Fișă tehnică · Frontin® 1 mg, comprimate

Doza optimă de Frontin trebuie individualizată în funcţie de severitatea simptomelor şi de răspunsul
terapeutic individual. Dacă apar reacţii adverse grave la administrarea dozei iniţiale, se impune reducerea
dozei.
Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie
depăşită. La pacienţii care necesită doze mari, doza trebuie crescută cu atenţie, pentru a evita apariţia
reacţiilor adverse. Când sunt necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza administrată seara.
În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă vor necesita doze mai mici decât cei
aflaţi în tratament sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă administrarea
dozei minime eficace în mod special la persoanele vârstnice sau debilitate pentru a evita sedarea excesivă
sau ataxia.
Adulţi
Stări de anxietate
Doza iniţială recomandată este de 0,75 – 1 mg alprazolam, administrată în 3 prize zilnice. Doza zilnică
recomandată poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe zi,
divizată în mai multe prize.
Stări de anxietate asociate cu depresie
Doza iniţială recomandată este de 3 x 0,5 mg alprazolam pe zi. Doza uzuală de întreţinere este de 2,5-3
mg pe zi şi poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4,5 mg alprazolam pe zi,
divizată în mai multe prize.
Tulburări de panică
Doza iniţială recomandată este de 0,5-1 mg alprazolam, administrată oral seara la culcare sau 0,5 mg de 3
ori pe zi. Doza de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului. Creşterile nu trebuie să
depăşească 1 mg alprazolam la 3-4 zile.
Studiile clinice au arătat că doza medie zilnică este de 6 ± 2 mg. În mod excepţional, un număr redus de
pacienţi au necesitat doze de până la 10 mg/zi.
Pacienţi vârstnici sau debilitaţi
2

Doza zilnică recomandată este de 0,5-0,75 mg alprazolam, administrată în 2-3 prize. La nevoie doza poate
fi crescută, în funcţie de tolerabilitate.
Doza iniţială trebuie scăzută dacă apar reacţii adverse.
Copii și adolescenți
Siguranţa şi eficacitatea alprazolamului la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.
Modalitatea de întrerupere a tratamentului
Datorită faptului că tratamentul este simptomatic, simptomele iniţiale pot re-apărea după întreruperea
administrării medicamentului.
Tratamentul se întrerupe treptat, cu reducerea progresivă a dozelor. Se recomandă ca doza zilnică de
alprazolam să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. La unii pacienţi poate fi necesară
chiar o scădere mai lentă.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi pct 4.2 ”Doze și mod de administrare”), în
funcţie de indicaţie. Necesitatea tratamentului trebuie reevaluată periodic, iar prelungirea tratamentului
trebuie bine evaluată, mai ales dacă simptomele sunt uşoare şi tratamentul medicamentos poate fi evitat.
În general, durata totală a tratamentului pentru anxietate nu trebuie să depăşească 8–12 săptămâni,
incluzând şi perioada de scădere progresivă a dozei.
Au existat şi situaţii în care pacienţii au fost trataţi eficace cu alprazolam timp de 8 luni, cum ar fi
tulburările de panică şi afecţiunile asociate acestora.
În anumite cazuri este necesară prelungirea tratamentului, dar decizia trebuie luată numai după
reevaluarea pacientului de către un specialist.
La iniţierea tratamentului, poate fi utilă informarea pacientului despre durata limitată a tratamentului şi
explicarea în mod special a felului în care se va face descreşterea progresivă a dozelor. Mai mult, este
important ca pacientul să fie conştient asupra posibilităţii apariţiei fenomenului de rebound, reducându-se
astfel anxietatea faţă de aceste simptome, în cazul în care ele ar apărea în perioada de întrerupere a
tratamentului. Sunt indicii că, în cazul benzodiazepinelor cu acţiune de scurtă durată, fenomenele de
sevraj pot să devină manifeste în intervalul de doze terapeutice, mai ales pentru dozele mari.
La utilizarea de benzodiazepine cu acţiune de lungă durată este importantă atenţionarea în privinţa trecerii
la benzodiazepine cu acţiune de scurtă durată, din cauza posibilitaţii apariţiei simptomelor de sevraj.
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3
4.4

Contraindicaţii
hipersensibilitate la alprazolam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii enumerați la
pct. 6.1;
insuficienţă respiratorie severă;
sindromul de apnee în somn;
insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie);
miastenia gravis;
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Simptome de sevraj
3

