Fișă tehnică · Fluconazol 150 mg, comprimate filmate
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: J02AC01
- Forma farmaceutică: comprimate filmate
- Concentrație: 150 mg
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice. Tratamentul infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat, până în momentul în care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator demonstrează faptul că infecţia fungică activă a fost oprită. O perioadă de tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.
Adulți
| Indicații terapeutice | Doza | Durata tratamentului | |
|---|---|---|---|
| Criptococoză | - Tratamentul meningitei criptococice. | Doza de încărcare: 400 mg în Ziua 1. Doza ulterioară: 200 mg – 400 mg pe zi | În general, cel puţin 6-8 săptămâni. În infecţiile ce pot pune viaţa în pericol, doza zilnică poate fi crescută la 800 mg. |
| - Terapie de întreţinere pentru prevenirea recăderilor în meningita criptococică la pacienţii care prezintă risc crescut de recădere. | 200 mg pe zi | Nelimitată, utilizând o doză de 200 mg pe zi | |
| Coccidioidomicoză | 200 mg – 400 mg | 11 luni până la 24 de luni sau mai mult, în funcție de pacient. Se pot administra doze de 800 mg pe zi în cazul anumitor infecții și în special în afecțiunile meningiene. |
| Candidoză invazivă | Doza de încărcare: 800 mg în Ziua 1. Doza ulterioară: 400 mg pe zi | În general, durata recomandată pentru tratamentul candidemiei este de 2 săptămâni după primul rezultat negativ al culturilor de sânge și după dispariția semnelor și simptomelor de candidemie. | |
|---|---|---|---|
| Tratamentul candidozelor mucoaselor | - Candodiza orofaringiană | Doza de încărcare: 200 – 400 mg în Ziua 1. Doza ulterioară: 100 mg până la 200 mg pe zi | 7 până la 21 zile (până la remisia candidozei orofaringiene). Tratamentul poate fi continuat perioade de timp mai lungi la pacienții cu imunitate sever compromisă. |
| - Candidoza esofagiană | Doza de încărcare: 200 mg – 400 mg în Ziua 1. Doza ulterioară: 100 mg – 200 mg pe zi | 14 până la 30 zile (până la remisia candidozei esofagiene). Tratamentul poate fi continuat perioade de timp mai lungi la pacienții cu imunitate sever compromisă. | |
| - Candidurie | 200 mg – 400 mg pe zi | 7 până la 21 de zile. Tratamentul poate fi continuat perioade de timp mai lungi la pacienții cu imunitate sever compromisă. | |
| - Candidoza cronică atrofică | 50 mg pe zi | 14 zile | |
| - Candidoza cronică cutaneomucoasă | 50 mg – 100 mg pe zi | Maximum 28 de zile. Tratamentul poate fi continuat perioade de timp mai lungi în funcție de severitatea infecției cât și de deprimarea imunitară și infecția de fond. | |
| Prevenirea recidivelor candidozei mucoaselor la pacienții cu SIDA, care prezintă risc crescut de recădere | - Candidoza orofaringiană | 100 mg – 200 mg pe zi sau 200 mg de 3 ori pe săptămână | Nelimitată la pacienții cu deprimare imunitară cronică |
| - Candidoza esofagiană | 100 mg – 200 mg pe zi sau 200 mg de 3 ori pe săptămână | ||
| Candidoză genitală | - Candidoza vaginală acută -Balanita candidozică | 150 mg | Doză unică |
| - Tratamentul și profilaxia candidozei vaginale recurente (4 sau mai multe episoade pe an) | 150 mg din 3 în 3 zile, în total 3 doze (ziua 1, 4 și 7) urmate de o doză săptămânală de întreținere de 150 mg | Doză de întreținere: 6 luni | |
| Dermatomicoze | - tinea pedis, - tinea corporis, - tinea cruris, - infecții cu candida | 150 mg o data pe săptămână sau 50 mg o data pe zi | 2 până la 4 săptămâni; în cazul tinea pedis tratamentul poate dura până la 6 săptămâni. |
| - tinea versicolor | 300 mg – 400 mg o data pe săptămână | 1 până la 3 săptămâni | |
| 50 mg o data pe zi | Durata tratamentului: 2 până la 4 săptămâni | ||
| - tinea unguium (onicomicoză) | 150 mg o data pe săptămână | Tratamentul trebuie continuat până când unghia infectată este înlocuită (până când crește unghia neinfectată). Creșterea unghiilor de la mâini și de la picioare are loc în mod normal în 3 până la 6 luni, respective, în 6 până la 12 luni. Totuși, viteza de creștere poate varia mult interindividual și în funcție de vârstă. După succesul tratamentului în infecțiile cronice de lungă durată, este posibil ca uneori unghiile să rămână desfigurate. | |
| Prevenirea infecțiilor cu Candida la pacienții cu neutropenie prelungită | 200 – 400 mg | Tratamentul trebuie început la câteva zile înainte de debutul așteptat al neutropeniei și continuat timp de 7 zile după recuperarea din neutropenie după ce numărul neutrofilelor crește peste 1000 celule pe mm3. |
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Dozele se vor ajusta după funcţia renală (vezi pct. “Pacienţi cu insuficienţă renală”).
