Fișă tehnică · Hemax® 2000 UI, pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Doze

Toate celelalte cauze de anemie (deficit de fier, folat sau vitamina B12, intoxicație cu aluminiu, infecție sau inflamație, pierderi de sânge, hemoliză și fibroza măduvei osoase de orice origine) trebuie evaluate și tratate înainte de inițierea tratamentului cu epoetină alfa, și atunci când se decide creşterea dozei. În scopul de a asigura un răspuns optim la epoetina alfa, trebuie să fie asigurat un nivel optim al fierului în depozite și dacă este necesar, administrarea unei cantiţăti suplimentare de fier (vezi pct. 4.4).

1) Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi cu insuficienţă renală cronică Simptomele şi sechelele anemiei pot varia în funcţie de vârstă, sex şi comorbidităţi asociate; de aceea este necesară monitorizarea evoluţiei clinice şi a stării pacientului de către medic.

Intervalul recomandat al concentraţiilor dorite de hemoglobină este cuprins între 10 g/dl şi 12 g/dl (între 6,2 şi 7,5 mmol/l). Hemax trebuie administrat pentru a creşte concentraţia hemoglobinei, dar nu mai mult de 12 g/dl (7,5 mmol/l). Trebuie evitată creşterea hemoglobinei cu mai mult de 2 g/dl (1,25 mmol/l) într-un interval de patru săptămâni. Dacă se întâmplă acest lucru, doza trebuie ajustată corespunzător.

Datorită variabilităţii intra-individuale, la acelaşi pacient pot fi înregistrate ocazional valori ale hemoglobinei superioare sau inferioare intervalului de concentraţii dorite ale hemoglobinei. Modificarea valorilor hemoglobinei trebuie corectată prin ajustarea dozei, luând în considerare un interval al concentraţiilor hemoglobinei cuprins între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l).

Trebuie evitate concentraţiile hemoglobinei care depăşesc constant 12 g/dl (7,5 mmol/l). Dacă valoarea hemoglobinei creşte cu mai mult de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe lună sau dacă valoarea hemoglobinei depăşeşte constant 12 g/dl (7,5 mmol/l), se va reduce doza de epoetină alfa cu 25%. Dacă valoarea hemoglobinei depășește 13 g/dl (8,1 mmol/l), terapia se întrerupe până când valoarea hemoglobinei scade sub 12 g/dl (7,5 mmol/l) şi apoi se reia terapia cu Hemax cu o doză cu 25% mai mică faţă de doza anterioară.

Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura faptul că este utilizată cea mai mică doză eficace aprobată de Hemax necesară pentru controlul adecvat al anemiei şi al simptomelor anemiei cu menţinerea concentraţiei hemoglobinei mai mică sau egală cu 12 g/dl (7,5 mmol/l).

Trebuie luate măsuri de precauţie la creşterea dozelor agenţilor de stimulare a eritropoiezei (MSE - erythropoiesis-stimulating agent) la pacienții cu insuficiență renală cronică. La pacienții cu un răspuns slab al hemoglobinei în urma administrării de MSE, trebuie luate în considerare justificări alternative ale răspunsului slab (vezi pct. 4.4 și 5.1).

Tratamentul cu Hemax este împărţit în două etape – faza de corecţie şi faza de întreţinere.

Pacienţii adulţi care efectuează hemodializă

2 La pacienţii care efectuează hemodializă, la care accesul intravenos este deja disponibil, este preferabilă administrarea pe cale intravenoasă.

Faza de corecție

Doza de iniţiere recomandată este de 50 UI/kg de 3 ori pe săptămână.

Atunci când este necesar, se recomandă cresterea sau scăderea dozei cu 25 UI/kg (de 3 ori pe săptămână), până când se obţine o concentraţie de hemoglobină în intervalul dorit cuprins între 10 g/dl şi 12 g/dl (între 6,2 şi 7,5 mmol/l) (aceasta trebuie efectuată în etape, pe o perioadă de cel puţin patru săptămâni). Faza de întreţinere

Doza totală săptămânală recomandată este cuprinsă între 75 UI/kg şi 300 UI/kg.