Fenomenele de sevraj apar când dozele sunt reduse rapid sau se întrerupe brusc tratamentul.
În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine, inclusiv
cu alprazolam, s-au înregistrat reacţii adverse de tip rebound sau sevraj (vezi pct. 4.8). Ca urmare, doza
trebuie scăzută progresiv (vezi pct. 4.2), mai ales la pacienţii epileptici.
Aceste semne şi simptome, în special cele grave, sunt înregistrate mai ales la pacienţii care au urmat
terapie prelungită cu doze excesive.
Manifestări de sevraj s-au înregistrat însă şi la întreruperea bruscă a tratamentului administrat în dozele
recomandate. Când medicamentul este întrerupt brusc la pacienţii care asociază tulburări de panică sau
afecţiuni înrudite, simptomele date de recurenţa atacurilor de panică pot mima manifestările de sevraj.
Dependență
Utilizarea benzodiazepinelor, inclusiv a alprazolamului, poate duce la toleranţă şi dependenţă psihică şi
fizică. În cazul benzodiazepinelor riscul de dependenţă creşte cu doza şi durata tratamentului. Acest risc
este crescut la pacienţii cu antecedente de alcoolism sau abuz de medicamente.
În timpul tratamentului este interzisă consumarea băuturilor alcoolice.
Farmacodependenţa poate apărea la utilizarea dozelor terapeutice şi/sau la pacienţii fără factor de risc
individualizat. Riscul de farmacodependenţă creşte când se utilizează combinat mai multe benzodiazepine
indiferent de indicaţia ca anxiolitice sau hipnotice. Au fost raportate şi cazuri de abuz.
Odată ce a apărut dependenţa fizică, oprirea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptome de sevraj.
Acestea pot fi cefalee, durere musculară, anxietate extremă, stare de tensiune, nelinişte, confuzie,
iritabilitate şi insomnie. În cazuri severe, pot apărea următoarele simptome: derealizare, depersonalizare,
hiperacuzie, amorţeală şi furnicături la nivelul extremităţilor, hipersensibilitate la lumină, zgomot şi
contact fizic, halucinaţii sau crize epileptice.
Insomnie şi anxietate de rebound: la întreruperea tratamentului, poate apărea un sindrom tranzitoriu în
cadrul căruia simptomele iniţiale, care au condus la tratamentul cu o benzodiazepină, re-apar într-o formă
mai accentuată. Sindromul poate fi însoţit de alte reacţii, incluzând schimbări de dispoziţie, anxietate sau
tulburări de somn şi stare de nelinişte. Deoarece riscul fenomenului de sevraj/rebound este mai mare după
oprirea bruscă a tratamentului, se recomandă ca scăderea dozelor să se facă treptat.
La pacienții cu depresie majoră sau anxietate asociată depresiei, benzodiazepinele și substanțele înrudite,
nu trebuie prescrise în monoterapie, deoarece pot precipita suicidul sau pot crește riscul de suicid. Prin
urmare alprazolamul trebuie folosit cu precauție, iar dozele prescrise trebuie limitate la pacienții cu semne
și simptome de tulburări depresive si tendințe suicidare.
Tulburările de panică au fost asociate cu depresii majore primare sau secundare şi creşterea incidenţei
sinuciderilor la pacienţii netrataţi. De aceea, în cazul tratamentului cu doze mari de Frontin a pacienţilor
cu tulburări de panică se recomandă aceleaşi precauţii ca şi în cazul altor medicamente psihotrope
utilizate la pacienţii cu depresie sau la cei care prezintă ideaţie sau planuri suicidare.
Categorii speciale de pacienți
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea alprazolamului la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.
Prin urmare, utilizarea alprazolamului la acești pacienți nu este recomandată.
Vârstnici și pacienți debilitați
Benzodiazepinele și medicamentele înrudite trebuie utilizate cu precauție la vârstnici datorită riscului de
sedare și/sau slăbiciunii musculo-scheletice care poate determina prăbușiri, deseori cu consecințe grave la
4

