Fișă tehnică · Fungicon-150 150 mg, capsule

Doze

Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice.

Tratamentul infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat, până în momentul în care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator demonstrează faptul că infecţia fungică activă a fost oprită. O perioadă de tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.

Adulţi

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Dozele se vor ajusta după funcţia renală (vezi pct. “Pacienţi cu insuficienţă renală”).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Fungicon-150 este excretat predominant pe cale urinară ca substanţă activă nemodificată. Nu sunt necesare modificări ale dozelor în cazul tratamentului cu doză unică.

La pacienţii cu insuficienţă renală (inclusiv copii şi adolescenţi) la care se administrează doze multiple de fluconazol, poate fi administrată doza iniţială de încărcare de 50 mg până la 400 mg, bazată pe doza zilnică recomandată conform indicaţiilor terapeutice. După această doză iniţială de încărcare, dozele zilnice, conform indicaţiilor terapeutice, vor urma indicaţiile din tabel:

În cazul pacienţilor care efectuează hemodializă, se administrează 100% din doza recomandată după fiecare şedință de hemodializă; în zilele în care nu se efectuează dializă, se administrează doze reduse, corespunzătoare clearance-ului creatininei.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Nu sunt disponibile date suficiente privind pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare fluconazolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Copii şi adolescenţi

La copii şi adolescenţi nu trebuie depăşită o doză maximă zilnică de 400 mg.

Similar altor infecţii asemănătoare la adulţi, durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic şi micologic. Fluconazolul se administrează o dată pe zi.

Pentru copiii cu afecţiuni renale, vezi dozele recomandate la pct. „Pacienţi cu insuficienţă renală”. Farmacocinetica fluconazolului nu a fost studiată la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală (pentru “Nounăscuţi la termen” care, frecvent, prezintă imaturitate renală primară, vezi mai jos).

Sugari, copii mici şi copii (cu vârstă cuprinsă între 28 de zile şi 11 ani):

- Prevenirea infecţiilor cu Doza: 3 - 12 mg/kg o În funcţie de gradul şi Candida la pacienţii dată pe zi durata neutropeniei imunodeprimaţi induse (a se vedea dozele recomandate pentru adulţi)

Adolescenţi (cu vârstă cuprinsă între 12 şi 17 ani):

În funcţie de greutate şi dezvoltarea la pubertate, medicul va stabili schema de administrare corespunzătoare (cea pentru adulţi sau cea pentru copii). Din datele clinice s-a observat un clearance mai mare al fluconazolului la copii faţă de adulţi. Doze de 100, 200 şi 400 mg la adulţi corespund la doze de 3, 6 şi 12 mg/kg la copii şi conduc la o expunere sistemică comparabilă.

Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite în indicaţia candidoză genitală. Datele privind siguranţa disponibile în prezent pentru alte indicaţii la copii şi adolescenţi sunt prezentate la pct. 4.8. Dacă este absolut necesar tratamentul candidozei genitale la adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani), trebuie utilizate aceleaşi doze ca în cazul adulţilor.

Nou-născuţi la termen (0 până la 27 de zile):

Fluconazolul se excretă mai lent la nou-născuţi. Există un număr mic de date farmacocinetice care susţin această posologie la nou-născuţii la termen (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Fluconazolul se poate administra atât pe cale orală (capsule, pulbere pentru suspensie orală şi sirop), cât şi în perfuzie intravenoasă (soluţie perfuzabilă), alegerea căii de administrare depinzând de starea clinică a pacientului. La trecerea de la calea de administrare intravenoasă la calea de administrare orală sau invers, nu este necesară modificarea dozei zilnice.

Medicul trebuie să prescrie cea mai adecvată formă farmaceutică și concentrație în funcție de vârstă, greutate și doză. Capsula nu este o formă farmaceutică adecvată pentru utilizare la sugari și copii mici. Formele lichide orale disponibile de fluconazol sunt mai potrivite pentru această grupă de pacienți.