Doza trebuie ajustată în mod corespunzător, pentru a menţine valorile hemoglobinei în intervalul dorit între 10 g/dl şi 12 g/dl (6,2 - 7,5 mmol/l).

Pacienţii cu valori iniţiale foarte mici ale hemoglobinei (< 6 g/dl sau < 3,75 mmol/l) pot avea nevoie de doze de menţinere mai mari, comparativ cu cei a căror anemie iniţială este mai puţin severă (> 8 g/dl sau > 5 mmol/l).

Pacienţii adulţi cu insuficienţă renală care nu efectuează încă dializă În cazul în care accesul intravenos nu este disponibil, Hemax poate fi administrat subcutanat. Faza de corecție

Doza iniţială este de 50 UI/kg, de 3 ori pe săptămână, urmată dacă este necesar, de o creştere a dozei în etape de câte 25 UI/kg pentru fiecare creştere (de 3 ori pe săptămână), până la obţinerea obiectivului dorit (acest lucru trebuie realizat în etape, pe o perioadă de cel puţin patru săptămâni).

Faza de întreţinere

În timpul fazei de menţinereîntreţinere, Hemax se poate administra fie de 3 ori pe săptămână, fie în cazul administrării subcutanate, o dată pe săptămână sau o dată la 2 săptămâni.

Doza şi intervalul posologic trebuie ajustate corespunzător pentru a menţine valorile hemoglobinei în intervalul dorit: între 10 g/dl şi 12 g/dl (6,2 - 7,5 mmol/l). Extinderea intervalului dintre doze posologic poate necesita o creştere a dozelor.

(piâ̂Doza maximă nu trebuie să depăşească 150 UI/kg, de 3 ori pe săptămână, 240 UI/kg nă la maximum 20000 UI) o dată pe săptămână sau 480 UI/kg (până la maximum 40000 UI) o dată la două săptămâni.

Pacienţii adulţi care efectuează dializă peritoneală

În cazul în care accesul intravenos nu este deja disponibil, Hemax poate fi administrat subcutanat. Faza de corecție

Doza iniţială este de 50 UI/kg, de 2 ori pe săptămână.

Faza de întreţinere

Doza de menţinere recomandată este cuprinsă între 25 UI/kg şi 50 UI/kg, de 2 ori pe săptămână, în 2 administrări injectabileții egale.

Doza trebuie ajustată în mod corespunzător, pentru a menţine valorile hemoglobinei în intervalul dorit între 10 g/dl şi 12 g/dl (6,2 - 7,5 mmol/l).

Tratamentul pacienţilor adulţi cu anemie indusă de chimioterapie

Simptomele şi sechelele anemiei pot varia în funcţie de vârstă, sex şi complicaţiile generale ale bolii; ca urmare, este necesară monitorizarea evoluţiei clinice şi a stării pacientului de către medic.

Hemax trebuie administrat la pacienţii cu anemie (de exemplu, concentraţia hemoglobinei ≤ 10g/dl (6,2 mmol/l)).

Doza iniţială este de 150 UI/kg, administrată subcutanat, de 3 ori pe săptămână.

Alternativ, Hemax poate fi administrat în doză iniţială de 450 UI/kg, subcutanat, o dată pe săptămână.

3 Doza trebuie ajustată în mod corespunzător, pentru a menţine valorile hemoglobinei în intervalul dorit între 10 g/dl şi 12 g/dl (6,2 - 7,5 mmol/l).

Datorită variabilităţii intra-individuale, la acelaşi pacient pot fi înregistrate ocazional valori ale hemoglobinei superioare sau inferioare intervalului de concentraţii dorite ale hemoglobinei. Modificarea valorilor hemoglobinei trebuie corectată prin ajustarea dozei, luând în considerare un interval al concentraţiilor hemoglobinei cuprins între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Trebuie evitată menţinerea concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l); dacă concentraţia hemoglobinei depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), doza trebuie ajustată conform indicaţiilor de mai jos.

