Fișă tehnică · Herceptin® 600 mg/5 ml, soluţie injectabilă

Testarea HER2 este obligatorie înainte de iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Tratamentul cu Herceptin trebuie iniţiat numai de către un medic cu experienţă în administrarea chimioterapiei citotoxice (vezi pct. 4.4) şi trebuie administrat numai de către un profesionist din domeniul sănătăţii.

Este important să verificaţi etichetele medicamentului pentru a vă asigura că pacientului i se administrează forma farmaceutică corectă (intravenoasă sau subcutanată în doză fixă), aşa cum a fost prescris. Herceptin forma subcutanată nu este destinat administrării intravenoase şi trebuie administrat numai pe cale subcutanată.

Trecerea de la forma farmaceutică intravenoasă a Herceptin la cea subcutanată şi invers, utilizând schema de administrare o dată la trei săptămâni (q3w), a fost investigată în studiul MO22982 (vezi pct. 4.8).

În scopul prevenirii erorilor de medicaţie, este important să se verifice etichetele flaconului pentru a fi siguri că medicamentul care urmează să fie pregătit şi administrat este Herceptin (trastuzumab) şi nu Kadcyla (trastuzumab emtansine).

Doze

Doza recomandată de Herceptin forma subcutanată este de 600 mg, indiferent de greutatea corporală a pacientului. Nu este necesară o doză de încărcare. Această doză trebuie administrată pe cale subcutanată, în decurs de 2-5 minute, la interval de trei săptămâni.

În studiul clinic pivot (BO22227), Herceptin forma subcutanată a fost administrat ca tratament neoadjuvant/adjuvant la pacienţii cu cancer mamar incipient. Schema chimioterapică administrată mg/m2),preoperator a constat în docetaxel (75 urmat de FEC (5-FU, epirubicină şi ciclofosfamidă), administrat în doză standard.

Vezi pct. 5.1 pentru dozele corespunzătoare chimioterapiei combinate.

Durata tratamentului

Pacienţii cu CMM trebuie trataţi cu Herceptin până la progresia bolii. Pacienţii cu CMI trebuie trataţi cu Herceptin pe o perioadă de un an sau până la recurenţa bolii, oricare apare prima; nu se recomandă prelungirea perioadei de tratament după un an la pacienţii cu CMI (vezi pct. 5.1).

Reducerea dozei

Nu s-au efectuat reduceri ale dozei de Herceptin pe durata studiilor clinice. Pacienţii pot continua tratamentul în timpul perioadelor de mielosupresie reversibilă indusă de chimioterapie, dar în tot acest timp trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru identificarea complicaţiilor neutropeniei. A se studia Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) pentru paclitaxel, docetaxel sau inhibitor de aromatază, pentru informaţii privind reducerea dozelor sau întârzierea administrării.

Dacă procentul fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng (FEVS) scade cu ≥ 10 puncte sub valoarea iniţială ŞI sub 50%, tratamentul trebuie întrerupt temporar şi se repetă evaluarea FEVS în aproximativ 3 săptămâni. Dacă FEVS nu s-a îmbunătăţit sau a continuat să scadă, sau dacă a fost dezvoltată insuficienţa cardiacă congestivă simptomatică (ICC), trebuie avută serios în vedere întreruperea definitivă a tratamentului, cu excepţia cazurilor în care se consideră că beneficiile pentru pacientul respectiv depăşesc riscurile. Toţi aceşti pacienţi trebuie îndrumaţi către un medic cardiolog pentru evaluare şi trebuie monitorizaţi ulterior.

Omiterea dozelor

Dacă pacientul omite administrarea unei doze de Herceptin forma subcutanată, este recomandat ca următoarea doză de 600 mg (doza omisă) să fie administrată cât mai curând posibil. Intervalul dintre administrările consecutive de Herceptin forma subcutanată nu trebuie să fie mai mic de trei săptămâni.

Grupe speciale de pacienţi

Nu au fost efectuate studii specifice de farmacocinetică la pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică. Într-o analiză populaţională a farmacocineticii, vârsta şi insuficienţa renală nu au afectat cinetica trastuzumab.