Pacienţi cu insuficienţă renală
Fluconazolul este excretat predominant pe cale urinară ca substanţă activă nemodificată. Nu sunt necesare modificări ale dozelor în cazul tratamentului cu doză unică.
La pacienţii cu insuficienţă renală (inclusiv copii şi adolescenţi) la care se administrează doze multiple de fluconazol, poate fi administrată doza iniţială de încărcare de 50 mg până la 400 mg, bazată pe doza zilnică recomandată conform indicaţiilor terapeutice. După această doză iniţială de încărcare, dozele zilnice, conform indicaţiilor terapeutice, vor urma indicaţiile din tabel:
| Clereance-ul creatininei (ml/min) | Procentul din doza recomandată |
|---|---|
| > 50 | 100 % |
| ≤ 50 (pacienți care nu efectuează hemodializă) | 50 % |
| Pacienții care efectuează hemodializă | 100 % după fiecare ședință de hemodializă |
În cazul pacienţilor care efectuează hemodializă, se administrează 100% din doza recomandată după fiecare şedință de hemodializă; în zilele în care nu se efectuează dializă, se administrează doze reduse, corespunzătoare clearance-ului creatininei.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date suficiente privind pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare fluconazolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică.
Copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi nu trebuie depăşită o doză maximă zilnică de 400 mg.
Similar altor infecţii asemănătoare la adulţi, durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic şi micologic. Fluconazolul se administrează o dată pe zi.
Pentru copiii cu afecţiuni renale, vezi dozele recomandate la pct. „Pacienţi cu insuficienţă renală”. Farmacocinetica fluconazolului nu a fost studiată la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală (pentru “Nou născuţi la termen” care, frecvent, prezintă imaturitate renală primară, vezi mai jos).
Sugari, copii mici şi copii (cu vârstă cuprinsă între 28 de zile şi 11 ani):
| Indicație terapeutică | Doza | Recomandări |
|---|---|---|
| - Candidoza mucoaselor | Doza inițială: 6 mg/kg Doza ulterioară: 3 mg/kg o dată pe zi | În prima zi se poate administra doza initială pentru a atinge mai repede starea de echilibru |
| -Candidoza invazivă - Meningita criptococică | Doza: 6-12 mg/kg o dată pe zi | În funcție de severitatea afecțiunii |
| - Tratament de menținere pentru prevenirea recidivelor meningitei criptococice la copii care prezintă risc crescut de recădere | Doza: 6 mg/kg o dată pe zi | În funcție de severitatea afecțiunii |
| - Prevenirea infecțiilor cu Candida la pacienții imunodeprimați | Doza: 3-12 mg/kg o dată pe zi | În funcție de gradul și durata neutropeniei induse (a se vedea dozele recomandate pentru adulți) |
Adolescenţi (cu vârstă cuprinsă între 12 şi 17 ani):
În funcţie de greutate şi dezvoltarea la pubertate, medicul va stabili schema de administrare corespunzătoare (cea pentru adulţi sau cea pentru copii). Din datele clinice s-a observat un clearance mai mare al fluconazolului la copii faţă de adulţi. Doze de 100, 200 şi 400 mg la adulţi corespund la doze de 3, 6 şi 12 mg/kg la copii şi conduc la o expunere sistemică comparabilă.
Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite în indicaţia candidoză genitală. Datele privind siguranţa disponibile în prezent pentru alte indicaţii la copii şi adolescenţi sunt prezentate la pct. 4.8. Dacă este absolut necesar tratamentul candidozei genitale la adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani), trebuie utilizate aceleaşi doze ca în cazul adulţilor.
Nou-născuţi la termen (0 până la 27 de zile):
Fluconazolul se excretă mai lent la nou-născuţi. Există un număr mic de date farmacocinetice care susţin această posologie la nou-născuţii la termen (vezi pct. 5.2).
| Grup de vârstă | Doza | Recomandări |
|---|---|---|
| Nou-născuți la termen (0 până la 14 zile) | Doza administrată este aceeași ca în cazul sugarilor, copiilor mici și copiilor, în mg/kg, la fiecare 72 de ore | Nu trebuie depășită doza maxima de 12 mg/kg la fiecare 72 de ore |
| Nou-născuți la termen (15 până la 27 zile) | Doza administrată este aceeași ca în cazul sugarilor, copiilor mici și copiilor, în mg/kg, la fiecare 48 de ore | Nu trebuie depășită doza maximă de 12 mg/kg la fiecare 48 de ore |
Mod de administrare
Fluconazol se administrează pe cale orală.
Capsulele trebuie înghiţite întregi şi independent de momentul meselor.
Interacțiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente este contraindicată:
Cisapridă: la pacienţii la care s-au administrat concomitent fluconazol şi cisapridă au fost raportate
cazuri de evenimente cardiace, inclusiv torsada vârfurilor. Administrarea de fluconazol în doză de
200 mg o dată pe zi, concomitent cu cisapridă în doză de 20 mg de 4 ori pe zi a determinat o
creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice a cisapridei şi prelungirea intervalului QT.
Tratamentul concomitent cu fluconazol şi cisapridă este contraindicat (vezi pct. 4.3).
Terfenadină: a fost raportată apariţia unor aritmii grave, secundare prelungirii intervalului QTc la
pacienţi care erau în tratament cu azoli antifungici şi concomitent utilizau terfenadină. Într-un studiu
în care s-a administrat fluconazol în doză zilnică de 200 mg nu s-a observat prelungirea intervalului
QTc. La administrarea fluconazolului în doze zilnice de 400 mg şi 800 mg s-a demonstrat că
administrarea concomitentă de terfenadină şi fluconazol în doze de 400 mg pe zi sau mai mari,
determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice a terfenadinei. Este contraindicată
administrarea concomitentă de fluconazol în doze de 400 mg sau mai mari, cu terfenadină (vezi pct.
4.3). La administrarea concomitentă de fluconazol în doze zilnice mai mici de 400 mg şi terfenadină
starea pacientului trebuie monitorizată cu atenţie.
Astemizol: administrarea concomitentă de fluconazol şi astemizol poate determina scăderea
clearance-ului astemizolului. Creşterea concentraţiei plasmatice a astemizolului rezultată poate
determina prelungirea intervalului QT şi apariţia, în cazuri rare, a torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi astemizol este contraindicată.
Pimozidă şi chinidină: deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă
de fluconazol şi pimozidă sau chinidină poate determina inhibarea metabolizării pimozidei sau
chinidinei. Creşterea concentraţiei plasmatice a pimozidei sau chinidinei poate determina
prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, apariţia torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi pimozidă sau chinidină este contraindicată.
Eritromicină: administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină poate creşte riscul apariţiei
cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la moarte subită
de origine cardiacă. Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină este contraindicată.
Amiodaronă: administrarea concomitentă de fluconazol şi amiodaronă poate duce la suprimarea
metabolismului amiodaronei. A fost observată interdependența dintre administrarea amiodaronei și
prelungirea intervalului QT. Administrarea concomitentă de fluconazol şi amiodaronă este
contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată:
Halofantrină: fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a halofantrinei,
datorită efectului inhibitor asupra CYP3A4. Administrarea concomitentă de fluconazol şi
halofantrină poate creşte riscul apariţiei cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada
vârfurilor) şi poate conduce la moarte subită de origine cardiacă. Tratamentul concomitent trebuie
evitat.