- Dacă concentraţia hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l) sau numărul de reticulocite a crescut cu ≥ 40000 celule/μl faţă de valorile iniţiale după 4 săptămâni de tratament, doza trebuie menţinută la 150 UI/kg de 3 ori pe săptămână sau 450 UI/kg o dată pe săptămână.

- Dacă concentraţia hemoglobinei a crescut cu < 1 g/dl (<0,62 mmol/l) şi numărul de reticulocite a crescut cu < 40000 celule/μl faţă de valoarile iniţiale, se creşte doza la 300 UI/kg de 3 ori pe săptămână. Dacă după încă 4 săptămâni de tratament cu doza de 300 UI/kg administrată de 3 ori pe săptămână, concentraţia hemoglobinei a crescut cu ≥ 1 g/dl (≥ 0,62 mmol/l) sau numărul de reticulocite a crescut cu ≥ 40000 celule/μl, doza trebuie menţinută la 300 UI/kg de 3 ori pe săptămână.

- Dacă concentraţia hemoglobinei a crescut cu < 1 g/dl (< 0,62 mmol/l) şi numărul de reticulocite a crescut cu < 40000 celule/μl faţă de valoarile iniţiale, răspunsul la tratament este puţin probabil şi tratamentul trebuie întrerupt.

Ajustarea dozei pentru menţinerea concentraţiilor de hemoglobină între 10 g/dl şi 12 g/dl Dacă concentraţia hemoglobinei creşte cu mai mult de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe lună sau dacă concentraţia hemoglobinei depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), se reduce doza de Hemax cu aproximativ 25 până la 50%. Dacă concentraţia hemoglobinei depăşeşte 13 g/dl (8,1 mmol/l), se întrerupe tratamentul până când concentraţia hemoglobinei scade sub 12 g/dl (7,5 mmol/l) şi apoi se reia tratamentul cu Hemax cu o doză cu 25% mai mică decât doza administrată anterior.

Schema terapeutică recomandată este descrisă în următoarea diagramă:

4 Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a fi siguri că se utilizează cea mai mică doză aprobată de agent de stimulare a eritropoiezei (erythropoiesis-stimulating agent, MSE) ce asigură controlul adecvat al simptomelor anemiei.

Terapia cu Hemax trebuie continuată până la o lună după terminarea chimioterapiei.

Tratamentul la pacienţi adulţi programaţi pentru o intervenţie chirurgicală incluşi într-un program de pre-donare de sânge autolog

Pacienţii cu anemie uşoară (hematocrit cuprins între 33 şi 39%) care necesită o rezervă de sânge de ≥4 unităţi de sânge trebuie trataţi cu Hemax în doză de 600 UI/kg pe cale intravenoasă, de 2 ori pe săptămână, timp de 3 săptămâni înaintea intervenţiei chirurgicale. Hemax trebuie administrat după completarea procedurii de donare de sânge.

Tratamentul pacienţilor adulţi programaţi pentru chirurgie ortopedică majoră electivă Doza recomandată de Hemax este 600 UI/kg, administrat pe cale subcutanată, săptămânal, timp de trei săptămâni (zilele a 21-a, a 14-a şi a 7-a) înaintea intervenţiei chirurgicale şi în ziua intervenţiei chirurgicale (ziua 0).

În cazurile în care situaţia clinică impune scurtarea intervalului de timp până la intervenţia chirurgicală la mai puţin de trei săptămâni, trebuie administrat zilnic Hemax 300 UI/kg, pe cale subcutanată timp de 10 zile consecutiv, înaintea intervenţiei chirurgicale, în ziua intervenţiei chirurgicale şi timp de patru zile imediat după aceea.

5 Dacă valoarea hemoglobinei atinge 15 g/dl (9,38 mmol/l) sau mai mult, în timpul perioadei preoperatorii, administrarea Hemax trebuie oprită şi nu trebuie administrate alte doze.