Copii şi adolescenţi

Herceptin nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare

Doza de 600 mg trebuie administrată numai sub formă de injecţie subcutanată, în decurs de 2-5 minute, la fiecare trei săptămâni. Locul de injectare trebuie ales alternativ între coapsa stângă şi cea dreaptă. Noile injectări trebuie administrate la cel puţin 2,5 cm distanţă faţă de locul anterior şi niciodată în zone în care pielea este înroşită, cu vânătăi, sensibilă sau întărită. În timpul tratamentului cu Herceptin forma subcutanată, alte medicamente cu administrare subcutanată trebuie injectate, de preferinţă, în locuri diferite. Pacienţii trebuie monitorizaţi timp de şase ore după administrarea primei injecţii şi timp de două ore după administrarea următoarelor injecţii, pentru identificarea de semne sau simptome caracteristice reacţiilor adverse legate de administrarea medicamentului (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Pentru instrucţiuni privind utilizarea şi manipularea Herceptin forma subcutanată, vezi pct. 6.6.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile medicamentoase. Nu au fost observate
interacţiuni semnificative clinic între Herceptin și medicamentele administrate concomitent în
studiile clinice.
Efectul trastuzumab asupra farmacocineticii altor medicamente antineoplazice
Datele farmacocinetice din studiile clinice BO15935 şi M77004 efectuate la femei cu CMM HER2
pozitiv au sugerat faptul că expunerea la paclitaxel şi la doxorubicină (şi la metaboliţii lor
principali, 6-α-hidroxil-paclitaxel, POH şi doxorubicinol, DOL) nu s-a modificat în prezenţa
trastuzumab (doză de încărcare de 8 mg/kg sau 4 mg/kg i.v., urmată de 6 mg/kg i.v. la interval de 3
săptămâni sau, respectiv, de 2 mg/kg i.v. la interval de 1 săptămână).
Cu toate acestea, trastuzumab poate determina creşterea expunerii globale la unul dintre metaboliţii
doxorubicinei (7-deoxi-13-dihidro-doxorubicinonă, D7D). Bioactivitatea D7D şi impactul clinic al
creşterii concentraţiei acestui metabolit nu au fost clare.
Datele din studiul JP16003, un studiu clinic cu un singur braţ, în care s-a administrat Herceptin (4
mg/kg i.v. doză de încărcare şi 2 mg/kg i.v., la interval de 1 săptămână) şi docetaxel (60 mg/m 2 i.v.)
la femei japoneze cu CMM HER2 pozitiv, au sugerat că administrarea concomitentă de Herceptin
nu a avut efect asupra farmacocineticii unei singure doze de docetaxel. Studiul clinic JP19959 a fost
un substudiu al BO18255 (ToGA) desfăşurat la pacienţi japonezi, bărbaţi şi femei, cu cancer gastric
avansat, pentru a studia farmacocinetica cisplatinei şi a capecitabinei atunci când sunt administrate
în asociere sau nu cu Herceptin. Rezultatele acestui substudiu au sugerat că expunerea la metaboliţii
bioactivi ai capecitabinei (de exemplu, 5-FU) nu a fost afectată de administrarea concomitentă de
cisplatină sau de administrarea concomitentă de cisplatină plus Herceptin. Cu toate acestea,
capecitabina a prezentat concentraţii mai mari şi un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
mai lung atunci când a fost administrată în asociere cu Herceptin. De asemenea, datele sugerează că
farmacocinetica cisplatinei nu a fost afectată de administrarea concomitentă de capecitabină sau de
administrarea concomitentă de capecitabină plus Herceptin.
Datele farmacocinetice din studiul H4613g/GO01305 desfăşurat la pacienţi cu cancer local avansat
inoperabil, sau metastatic HER2 pozitiv au sugerat faptul că, trastuzumab nu a avut niciun efect
asupra farmacocineticii carboplatinei.
Efectul medicamentelor antineoplazice asupra farmacocineticii trastuzumab
Prin compararea concentraţiilor plasmatice de trastuzumab obţinute prin simulare după
administrarea Herceptin în monoterapie (4 mg/kg i.v. doză de încărcare / 2 mg/kg i.v., la interval de
1 săptămână) şi a concentraţiilor plasmatice observate la femeile japoneze cu CMM HER2 pozitiv

