Fișă tehnică · Hartil Amlo 10 mg/5 mg, capsule

Doze şi mod de administrare Regimul de dozare Hartil Amlo este indicat la pacienţii a căror tensiune arterială este controlată corespunzător prin administrarea concomitentă a celor două medicamente la aceleaşi doze ca şi cele din compoziţia combinaţiei, dar sub formă de comprimate separate. Doza recomandată este de o capsulă din concentraţia stabilită pe zi. Combinaţia în doză fixă nu este recomandată pentru iniţierea tratamentului. În cazul în care este necesară ajustarea dozelor, aceasta trebuie făcută prin administrarea comprimatelor separat, pentru fiecare componentă şi dacă este posibil, după stabilirea dozelor optime, se poate trece la administrarea combinaţiei fixe. Ramipril/amlodipină este recomandat numai la pacienți după ajustarea individuală a dozelor componentelor separate, care conțin minim 5 mg amlodipină și 5 mg ramipril ca doză optimă de întreținere. Adulţi Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor trataţi cu diuretice, deoarece poate apărea tulburarea echilibrului hidro-electrolitic. Se va monitoriza funcţia renală şi concentraţia plasmatică a potasiului. Grupe speciale de pacienţi Pacienţi cu tulburări ale funcţiei hepatice Nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, ca urmare stabilirea dozelor trebuie realizată cu prudenţă şi trebuie începută cu doze cele mai mici (vezi pct. 4.2 și 5.2). Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată în insuficienţă hepatică severă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu cea mai mică doză, care ulterior poate fi crescută lent. La pacienţii cu insuficienţă hepatică tratamentul cu ramipril trebuie iniţiat sub monitorizare strictă iar doza maximă este de 2,5 mg ramipril pe zi. Ramipril/amlodipină nu este recomandat pacienților cu insuficiență hepatică, deoarece conținutul de ramipril din acest medicament depășește 2,5 mg. Pacienţi cu tulburări ale funcţiei renale Pentru stabilirea dozei optime iniţiale şi de întreţinere la pacienţii cu insuficienţă renală, aceasta trebuie stabilită individual, prin ajustarea separată a dozelor de ramipril şi amlodipină (cu privire la detalii vezi Rezumatul Caracteristicilor fiecărei substanţe active).

Nu este necesară ajustarea dozei de amlodipină la pacienţii cu insuficienţă renală. Amlodipina nu este eliminată prin dializă. Amlodipină trebuie administrată cu deosebită precauţie la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă (vezi pct. 4.4). Doza zilnică de ramipril la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie stabilită în funcţie de clearanceul creatininei: Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale dacă clearance-ul creatininei este ≥ 60 ml/min, doza maximă zilnică este de 10 mg. La pacienţii hipertensivi care efectuează şedinţe de hemodializă şi la cei cu clearance-ul creatininei < 60 ml/min, doza zilnică maximă de ramipril este de 5 mg. Ramipril/Amlodipine este recomandat numai pacienților cărora li se administrează 5 mg ramipril ca doză optimă de întreținere în timpul ajustarii individuale a dozei. Pentru o doză de 2,5 mg, trebuie alese alte medicamente care conțin ramipril care asigură o astfel de doză. La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă acest medicament trebuie administrat la câteva ore după şedinţa de hemodializă. În timpul tratamentului cu Hartil Amlo trebuie monitorizată funcţia renală şi concentraţia plasmatică de potasiu. În cazul agravării funcţiei renale, trebuie întreruptă administrarea Hartil Amlo, iar cele două componente trebuie administrate separat, în doze corespunzătoare. Pacienţi vârstnici La vârstnici se poate administra doza uzuală de amlodipină, totuşi se recomandă precauţie la creşterea dozelor (vezi pct. 4.4 și 5.2). Doza iniţială de ramipril trebuie să fie cât mai mică şi creşterea ulterioară a dozelor trebuie să se facă treptat, din cauza reacţiilor adverse care pot apărea mult mai frecvent. Administrarea Hartil Amlo nu este recomandă persoanelor foarte vârstnice şi pacienţilor cu dizabilităţi. Sacubitril/valsartan Ramipril/Amlodipina nu trebuie administrat împreună cu sacubitril/valsartan. Datorită riscului posibil de a dezvolta angioedem atunci când se utilizează un inhibitor ECA și sacubitril/valsartan împreună, Ramipril/Amlodipina nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore de la ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi și pct. 4.4 și 4.5). Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani Din cauza datelor insuficiente cu privire la siguranţă şi eficacitate, Hartil Amlo nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Mod de administrare Capsule pentru administrare orală. Hartil Amlo se va administra o singură dată pe zi, în acelaşi moment al zilei, indiferent de luarea mesei. Capsula nu trebuie mestecată sau sfărâmată. Nu trebuie administrat cu suc de grepfrut.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Referitoare la ramipril Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului reninăangiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Combinaţii contraindicate Tratamentele extracorporale, care presupun contactul sângelui cu suprafeţe încărcate electronegativ, cum sunt dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane de flux înalt (de exemplu, membrane din poliacrilonitril) şi afereza cu lipoproteine cu densitate joasă (LDL) cu dextransulfat, din cauza riscului crescut de reacţii anafilactoide severe (vezi pct. 4.3). Dacă un astfel de tratament este absolut necesar se poate lua în considerare utilizarea unei membrane de dializă de alt tip sau administrarea unei alte clase de medicamente antihipertensive. Utilizarea de inhibitori ai ECA (precum ramipril) concomitent cu sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece inhibarea concomitentă a neprilizinei (NEP) şi ECA poate creşte riscul apariţiei angioedemului. Ramipril/Amlodipina nu trebuie început la mai puţin de 36 ore de la ultima doză de sacubitril/valsartan. Sacubiril/valsartan nu trebuie administrat la mai puţin de 36 ore de la administrarea ultimei doze de Ramipril/Amlodipina (vezi pct. 4.2 şi 4.3). Precauţii la utilizare Heparină, săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiul şi alte substanţe active care cresc concentraţia plasmatică a potasiului (inclusiv antagonişti ai angiotensinei II, tacrolimus, ciclosporină): se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de potasiu, deoarece poate apărea hiperkaliemie.

