Fișă tehnică · Glucoză 50 mg/ml 50 mg/ml, soluţie perfuzabilă

Doze

Concentraţia şi doza soluţiei de glucoză este determinată de mai mulţi factori, incluzând vârsta, masa corporală şi starea clinică a pacientului. Concentraţiile serice de glucoza trebuie să fie monitorizate cu atenţie.

Doza recomandată pentru adulţi pentru tratamentul deficitului de carbohidraţi şi lichide este de 500 ml până la 3 litri/24ore.

Viteza de perfuzie depinde de starea clinică a pacientului.

Viteza de perfuzie nu trebuie să depăşească capacităţile de oxidare a glucozei, pentru a evita hiperglicemia.

Doza şi viteza de perfuzie, atunci când este utilizat ca un vehicul sau diluant, variază în funcţie de natura şi schema de administrare a medicamentului prescris.

Poate fi necesar ca echilibrul hidric, glucoza serică, sodiul seric și alți electroliți să fie monitorizați înainte și în timpul administrării, în special la pacienții cu eliberare non-osmotică de vasopresină (sindrom de secreție inadecvată de hormon antidiuretic, SIADH) și la pacienții tratați simultan cu medicamente antagoniste de vasopresină, din cauza riscului de hiponatremie.

Monitorizarea sodiului seric este importantă în mod special pentru soluțiile fiziologice hipotone. Glucoza poate deveni extrem de hipotonă după administrare, din cauza metabolizării glucozei în corp (vezi punctele 4.4, 4.5 și 4.8).

Mod de administrare:

Soluţia se administrează prin perfuzie intravenoasă (într-o venă periferică sau centrală).

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă de catecolamine şi steroizi scade absorbţia glucozei.
Medicamente care cauzează un efect crescut al vasopresinei
Medicamentele enumerate mai jos cresc efectul vasopresinei, ducând la o excreție renală redusă a
apei fără electroliți și pot mări riscul de hiponatremie dobândită în spital, ca urmare a tratamentului
inadecvat neechilibrat cu soluții intravenoase (vezi punctele 4.2, 4.4 și 4.8).

•
•
•

Medicamentele care stimulează eliberarea de vasopresină includ: clorpropamidă, clofibrat,
carbamazepină, vincristină, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, 3,4-metilenedioxiN-metamfetamină, ifosfamidă, antipsihotice, narcotice
Medicamentele care potențează acțiunea vasopresinei includ: clorpropamidă, AINS,
ciclofosfamidă
Analogii de vasopresină includ: desmopresină, oxitocină, vasopresină, terlipresină

Alte medicamente care cresc riscul de hiponatremie includ și diureticele în general și
antiepilepticele, cum este oxcarbazepina.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina:
Medicul dumneavoastră va stabili cu atenţie dacă trebuie sau nu să vi se administreze această
soluţie dacă sunteţi gravidă. Înainte de a vi se administra acest medicament, vi se va verifica
valoarea zahărului din sânge.
Alăptarea
Medicul dumneavoastră va stabili cu atenţie dacă trebuie sau nu să vi se administreze această
soluţie dacă alăptaţi.