Capsulele trebuie înghiţite întregi şi independent de momentul meselor.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente este contraindicată:
Cisapridă: La pacienţii la care s-au administrat concomitent fluconazol şi cisapridă au fost
raportate cazuri de evenimente cardiace, inclusiv torsada vârfurilor. Într-un studiu controlat,
administrarea de fluconazol în doză de 200 mg o dată pe zi, concomitent cu cisapridă în doză de
20 mg de patru ori pe zi a determinat o creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice a
cisapridei şi prelungirea intervalului QTc. Tratamentul concomitent cu fluconazol şi cisapridă
este contraindicat (vezi pct. 4.3).
Terfenadină: S-au desfăşurat studii de interacţiune datorită apariţiei unor aritmii grave, secundare
prelungirii intervalului QTc la pacienţi care erau în tratament cu azoli antifungici şi concomitent
utilizau terfenadină.
Într-un studiu în care s-a administrat fluconazol în doză zilnică de 200 mg nu s-a observat
prelungirea intervalului QTc. Într-un alt studiu în care s-a administrat fluconazol în doze zilnice de
400 mg şi 800 mg s-a demonstrat că administrarea concomitentă de terfenadină şi fluconazol în
doze de 400 mg pe zi sau mai mari, determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice a
terfenadinei. Este contraindicată folosirea concomitentă de fluconazol, în doze de 400 mg sau mai
mari (vezi pct. 4.3), cu terfenadină. Administrarea concomitentă de fluconazol în doze zilnice mai
mici de 400 mg şi terfenadină trebuie monitorizată cu atenţie.
Astemizol: Administrarea concomitentă de fluconazol şi astemizol poate determina scăderea
clearance-ului astemizolului. Creşterea concentraţiei plasmatice a astemizolului rezultată poate
determina prelungirea intervalului QT şi apariţia, în cazuri rare, a torsadei vârfurilor.
Administrarea concomitentă de fluconazol şi astemizol este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Pimozidă: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de
fluconazol şi pimozidă poate determina inhibarea metabolizării pimozidei. Creşterea concentraţiei
plasmatice a pimozidei poate determina prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, apariţia
torsadei vârfurilor. Administrarea concomitentă de fluconazol şi pimozidă este contraindicată
(vezi pct. 4.3).
Chinidină: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de
fluconazol şi chinidină poate determina inhibarea metabolizării chinidinei. Tratamentul cu
chinidină a fost asociat cu prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, cu apariţia torsadei
vârfurilor. Administrarea concomitentă de fluconazol şi chinidină este contraindicată (vezi pct.
4.3).
Eritromicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină poate creşte riscul
apariţiei cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la
moarte subită de origine cardiacă. Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină este
contraindicată (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată:
Halofantrină: Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a halofantrinei,
datorită efectului inhibitor asupra CYP3A4. Administrarea concomitentă de fluconazol şi
halofantrină poate creşte riscul apariţiei cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada
vârfurilor) şi poate conduce la moarte subită de origine cardiacă. Tratamentul concomitent
trebuie evitat (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie:
Amiodaronă: Administrarea concomitentă de fluconazol cu amiodaronă poate determina
prelungirea intervalului QT. Când este necesară, administrarea concomitentă de fluconazol şi
amiodaronă trebuie făcută cu precauție, în special cu doze mari de fluconazol (800 mg).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie şi ajustarea dozelor:
Efectul altor medicamente asupra fluconazolului
Rifampicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi rifampicină a determinat o scădere cu
25% a ASC şi o scădere cu 20% a timpului de înjumătăţire plasmatică ale fluconazolului. În
cazul tratamentului concomitent cu rifampicină, trebuie luată în considerare creşterea dozei de
fluconazol.
Studii de interacţiune au arătat că absorbţia fluconazolului nu este afectată clinic semnificativ, în
cazul administrării concomitente cu alimente, cimetidină, antiacide sau în urma iradierii totale a
organismului pentru transplant de măduvă hematogenă.
Hidroclorotiazidă: Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, administrarea concomitentă de
doze multiple de hidroclorotiazidă la voluntarii sănătoşi cărora li s-a administrat fluconazol a
crescut cu 40% concentraţia plasmatică de fluconazol. Un efect de această magnitudine nu ar
trebui să necesite o schimbare a regimului de dozare la subiecţii cărora li se administrează
concomitent diuretice.
Efectul fluconazolului asupra altor medicamente
Fluconazolul este un inhibitor moderat al izoenzimelor 2C9 şi 3A4 ale citocromului P450
(CYP). Fluconazolul este, de asemenea, un inhibitor puternic al izoenzimei CYP2C19. În plus
faţă de interacţiunile observate/studiate menţionate mai jos, există riscul creşterii concentraţiei
plasmatice a altor compuşi metabolizaţi pe calea CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4, administraţi
concomitent cu fluconazolul. Prin urmare, este necesară prudenţă în cazul utilizării acestor
asocieri iar pacienţii trebuie atent monitorizaţi.
Efectul de inhibare enzimatică determinat de fluconazol persistă 4-5 zile după întreruperea
tratamentului cu fluconazol datorită timpului lung de înjumătăţire plasmatică al acestuia (vezi pct.
4.3).
Alfentanil: În timpul tratamentulului concomitent cu fluconazol (400 mg) şi alfentanil
sănătoşi, ASC10 a alfentanilului a
administrat pe cale
crescut de 2 ori, probabil prin inhibarea CYP3A4. Poate fi necesară ajustarea dozei de
alfentanil.
Amitriptilină, nortriptilină: Fluconazolul potenţează efectul amitriptilinei şi nortriptilinei. Trebuie
luată în considerare determinarea concentraţiilor plasmatice ale 5-nortriptilinei şi/sau Samitriptilinei la începutul tratamentului concomitent şi apoi după o săptămână. Poate fi necesară
ajustarea dozei de amitriptilină/nortriptilină.

