Fișă tehnică · Exifine 0,5 mg/0,4 mg, capsule

Doze 20

Adulţi (incluzând vârstnici)

Doza recomandată de EXIFINE este o capsulă (0,5 mg/0,4 mg) în doză unică zilnică.

Acolo unde este indicat, EXIFINE poate fi utilizat pentru a înlocui administrarea asociată de dutasteridă şi clorhidrat de tamsulosin din cadrul schemei de terapie duală actuale.

Acolo unde este indicat din punct de vedere clinic, se poate lua în considerare schimbarea directă de la monoterapia cu dutasteridă sau clorhidrat de tamsulosin la EXIFINE.

Insuficienţa renală

Nu a fost studiat efectul insuficienţei renale asupra farmacocineticii combinaţiei dutasteridă– tamsulosin. La pacienţii cu insuficienţă renală, nu se preconizează ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţa hepatică

Nu a fost studiat efectul insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii combinaţiei dutasteridă– tamsulosin, de aceea este necesară precauţie în cazul administrării la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4 şi 5.2). La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, utilizarea EXIFINE este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Copii şi adolescenţi

Combinaţia dutasteridă/tamsulosin este contraindicată la copii şi adolescenţi (sub 18 ani) (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Pentru administrare orală.

Pacienţii trebuie instruiţi să înghită capsulele întregi, cu aproximativ 30 de minute după aceeaşi masă, în fiecare zi. Capsulele nu trebuie mestecate sau deschise. Contactul cu conţinutul capsulei de dutasteridă din interiorul capsulei cu înveliş tare poate determina iritaţie a mucoasei orofaringiene.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile cu alte medicamente pentru dutasteridă/tamsulosin.
Afirmaţiile următoare reflectă informaţiile disponibile pentru fiecare componentă în parte.
Dutasteridă
Pentru informaţii referitoare la scăderea valorilor concentraţiilor plasmatice ale PSA în timpul
tratamentului cu dutasteridă şi recomandările cu privire la investigaţiile pentru depistarea neoplasmului
de prostată, vezi pct. 4.4.
Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii dutasteridei
Dutasterida este eliminată în principal prin metabolizare. Studiile in vitro indică faptul că această
metabolizare este catalizată de către izoenzimele CYP3A4 şi CYP3A5. Nu au fost efectuate studii de
interacţiune specifică cu inhibitori potenţi ai izoenzimei CYP3A4. Cu toate acestea, într-un studiu
farmacocinetic populaţional, concentraţiile plasmatice ale dutasteridei au fost în medie de 1,6 până la
respectiv de 1,8 ori mai mari la un număr mic de pacienţi trataţi concomitent cu verapamil sau diltiazem
(inhibitori moderaţi ai izoenzimei CYP3A4 şi inhibitori ai glicoproteinei P), decât la alţi pacienţi.
Asocierea pe termen lung a dutasteridei cu inhibitori potenţi ai izoenzimei CYP3A4 (de exemplu
ritonavir, indinavir, nefazodonă, itraconazol, ketoconazol administrate pe cale orală) poate determina
creşterea concentraţiilor plasmatice ale dutasteridei. Nu este probabilă inhibarea ulterioară a 5-alfa
reductazei în cazul expunerilor crescute la dutasteridă. Cu toate acestea, dacă sunt observate reacţii
adverse, poate fi luată în considerare reducerea frecvenţei de administrare a dutasteridei. Trebuie
remarcat că în cazul inhibării enzimatice, timpul lung de înjumătăţire plasmatică poate fi prelungit
suplimentar şi pot trece mai mult de 6 luni de tratament concomitent până la atingerea unei noi
concentraţii plasmatice la starea de echilibru.
Administrarea a 12 g colestiramină cu o oră după o doză unică de 5 mg dutasteridă nu a influenţat
farmacocinetica dutasteridei.
Efectele dutasteridei asupra farmacocineticii altor medicamente În cadrul unui studiu restrâns (n=24), cu
durata de două săptămâni, efectuat la voluntari sănătoşi, dutasterida (0,5 mg zilnic) nu a avut efect asupra
farmacocineticii tamsulosinului sau terazosinului. De asemenea, nu a existat nicio dovadă de interacţiune
farmacodinamică în acest studiu. Dutasterida nu a avut efect asupra farmacocineticii warfarinei sau
digoxinei. Aceasta indică faptul că dutasterida nu inhibă/induce izoenzima CYP2C9 sau glicoproteina P
transportoare. Studiile de interacţiune in vitro indică faptul că dutasterida nu inhibă enzimele CYP1A2,
CYP2D6, CYP2C9, CYP2C19 sau CYP3A4.
Tamsulosin
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin cu medicamente care pot reduce tensiunea
arterială, incluzând anestezice, inhibitori ai 5-PDE şi alţi antagonişti alfa1-adrenergici, poate duce la
potenţarea efectelor hipotensive. Combinaţia dutasteridă-tamsulosin nu trebuie utilizată în asociere cu alţi
antagonişti alfa1-adrenergici.
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin şi a ketoconazolului (un inhibitor puternic al
izoenzimei CYP3A4) a determinat o creştere a Cmax şi a ASC pentru clorhidratul de tamsulosin cu un
factor de 2,2 şi, respectiv 2,8. Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin şi a paroxetinei
(un inhibitor puternic al izoenzimei CYP2D6) a determinat o creştere a Cmax şi a ASC pentru clorhidratul
de tamsulosin cu un factor de 1,3 şi, respectiv 1,6. O creştere similară a expunerii este aşteptată în cazul
metabolizanţilor mai puţin potenţi ai izoenzimei CYP2D6 comparativ cu metabolizanţii potenţi atunci
24