(studiul clinic JP16003), nu a fost identificat niciun efect al administrării concomitente de docetaxel
asupra farmacocineticii trastuzumab.
Compararea rezultatelor farmacocinetice din două studii clinice de fază II (BO15935 şi M77004) şi
un studiu clinic de fază III (H0648g) în care pacienţii au fost trataţi concomitent cu Herceptin şi
paclitaxel, şi două studii clinice de fază II în care Herceptin a fost administrat ca monoterapie
(W016229 şi MO16982), desfăşurate la femei cu CMM HER2 pozitiv, indică faptul că valorile
individuale şi medii ale concentraţiilor plasmatice minime ale trastuzumab au variat în cadrul
studiilor clinice şi între acestea, dar nu a existat un efect clar al administrării concomitente de
paclitaxel asupra farmacocineticii trastuzumab. Compararea datelor farmacocinetice din studiul
M77004, în care pacientele cu CMM HER2 pozitiv au fost tratate concomitent cu Herceptin,
paclitaxel şi doxorubicină, cu datele farmacocinetice din studiile în care Herceptin a fost administrat
ca monoterapie (studiul H0649g) sau în asociere cu o antraciclină plus ciclofosfamidă sau paclitaxel
(studiul H0648g), nu au sugerat niciun efect al doxorubicinei şi a paclitaxelului asupra
farmacocineticii trastuzumab.
Datele farmacocinetice din studiul H4613g/GO01305 au sugerat faptul că, farmacocinetica
trastuzumab nu a fost influenţată de carboplatină.
Administrarea concomitentă de anastrazol nu a părut să influenţeze farmacocinetica trastuzumab.

, sarcina şi alăptarea
Femeile aflate în perioada fertilă/Contracepţia
Femeile aflate în perioada fertilă trebuie sfătuite să utilizeze o metodă contraceptivă eficace în
timpul tratamentului cu Herceptin şi timp de 7 luni după ce au încetat tratamentul (vezi pct. 5.2).
Sarcina
Studii privind reproducerea, efectuate la maimuţe Cynomolgus, utilizându-se doze de Herceptin
forma intravenoasă de până la 25 ori mai mari decât doza de întreţinere săptămânală la om, de 2
mg/kg, nu au evidenţiat afectarea fertilităţii sau efecte dăunătoare asupra fătului. S-a observat că
trastuzumab traversează bariera placentară în cursul dezvoltării fetale timpurii (zilele 20-50 de
gestaţie) şi tardive (zilele 120-150 de gestaţie). Nu se cunoaşte dacă Herceptin poate afecta
capacitatea de reproducere. Pentru că studiile la animale privind reproducerea, nu sunt întotdeauna
predictibile pentru reactivitatea umană, trebuie evitată administrarea de Herceptin în timpul sarcinii,
cu excepţia cazurilor când beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.
În perioada ulterioară punerii pe piaţă, la gravidele cărora li s-a administrat Herceptin au fost
raportate cazuri de creştere şi/sau afectare a funcţiei renale la făt în asociere cu oligohidramnios,
unele dintre acestea fiind asociate cu hipoplazia pulmonară letală a fătului. Femeile care rămân
gravide trebuie avertizate asupra posibilităţii de lezare a fătului. Dacă o gravidă este tratată cu
Herceptin sau dacă o pacientă rămâne gravidă în timpul tratamentului cu Herceptin sau în decurs de
7 luni după administrarea ultimei doze de Herceptin, este oportună monitorizarea atentă de către o
echipă multidisciplinară.
Alăptarea
Un studiu desfăşurat la maimuţe Cynomolgus în perioada de lactaţie utilizându-se doze de
Herceptin forma intravenoasă de 25 ori mai mari decât doza de întreţinere săptămânală la om, de 2
mg/kg, a demonstrat că trastuzumab este excretat în lapte. Prezenţa trastuzumab în plasma puilor de
maimuţă nou-născuţi nu a fost asociată cu nicio reacţie adversă asupra creşterii sau asupra
dezvoltării de la naştere până la vârsta de o lună. Nu se cunoaşte dacă trastuzumab se excretă în
laptele uman. Având în vedere că IgG1 este secretată în laptele uman iar potenţialul de a dăuna nou-

născutului este necunoscut, femeile nu trebuie să alăpteze în timpul terapiei cu Herceptin şi timp de
7 luni după ultima doză.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la fertilitate.