Amfotericină B: Administrarea concomitentă de fluconazol şi amfotericină B la şoareci
infectaţi, cu imunitate normală şi deprimată, a determinat: potenţarea uşoară a efectului
antifungic în cazul infecţiilor sistemice cu C. albicans, nicio interacţiune în cazul infecţiei
intracraniene cu Cryptococcus neoformans şi
antagonizarea acţiunii celor două medicamente în infecţia sistemică cu Aspergillus fumigatus. Nu se
cunoaşte semnificaţia clinică a rezultatelor obţinute în aceste studii.
Anticoagulante: Similar altor antifungice de tip azolic, după punerea pe piaţă a medicamentului
au fost raportate evenimente hemoragice (hematoame, epistaxis, hemoragii gastrointestinale,
hematurie şi melenă) asociate cu creşterea timpului de protrombină, la pacienţii la care s-a
administrat fluconazol concomitent cu warfarina. În timpul tratamentului concomitent cu
fluconazol şi warfarină, timpul de protrombină a crescut de până la două ori, probabil datorită
inhibării metabolizării warfarinei pe calea CYP2C9.
Se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină la pacienţii în tratament cu
anticoagulante de tip cumarinic sau indanedionă. Poate fi necesară ajustarea dozei de
anticoagulant.
Benzodiazepine (cu acţiune de scurtă durată), de exemplu midazolam, triazolam: În urma
administrării orale de midazolam, fluconazolul a determinat creşterea semnificativă a
concentraţiilor acestuia şi a efectelor sale psihomotorii. Administrarea concomitentă de
fluconazol în doză de 200 mg şi de midazolam în doză de
7,5 mg pe cale orală a determinat creşterea de 3,7 ori a ASC şi de 2,2 ori a timpului de
înjumătăţire plasmatică al midazolamului. Administrarea concomitentă de fluconazol în doză
zilnică de 200 mg şi de triazolam în doză de 0,25 mg pe cale orală a determinat creşterea de 4,4
ori a ASC şi de 2,3 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică al triazolamului. Dacă este necesar
tratament concomitent cu benzodiazepine la pacienţii trataţi cu fluconazol, trebuie luată în
considerare reducerea dozelor de benzodiazepine iar pacienţii trebuie atent supravegheaţi.
Carbamazepină: Fluconazolul inhibă metabolizarea carbamazepinei, fiind observată o creştere cu
30% a concentraţiilor serice ale carbamazepinei. Există riscul apariţiei toxicităţii carbamazepinei.
Poate fi necesară ajustarea dozei de carbamazepină în funcţie de valorile concentraţie/efect.
Blocante ale canalelor de calciu: Anumite blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, isradipină,
amlodipină verapamil şi felodipină) sunt metabolizate pe calea CYP3A4. Fluconazolul poate
creşte expunerea sistemică a blocantelor canalelor de calciu. Este recomandată monitorizarea
frecventă a reacţiilor adverse.
Celecoxib: În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol (200 mg pe zi) şi celecoxib (200
mg), Cmax şi ASC ale celecoxibului au crescut cu 68% şi, respectiv, cu 134%. În cazul
tratamentului asociat cu fluconazol, poate fi necesară doar jumătate din doza de celecoxib.
Ciclofosfamidă: Tratamentul asociat cu ciclofosfamidă şi fluconazol determină creşterea
bilirubinei serice şi a creatininei serice. Cele două medicamente pot fi administrare concomitent
dacă se acordă atenţie deosebită riscului de creştere a concentraţiilor bilirubinei serice şi a
creatininei serice.
Fentanil: A fost raportat un caz letal, posibil datorat unei interacţiuni între fentanil şi fluconazol. În
plus, fluconazolul a determinat întârzierea semnificativă a eliminarii fentanilului la voluntari

