Fișă tehnică · Jidinum 50 mg, comprimate filmate
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: A10BH01
- Forma farmaceutică: comprimate filmate
- Concentrație: 50 mg
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze
Doza este de 100 mg sitagliptin o dată pe zi. În cazul administrării în asociere cu metformin şi/sau un agonist PPARγ, doza de metformin şi/sau de agonist PPARγ trebuie menţinută, iar Jidinum trebuie administrat concomitent.
În cazul în care Jidinum este administrat în asociere cu o sulfoniluree sau cu insulină, trebuie avută în vedere utilizarea unei doze mai mici de sulfoniluree sau de insulină, pentru a diminua riscul hipoglicemiei (vezi pct. 4.4).
Dacă este omisă o doză de Jidinum, aceasta trebuie administrată imediat după ce pacientul își amintește. Nu trebuie administrată o doză dublă în aceeaşi zi.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Atunci când se are în vedere utilizarea de sitagliptin în asociere cu un alt medicament antidiabetic, trebuie verificate condițiile de utilizare a acestuia la pacienţii cu insuficienţă renală.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (rata de filtrare glomerulară [RFG] ≥ 60 până la < 90 ml/minut).
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală moderată (RFG ≥ 45 până la < 60 ml/minut).
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (RFG ≥ 30 până la < 45 ml/minut), doza de Jidinum este de 50 mg, o dată pe zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG ≥ 15 până la < 30 ml/minut) sau cu boală renală în stadiu terminal (BRST) (RFG < 15 ml/minut), inclusiv acei pacienți care necesită hemodializă sau dializă peritoneală, doza de Jidinum este de 25 mg, o dată pe zi. Tratamentul poate fi administrat indiferent de momentul dializei.
Deoarece este necesară ajustarea dozei pe baza funcţiei renale, se recomandă evaluarea funcţiei renale înainte de iniţierea tratamentului cu Jidinum şi periodic după aceea.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Jidinum nu a fost evaluat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă și se recomandă prudență (vezi pct. 5.2).
Cu toate acestea, deoarece sitagliptinul este eliminat în principal pe cale renală, nu este de așteptat ca insuficiența hepatică severă să afecteze farmacocinetica sitagliptinul.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă.
2
Copii şi adolescenţi
Sitagliptinul nu trebuie utilizat la copii și adolescenți cu vârsta de 10 până la 17 ani din cauza dovezilor insuficiente cu privire la eficacitate. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2. Sitagliptinul nu a fost studiat la pacienți copii cu vârsta sub 10 ani.
Mod de administrare
Jidinum se poate administra cu sau fără alimente.
Interacțiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra sitagliptinului
Datele clinice descrise mai jos sugerează că riscul pentru interacțiunile clinic semnificative prin
administrarea asociată a acestor medicamente este mic.
Studiile in vitro au arătat că principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea limitată a
sitagliptinului este CYP3A4, cu contribuția CYP2C8. La pacienţii cu funcţie renală normală,
metabolizarea, inclusiv prin CYP3A4, joacă doar un rol mic în clearance-ul sitagliptinului.
Metabolizarea poate juca un rol semnificativ în eliminarea sitagliptinului în insuficienţa renală severă
sau boala renală în stadiu terminal (BRST). Din acest motiv, este posibil ca inhibitorii puternici ai
CYP3A4 (de exemplu: ketoconazol, itraconazol, ritonavir, claritromicină) să altereze farmacocinetica
sitagliptinului la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau BRST. Efectele inhibitorilor puternici ai
CYP3A4 în insuficienţa renală nu au fost evaluate într-un studiu clinic.
Studiile in vitro privind transportul au arătat că sitagliptinul este un substrat al glicoproteinei-p şi al
transportorului-3 al anionului organic (OAT3). Transportul de sitagliptin mediat de OAT3 a fost
inhibat in vitro de către probenecid, deşi riscul interacțiunilor semnificative clinic este considerat a fi
mic. Administrarea concomitentă de inhibitori OAT3 nu a fost evaluată in vivo.
Metformin: Administrarea concomitentă a unor doze multiple de 1000 mg metformin de 2 ori pe zi
cu 50 mg sitagliptin nu a modificat în mod semnificativ farmacocinetica sitagliptinului la pacienţii cu
diabet zaharat tip 2.
Ciclosporină: A fost efectuat un studiu pentru evaluarea efectului ciclosporinei, un inhibitor potent
al glicoproteinei-p, asupra farmacocineticii sitagliptinului. Administrarea unei doze orale unice de
100 mg sitagliptin concomitent cu o doză orală unică de 600 mg ciclosporină a crescut ASC şi C max
ale sitagliptinului cu aproximativ 29 %, respectiv 68 %. Aceste modificări ale farmacocineticii
sitagliptinului nu au fost considerate clinic semnificative. Clearance-ul renal al sitagliptinului nu s-a
modificat în mod semnificativ. Așadar, nu sunt de aşteptat interacţiuni semnificative cu alţi inhibitori
ai glicoproteinei-p.
Efectele sitagliptinului asupra altor medicamente
Digoxină: Sitagliptinul a avut un efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină. După
administrarea zilnică a 0,25 mg digoxină concomitent cu 100 mg de sitagliptin zilnic, timp de 10 zile,
ASC plasmatic al digoxinei a crescut în medie cu 11 %, iar Cmax plasmatică în medie cu 18 %. Nu se
recomandă ajustarea dozei de digoxină. Cu toate acestea, pacienţii cu risc de toxicitate digoxinică
trebuie monitorizaţi atunci când sitagliptinul şi digoxina sunt administrate concomitent.
Datele sugerează că in vitro, sitagliptin nu inhibă, nici nu induce izoenzimele CYP450. În studii
clinice, sitagliptin nu a influențat semnificativ farmacocinetica metforminului, gliburidei,
simvastatinei, rosiglitazonei, warfarinei sau a contraceptivelor orale, furnizând dovezi in vivo ale unei
capacități reduse de interacţiune cu substraturi ale CYP3A4, CYP2C8, CYP2C9 şi transportorului
cationic organic (organic cationic transporter - OCT). Sitagliptinul poate fi un inhibitor slab al
glicoproteinei-p in vivo.
4
Sarcină și alăptare
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenționați să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu trebuie să luaţi acest medicament în timpul sarcinii.
Nu se cunoaşte dacă acest medicament trece în laptele uman. Nu trebuie să luaţi acest medicament
dacă alăptaţi sau intenționați să alăptaţi.