Fișă tehnică · Humodar R 100R 100 UI/ml, soluţie injectabilă în cartuş

Doze şi mod de administrare Doza, regimul de administrare şi numărul de injecţii se stabilesc de către medic în mod individual, în concordanţă cu necesităţile pacientului. Humodar B 100R se administrează subcutanat, de asemenea poate fi administrat intramuscular, deşi această cale de administrare nu se recomandă. Humodar B 100R poate fi administrat intravenos. Humodar B 100R se administrează subcutanat prin injectare în regiunea deltoidiană, coapsă, regiunea fesieră sau în peretele abdominal. Locurile de injectare trebuie schimbate de fiecare dată în cadrul aceleiași regiuni anatomice pentru a reduce riscul de lipodistrofie și de amiloidoză cutanată (vezi pct. 4.4 și 4.8). La administrarea medicamentului Humodar B 100R e necesar de evitat nimerirea acului într-un vas sanguin. La administrarea medicamentului nu se permite de a fricţiona locul injectării. Pacienţii vor fi instruiţi detaliat privind metoda injectării. Humodar R 100R poate fi administrat în asociere cu Humodar B 100R. Necesarul în insulină variază semnificativ în insuficienţă renală sau hepatică. Mod de administrare Înainte de a utiliza stiloul-injector se vor spăla mâinile şi se va dezinfecta membrana de cauciuc al cartuşului. Humodar R 100R în cartuş este prevăzut doar pentru injectare subcutanată pentru utilizare doar cu stilou-injector (pen) reutilizabil. Dacă este necesară administrarea printr-o seringă, injecție intravenoasă sau pompă de perfuzie, trebuie utilizat un flacon. La montarea cartuşului în stilou-injector se vor respecta condiţiile descrise în instrucţiunea de utilizare a stiloului injector. În situaţia, în care în cartuş sunt bule de aer, stiloul-injector se va ţine cu acul în sus, se va bate uşor suportul cartuşului, iar bulele de aer vor fi împinse în afară. Ţinând în continuare stiloul-injector în poziţie verticală, se vor evacua 2 unităţi de insulină. Se va repeta 1

procedura până când se va elimina tot aerul din cartuş şi pe vârful acului va apărea o picătură de medicament. Se admite prezenţa bulelor de aer foarte mici, însă o cantitate mare poate influenţa exactitate dozei de insulină în timpul administrării. Înainte de administrare se va fricţiona bine pielea la locul de injectare. Se formează o plică cutanată şi se injectează insulina lent subcutanat, urmărind ca acul să nu nimerească într-un vas sanguin. Nu se masează locul unde s-a injectat insulina. Imediat după administrare se va scoate acul de pe stiloul injector, pentru a păstra sterilitatea şi a preîntâmpina pierderea de insulină. La următoarele injectări procesul de omogenizare se va repeta, fără a demonta cartuşul din stiloulinjector. Înainte de fiecare injectare trebuie de asigurat de prezenţa unei picături de soluţie la vârful acului. A nu se utiliza cartuşul dacă soluţia din cartuş este pe sfârşite şi vârful pistonului se află la nivelul sau după linia colorată de marcaj. Înaintea injectării întotdeauna e necesar de verificat marcarea cartuşului, pentru a se asigura, că denumirea şi indicaţia insulinei, care se utilizează, corespunde cu cea indicată de către medic. Medicamentul trebuie să fie mereu transparent şi incolor. Cartuşele nu pot fi reîncărcate din nou şi nu permit realizarea amestecului cu alte insuline în cartuş. Trecerea la un alt preparat de insulină se va efectua doar sub supravegherea strictă a medicului. Se vor respecta cu stricteţe toate indicaţiile medicului (doza zilnică de insulină, regimul alimentar, activitatea fizică). Copii Doza, regimul de administrare şi numărul de injecţii pentru copii se stabilesc de către medic în mod individual, în concordanţă cu necesităţile pacientului.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Administrarea concomitentă a altor medicamente poate creşte sau reduce efectul insulinei asupra nivelului glicemiei. Prin urmare, administrarea concomitentă a altor medicamente se va efectua doar după indicaţiile medicului. Necesarul de insulină poate creşte la administrarea medicamentelor cu activitate hiperglicemiantă, aşa ca contraceptivele orale, glucocorticoizii, hormonii tiroidieni, hormonul de creştere, danazolul, simpatomimeticele (cum sunt ritodrina, salbutamolul, terbutalina), diureticele (salureticele). Reducerea acţiunii insulinei e posibilă la administrarea concomitentă cu clorprotixenul, diazoxidul, heparina, isoniazida, carbonatul de litiu, acidul nicotinic, fenolftaleina, derivaţii de fenotiazină, fenitoina, de asemenea cu antidepresivele triciclice. Necesarul de insulină poate fi micşorat în prezenţa substanţelor cu acţiune hipoglicemiantă, cum ar fi: antidiabeticele orale, salicilaţii (de exemplu, acidul acetilsalicilic), sulfanilamidele, unele 3

antidepresante (inhibitorii monoaminooxidazei), unii inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril), antagonişti ai receptorilor de angiotensină II, beta-blocantele neselective sau alcoolul. Intensificarea acţiunii insulinei e posibilă la administrarea concomitentă cu insulina a anabolicelor steroidiene, tetraciclina, clofibratul, ciclofosfamida, fenfluramina, preparatelor cu conţinut de etanol. Analogii somatostatinei (octreotida, lanreotida), clonidina, rezerpina sau salicilaţii pot atât reduce, cât şi creşte necesarul de insulină.

Sarcina şi alăptarea Nu există nici o restricţie legată de tratamentul cu insulină al diabetului zaharat în timpul sarcinii, deoarece insulina nu traversează bariera placentară. Se recomandă intensificarea controlului glicemiei şi monitorizarea pacientelor cu diabet zaharat sau cu diabet gestațional pe tot parcursul sarcinii. Necesarul de insulină scade, de obicei, în timpul primului trimestru de sarcină şi creşte în al doilea şi al treilea trimestru. Pacientele cu diabet zaharat trebuie atenţionate să informeze medicul dacă sunt însărcinate sau intenţionează să rămână însărcinate. La pacientele însărcinate care au diabet zaharat este esenţială monitorizarea atentă a glicemiei, precum şi a stării generale de sănătate. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid, ce creşte riscul de hipoglicemie. Dar ulterior necesarul de insulină revine rapid la valorile anterioare perioadei de sarcină. Pacientele cu diabet zaharat care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină sau a dietei.