Fișă tehnică · Helides 40 mg, capsule gastrorezistente

Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu lichid. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.

În cazul pacienţilor cu dificultăţi la înghiţire, capsulele pot fi deschise şi conţinutul poate fi dispersat în jumătate de pahar cu apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide deoarece învelişul enteric se poate dizolva. Suspensia cu granule trebuie amestecată şi consumată imediat sau în decurs de 30 minute. Se clăteşte paharul cu jumătate de pahar cu apă şi se bea conţinutul. Granulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.

În cazul pacienţilor care nu pot înghiţi, capsulele pot fi deschise şi conţinutul poate fi dispersat în apă plată şi administrat printr-o sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie conformitatea seringii alese şi a sondei. Pentru instrucţiunile de preparare şi administrare vezi pct. 6.6.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)

- tratamentul esofagitei erozive de reflux 40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni

Se recomandă un tratament suplimentar de 4 săptămâni la pacienţii la care esofagita nu s-a vindecat sau la care simptomele persistă.

- tratamentul de lungă durată la pacienţi cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei 20 mg o dată pe zi.

- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) 20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au ameliorat, controlul ulterior al simptomelor poate fi obţinut utilizând 20 mg pe zi. La adulţi poate fi utilizată o schemă de administrare “la nevoie” cu 20 mg pe zi, la nevoie. La pacienţii trataţi cu AINS, cu risc de a dezvolta ulcere gastrice şi duodenale, nu este recomandat controlul simptomelor ulterioare utilizând o schemă de administrare “la cerere”.

Adulţi

În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori şi

- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori şi

- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu Helicobacter pylori.

20 mg Helides în asociere cu 1 g amoxicilină şi 500 mg claritromicină, toate administrate de două ori pe zi timp de 7 zile.

2

Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS

Vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS:

Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.

Prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu factori de risc: 20 mg o dată pe zi.

Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor de la nivelul ulcerelor gastroduodenale indusă prin administrare i.v.

40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni după prevenirea resângerărilor de la nivelul ulcerelor gastroduodenale indusă prin administrare i.v.

Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison

Doza iniţială recomandată este de 40 mg Helides, de două ori pe zi. Ulterior, doza trebuie ajustată individual şi tratamentul continuat atât timp cât este indicat clinic. Conform datelor clinice disponibile, majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol zilnic. Pentru doze mai mari de 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.

Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani

Tratamentul ulcerului duodenal provocat de Helicobacter pylori

Pentru alegerea schemei de tratament adecvate, trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice oficiale naţionale, regionale şi locale cu privire la rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai adesea 7 zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. Tratamentul trebuie supravegheat de un medic specializat.

Dozele recomandate sunt:

Copii cu vârsta sub 12 ani

Helides nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 12 ani, deoarece nu sunt disponibile date.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Din cauza experienţei limitate la pacienţi cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu precauţie (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza maximă de 20 mg Helides (vezi pct. 5.2).

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Au fost efectuate studii privind interacţiuni numai la adulţi.
Efecte ale esomeprazolului asupra profilului farmacocinetic al altor medicamente
Medicamente cu absorbţie dependentă de pH
Suprimarea secreţiei de acid gastric în timpul tratamentului cu esomeprazol şi alţi IPP, poate să
crească sau să scadă absorbţia medicamentelor cu mecanism de absorbţie care este dependent de pH-ul
gastric. Similar cu utilizarea altor medicamente care scad aciditatea gastrică, în timpul tratamentului
cu esomeprazol absorbţia medicamentelor precum ketoconazol, itraconazol şi erlotinib poate să scadă
iar absorbţia digoxinei poate să crească. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg zilnic) şi
digoxină la subiecţi sănătoşi a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu 10% (până la 30% la doi din
zece subiecţi). Rareori a fost raportată toxicitate la digoxină. Cu toate acestea, este necesară precauţie
atunci când esomeprazolul este administrat în doze mari la pacienţi vâstnici. În acest caz,
monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie intensificată.
S-a raportat faptul că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori de proteaze. Importanţa clinică şi
mecanismele care stau la baza acestor interacţiuni raportate nu sunt întotdeauna cunoscute. Creşterea
pH-ului gastric în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor de
proteaze. Un alt mecanism de interacţiune posibil este prin inhibarea căii izoenzimei CYP2C19. În
cazul atazanavirului şi nelfinavirului a fost raportată scăderea concentraţiilor plasmatice la
administrarea concomitentă cu omeprazol; ca urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă.
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
la voluntari sănătoşi a determinat scăderea semnificativă a expunerii la atazanavir (o scădere cu
aproximativ 75% a ASC, Cmax şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat
impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20
mg o dată pe zi) şi atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea cu
aproximativ 30% a expunerii la atazanavir comparativ cu expunerea observată în cazul administrării
atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi fără esomeprazol 20 mg o dată pe zi. Administrarea
concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a scăzut cu 36-39% valorile medii ale ASC, Cmax şi
Cmin pentru nelfinavir şi cu 75-92% valorile medii ale ASC, Cmax şi Cmin pentru metabolitul
farmacologic activ M8. Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) au fost raportate
5