Administrarea concomitentă a fluconazolului cu următoarele medicamente necesită precauţie şi
ajustarea dozelor
Efectul altor medicamente asupra fluconazolului
Absorbţia fluconazolului la administarea lui orală nu este afectată clinic semnificativ, în cazul
administrării concomitente cu alimente, cimetidină, antiacide sau în urma iradierii totale a
organismului pentru transplant de măduvă hematogenă.
Rifampicină: administrarea concomitentă de fluconazol şi rifampicină a determinat o scădere cu
25% a ASC şi o scădere cu 20% a timpului de înjumătăţire plasmatică a fluconazolului. În cazul
tratamentului concomitent cu rifampicină, trebuie luată în considerare creşterea dozei de fluconazol.
Hidroclorotiazida: în efectuarea studiului de farmacocinetică la administrarea într-o priză sau
administrarea repetată a hidroclorotiazidei voluntarilor sănătoși care au administrat fluconazol,
aceasta a adus la majorarea concentrației fluconazolului cu 40%. Astfel de parametri ai interacțiunii
nu necesită modificări ale regimului de dozare pentru fluconazol la pacienții care administrează
diuretice.
Efectul fluconazolului asupra altor medicamente
Fluconazolul este un inhibitor potent al izoenzimei 2C9 a citocromului P450 (CYP) şi un inhibitor
moderat al CYP3A4. Fluconazolul este, de asemenea, un inhibitor al izoenzimei CYP2C19. În plus
faţă de interacţiunile observate/studiate menţionate mai jos, există riscul creşterii concentraţiei
plasmatice a altor compuşi metabolizaţi pe calea CYP2C9 şi CYP3A4.
Prin urmare, este necesară prudenţă în cazul utilizării acestor asocieri, iar pacienţii trebuie atent
monitorizaţi. Efectul de inhibare enzimatică determinat de fluconazol persistă 4-5 zile după
întreruperea tratamentului cu fluconazol datorită timpului lung de înjumătăţire plasmatică al
acestuia.
Alfentanil: în timpul tratamentului concomitent cu alfentanil în doza de 20 µg/kg şi fluconazol în
doza de 400 mg la voluntari sănătoşi, ASC10 a alfentanilului a crescut de 2 ori, probabil prin
inhibarea CYP3A4. Poate fi necesară ajustarea dozei de alfentanil.
Amitriptilină, nortriptilină: fluconazolul potenţează efectul amitriptilinei şi nortriptilinei. Trebuie
luată în considerare determinarea concentraţiilor plasmatice ale 5-nortriptilinei şi/sau Samitriptilinei la începutul tratamentului concomitent şi apoi după o săptămână. Poate fi necesară
ajustarea dozei de amitriptilină/ nortriptilină.
Amfotericină B: administrarea concomitentă de fluconazol şi amfotericină B la şoareci infectaţi cu
imunitate normală şi deprimată a determinat: potenţarea uşoară a efectului antifungic în cazul
infecţiilor sistemice cu C. albicans, nici o interacţiune în cazul infecţiei intracraniene cu
Cryptococcus neoformans şi antagonizarea acţiunii celor două medicamente în infecţia sistemică cu
Aspergillus fumigatus. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a rezultatelor obţinute în aceste studii.
Anticoagulante: similar altor antifungice de tip azolic, au fost raportate evenimente hemoragice
(hematoame, epistaxis, hemoragii gastrointestinale, hematurie şi melenă) asociate cu creşterea
timpului de protrombină, la pacienţii la care s-a administrat fluconazol concomitent cu warfarina. În
timpul tratamentului concomitent cu fluconazol şi warfarină, timpul de protrombină a crescut de
până la două ori, probabil datorită inhibării metabolizării warfarinei pe calea CYP2C9. Se
recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină la pacienţii în tratament cu
anticoagulante de tip cumarinic. Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulant.
