIV, care primesc terapie anti-retrovirală potențată (ART) prezintă un
risc crescut de complicații vasculare.
A fost demonstrată o expunere semnificativ mai scăzută la metabolitul activ al
clopidogrelului și o reducere a inhibării agregării plachetare la pacienții infectați cu HIV
tratați cu terapii antiretrovirale (ATR) potențate cu ritonavir sau cobicistat. Cu toate că
relevanța clinică a acestor rezultate este incertă, au existat raportări spontane ale pacienților
infectați cu HIV tratați cu ART potențate care au prezentat evenimente ocluzive repetate
dupa îndepărtarea ocluziei sau au prezentat evenimente trombotice în cursul unei scheme de
tratament de încărcare cu clopidogrel. Expunerea la clopidogrel și inhibarea medie a
agregarii plachetare pot fi scăzute în asociere cu utilizarea concomitentă de ritonavir. Prin
urmare, trebuie descurajată utilizarea clopidogrelului concomitent cu terapiile ART
potențate.

Similar altor inhibitori ai P2Y12 administrați pe cale orală, administrarea concomitentă a
agoniștilor opioizi poate întârzia și scădea absorbția clopidogrelului, probabil din cauza
întârzierii golirii gastrice. Nu se cunoaște relevanța clinică. La pacienții cu sindrom
coronarian acut care necesită administrarea concomitentă de morfină sau alți agoniști
opioizi, trebuie luată în considerare utilizarea unui medicament antiagregant plachetar cu
administrare parenterală.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Sarcina
Este preferabil să nu luaţi acest medicament în sarcină sau în perioada de alăptare.
Dacă sunteţi gravidă sau credeţi că sunteţi gravidă, trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului înainte de a lua acest medicament. Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu
Klopidogrel 75 mg capsule, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră, deoarece se recomandă să nu
luaţi clopidogrel în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu trebuie să alăptaţi în timpul tratamentului cu acest medicament.
Dacă alăptaţi sau plănuiţi să alăptaţi, discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a lua acest
medicament.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament în sarcină sau perioada de alăptare.