Fișă tehnică · Fluconazol 50 mg, capsule

Doze

Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice. Tratamentul infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat, până în momentul în care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator demonstrează faptul că infecţia fungică activă a fost oprită. O perioadă de tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.

Adulți

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Dozele se vor ajusta după funcţia renală (vezi pct. “Pacienţi cu insuficienţă renală”).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Fluconazolul este excretat predominant pe cale urinară ca substanţă activă nemodificată. Nu sunt necesare modificări ale dozelor în cazul tratamentului cu doză unică.

La pacienţii cu insuficienţă renală (inclusiv copii şi adolescenţi) la care se administrează doze multiple de fluconazol, poate fi administrată doza iniţială de încărcare de 50 mg până la 400 mg, bazată pe doza zilnică recomandată conform indicaţiilor terapeutice. După această doză iniţială de încărcare, dozele zilnice, conform indicaţiilor terapeutice, vor urma indicaţiile din tabel:

În cazul pacienţilor care efectuează hemodializă, se administrează 100% din doza recomandată după fiecare şedință de hemodializă; în zilele în care nu se efectuează dializă, se administrează doze reduse, corespunzătoare clearance-ului creatininei.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Nu sunt disponibile date suficiente privind pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare fluconazolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică.

Copii şi adolescenţi

La copii şi adolescenţi nu trebuie depăşită o doză maximă zilnică de 400 mg.

Similar altor infecţii asemănătoare la adulţi, durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic şi micologic. Fluconazolul se administrează o dată pe zi.

Pentru copiii cu afecţiuni renale, vezi dozele recomandate la pct. „Pacienţi cu insuficienţă renală”. Farmacocinetica fluconazolului nu a fost studiată la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală (pentru “Nou născuţi la termen” care, frecvent, prezintă imaturitate renală primară, vezi mai jos).

Sugari, copii mici şi copii (cu vârstă cuprinsă între 28 de zile şi 11 ani):

Adolescenţi (cu vârstă cuprinsă între 12 şi 17 ani):

În funcţie de greutate şi dezvoltarea la pubertate, medicul va stabili schema de administrare corespunzătoare (cea pentru adulţi sau cea pentru copii). Din datele clinice s-a observat un clearance mai mare al fluconazolului la copii faţă de adulţi. Doze de 100, 200 şi 400 mg la adulţi corespund la doze de 3, 6 şi 12 mg/kg la copii şi conduc la o expunere sistemică comparabilă.

Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite în indicaţia candidoză genitală. Datele privind siguranţa disponibile în prezent pentru alte indicaţii la copii şi adolescenţi sunt prezentate la pct. 4.8. Dacă este absolut necesar tratamentul candidozei genitale la adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani), trebuie utilizate aceleaşi doze ca în cazul adulţilor.

Nou-născuţi la termen (0 până la 27 de zile):

Fluconazolul se excretă mai lent la nou-născuţi. Există un număr mic de date farmacocinetice care susţin această posologie la nou-născuţii la termen (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Fluconazol se administrează pe cale orală.