această grupă de pacienți. La pacienţii vârstnici sau debilitaţi se recomandă în general utilizarea dozei
minime eficace pentru a preveni ataxia şi sedarea excesivă.
La pacienţii cu funcţie renală afectată sau cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată se recomandă
prudenţă la administrarea tratamentului.
În caz de insuficienţă respiratorie, trebuie luat în considerare efectul deprimant central al
benzodiazepinelor. Scăderea dozei este recomandată și în cazul pacienților cu insuficiență respiratorie
cronică datorită riscului de depresie respiratorie.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi închis.
Toleranţa
O anume pierdere a efectelor hipnotice ale benzodiazepinelor poate apărea după utilizarea lor repetată
timp de câteva săptămâni.
Reacţii psihotice și paradoxale
La anumiţi pacienţi, îndeosebi la copii și vârstnici, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace
reacţii paradoxale: nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, delir, furie, coşmaruri, halucinaţii,
fenomene psihotice, comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament (vezi pct. 4.8). În aceste
situaţii, tratamentul trebuie întrerupt.
Amnezia
Benzodiazepinele pot provoca amnezie retrogradă. Aceasta apare cel mai adesea la câteva ore după
ingestia medicamentului.
Efectele aditive trebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte
tranchilizante (vezi pct. 4.5). Utilizarea benzodiazepinelor în tratamentul pacienţilor cu antecedente de
alcoolism sau abuz de droguri trebuie făcută cu extremă prudenţă (vezi pct. 4.5).
Riscul utilizării concomitente cu opioide
Utilizarea concomitentă a comprimatelor de Frontin cu opioide poate determina sedare, deprimare
respiratorie, comă și deces. Datorită acestui risc, prescrierea concomitentă de medicamente sedative cum
sunt benzodiazepinele sau medicamentele înrudite cum este Frontin cu opioide trebuie să se facă numai
pentru pacienții pentru care nu există altă opțiune terapeutică. În cazul deciziei de a prescrie Frontin
concomitent cu opioide trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă și durata tratamentului trebuie să fie
cât mai scurtă posibil (vezi pct. 4.2 ”Doze recomandate”).
Pacienții trebuie atent monitorizați în ceea ce privește semnele și simptomele unei deprimări respiratorii și
sedării. În acest sens, se recomandă informarea pacienților sau a aparținătorilor despre aceste simptome
(vezi pct. 4.5).
Frontin conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocierea cu alcool etilic nu este recomandată deoarece accentuează efectul sedativ al alprazolamului.
Benzodiazepinele, printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului
nervos central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu medicamente antipsihotice, hipnotice,
5

alte anxiolitice/sedative, antidepresive, anticonvulsivante, anestezice, antihistaminice H1. Aceste asocieri
necesită prudenţă.
Interacţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administrării alprazolamului simultan cu medicamente
care interferă cu metabolizarea sa. Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice (mai ales citocromul
P450 CYP3A4) pot creşte concentraţia plasmatică şi efectele alprazolamului.
Datele din studiile clinice cu alprazolam, studiile in vitro cu alprazolam şi studiile clinice cu
medicamente metabolizate similar cu alprazolamul evidenţiază interacţiuni variate de diferite grade şi
interacţiuni posibile între alprazolam şi un număr de medicamente. Pe baza gradului de interacţiune şi a
tipului de date disponibile se fac următoarele recomandări:
-

-

-

Administrarea concomitentă cu inhibitori potenţi ai citocromului CYP3A4, cum sunt
antimicoticele de tip azolic (ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol) trebuie făcută cu
prudenţă şi trebuie luată în considerare reducerea substanţială a dozei.
Administrarea simultană de nefazodonă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi eventual
reducerea dozelor.
Administrarea concomitentă cu fluoxetină, propoxifen, contraceptive orale, sertralină, diltiazem
sau antibiotice macrolide (eritromicină, troleandomicină) se va face cu prudenţă.
Alprazolamul creşte concentraţia plasmatică a litiului, de aceea asocierea trebuie atent
monitorizată.
Alprazolamul creşte concentraţia plasmatică a imipraminei, dezipraminei (de 3 ori).
Alprazolamul potenţează efectul terapeutic al relaxantelor musculare.
Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt complexe
şi dependente de timp. Dozele mici de ritonavir au determinat o reducere semnificativă a
clearance-ului alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică şi o amplificare a
efectelor clinice. Cu toate acestea, după administrarea îndelungată de ritonavir, reducerea
clearance-ului alprazolamului este contracarată de inducţia CYP3A4. Această interacţiune
impune ajustarea dozei de alprazolam sau întreruperea administrării acestuia.
Creșterea concentrației de digoxină a fost raportată la administrarea concomitentă cu alprazolam,
mai ales la pacienții vârstnici (>65 ani). Pacienții care primesc alprazolam și digoxină trebuie
monitorizați pentru semne și simptome ale toxicității digoxinei.

Nu s-au observat efecte asupra timpului de protrombină şi asupra concentraţiei plasmatice a warfarinei, în
cazul administrării concomitente cu alprazolam.
Opioide
Utilizarea concomitentă a medicamentelor sedative cum sunt benzodiazepinele sau medicamentelor
înrudite cum este Frontin cu opioide crește riscul de sedare, depresie respiratorie, comă și deces din cauza
efectului aditiv deprimant al sistemului nervos central. Doza și durata tratamentului concomitent trebuie
limitate (vezi pct. 4.4).

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Sarcina
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Frontin nu trebuie utilizat în timpul sarcinii deoarece poate avea efecte dăunătoare asupra fătului sau
nou-născutului. În unele cazuri administrarea în ultimele 3 luni de sarcină sau în timpul naşterii poate
determina simptome de întrerupere la nou-născut şi o întârziere temporară a dezvoltării acestuia. De
aceea dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă discutaţi imediat cu medicul
dumneavoastră.
Alăptarea
Alprazolamul se excretă în laptele matern în cantităţi mici. În timpul tratamentului cu acest
medicament nu trebuie să alăptaţi.