sănătoşi. Concentraţii crescute de fentanil pot determina apariţia deprimării respiratorii. Pacienţii
trebuie monitorizaţi atent pentru eventualele simptome de deprimare respiratorie. Poate fi necesară
ajustarea dozei de fentanil.
Inhibitori de HMG CoA reductază: În cazul administrării concomitente de fluconazol şi
inhibitori de HMG CoA reductază metabolizaţi pe calea CYP3A4, precum atorvastatină şi
simvastatină sau pe calea CYP2C9, precum fluvastatină, creşte riscul apariţiei miopatiei şi
rabdomiolizei. Dacă tratamentul concomitent este necesar, trebuie urmărită la pacient apariţia
simptomelor de miopatie şi rabdomioliză şi trebuie monitorizată concentraţia de creatin kinaza.
Tratamentul cu inhibitori de HMG CoA reductază trebuie întrerupt dacă se observă o creştere
semnificativă a creatin kinazei sau dacă este diagnosticată sau se suspicionează apariţia
miopatiei/rabdomiolizei.
Olaparib: Inhibitorii moderaţi ai CYP3A4, precum fluconazolul, cresc concentraţiile plasmatice
de olaparib; nu este recomandată utilizarea concomitentă. Dacă nu poate fi evitată combinaţia,
limitaţi doza de olaparib la 200 mg de două ori pe zi.
Medicamente imunosupresoare (de exemplu. ciclosporină, everolimus, sirolimus şi tacrolimus)
Ciclosporină: Fluconazolul determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice şi a
ASC ale ciclosporinei. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol în doză de 200 mg pe
zi şi ciclosporină (2,7 mg/kg şi zi), ASC a ciclosporinei a crescut de 1,8 ori. Această asociere se
poate utiliza dacă se reduce doza de ciclosporină în funcţie de concentraţia plasmatică a
ciclosporinei.
Everolimus: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vivo sau in vitro, fluconazolul poate creşte
concentraţia plasmatică a everolimusului prin inhibarea CYP3A4.
Sirolimus: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a sirolimusului, probabil prin inhibarea
metabolizării sirolimusului pe calea CYP3A4 şi glicoproteinei P. Această asociere se poate
utiliza dacă se ajustează doza de sirolimus în funcţie de raportul efect/concentraţie plasmatică.
Tacrolimus: Fluconazolul poate determina creşterea cu până la 5 ori a concentraţiei plasmatice
a tacrolimusului administrat pe cale orală deoarece inhibă metabolizarea acestuia pe calea
CYPA34 la nivel intestinal. Nu au fost observate modificări farmacocinetice semnificative în
cazul administrării tacrolimusului pe cale intravenoasă. Concentraţii plasmatice crescute de
tacrolimus au fost asociate cu nefrotoxicitate. Se recomandă scăderea dozei orale de tacrolimus
în funcţie de concentraţia plasmatică.
Losartan: Fluconazolul inhibă metabolizarea losartanului la metabolitul său activ (E-31 74),
principalul responsabil de blocarea receptorilor angiotensinei II care apare în timpul
tratamentului cu losartan. Se recomandă monitorizarea continuă a tensiunii arteriale.
Metadonă: Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei serice a metadonei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de metadonă.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: Administrarea concomitentă de fluconazol şi
flurbiprofen a determinat creşterea cu 23%, respectiv cu 81% a Cmax şi ASC ale
flurbiprofenului comparativ cu administrarea doar a flurbiprofenului. În mod asemănător,