Capsulele trebuie înghiţite întregi şi independent de momentul meselor.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente este contraindicată:
Cisapridă:
La pacienţii la care s-au administrat concomitent fluconazol şi cisapridă au fost raportate cazuri de
evenimente cardiace, inclusiv torsada vârfurilor. Într-un studiu controlat, administrarea de
fluconazol în doză de 200 mg o dată pe zi, concomitent cu cisapridă în doză de 20 mg de patru ori
pe zi a determinat o creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice a cisapridei şi prelungirea
intervalului QTc. Tratamentul concomitent cu fluconazol şi cisapridă este contraindicat (vezi pct.
4.3).
Terfenadină:
S-au desfăşurat studii de interacţiune datorită apariţiei unor aritmii grave, secundare prelungirii
intervalului QTc la pacienţi care erau în tratament cu azoli antifungici şi concomitent utilizau
terfenadină. Într-un studiu în care s-a administrat fluconazol în doză zilnică de 200 mg nu s-a
observat prelungirea intervalului QTc. Într-un alt studiu în care s-a administrat fluconazol în doze
zilnice de 400 mg şi 800 mg s-a demonstrat că administrarea concomitentă de terfenadină şi
fluconazol în doze de 400 mg pe zi sau mai mari, determină creşterea semnificativă a concentraţiei
plasmatice a terfenadinei. Este contraindicată folosirea concomitentă de fluconazol, în doze de 400
mg sau mai mari (vezi pct. 4.3), cu terfenadină. Administrarea concomitentă de fluconazol în doze
zilnice mai mici de 400 mg şi terfenadină trebuie monitorizată cu atenţie.
Astemizol:
Administrarea concomitentă de fluconazol şi astemizol poate determina scăderea clearance-ului
astemizolului. Creşterea concentraţiei plasmatice a astemizolului rezultată poate determina
prelungirea intervalului QT şi apariţia, în cazuri rare, a torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi astemizol este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Pimozidă:

Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol şi
pimozidă poate determina inhibarea metabolizării pimozidei. Creşterea concentraţiei plasmatice a
pimozidei poate determina prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, apariţia torsadei vârfurilor.
Administrarea concomitentă de fluconazol şi pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Chinidină:
Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol şi
chinidină poate determina inhibarea metabolizării chinidinei. Tratamentul cu chinidină a fost asociat
cu prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, cu apariţia torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi chinidină este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Eritromicină:
Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină poate creşte riscul apariţiei
cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la moarte subită
de origine cardiacă. Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină este contraindicată
(vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată:
Halofantrină:
Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a halofantrinei, datorită efectului
inhibitor asupra CYP3A4. Administrarea concomitentă de fluconazol şi halofantrină poate creşte
riscul apariţiei cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la
moarte subită de origine cardiacă. Tratamentul concomitent trebuie evitat (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie:
Amiodaronă:
Administrarea concomitentă de fluconazol cu amiodaronă poate determina prelungirea intervalului
QT. Când este necesară, administrarea concomitentă de fluconazol şi amiodaronă trebuie făcută cu
precauție, în special cu doze mari de fluconazol (800 mg).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie şi ajustarea dozelor:
Efectul altor medicamente asupra fluconazolului
Rifampicină:
Administrarea concomitentă de fluconazol şi rifampicină a determinat o scădere cu 25% a ASC şi o
scădere cu 20% a timpului de înjumătăţire plasmatică ale fluconazolului. În cazul tratamentului
concomitent cu rifampicină, trebuie luată în considerare creşterea dozei de fluconazol. Studii de
interacţiune au arătat că absorbţia fluconazolului nu este afectată clinic semnificativ, în cazul
administrării concomitente cu alimente, cimetidină, antiacide sau în urma iradierii totale a
organismului pentru transplant de măduvă hematogenă.
Hidroclorotiazidă:
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, administrarea concomitentă de doze multiple de
hidroclorotiazidă la voluntarii sănătoşi cărora li s-a administrat fluconazol a crescut cu 40%
concentraţia plasmatică de fluconazol. Un efect de această magnitudine nu ar trebui să necesite o
schimbare a regimului de dozare la subiecţii cărora li se administrează concomitent diuretice.
Efectul fluconazolului asupra altor medicamente
Fluconazolul este un inhibitor moderat al izoenzimelor 2C9 şi 3A4 ale citocromului P450 (CYP).
Fluconazolul este, de asemenea, un inhibitor puternic al izoenzimei CYP2C19. În plus faţă de
interacţiunile observate/studiate menţionate mai jos, există riscul creşterii concentraţiei plasmatice a
altor compuşi metabolizaţi pe calea CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4, administraţi concomitent cu
fluconazolul. Prin urmare, este necesară prudenţă în cazul utilizării acestor asocieri iar pacienţii