Tratamentul pacienților adulți cu SMD cu nivel de risc 1 scăzut sau intermediar Hemax trebuie administrat pacienților cu anemie simptomatică (de exemplu, concentrația hemoglobinei ≤ 10 g/dl (6,2 mmol/l)).

Doza inițială recomandată de Hemax este de 450 UI/kg (doza maximă totală este de 40000 UI) administrată subcutanat o dată pe săptămână, cu minim 5 zile între doze.

Doza trebuie ajustată corespunzător pentru a menține concentrația hemoglobinei în intervalul 10 g/dl - 12 g/dl (6,2 mmol/l - 7,5 mmol/l). Se recomandă evaluarea răspunsului eritroid iniţial după 8 până la 12 săptămâni de la iniţierea tratamentului. Creşterile sau scăderile dozei trebuie efectuate gradat, cu câte o treaptă de dozare o dată (vezi diagrama de mai jos). Trebuie evitată o creştere a concentraţiei de hemoglobină peste 12 g/dl (7,5 mmol/l).

Creşterea dozei: Doza nu trebuie crescută peste maxim 1050 UI/kg pe săptămână (doza totală 80000 UI). Dacă pacientul nu răspunde corespunzător sau concentraţia hemoglobinei scade cu ≥ 1 g/dl după reducerea dozei, doza trebuie crescută cu o treaptă de dozare. Trebuie lăsat un interval de minim 4 săptămâni între creşterile dozei.

Menţinerea şi scăderea dozei: Tratamentul cu epoetină alfa trebuie amânat în cazul în care concentraţia hemoglobinei depăşeste 12 g/dl (7,5 mmol/l). În momentul în care nivelul hemoglobinei este <11 g/dl, administrarea dozei poate fi reluată la aceeaşi treaptă de dozare sau la o treaptă de dozare inferioară, în conformitate cu decizia medicului. Scăderea dozei cu o singură treaptă inferioară trebuie luată în considerare dacă se produce o creştere rapidă a concentrației de hemoglobină (> 2 g/dl pe parcursul a 4 săptămâni).

Simptomele anemiei şi sechelele anemiei pot varia cu în funcție de vârsta, sexul şi comorbiditățile asociate; este necesară o evaluare de către medic a evoluţiei clinice individuale și a stării pacientului.

Copii şi adolescenţi

Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii cu insuficienţă renală cronică care efectuează hemodializă

Simptomele şi sechelele anemiei pot varia în funcţie de vârstă, sex şi comorbidităţi asociate; de aceea este necesară monitorizarea evoluţiei clinice şi a stării pacientului de către medic.

Intervalul recomandat al concentraţiilor de hemoglobină la pacienţii copii şi adolescenţi este cuprins între 9,5 g/dl şi 11 g/dl (între 5,9 şi 6,8 mmol/l). Hemax trebuie administrat pentru a creşte concentraţia hemoglobinei, dar nu mai mult de 11 g/dl (6,8 mmol/l). Trebuie evitată creşterea concentraţiei de

6 hemoglobină cu mai mult de 2 g/dl (1,25 mmol/l) într-un interval de patru săptămâni. Dacă se întâmplă acest lucru, doza trebuie ajustată corespunzător.

Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura faptul că este utilizată cea mai mică doză aprobată de Hemax necesară pentru controlul adecvat al anemiei şi al simptomelor anemiei.

Tratamentul cu Hemax este împărţit în două etape - faza de corecție şi faza de întreţinere.

La pacienţii copii şi adolescenţi care efectuează hemodializă şi la care accesul intravenos este deja disponibil, este preferabilă administrarea pe cale intravenoasă.

Faza de corecție

Doza iniţială este de 50 UI/kg de 3 ori pe săptămână, administrată intravenos.