Benzodiazepine (cu acţiune de scurtă durată), de exemplu midazolam, triazolam: în urma
administrării orale de midazolam, fluconazolul a determinat creşterea semnificativă a
concentraţiilor acestuia şi a efectelor sale psihomotorii. Administrarea concomitentă de fluconazol
în doză de 200 mg şi de midazolam în doză de 7,5 mg pe cale orală a determinat creşterea de 3,7 ori
a AUC şi de 2,2 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică al midazolamului. Administrarea
concomitentă de fluconazol în doză zilnică de 200 mg şi de triazolam în doză de 0,25 mg pe cale
orală a determinat creşterea de 4,4 ori a ASC şi de 2,3 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică al
triazolamului. La administrarea concomitentă a fluconazolului și triazolamului a fost observată
potențarea și prolongarea efectului triazolamului.
Dacă este necesar tratament concomitent cu benzodiazepine la pacienţii trataţi cu fluconazol,
trebuie luată în considerare reducerea dozelor de benzodiazepine, iar pacienţii trebuie atent
supravegheaţi.
Carbamazepină: fluconazolul inhibă metabolizarea carbamazepinei, fiind observată o creştere cu
30% a concentraţiilor serice ale carbamazepinei. Există riscul apariţiei toxicităţii carbamazepinei.
Poate fi necesară ajustarea dozei de carbamazepină în funcţie de valorile concentraţie şi efect.
Blocante ale canalelor de calciu: unele blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, isradipină,
amlodipină şi felodipină) sunt metabolizate pe calea CYP3A4. Fluconazolul poate creşte expunerea
sistemică a blocantelor canalelor de calciu. Este recomandată monitorizarea minuțioasă a reacţiilor
adverse.
Celecoxib: în timpul tratamentului concomitent cu fluconazol (200 mg pe zi) şi celecoxib (200 mg),
Cmax şi AUC ale celecoxibului au crescut cu 68% şi, respectiv, cu 134%. În cazul tratamentului
asociat cu fluconazol, poate fi necesară doar jumătate din doza de celecoxib.
Ciclofosfamidă: tratamentul asociat cu ciclofosfamidă şi fluconazol determină creşterea bilirubinei
serice şi a creatininei serice. Aceste medicamente pot fi administrare concomitent dacă se acordă
atenţie deosebită riscului de creştere a concentraţiilor bilirubinei serice şi a creatininei serice.
Fentanil: a fost raportat un caz letal, posibil datorat unei interacţiuni între fentanil şi fluconazol.
Studiile au demonstrat că fluconazolul a întârziat semnificativ eliminarea fentanilului. Concentraţii
crescute de fentanil pot determina apariţia deprimării respiratorii, de aceea trebuie monitorizată
atent starea pacienţilor. Poate fi necesară ajustarea dozei de fentanil.
Inhibitori de HMG CoA reductază: în cazul administrării concomitente de fluconazol şi inhibitori
de HMG CoA reductază, metabolizaţi pe calea CYP3A4 (atorvastatină şi simvastatină) sau
inhibitori de HMG CoA reductază, metabolizaţi pe calea CYP2C9 (fluvastatină), creşte riscul
apariţiei miopatiei şi rabdomiolizei. Dacă tratamentul concomitent este necesar, trebuie urmărită la
pacient apariţia simptomelor de miopatie şi rabdomioliză şi trebuie monitorizată concentraţia de
creatinkinază. Tratamentul cu inhibitori de HMG CoA reductază trebuie întrerupt dacă se observă o
creştere semnificativă a creatinkinazei sau dacă este diagnosticată sau se suspicionează apariţia
miopatiei/rabdomiolizei.
Medicamente imunosupresoare (de exemplu, ciclosporină, everolimus, sirolimus şi tacrolimus)
Ciclosporină: fluconazolul determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice şi a ASC
ale ciclosporinei. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol în doză de 200 mg pe zi şi
ciclosporină în doza de 2,7 mg/kg şi zi, AUC a ciclosporinei a crescut de 1,8 ori. Această asociere
se poate utiliza dacă se reduce doza de ciclosporină în funcţie de concentraţia plasmatică a
ciclosporinei.