trebuie atent monitorizaţi. Efectul de inhibare enzimatică determinat de fluconazol persistă 4-5 zile
după întreruperea tratamentului cu fluconazol datorită timpului lung de înjumătăţire plasmatică al
acestuia (vezi pct. 4.3).
Alfentanil:
În timpul tratamentulului concomitent cu fluconazol (400 mg) şi alfentanil administrat pe cale
intravenoasă (20 μg/kg) la voluntari sănătoşi, ASC10 a alfentanilului a crescut de 2 ori, probabil
prin inhibarea CYP3A4. Poate fi necesară ajustarea dozei de alfentanil.
Amitriptilină, nortriptilină:
Fluconazolul potenţează efectul amitriptilinei şi nortriptilinei. Trebuie luată în considerare
determinarea concentraţiilor plasmatice ale 5-nortriptilinei şi/sau S-amitriptilinei la începutul
tratamentului concomitent şi apoi după o săptămână. Poate fi necesară ajustarea dozei de
amitriptilină/nortriptilină.
Amfotericină B:
Administrarea concomitentă de fluconazol şi amfotericină B la şoareci infectaţi, cu imunitate
normală şi deprimată, a determinat: potenţarea uşoară a efectului antifungic în cazul infecţiilor
sistemice cu C. albicans, nicio interacţiune în cazul infecţiei intracraniene cu Cryptococcus
neoformans şi antagonizarea acţiunii celor două medicamente în infecţia sistemică cu Aspergillus
fumigatus. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a rezultatelor obţinute în aceste studii.
Anticoagulante:
Similar altor antifungice de tip azolic, după punerea pe piaţă a medicamentului au fost raportate
evenimente hemoragice (hematoame, epistaxis, hemoragii gastrointestinale, hematurie şi melenă)
asociate cu creşterea timpului de protrombină, la pacienţii la care s-a administrat fluconazol
concomitent cu warfarina. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol şi warfarină, timpul de
protrombină a crescut de până la două ori, probabil datorită inhibării metabolizării warfarinei pe
calea CYP2C9.
Se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină la pacienţii în tratament cu
anticoagulante de tip cumarinic sau indanedionă. Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulant.
Benzodiazepine (cu acţiune de scurtă durată), de exemplu midazolam, triazolam:
În urma administrării orale de midazolam, fluconazolul a determinat creşterea semnificativă a
concentraţiilor acestuia şi a efectelor sale psihomotorii. Administrarea concomitentă de fluconazol
în doză de 200 mg şi de midazolam în doză de 7,5 mg pe cale orală a determinat creşterea de 3,7 ori
a ASC şi de 2,2 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică al midazolamului. Administrarea
concomitentă de fluconazol în doză zilnică de 200 mg şi de triazolam în doză de 0,25 mg pe cale
orală a determinat creşterea de 4,4 ori a ASC şi de 2,3 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică al
triazolamului. Dacă este necesar tratament concomitent cu benzodiazepine la pacienţii trataţi cu
fluconazol, trebuie luată în considerare reducerea dozelor de benzodiazepine iar pacienţii trebuie
atent supravegheaţi.
Carbamazepină:
Fluconazolul inhibă metabolizarea carbamazepinei, fiind observată o creştere cu 30% a
concentraţiilor serice ale carbamazepinei. Există riscul apariţiei toxicităţii carbamazepinei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de carbamazepină în funcţie de valorile concentraţie/efect.
Blocante ale canalelor de calciu:
Anumite blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, isradipină, amlodipină, verapamil şi
felodipină) sunt metabolizate pe calea CYP3A4. Fluconazolul poate creşte expunerea sistemică a
blocantelor canalelor de calciu. Este recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse.