când este administrat concomitent cu un inhibitor puternic al izoenzimei CYP3A4. Nu a fost evaluat
clinic efectul administrării concomitente a inhibitorilor izoenzimelor CYP3A4 şi CYP2D6 cu clorhidrat
de tamsulosin, totuşi există un potenţial pentru creşterea semnificativă a expunerii la tamsulosin (vezi pct.
4.4).
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin (0,4 mg) şi a cimetidinei (400 mg la interval
de 6 ore, timp de 6 zile) a determinat o reducere a clearance-ului (26%) şi o creştere a ASC (44%) pentru
clorhidratul de tamsulosin. Se recomandă precauţie în cazul administrării dutasteridă– tamsulosin în
asociere cu cimetidina.
Nu a fost efectuat un studiu decisiv privind interacţiunea medicamentoasă între clorhidratul de tamsulosin
şi warfarină. Rezultatele provenite din studiile restrânse efectuate in vitro şi in vivo nu sunt concludente.
Cu toate acestea diclofenacul şi warfarina pot creşte viteza de eliminare a tamsulosinului. Se recomandă
precauţie în cazul administrării concomitente a warfarinei şi a clorhidratului de tamsulosin.
Nu au fost observate interacţiuni atunci când clorhidratul de tamsulosin a fost administrat concomitent fie
cu atenolol, enalapril, nifedipină sau teofilină. Administrarea concomitentă de furosemidă determină o
scădere a concentraţiilor plasmatice de tamsulosin dar, ţinând cont de faptul că valorile rămân în limitele
normale, nu este necesară ajustarea dozelor.
In vitro, fracţia liberă de tamsulosin din plasma umană nu este modificată de diazepam, propranolol,
triclormetiazidă, clormadinonă, amitriptilină, diclofenac, glibenclamidă sau simvastatină. Nici
tamsulosinul nu modifică fracţia liberă de diazepam, propranolol, triclormetiazidă şi clormadinonă.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
EXIFINE nu trebuie luat de către femei.
Femeile care sunt gravide (sau care pot fi gravide) nu trebuie să manipuleze capsulele care prezintă
scurgeri. Dutasterida este absorbită prin piele şi poate afecta dezvoltarea normală a fătului de sex masculin.
Acesta este un risc important în primele 16 săptămâni de sarcină.
Utilizaţi prezervativul în timpul contactelor sexuale. Dutasterida a fost regăsită în sperma bărbaţilor care
urmează tratament cu EXIFINE. Dacă partenera dumneavoastră este sau poate fi gravidă, trebuie să evitaţi
expunerea ei la sperma dumneavoastră.
S-a demonstrat că EXIFINE determină reducerea numărului de spermatozoizi, a volumului spermei şi a
motilităţii spermatozoizilor. Ca urmare, fertilitatea masculină poate fi redusă.
→Adresați-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări dacă o femeie gravidă a venit în contact cu
EXIFINE.
3