Trimetoprim sau asocierea lui cu sulfametoxazol (Co-trimoxazol): s-a observat o incidență crescută a hiperkaliemiei la pacienții care utilizează concomitent inhibitori ai ECA cu trimetoprim sau cu combinația cu doze fixe cu sufametoxazol (co-trimoxazol). Medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice) şi alte substanţe care pot scădea tensiunea arterială (de exemplu nitraţii, antidepresivele triciclice, anestezicele, administrarea de alcool etilic, baclofen, alfuzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin): trebuie anticipat potenţialul risc de agravare a hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.2 pentru diuretice). Simpatomimetice vasopresoare şi alte substanţe (de exemplu isoproterenolul, dubutamina, dopamina, adrenalina, noradrenalina), care pot reduce efectul antihipertensiv al ramiprilului: se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale. Alopurinol, imunosupresoare, corticosteroizi, procainamidă, citostatice şi alte substanţe care pot modifica formula leucocitară: probabilitate crescută de reacţii adverse hematologice (vezi pct. 4.4). Săruri de litiu: excreţia litiului poate fi redusă la administrarea concomitentă de inhibitorii ECA şi în consecinţă creşte şi toxicitatea litiului. Trebuie monitorizate sistematic concentraţiile plasmatice de litiu. Medicamente antidiabetice, inclusiv insulina: poate să apară hipoglicemie. Se recomandă monitorizarea strictă a glicemiei. Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene şi acid acetilsalicilic: este posibilă reducerea efectului antihipertensiv al ramiprilului. În plus, tratamentul concomitent cu inhibitorii ECA şi AINS poate determina creşterea riscului de deteriorare a funcţiei renale şi de hiperkaliemie. Inhibitori mTOR sau vildagliptin: la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente cum sunt inhibitori mTOR (de exemplu temsirolimus, everolimus, sirolimus) sau vildagliptin poate exista un risc crescut de angioedem. Se recomandă precauţie la iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4). Inhibitori NEP (endopeptidază neutră): A fost raportat un risc de creștere a riscului de angioedem pentru utilizarea concomitentă de inhibitori ECA (cum ar fi ramipril) și inhibitori NEP (neprilizina), cum ar fi racecadotril (vezi pct. 4.4). Referitoare la amlodipină Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei - Inhibitori ai CYP3A4: la administrarea concomitentă de amlodipină cu inhibitori puternici sau moderaţi ai CYP3A4 (inhibitori de protează, antifungice cu structură azolică, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina creşterea uşoară până la semnificativă a expunerii la amlodipină, rezultând o creștere a riscului de hipotensiune arterială. Semnificaţia clinică a acestor variaţii ale farmacocineticii poate fi mai pronunţată la pacienţii vârstnici. Astfel, pot fi necesare monitorizarea clinică şi ajustarea dozei preparatului. Claritromicina este un inhibitor al CYP3A4. Există un risc crescut de hipotensiune arterială la pacienții cărora li se administrează concomitent claritromicină cu amlodipină. Se recomandă monitorizarea strictă a pacienților în cazul administrării amlodipinei concomitent cu claritromicină. - Inductori ai CYP3A4: la administrarea concomitentă a inductorilor cunoscuți ai CYP3A4, concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia. Prin urmare, tensiunea arterială trebuie