Atunci când este necesar, se recomandă creșterea sau scăderea dozei cu 25 UI/kg (de 3 ori pe săptămână), până când se obţine o concentraţie de hemoglobină în intervalul dorit cuprins între 9,5 g/dl şi 11 g/dl (între 5,9 şi 6,8 mmol/l) (aceasta trebuie efectuată în etape, pe o perioadă de cel puţin patru săptămâni). Faza de întreţinere

Doza trebuie ajustată în mod corespunzător, pentru a menţine valorile hemoglobinei în intervalul dorit între 9,5 şi 11 g/dl (5,9 - 6,8 mmol/l).

În general, copiii cu greutatea sub 30 kg necesită doze de menţinere mai mari decât copiii cu greutatea peste 30 kg şi adulţii.

Pacienții copii și adolescenți cu valori iniţiale foarte mici ale hemoglobinei (< 6,8 g/dl sau < 4,25 mmol/l) pot necesita doze de menţinere mai mari decât pacienții cu valori iniţiale ale hemoglobinei mai mari (> 6,8 g/dl sau > 4,25 mmol/l).

Anemia la pacienții cu insuficiență renală cronică înainte de inițierea dializei sau care efectuează dializă peritoneală

Nu au fost stabilite siguranța și eficacitatea administrării Hemax la pacienții cu insuficiență renală cronică cu anemie înainte de inițierea dializei sau care efectuează dializă peritoneală. Datele disponibile în prezent privind administrarea subcutanată a Hemax la aceste categorii de pacienți sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se pot face recomandări privind dozele.

Tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu anemie indusă de chimioterapie Siguranţa şi eficacitatea Hemax la pacienţii copii şi adolescenţi cărora li se administrează chimioterapie nu au fost stabilite (vezi pct. 5.1).

Tratamentul la pacienți copii şi adolescenţi programaţi pentru o intervenţie chirurgicală incluşi întrun program de pre-donare de sânge autolog

Siguranţa şi eficacitatea epoetinei alfa la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Tratamentul la pacienți copii şi adolescenţi programaţi pentru chirurgie ortopedică majoră electivă Siguranţa şi eficacitatea epoetinei alfa la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Precauții care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului.

Înainte de utilizare, seringa preumplută cu Hemax trebuie lăsată în repaus până când aceasta ajunge la temperatura camerei. Acestă etapă durează de obicei între 15 și 30 de minute.

Tratamentul anemiei simptomatice la pacienți adulți cu insuficiență renală cronică La pacienții cu insuficiență renală cronică la care accesul intravenos este disponibil în mod obişnuit (pacienții care efectuează hemodializă) este de preferat administrarea Hemax pe cale intravenoasă.

7 În cazul în care accesul intravenos nu este deja disponibil (pacienții care nu fac încă dializă și pacienții care efectuează dializă peritoneală), Hemax poate fi administrat sub formă de injecție subcutanată.

Tratamentul pacienţilor adulţi cu anemie indusă de chimioterapie

Hemax trebuie administrat prin injecţie subcutanată.

Tratamentul la pacienţi adulţi programaţi pentru o intervenţie chirurgicală incluşi într-un program de pre-donare de sânge autolog

Hemax trebuie administrat pe cale intravenoasă.

Tratamentul la pacienţi adulţi programaţi pentru chirurgie ortopedică majoră electivă Hemax trebuie administrat prin injecţie subcutanată.

Tratamentul pacienților adulți cu SMD cu nivel de risc 1 scăzut sau intermediar Hemax trebuie administrat prin injecţie subcutanată.

Tratamentul anemiei simptomatice la pacienții copii şi adolescenţi cu insuficiență renală cronică şi care efectuează hemodializă

La pacienţii copii și adolescenți cu insuficiență renală cronică la care accesul intravenos este disponibil în mod obişnuit (pacienții care efectuează hemodializă) este de preferat administrarea Hemax pe cale intravenoasă.

Mod de administrare

Înainte de utilizare, așteptați ca seringa Hemax să atingă temperatura camerei. Acest lucru durează de obicei 15-30 de minute.