Everolimus: fluconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a everolimusului prin inhibarea
CYP3A4.
Sirolimus: fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a sirolimusului, probabil prin inhibarea
metabolizării sirolimusului pe calea CYP3A4 şi glicoproteinei P. Această asociere se poate utiliza
dacă se ajustează doza de sirolimus în funcţie de raportul efect/concentraţie plasmatică.
Tacrolimus: fluconazolul poate determina creşterea cu până la 5 ori a concentraţiei plasmatice a
tacrolimusului administrat pe cale orală, deoarece inhibă metabolizarea acestuia pe calea CYPA34
la nivel intestinal. Nu au fost observate modificări farmacocinetice semnificative în cazul
administrării tacrolimusului pe cale intravenoasă. Concentraţii plasmatice crescute de tacrolimus au
fost asociate cu nefrotoxicitate. Se recomandă scăderea dozei orale de tacrolimus în funcţie de
concentraţia plasmatică.
Losartan: fluconazolul inhibă metabolizarea losartanului la metabolitul său activ (E-31 74),
principalul responsabil de blocarea receptorilor angiotensinei II care apare în timpul tratamentului
cu losartan. Se recomandă monitorizarea continuă a tensiunii arteriale.
Metadonă: fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei serice a metadonei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de metadonă.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: administrarea concomitentă de fluconazol şi
flurbiprofen a determinat creşterea cu 23%, respectiv cu 81% a C max şi AUC ale flurbiprofenului
comparativ cu administrarea doar a flurbiprofenului. În mod asemănător, administrarea
concomitentă de fluconazol şi ibuprofen racemic (400 mg) a determinat creşterea cu 15%, respectiv
cu 82% a Cmax şi AUC ale izomerului activ din punct de vedere farmacologic [S-(+)-ibuprofen]
comparativ cu administrarea doar a ibuprofenului racemic.
Fluconazolul poate determina creşterea expunerii sistemice a altor AINS metabolizate pe calea
CYP2C9 (de exemplu naproxen, lornoxicam, meloxicam, diclofenac). Este recomandată
monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse şi a toxicităţii AINS. Poate fi necesară ajustarea dozelor
AINS.
Fenitoină: fluconazolul inhibă metabolizarea hepatică a fenitoinei. Administrarea concomitentă
repetată de 200 mg fluconazol şi 250 mg fenitoină pe cale intravenoasă a determinat creşterea cu
75% a AUC24 şi cu 128% a Cmin ale fenitoinei. În cazul administrării concomitente, pentru evitarea
intoxicaţiei cu fenitoină, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a fenitoinei.
Prednison: a fost raportat cazul unui pacient cu transplant hepatic tratat cu prednison, care a
dezvoltat insuficienţă corticosuprarenaliană acută la întreruperea unui tratament cu fluconazol cu
durată de 3 luni. Oprirea administrării fluconazolului a determinat, probabil, o creştere a activităţii
CYP3A4, ceea ce a dus la creşterea metabolizării prednisonului. La întreruperea administrării
fluconazolului, pacienţii care urmează tratament de lungă durată cu fluconazol şi prednison trebuie
monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor de insuficienţă corticosuprerenaliană.
Rifabutină: fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a rifabutinei, determinând creşterea AUC a
rifabutinei cu până la 80%. În cazul administrării concomitente de fluconazol şi rifabutină au fost
raportate cazuri de uveită. În cazul tratamentului asociat, trebuie monitorizate simptomele de
apariţie a toxicităţii rifabutinei.
Saquinavir: fluconazolul determină creşterea cu aproximativ 50% a AUC şi aproximativ 55% a
Cmax datorită inhibării metabolizării hepatice a saquinavirului pe calea CYP3A4 şi inhibării
glicoproteinei P. Nu s-a studiat interacţiunea cu saquinavir/ritonavir, care poate fi mai însemnată.
Poate fi necesară ajustarea dozei de saquinavir.
Sulfonilureice: fluconazolul prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică al sulfonilureicelor orale
(de exemplu clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă, tolbutamidă) administrate concomitent. În
timpul administrării concomitente cu fluconazol se recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei
şi scăderea corespunzătoare a dozei de sulfonilureice.