monitorizată și reglarea dozei trebuie luată în considerare atât în timpul, cât și după administrarea concomitentă, în special cu inductori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, hypericum perforatum). Nu se recomandă administrarea amlodipinei cu grepfrut sau suc de grepfrut, deoarece la unii pacienţi biodisponibilitatea poate fi crescută, determinând creşterea efectelor de scădere a tensiunii arteriale. Dantrolen (perfuzie): la animale, după administrarea de verapamil şi administrarea intravenoasă de dantrolen, se observă cazuri de fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular în asociere cu hiperpotasemie. Din cauza riscului de hiperpotasemie, la pacienţii cu predispoziţie pentru hipertermia malignă şi în abordarea terapeutică a hipertermiei maligne, se recomandă evitarea administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu, cum este amlodipina. Efecte ale amlodipinei asupra altor medicamente Efectul de scădere a tensiunii arteriale al amlodipinei este aditiv efectelor altor medicamente antihipertensive. În studiile clinice referitoare la interacţiuni, amlodipina nu a modificat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei, warfarinei. Tacrolimus Există un risc crescut de apariție a concentrațiilor plasmatice crescute de tacrolimus când acesta este administrat concomitent cu amlodipina. Pentru a evita toxicitatea indusă de tacrolimus, administrarea de amlodipină la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentrațiilor plasmatice de tacrolimus și ajustarea dozei de tacrolimus, atunci când este cazul. Inhibitori mTOR (ținta mamiferelor a inhibitorilor rapamicinei): inhibitorii mTOR, cum ar fi tensirolimus, everolimus, sirolimus sunt substraturi CYP3A. Amlodipina este un inhibitor slab al CYP3A. Când este utilizată concomitent cu inhibitori mTOR, amlodipina poate crește expunerea sistemică la inhibitorii mTOR. Ciclosporină Nu au fost efectuate studii privind interacțiunea medicamentoasă dintre ciclosporină și amlodipină la voluntari sănătoși sau la alte populații, cu excepția pacienților cu transplant renal, când au fost observate creșteri variabile ale concentrației plasmatice a ciclosporinei (în medie 0% - 40%). Trebuie luată în considerare monitorizarea concentrațiilor plasmatice de ciclosporină la pacienții cu transplant renal tratați cu amlodipină, și dacă este necesară, reducerea dozei de ciclosporină. Simvastatină Administrarea concomitentă a unor doze repetate de amlodipină 10 mg cu doza de simvastatină 80 mg a determinat o creştere cu 77% a expunerii la simvastatină, comparativ cu administrarea simvastatinei în monoterapie. La pacienţii trataţi concomitent cu amlodipină, trebuie limitată doza de simvastatină la 20 mg pe zi.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Referitoare la ramipril Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 și 4.4). Cu toate că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori

ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. Cu excepţia cazului în care continuarea tratamentului cu IECA este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ, cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ. Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrele al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxice la om (tulburarea funcţiei renale la făt, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3). În cazul în care expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Nou-născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.3 și 4.4). Referitoare la amlodipina Siguranţa administrării amlodipinei în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari (vezi pct. 5.3). Utilizarea în timpul sarcinii este recomandată numai în cazurile în care nu există o altă alternativă mai sigură sau în cazul în care afecţiunea în sine presupune riscuri mari pentru mamă şi făt. Alăptarea Referitoare la ramipril În timpul alăptării nu se recomandă utilizarea de ramipril, deoarece sunt disponibile date insuficiente cu privire la utilizarea acestuia (vezi pct. 5.2) şi este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente alternative, cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau prematurului. Referitoare la amlodipina Amlodipina se excretă în laptele matern. Raportat la doza luată de mamă, se presupune că doza primită de sugar se află în intervalul intercuartil de 3–7%, cu maximum 15%. Efectul amlodipinei asupra unui copil este necunoscut. Decizia de continuare/întrerupere a alăptării sau continuarea/întreruperea tratamentului cu amlodipină trebuie luată ţinând cont de beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile tratamentului cu amlodipină pentru mamă. Fertilitatea Referitoare la amlodipină La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potenţial al amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente (vezi pct. 5.3). Într-un studiu efectuat la şobolani s- au înregistrat reacţii adverse asupra fertilităţii la mascul. (vezi pct. 5.3).