Administrarea intravenoasă

Administrarea se face timp de cel puțin unu până la cinci minute, în funcție de doza totală. La pacienții hemodializați, o injecție in bolus poate fi administrată în timpul ședinței de dializă, printr-un port venos adecvat în linia de dializă. Alternativ, injecția poate fi administrată la sfârșitul ședinței de dializă prin fistula tubului, urmată de 10 ml de soluție salină izotonă, pentru clătirea tubului și asigurarea injectării satisfăcătoare a medicamentului în circulație (a se vedea Doze, Pacienții adulți care efectuează hemodializă).

Este de preferat o administrare mai lentă la pacienții care prezintă ca reacţie la tratament cu simptome asemănătoare gripei (vezi pct. 4.8).

A nu se administra Hemax prin perfuzie intravenoasă sau în asociere cu alte soluţii medicamentoase.

Administrarea subcutanată

În general, nu trebuie depăşit un volum maxim de 1 ml pentru fiecare loc de injectare. În cazul unor volume mai mari, trebuie alese mai multe locuri de injectare.

Injecţiile trebuie administrate la nivelul membrelor sau al peretelui abdominal anterior.

În situaţiile în care medicul decide că un pacient îşi poate administra subcutanat Hemax sau persoana care îngrijeşte pacientul poate administra Hemax în regim de siguranţă şi în mod eficace, trebuie recomandate instrucţiunile de dozare şi administrare corespunzătoare.

Ca şi în cazul altor produse injectabile, soluţia trebuie verificată să nu prezinte impurităţi sau modificări de culoare.

Pentru informații despre procesul de reconstituire și eliminarea acestui medicament, vezi pct. 6.6.

8

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu există dovezi care să indice că tratamentul cu epoetină alfa modifică metabolizarea altor
medicamente. Medicamentele care scad eritropoieza pot să scadă şi răspunsul la epoetină alfa.
Deoarece ciclosporina se leagă de hematii, există un potenţial de interacţiune medicamentoasă. Dacă
epoetina alfa este administrată concomitent cu ciclosporina, trebuie monitorizate concentraţiile
plasmatice ale ciclosporinei, iar doza de ciclosporină trebuie ajustată odată cu creşterea hematocritului.
Nu există dovezi care să indice o interacţiune între epoetina alfa şi G-CSF (factor de stimulare a
coloniilor granulocitare) sau GM-CSF (factor de stimulare a coloniilor macrofagice-granulocitare) cu
privire la diferenţierea hematologică sau proliferarea in vitro a eşantioanelor tumorale obţinute prin
biopsii.
La pacienţii adulţi femei cu neoplasm de sân cu metastaze, administrarea subcutanată de epoetină alfa
40000 UI/ml concomitent cu trastuzumab 6 mg/kg nu a avut efect asupra farmacocineticii
trastuzumabului.

, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii controlate, adecvate privind utilizarea la gravide. Studiile la animale au evidenţiat
toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). În consecinţă, epoetina alfa trebuie utilizată la
pacientele gravide doar dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial pentru făt. Utilizarea
epoetinei alfa nu este recomandată la pacientele gravide care sunt programate pentru o intervenţie
chirurgicală şi care participă într-un program preoperator de pre-donare de sânge autolog.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă epoetina alfa exogenă este excretată în laptele uman. Epoetina alfa trebuie utilizată
cu precauţie la femeile care alăptează. Decizia privind continuarea/întreruperea alăptării sau
continuarea/întreruperea terapiei cu epoetina alfa va fi luată după evaluarea raportului dintre beneficiul
alăptării naturale pentru sugar şi beneficiile terapiei cu epoetina alfa pentru mamă.
Utilizarea epoetinei alfa nu este recomandată la pacientele care alăptează, care sunt programate pentru
o intervenţie chirurgicală şi care participă la un program de pre-donare de sânge autolog.
Fertilitatea
Nu există studii de evaluare a efectelor potenţiale ale epoetinei alfa asupra fertilităţii bărbaţilor şi
femeilor.