concentraţii plasmatice crescute (80-100%) în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg
o dată pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la
darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) şi amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir).
Tratamentul cu esomeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la amprenavir
(administrat concomitent sau nu cu ritonavir). Tratamentul cu omeprazol 40 mg o dată pe zi nu a avut
niciun efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent cu ritonavir). Având în vedere
efectele farmacodinamice şi proprietăţile farmacocinetice similare între omeprazol şi esomeprazol, nu
se recomandă administrarea concomitentă cu esomeprazol şi atazanavir iar administrarea concomitentă
cu esomeprazol şi nelfinavir este contraindicată.
Medicamente metabolizate de către izoenzima CYP2C19
Esomeprazolul inhibă CYP2C19, principala izoenzimă implicată în metabolizarea esomeprazolului.
Prin urmare, atunci când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate pe
calea izoenzimei CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină, etc
concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente pot fi crescute şi poate fi necesară reducerea dozei.
Acest lucru trebuie avut în vedere în special când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul “la
nevoie”. Administrarea concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat scăderea cu 45% a clearanceului diazepamului, substrat al CYP2C19. Administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a
determinat creşterea cu 13% a concentraţiilor plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii cu
epilepsie. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei atunci când
tratamentul cu esomeprazol este iniţiat sau întrerupt. Omeprazolul (40 mg o dată pe zi) a crescut Cmax
şi ASCτ pentru voriconazol (un substrat al CYP2C19) cu 15%, respectiv 41%.
Într-un studiu clinic, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină
a arătat că timpul de coagulare a fost în limite acceptabile. Cu toate acestea, după punerea pe piaţă au
fost raportate câteva cazuri izolate de creştere a INR semnificativă clinic, în timpul tratamentului
concomitent. Se recomandă monitorizare atunci când se iniţiază sau se întrerupe tratamentul
concomitent cu esomeprazol în timpul tratamentului cu warfarină sau alţi derivaţi cumarinici.
Omeprazolul, ca şi esomeprazolul, acţionează ca inhibitori ai izoenzimei CYP2C19. Omeprazolul,
administrat în doze de 40 mg la subiecţi sănătoşi într-un studiu clinic încrucişat, a determinat creşterea
Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, cu 26% şi pentru unul din metaboliţii săi activi cu
29% şi, respectiv, 69%.
La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu
32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a
timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t 1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a
concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QTc observată
după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar atunci când cisaprida a
fost administrată concomitent cu esomeprazol (vezi şi pct. 4.4).
Nu au fost evidenţiate efecte relevante din punct de vedere clinic ale esomeprazolului asupra
proprietăţilor farmacocinetice ale amoxicilinei sau chinidinei.
Studiile care au evaluat administrarea concomitentă de esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au
evidenţiat interacţiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic în timpul studiilor de scurtă
durată.
Rezultatele studiilor efectuate la subiecţi sănătoşi au arătat o interacţiune farmacocinetică
(PK)/farmacodinamică (PD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză zilnică de
întreţinere) şi esomeprazol (40 mg pe zi, administrat oral) rezultând o expunere mai scăzută la
metabolitul activ al clopidogrelului în medie cu 40%, ceea ce a dus la scăderea inhibării maxime (ADP
induse) a agregării plachetare în medie cu 14%.
Într-un studiu efectuat la subiecţi sănătoşi, s-a observat o expunere scăzută cu aproximativ 40% la
metabolitul activ al clopidogrelului, atunci când clopidogrelul a fost administrat împreună cu o
combinaţie cu doză fixă de esomeprazol 20 mg + acid acetilsalicilic (AAS) 81 mg, comparativ cu
6

clopidogrelul administrat singur. Totuşi nivelul maxim de inhibare al agregării plachetare (ADP
induse) la aceşti subiecţi a fost acelaşi în grupul tratat numai cu clopidogrel şi în grupul care a fost
tratat cu combinaţia de medicamente (esomeprazol + AAS).
Atât studiile observaţionale cât şi studiile clinice au raportat date contradictorii privind implicaţiile
clinice ale unei interacţiuni PK/PD a esomeprazolului în ceea ce priveşte evenimentele cardiovasculare
majore. Ca măsură de precauţie, utilizarea concomitentă a clopidogrelului trebuie descurajată.
Mecanism necunoscut
A fost raportată creşterea concentraţiilor plasmatice ale tacrolimusului în cazul administrării
concomitente cu esomeprazolul. Trebuie efectuată o monitorizare atentă a concentraţiilor
tacrolimusului precum și a funcţiei renale (clearance-ul creatininei), și dozele de tacrolimus ajustate
după cum este necesar.
La unii pacienţi, s-a raportat creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului atunci când acesta
a fost administrat împreună cu un IPP. În cazul administrării de doze mari de metotrexat, este posibil
să trebuiască să fie luată în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu esomeprazol.
Efecte ale altor medicamente asupra profilului farmacocinetic al esomeprazolului
Esomeprazolul este metabolizat pe calea izoenzimelor CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea
concomitentă de esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a
determinat dublarea expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă de esomeprazol şi
un inhibitor mixt al CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la
esomeprazol. Voriconazolul, inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4, a crescut ASC a omeprazolului cu
280%. O ajustare a dozei de esomeprazol nu este, în general, necesară în niciuna dintre aceste situaţii.
Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi
dacă este indicat tratamentul de lungă durată.
Medicamente cunoscute că induc activitatea CYP2C19 sau CYP3A4 sau a ambelor izoenzime (cum
este rifampicina sau sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor serice de esomeprazol prin
creşterea metabolizării esomeprazolului.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Medicul dumneavoastră va decide dacă puteţi să luaţi Helides în acest timp.
Nu se cunoaşte dacă substanţa activă din Helides trece în laptele matern. Ca urmare, nu trebuie să luaţi
Helides dacă alăptaţi.
Helides împreună cu alimente şi băuturi
Puteţi să luaţi capsulele cu alimente sau pe stomacul gol.