Teofilină: administrarea a 200 mg fluconazol timp de 14 zile a avut ca rezultat scăderea cu 18% a
clearance-ului plasmatic mediu al teofilinei. Pacienţii trataţi cu doze mari de teofilină sau la care din
alte motive există un risc crescut de toxicitate la teofilină, trebuie supravegheaţi pentru a evidenţia
semnele de toxicitate în timpul tratamentului concomitent cu fluconazol. Terapia trebuie modificată
corespunzător, dacă aceste semne apar.
Alcaloizi din Vinca: fluconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a alcaloizilor din Vinca (de
exemplu vincristină şi vinblastină) şi poate determina apariţia neurotoxicităţii, posibil prin inhibarea
CYP3A4.
Vitamina A: a fost raportat cazul unui pacient care a urmat tratament asociat cu acid all-trans
retinoic (o formă acidă a vitaminei A) şi fluconazol şi a prezentat reacţii adverse la nivelul
sistemului nervos central sub forma pseudotumorii cerebrale, care au dispărut după întreruperea
tratamentului cu fluconazol. Această asociere se poate utiliza, dar trebuie avută în vedere incidenţa
reacţiilor adverse la nivelul sistemului nervos central.
Voriconazol (inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4): administrarea concomitentă a voriconazolului pe
cale orală (400 mg la 12 ore în prima zi, urmată de 200 mg la 12 ore timp de 2,5 zile) şi a
fluconazolului pe cale orală (400 mg pe zi în prima zi, urmată de 200 mg la 24 de ore, timp de 4
zile) la 8 voluntari sănătoşi de sex masculin a determinat creşterea Cmax şi a AUC a voriconazolului
cu o medie de 57% (90% IÎ: 20%, 107%), respectiv 79% (90% IÎ: 40%, 128%). Nu au fost stabilite
dozele mai mici şi/sau frecvenţa mai mică a administrării voriconazolului şi fluconazolului, care să
elimine acest efect. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse asociate voriconazolului dacă
voriconazolul se administrează după fluconazol.
Zidovudină: fluconazolul determină creşterea cu 84% a C max, respectiv cu 74% a AUC ale
zidovudinei, datorită unei scăderi cu aproximativ 45% a clearance-ului zidovudinei administrată pe
cale orală. Tratamentul asociat cu fluconazol a determinat, de asemenea, prelungirea timpului de
înjumătăţire plasmatică al zidovudinei cu aproximativ 128%. În cazul administrării concomitente,
se recomandă monitorizarea pacienţilor pentru a observa din timp apariţia eventualelor reacţii
adverse caracteristice zidovudinei. Se poate lua în considerare reducerea dozei de zidovudină.
Azitromicină: nu au fost determinate interacţiuni farmacocineticee semnificative.
Contraceptive orale: nu s-au constatat efecte relevante asupra concentraţiilor ambilor hormoni la
administrarea de 50 mg fluconazol, în timp ce la 200 mg/zi, AUC ale etinilestradiolului şi
levonorgestrelului au crescut cu 40%, şi respectiv, cu 24%. Aceasta denotă că este puţin probabil ca
administrările repetate de fluconazol în aceste doze să aibă vre-un efect asupra eficacităţii
contraceptivelor combinate orale.
Ivacaftor: administrarea concomitentă cu ivacaftor, un potenţator al proteinei reglatoare a
conductanţei transmembranare din fibroza chistică (CFTR), a crescut expunerea la ivacaftor de 3 ori
şi la hidroximetilivacaftor (M1) de 1,9 ori. La pacienţii cărora li se administrează concomitent
inhibitori moderaţi ai CYP3A, cum sunt fluconazol şi eritromicină, se recomandă reducerea dozei
de ivacaftor la 150 mg, o dată pe zi.
Sarcină și alăptare
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Nu
trebuie să luaţi Fluconazol dacă sunteţi gravidă, cu excepţia cazului în care medicul v-a recomandat
să luaţi.
Puteţi continua să alăptaţi după ce aţi luat o singură doză de Fluconazol de până la 200 mg. Nu
trebuie să alăptaţi dacă luaţi o doză repetată de Fluconazol.