administrarea concomitentă de fluconazol şi ibuprofen racemic (400 mg) a determinat creşterea
cu 15%, respectiv cu 82% a Cmax şi ASC ale izomerului activ din punct de vedere farmacologic
[S-(+)-ibuprofen] comparativ cu administrarea doar a ibuprofenului racemic.
Deşi nu s-a studiat în mod specific, fluconazolul poate determina creşterea expunerii sistemice a
altor AINS metabolizate pe calea CYP2C9 (de exemplu naproxen, lornoxicam, meloxicam,
diclofenac). Este recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse şi a toxicităţii AINS.
Poate fi necesară ajustarea dozelor AINS.
Fenitoină: Fluconazolul inhibă metabolizarea hepatică a fenitoinei. Administrarea concomitentă
repetată de 200 mg fluconazol şi 250 mg fenitoină pe cale intravenoasă a determinat creşterea
cu 75% a ASC24 şi cu 128% a Cmin ale fenitoinei. În cazul administrării concomitente, pentru
evitarea intoxicaţiei cu fenitoină, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a fenitoinei.
Prednison: A fost raportat cazul unui pacient cu transplant hepatic tratat cu prednison care a
dezvoltat insuficienţă acută corticosuprarenaliană la întreruperea unui tratament cu fluconazol
cu durată de 3 luni. Oprirea administrării fluconazolului a determinat, probabil, o creştere a
activităţii CYP3A4 şi creşterea metabolizării prednisonului. La întreruperea administrării
fluconazolului, pacienţii care urmează tratament de lungă durată cu fluconazol şi prednison trebuie
monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor de insuficienţă corticosuprerenaliană.
Rifabutină: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a rifabutinei, determinând creşterea
ASC a rifabutinei cu până la 80%. În cazul administrării concomitente de fluconazol şi rifabutină
au fost raportate cazuri de uveită. În cazul tratamentului asociat, trebuie monitorizate
simptomele de apariţie a toxicităţii rifabutinei.
Saquinavir: Fluconazolul determină creşterea cu aproximativ 50% a ASC şi aproximativ 55% a
Cmax datorită inhibării metabolizării hepatice a saquinavirului pe calea CYP3A4 şi inhibării
glicoproteinei P. Nu s-a studiat interacţiunea cu saquinavir/ritonavir, care poate fi mai însemnată.
Poate fi necesară ajustarea dozei de saquinavir.
Sulfonilureice: S-a demonstrat că fluconazolul prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică al
sulfonilureicelor orale (de exemplu clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă, tolbutamidă)
administrate concomitent, la voluntari sănătoşi.
În timpul administrării concomitente se recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei şi scăderea
corespunzătoare a dozei de sulfoniluree.
Teofilină: Într-un studiu de interacţiune placebo-controlat, administrarea a 200 mg fluconazol
timp de 14 zile a avut ca rezultat scăderea cu 18% a clearance-ului plasmatic mediu al teofilinei.
Pacienţii trataţi cu doze mari de teofilină sau la care din alte motive există un risc crescut de
toxicitate la teofilină, trebuie supravegheaţi pentru a evidenţia semnele de toxicitate în timpul
tratamentului concomitent cu fluconazol.
Terapia trebuie modificată corespunzător, dacă aceste semne apar.
Tofacitinib: Expunerea la tofacitinib este crescută atunci când tofacitinibul este administrat
concomitent cu medicamente care au ca rezultat atât inhibarea moderată a CYP3A4, cât și
inhibarea puternică a CYP2C19 (de exemplu, fluconazol). Prin urmare, se recomandă reducerea
dozei de tofacitinib la 5 mg o dată pe zi când este combinată cu aceste medicamente.