Celecoxib:
În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol (200 mg pe zi) şi celecoxib (200 mg), C max şi
ASC ale celecoxibului au crescut cu 68% şi, respectiv, cu 134%. În cazul tratamentului asociat cu
fluconazol, poate fi necesară doar jumătate din doza de celecoxib.
Ciclofosfamidă:
Tratamentul asociat cu ciclofosfamidă şi fluconazol determină creşterea bilirubinei serice şi a
creatininei serice. Cele două medicamente pot fi administrare concomitent dacă se acordă atenţie
deosebită riscului de creştere a concentraţiilor bilirubinei serice şi a creatininei serice.
Fentanil:
A fost raportat un caz letal, posibil datorat unei interacţiuni între fentanil şi fluconazol. În plus,
fluconazolul a determinat întârzierea semnificativă a eliminarii fentanilului la voluntari sănătoşi.
Concentraţii crescute de fentanil pot determina apariţia deprimării respiratorii. Pacienţii trebuie
monitorizaţi atent pentru eventualele simptome de deprimare respiratorie. Poate fi necesară
ajustarea dozei de fentanil.
Inhibitori de HMG CoA reductază:
În cazul administrării concomitente de fluconazol şi inhibitori de HMG CoA reductază metabolizaţi
pe calea CYP3A4, precum atorvastatină şi simvastatină sau pe calea CYP2C9, precum fluvastatină,
creşte riscul apariţiei miopatiei şi rabdomiolizei. Dacă tratamentul concomitent este necesar, trebuie
urmărită la pacient apariţia simptomelor de miopatie şi rabdomioliză şi trebuie monitorizată
concentraţia de creatin kinaza. Tratamentul cu inhibitori de HMG CoA reductază trebuie întrerupt
dacă se observă o creştere semnificativă a creatin kinazei sau dacă este diagnosticată sau se
suspicionează apariţia miopatiei/rabdomiolizei.
Olaparib:
Inhibitorii moderaţi ai CYP3A4, precum fluconazolul, cresc concentraţiile plasmatice de olaparib;
nu este recomandată utilizarea concomitentă. Dacă nu poate fi evitată combinaţia, limitaţi doza de
olaparib la 200 mg de două ori pe zi.
Medicamente imunosupresoare (de exemplu. ciclosporină, everolimus, sirolimus şi tacrolimus)
Ciclosporină:
Fluconazolul determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice şi a ASC ale
ciclosporinei. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol în doză de 200 mg pe zi şi
ciclosporină (2,7 mg/kg şi zi), ASC a ciclosporinei a crescut de 1,8 ori. Această asociere se poate
utiliza dacă se reduce doza de ciclosporină în funcţie de concentraţia plasmatică a ciclosporinei.
Everolimus:
Deşi nu s-au desfăşurat studii in vivo sau in vitro, fluconazolul poate creşte concentraţia plasmatică
a everolimusului prin inhibarea CYP3A4.
Sirolimus:
Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a sirolimusului, probabil prin inhibarea metabolizării
sirolimusului pe calea CYP3A4 şi glicoproteinei P. Această asociere se poate utiliza dacă se
ajustează doza de sirolimus în funcţie de raportul efect/concentraţie plasmatică.
Tacrolimus:
Fluconazolul poate determina creşterea cu până la 5 ori a concentraţiei plasmatice a tacrolimusului
administrat pe cale orală deoarece inhibă metabolizarea acestuia pe calea CYPA34 la nivel
intestinal. Nu au fost observate modificări farmacocinetice semnificative în cazul administrării
tacrolimusului pe cale intravenoasă. Concentraţii plasmatice crescute de tacrolimus au fost asociate

cu nefrotoxicitate. Se recomandă scăderea dozei orale de tacrolimus în funcţie de concentraţia
plasmatică.
Losartan:
Fluconazolul inhibă metabolizarea losartanului la metabolitul său activ (E-31 74), principalul
responsabil de blocarea receptorilor angiotensinei II care apare în timpul tratamentului cu losartan.
Se recomandă monitorizarea continuă a tensiunii arteriale.
Metadonă:
Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei serice a metadonei. Poate fi necesară ajustarea
dozei de metadonă.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene:
Administrarea concomitentă de fluconazol şi flurbiprofen a determinat creşterea cu 23%, respectiv
cu 81% a Cmax şi ASC ale flurbiprofenului comparativ cu administrarea doar a flurbiprofenului. În
mod asemănător, administrarea concomitentă de fluconazol şi ibuprofen racemic (400 mg) a
determinat creşterea cu 15%, respectiv cu 82% a Cmax şi ASC ale izomerului activ din punct de
vedere farmacologic [S-(+)-ibuprofen] comparativ cu administrarea doar a ibuprofenului racemic.
Deşi nu s-a studiat în mod specific, fluconazolul poate determina creşterea expunerii sistemice a
altor AINS metabolizate pe calea CYP2C9 (de exemplu naproxen, lornoxicam, meloxicam,
diclofenac). Este recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse şi a toxicităţii AINS.
Poate fi necesară ajustarea dozelor AINS.
Fenitoină:
Fluconazolul inhibă metabolizarea hepatică a fenitoinei. Administrarea concomitentă repetată de
200 mg fluconazol şi 250 mg fenitoină pe cale intravenoasă a determinat creşterea cu 75% a ASC24
şi cu 128% a Cmin ale fenitoinei. În cazul administrării concomitente, pentru evitarea intoxicaţiei cu
fenitoină, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a fenitoinei.
Prednison:
A fost raportat cazul unui pacient cu transplant hepatic tratat cu prednison care a dezvoltat
insuficienţă acută corticosuprarenaliană la întreruperea unui tratament cu fluconazol cu durată de 3
luni. Oprirea administrării fluconazolului a determinat, probabil, o creştere a activităţii CYP3A4 şi
creşterea metabolizării prednisonului. La întreruperea administrării fluconazolului, pacienţii care
urmează tratament de lungă durată cu fluconazol şi prednison trebuie monitorizaţi atent pentru
apariţia semnelor de insuficienţă corticosuprerenaliană.
Rifabutină:
Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a rifabutinei, determinând creşterea ASC a rifabutinei
cu până la 80%. În cazul administrării concomitente de fluconazol şi rifabutină au fost raportate
cazuri de uveită. În cazul tratamentului asociat, trebuie monitorizate simptomele de apariţie a
toxicităţii rifabutinei.
Saquinavir:
Fluconazolul determină creşterea cu aproximativ 50% a ASC şi aproximativ 55% a C max datorită
inhibării metabolizării hepatice a saquinavirului pe calea CYP3A4 şi inhibării glicoproteinei P. Nu
s-a studiat interacţiunea cu saquinavir/ritonavir, care poate fi mai însemnată. Poate fi necesară
ajustarea dozei de saquinavir.
Sulfonilureice:
S-a demonstrat că fluconazolul prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică al sulfonilureicelor
orale (de exemplu clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă, tolbutamidă) administrate concomitent,