Alcaloizi din Vinca: Deşi nu există studii derulate, fluconazolul poate creşte concentraţia
plasmatică a alcaloizilor din Vinca (de exemplu vincristină şi vinblastină) şi poate determina
apariţia neurotoxicităţii, posibil prin inhibarea CYP3A4.
Vitamina A: A fost raportat cazul unui pacient care a urmat tratament asociat cu acid all-trans
retinoic (o formă acidă a vitaminei A) şi fluconazol şi a prezentat reacţii adverse la nivelul
SNC sub forma pseudotumorii cerebri, care au dispărut după întreruperea tratamentului cu
fluconazol. Această asociere se poate utiliza dar trebuie avută în vedere incidenţa reacţiilor
adverse la nivelul SNC.
Voriconazol: (inhibitor al CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4): Administrarea concomitentă a
voriconazolului pe cale orală (400 mg la 12 ore în prima zi, urmată de 200 mg la 12 ore timp de
2,5 zile) şi a fluconazolului pe cale orală (400 mg pe zi în prima zi, urmată de 200 mg la 24 de
ore, timp de 4 zile) la 8 voluntari sănătoşi de sex masculin a determinat creşterea Cmax şi a
ASCτ a voriconazolului cu o medie de 57% (90% IÎ: 20%, 107%), respectiv 79% (90% IÎ: 40%,
128%). Nu au fost stabilite dozele mai mici şi/sau frecvenţa mai mică a administrării
voriconazolului şi fluconazolului care să elimine acest efect. Se recomandă monitorizarea
reacţiilor adverse asociate voriconazolului dacă voriconazolul se administrează după fluconazol.
Zidovudină: Fluconazolul determină creşterea cu 84% a Cmax, respectiv cu 74% a ASC ale
zidovudinei, datorită unei scăderi cu aproximativ 45% a clearance-ului zidovudinei administrată
pe cale orală.
Tratamentul asociat cu fluconazol a determinat, de asemenea, prelungirea timpului de
înjumătăţire plasmatică al zidovudinei cu aproximativ 128%. În cazul administrării
concomitente, se recomandă monitorizarea pacienţilor pentru a observa din timp apariţia
eventualelor reacţii adverse caracteristice zidovudinei. Se poate lua în considerare reducerea
dozei de zidovudină.
Azitromicină: Într-un studiu deschis, randomizat, încrucişat, triplu încrucişat la 18 subiecţi
sănătoşi s-a evaluat efectul administrării unei doze orale unice de 1200 mg azitromicină asupra
farmacocineticii fluconazolului administrat pe cale orală în doză unică de 800 mg, precum şi
efectul fluconazolului asupra farmacocineticii azitromicinei. Nu au existat interacţiuni
farmacocinetice semnificative între fluconazol şi azitromicină.
Contraceptive orale: Au fost efectuate două studii de farmacocinetică, în care s-au administrat
un contraceptiv oral combinat concomitent cu doze multiple de fluconazol. Nu s-au constatat
efecte relevante asupra concentraţiilor ambilor hormoni în studiul cu 50 mg fluconazol, în timp
ce la 200 mg/zi, ASC ale etinilestradiolului şi levonorgestrelului au crescut cu 40%, şi respectiv,
cu 24%. În concluzie, este puţin probabil ca administrări repetate de fluconazol, în aceste doze,
să aibă vreun efect asupra eficacităţii contraceptivelor combinate orale.
Ivacaftor: Administrarea concomitentă cu ivacaftor, un potenţator al proteinei reglatoare a
conductanţei transmembranare din fibroza chistică (CFTR), a crescut expunerea la ivacaftor de
3 ori şi la hidroximetil- ivacaftor (M1) de 1,9 ori. La pacienţii cărora li se administrează
concomitent inhibitori moderaţi ai CYP3A, cum sunt fluconazol şi eritromicină se recomandă
reducerea dozei de ivacaftor la 150 mg, o dată pe zi.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi- vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Nu trebuie să luaţi Fungicon-150 dacă sunteţi gravidă, cu excepţia cazului în care medicul v-a
recomandat să luaţi. Puteţi continua să alăptaţi după ce aţi luat o singură doză de Fungicon150, de 150 mg.
Nu trebuie să alăptaţi dacă luaţi o doză repetată de Fungicon-150.