la voluntari sănătoşi. În timpul administrării concomitente se recomandă monitorizarea frecventă a
glicemiei şi scăderea corespunzătoare a dozei de sulfoniluree.
Teofilină:
Într-un studiu de interacţiune placebo-controlat, administrarea a 200 mg fluconazol timp de 14 zile
a avut ca rezultat scăderea cu 18% a clearance-ului plasmatic mediu al teofilinei. Pacienţii trataţi cu
doze mari de teofilină sau la care din alte motive există un risc crescut de toxicitate la teofilină,
trebuie supravegheaţi pentru a evidenţia semnele de toxicitate în timpul tratamentului concomitent
cu fluconazol. Terapia trebuie modificată corespunzător, dacă aceste semne apar.
Tofacitinib:
Expunerea la tofacitinib este crescută atunci când tofacitinibul este administrat concomitent cu
medicamente care au ca rezultat atât inhibarea moderată a CYP3A4, cât și inhibarea puternică a
CYP2C19 (de exemplu, fluconazol). Prin urmare, se recomandă reducerea dozei de tofacitinib la 5
mg o dată pe zi când este combinată cu aceste medicamente.
Alcaloizi din Vinca:
Deşi nu există studii derulate, fluconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a alcaloizilor din
Vinca (de exemplu vincristină şi vinblastină) şi poate determina apariţia neurotoxicităţii, posibil
prin inhibarea CYP3A4.
Vitamina A:
A fost raportat cazul unui pacient care a urmat tratament asociat cu acid all-trans retinoic (o formă
acidă a vitaminei A) şi fluconazol şi a prezentat reacţii adverse la nivelul SNC sub forma
pseudotumorii cerebri, care au dispărut după întreruperea tratamentului cu fluconazol. Această
asociere se poate utiliza dar trebuie avută în vedere incidenţa reacţiilor adverse la nivelul SNC.
Voriconazol: (inhibitor al CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4): Administrarea concomitentă a
voriconazolului pe cale orală (400 mg la 12 ore în prima zi, urmată de 200 mg la 12 ore timp de 2,5
zile) şi a fluconazolului pe cale orală (400 mg pe zi în prima zi, urmată de 200 mg la 24 de ore, timp
de 4 zile) la 8 voluntari sănătoşi de sex masculin a determinat creşterea C max şi a ASCτ a
voriconazolului cu o medie de 57% (90% IÎ: 20%, 107%), respectiv 79% (90% IÎ: 40%, 128%). Nu
au fost stabilite dozele mai mici şi/sau frecvenţa mai mică a administrării voriconazolului şi
fluconazolului care să elimine acest efect. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse asociate
voriconazolului dacă voriconazolul se administrează după fluconazol.
Zidovudină:
Fluconazolul determină creşterea cu 84% a Cmax, respectiv cu 74% a ASC ale zidovudinei, datorită
unei scăderi cu aproximativ 45% a clearance-ului zidovudinei administrată pe cale orală.
Tratamentul asociat cu fluconazol a determinat, de asemenea, prelungirea timpului de înjumătăţire
plasmatică al zidovudinei cu aproximativ 128%. În cazul administrării concomitente, se recomandă
monitorizarea pacienţilor pentru a observa din timp apariţia eventualelor reacţii adverse
caracteristice zidovudinei. Se poate lua în considerare reducerea dozei de zidovudină.
Azitromicină:
Într-un studiu deschis, randomizat, încrucişat, triplu încrucişat la 18 subiecţi sănătoşi s-a evaluat
efectul administrării unei doze orale unice de 1200 mg azitromicină asupra farmacocineticii
fluconazolului administrat pe cale orală în doză unică de 800 mg, precum şi efectul fluconazolului
asupra farmacocineticii azitromicinei. Nu au existat interacţiuni farmacocinetice semnificative între
fluconazol şi azitromicină.
Contraceptive orale:

Au fost efectuate două studii de farmacocinetică, în care s-au administrat un contraceptiv oral
combinat concomitent cu doze multiple de fluconazol. Nu s-au constatat efecte relevante asupra
concentraţiilor ambilor hormoni în studiul cu 50 mg fluconazol, în timp ce la 200 mg/zi, ASC ale
etinilestradiolului şi levonorgestrelului au crescut cu 40%, şi respectiv, cu 24%. În concluzie, este
puţin probabil ca administrări repetate de fluconazol, în aceste doze, să aibă vreun efect asupra
eficacităţii contraceptivelor combinate orale.
Ivacaftor:
Administrarea concomitentă cu ivacaftor, un potenţator al proteinei reglatoare a conductanţei
transmembranare din fibroza chistică (CFTR), a crescut expunerea la ivacaftor de 3 ori şi la
hidroximetilivacaftor (M1) de 1,9 ori. La pacienţii cărora li se administrează concomitent inhibitori
moderaţi ai CYP3A, cum sunt fluconazol şi eritromicină se recomandă reducerea dozei de ivacaftor
la 150 mg, o dată pe zi.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămîneți gravidă,
adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu trebuie să utilizaţi Fluconazol în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care v-a recomandat
medicul dumneavoastră.
Fluconazol se excretă în laptele matern. Alăptarea poate fi continuată după utilizarea unei doze unice de
150 mg sau a unei doze mai mici. Nu trebuie să alăptaţi dacă utilizaţi doze repetate sau doze mari.